Romanulu, septembrie 1876 (Anul 20)

1876-09-11

Redacțiunea și Administrațiunea strada Domneí U SAMBATA, 11 SEPTEMBRE 1876 ANULU ALU DOUE­ fIECELEA VOIEICE ȘI TEI PUTEA A­N­U­N­C­I­U­R­I Linia de 30 litere petitii, pagina IV,— 40 bani. Deta — — — — pagi­na III, 2 lei. A se adresa, IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite & C­ nne, 8. Place de la Bourse LA LONDON, la d. Eugfene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. A YIENA, la d-nil Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL LUMINEAZA-TE ȘI TEI FI A BO­N­AHITE­I In capitală, unu anii 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă, lună 4 lei. In districte: una anii 54 lei; iese luni 27 lei; trei luni 14 lel; uă luni 5 lei. Pentru tote țerele Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului, LA PARIS, la d-nil Darras-Hallegrain 5, rue da l'ancienne comedie, si Havas, Laf­fite , C­ nne, 8. Place de la Bourse LA VIENA, la d. B. G.Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARUI - -----------------------------------­ SERVICIULU TELEGRAFICII ALU «ROMANULUI». Paris, 21 Septembre.— Corespondinței politice i­ se comunică oficiale din Belgrad cu data de 21 Septembre că principele Mi­lan a oprită deputațiunea, care trebuia se’î aducă astăzi la Belgrad proclamarea ca rege, ca se plece din Deligrad ș’a or­donată ca să se ia măsuri energice pentru a opri desvoltarea ulterioră a acestui in­­cidente. Viena, 21 Septembre.— Gazetta de Co­lonia anuncță că tote puterile simtă de acordă asupra prelungirii armistițiului în credință că și Turcia va consimți la a­­cesta. Puterile negocieză asupra programei an­­glo ruse, care prevede menținerea stării dinainte de resbelă pentru S­rbia și Mun­­tenegru și un administrație autonomă pen­tru Bulgaria, Herzegovina și Bosnia. Nu se crede nici­de­cum în unirea Bosniei cu Serbia. Ștebrima parte a programei e considerată ca și primită. Francia va adera, în ori­ce casă, la pro­gramă. BlICllESCI, Ü RAPCIIM. In momentul­ de faciă tóta aten­țiunea Europei stă ațintită asupra poporelor­ de ginte slavonă; ele pre­ocupă, ele interesază, ele pună în mișcare pe tóte puterile europene, și este de observată că grijele ce ele inspiră le suntă mai pretutindeni simpatice. Nu voimu să susținemă că că a­­semenea simpatia nu este justificata, ori­ ce îmbunătățiri s’ară aduce sortei vecinilorii noștri­ de peste Du­năre, voră fi fără îndouială privite c’să vină mulțămire de către toți Românii. Trebuie totuși să recunoscema că, prin împrejurări despre cari voimă aci a ne da sema, posițiunea nați­unii române, faciă cu cercurile po­litice și cu opiniunea publică din Europa, este cu totulă diferită de acea­a a poporelor­ slave din C­­riunte. Pe câtă timpă Sârbii au susținută cu mari anevoințe uă luptă nepotri­vită, pe care ei înșiși au provocată-o, pe câtă timpă Bulgaria, agitată de legitimulă doră ală independinței, a încercată tóte cruzimile unei repre­­suni barbare, țara nóstru, prin pu­terea evenimentelor­ și bucurându­­se în adevĕra cu liniște de dreptu­rile ei necontestate, a fost­ redusă la ună simplu rolă de spectatoră. Dorit­tă intețire mai crâncenă și mai întinsă a mișcărilor­ din Ori­­unte, uă declarare de resbelă Turciei din partea puterilor­ vecine, ne-ară fi nimerită într’uă tristă stare de slăbiciune interioră și totă­ d’uă-dată ne-ară fi surprinsă lipsiți de ori­ce sprijină temeinică, care din afară cel puțină se veghieze la respectarea drepturilor­ nóstre. Mai este are trebuință să spu­­nemă cui datorimă acesta nefericită țosițiune ? Omenii din regimulă trecută, cari, după uă administrațiune de șapte ani, au lăsată poporulă sleită de a­­veri și de puteri, tesaurură publică golită, Statură îndatorată peste mă­sură, oștirea lipsită de arme și de munițiuni seriose, acei mari politici, cari curgeau decorațiuni de pe la tote împărățiele, n’aă­sclută măcară se capete țărei, printre staturile stră­ine, glasuri puternice de apărare, cari, la casă de cea mai mică pri­mejduire a drepturilor­ României, se stăruiască imperiosă pentru respec­tarea loră. Preocupați în a foră acțiune in­ternă numai de interesele private ale fișilor­ conservatori, ei n’aă­sclută a face în străinătate de­câtă nu­mai de interese personale, și în tote rela­­țiunile loră cu puterile vecine nu putemă descoperi altă ce­va de­câtă ună trafică, prin care își cumpăraă pentru sine decorațiuni și laude de­­risorii, dândă în schimbă și în pradă averea și puterea națională. Gata a deschide, ca totu-de­una, țara invasiunilor­ străine, ei pară a mărturisi fără sfială că aveau de gândă a face manifestațiuni, cari ară fi provocată acestă măsură, și orbirea le merge până într’atâta, în­câtă facă guvenului actuală uă crimă de a nu fi urmată uă așia deplora­bilă și antinațională politică. Déru­ire nu vădă ei, sau nu vo­­iescu se véiá că, urmândă astă­ felă, s’ară fi compromisă totă avutură și esistința nóstru ? In ce felă de tovărășiă amă fi in­trată ? și ce folose puteamă spera se tragemă dintr’uă așta imprudintă mișcare ? Are cum­va națiunea română vr’u­ă rolă de sporire însemnată printre poporele slavone. Acum vre patru­zeci și cinci de ani, cam pe la 1830, Românii, abia începândă a se redescepta la vit­a politică, puteau încă să’și croiască vi­suri de fericire întemeiate nu­mai pe pravoslăvnicia țoră; pe atunci, ideia favorită în totă Orientală era spe­ranța de scăpare de supt jugulă asu­­pritoră ală Turcilor­, prin ocrotirea marei puteri creștine, care singură în Europa profeseză legea ortodoxă. Locuitorii țărilor­ române vedeau în sine și pe atunci numai ortodocși, numai pravoslavnici creștini, sătul de tirania și de storcerea arendașilor s­trimiși de la Stambulă; chiară aven­turile lor către independință se numiaă zaveră, adică luptă pentru religiune. De atunci însă ei aă­mai băgată de semă cu suntă și Români, că aă­uă origine, că limbă și tradițiuni di­ferite de ale creștiniloră de același rită, cari’i­­nconjurá; și din momen­tulü cândă aă făcută acesta impor­tantă descoperire, ei aă și simțită că interesele loră nu suntă totu­de­una aceleași cu ale veciniloră loră. E că acțiunea intimă ce s’a operată în cursă de aprope uă jumătate de secolă în sînulul națiunii nóstre, și care, prin mijlocirea mai cu semn a partitei liberale din România, a re­­suflată în tota Europa și a avută dreptă resultată întemeiarea și recu­­noscerea generală a drepturilor­ ori­ginare ale Statului română. Și după zecimi de ani de neobo­sită lucrare pe tărâmură adevărată națională, se cere a fi de la popo­rulă română ca elă să se lepede de totă ce­a câștigată prin afirmarea naționalității sale și se merge or­­besce a se arunca, fără de puteri ale séle proprii, fără de sprijină sin­ceră, și fără de nici uă chiăzășuire din afară, în vertejură pravoslavni­cii, din care cine scie în ce stare va mai pute se­nsti la lumină? In deșertă, voi politici adânci și iscusiți, cercați a vă face m­ă jocă din patriotismul­ Românilor”. Ei vă cunoscă, și fiți bine încredințați că nu veți găsi mulți printre dânșii pe cari se-i puteți amăgi cu vorbe late despre umilirea țărei și despre ne­priceperea guvernului actuale în ’nal­tele scopuri ale politicei ce voiați a urma. Totul­ este de a se înțelege. înalta politică, precum o priviți, este de a face în­tot­­de­una plă­cerea străinilor, cari, spre satisfa­cerea intereselor­ lor­, vă promită și vă acordă favor­ și distincțiuni personale, cu ideia că fericirea a­­cestei nenorocite țări de găgăuți și de nerozi consistă tota in mulțămi­­rea ridicoleloră vanități și a aprigei lăcomii a cavalerilor a dreptului di­­vinü. Sprijinitorii drepturilor­ poporu­lui română, din contra, credă că a­­devărata politică este de a lucra pu­rurea astă­felă ca acele drepturi să fiă din ce în ce mai bine întemeiate, mai ferite de călcări, mai bine cum­pănite și mai desvoltate, și acesta liniă de purtare se baseza pe a­­dânca credință ce aă că nu­mai pri­n întărirea și prosperitatea poporului. Statulă română pate se ajungă a de­veni puternică, respectată și capa­bilă de a realisa ănsuși tóte aspi­ra­țiunile naționale ale României. Așia dorit, tótá acțiunea politică a nóstru trebuie se consiste nți a asversi cu nepăsare națiunea în a­­vănturi pornite din interese străine, ci a­poi se pregătimă, în întru ca și în afară, mișcări întemeiate pe a­­devăratele interese naționale. In întru, amă spus-o adesea, tre­buie se ne creăm­ă uă organisațiune care se înlesnescă libera și grabnica desvoltare a tuturor­ forțelor­ na­țiunii. In afară, trebuie să lucrămă a câș­tiga sprijine și ajutare, în cari să fie învederate și chezășuite folosele nóstre; eră nu sé ne espunem­, fără prevedere, la sartea intemplăriloră voră îndura să ne trateze cei către cari ne vomă fi predată fără de nici uă reservă. Avemă noi are astăzi asigurată măcară unulă din aceste două ele­mente, care ne-ară permite ună rolă mai activă în mișcările Orientului? Nu! Și vina este a acelora cari, în timpă de șapte ani, aă condusă cu ună spirită rătăcită și interesată, cu uă culpabilă neîngrijire, atâtă ad­ministrațiunea internă a țării, câtă și politica ei din afară. Prin a lară nepăsare și strîmtorare de idei, prin înjosirea și desfrîusă în care aă înfundată tóte afacerile și tóte relațiunile guvernului română, interesul­ și simpatia publicului din țările apusene ne perduseră din ve­dere. Pe cândă în România, înde­lungata stăpânire a ministeriului d-lui L. Catargi neluată în semn de cer­curile politice esterne, își clocea, pe vatra bietului poporă, turpitudinele sale administrative, alte țări vecine au profitată de amorțirea morală a națiunii române spre a atrage asu­­pră-le atențiunea lumii culte. Popórele de gintă slavonă, și cele mici și cele mari, și cele puternice și cele asuprite, au lucrată astă­felă în sensură morală și în celă practică, în câtă aji suflarea politicei împinge tóte privirile, tóte îngrijirile, chiară și mai tóte simpatiele numai în spre ele. După tote probabilitățile, în cu­­răndă pacea se va închiria­ intere­sele și dorințele Europei întregi o reclamă imperiosă pentru momen­tul­ de faciă. Nu este îndouialat că, ori­câtă de negative au fostă succesele cuteză­torului și eroicului răsboiă­ală Sâr­­bilor­, condițiunile păcii voră pre­­vede avantagie pentru poporațiunile slavone ale Orientului. Tóte puterile Europei suntă în acordă asupra a­­cestui principiu și Turcia însăși, sim­­țindă presiunea ce o înconjura de tóte părțile, a crezută să facă ună actă de fină diplomațiă, cerândă câtă a cutezată mai multă in propunerile sele de pace, ca să aibă de unde lăsa, la vreme de tocmela. Face-ni-se-va ore și nouă, Româ­niloră, vr’uă parte ore­ care în regu­­larea condițiuniloră de pace? Acesta e fórte puțină probabile. Și ori­ce bine ne-ară veni acum, ară pute fi privit ca un adevărată minune. Negreșită amă fi avută și noi cu ce soü prin cine să avemă acea parte, déca guvernul­ precedinte ară fi a­­vută patriotica îngrijire d’a pregăti țării de cu timpulă asemenea mij­­lace. D’uă­ cam-dată însă, să ne mulță­­mimă că, prin restabilirea păcii, se va răsipi, celă puțină pentru m­o­­mentă, pericolul­ în care continua­rea și mai alesă lățirea resbelului ară fi pusă presentală și viitorulă Statului nostru. Dorit totuși să luămă bine a­minte. Pacea, care se va încheia pâte peste câte­va zile sau săptămâni, ave­ va ca ună caracteră seriosă de dura­bilitate ? Acesta n’o putemă crede. Daca ea nu va croi pe de întregulă în cestiunea Orientelui,—și este forte puțină probabilitate ca în momen­tul­ de faț­ă puterile Europei să se puta înțelege între densele destulă de bine ca să ia de îndată măsuri ra­dicale și tuturor­ profitabile pentru definitiva regulare a acestei compli­cate cestiuni, — déca se voră face numai paliative momentane, mai cu semn pentru ferirea poporațiunilor­ slavone de împilările arbitrare ale Turcilor­, negreșită că nu va trece timpă îndelungă și resolvarea încur­catei probleme a liberărei Orientului se va impune din nou supt aceast — /­­•». _______________________________mu. .. Fericindune că în momentulu de faciă, în lipsa de mijloce, de puteri și de ajutare ce ne a lăsată regi­mulă trecută, vomă fi scăpată fără de vătămare, trebuie ca națiunea română se cugete matură și se lu­creze cu ardere pentru ca viitorea o­­casiune se nu o mai prinsă în de­plorabila­ i situațiune de astăzi, ci se o găsească în stare de-a face se a­­târne cumpăna viitorului în partea puterilor­ și a voințelor ă iei, și în posițiune de-a fi adusă în pânjele vasului iei tóte suflările văntului politicei. One și două baterii, însă au fost­ respinși. Horvatovici i-a respinsă din posițiunile loră prin­mantele Jas­­trebatz. Aji dimineță ministrulă a primit­ scrii despre uă mare victo­ria sârbască. Amănuntele în curăndă. Armata turcă de la Belina și-a părăsită posițiunile pentru motive strategice. Onzan Mircovici a bătută pe Turci și i-a respinsă pe țărmur­ cela­l­alta ală Drinei­ Serbii au re­luată două redute ale Micului­ Zvor­­nik. Circulă scomptulă că guvernul­ sărbă a reușită a aduce din Prusia 60,000 de pusei și ună mare numără de mitralere. Viena, 18 Septembre. — Se asigură că ambasadorul­ Rusiei la Viena ar fi caracterisată situațiunea astă­feră: »Rusia nu voieșce nimicirea Tur­ciei, însă nu pate să permită sdro­­birea Serbiei.“ Atâtă din partea Turciei câtă și din partea Serbiei au fost­ invitați comandanții trupeloră a se mărgini numai la defensivă; prin urmare armistițiulă e acordată într­ună moda tacită de ambele părți. Armistițiul­ va ține pănă la 25 Septembre. Tratările de pace mergă încetă. Pacea se va încheia pe baza propu­­nerilor­ ce vor­ stabili puterile, de­ore­ce condițiunile Turciei întâmpină mari greutăți. Reproducemă după edițiunea de dimineța a numărului precedinte ur­­matorele : Aflămă din sorginte sicura că în cercurile diplomatice se consideră pa­cea ca asigurată; se crede chiară că peste câte­va zile va fi închiriată. Servițiule telegrafică al­ «Românului». Londra, 21 Septembre.— Lordul­ Be­­ancesfield (Disraeli) a blamatü, In discur­­sulü ce­a ținută la ună banchetă, atitudi­nea oposițiunii în cestiunea resbelului turco-sârbe­­a accentuată amiciția cor­diale ce are Rusia pentru Anglia care s’a asociată la condițiunile de pace stabilite în unanimitate de către puteri. Propunerile lordului Derby suntă de na­tură d’a aduce uă soluțiune definitivă. Anglia face totü ce’i e cu putință în favorea Serbiei. SOIRI MAI NOUL Paris, 16 Septembre. — A șasea condițiune de pace formulată de Porta privitóre la despăgubirea de resbely dispune că, daca Serbia nu va pute plăti capitalul­ acestei despăgubiri, Turcia va cere mărirea tributului. Londra, 16 Septembre. — Cores­­pondintele oficiului Reuter telegrafi­­eza din Belgrad, cu data de aji, că după nisce tentative nefructuase la Bobovicdi, Turcii aă îndreptată a­­rată­ ieri spre Gredetin cinci batali­ Percepere de facte ilegale, și pe­depsirea iei. Domnule redactori, d’a publica prin ziarulu d-vóstre a­­râtă plângerile cetățenilor, în con­tra jafurilor, ce se comită de acei­ 4 sari la bariere, câtă și resultatulă unei cercetări ce amă voită a face singură, pentru a mă convinge de a­­devără și a descoperi probe cu cari se potă sesisa justiția, vă rogit se faceți acum cunoscută publicului și d-loră întreprinzători ai acceselor, cele întâmplate în urma ultimei epis­tole ce v’am adresată. Agintele care se desfăta jăfuindă omenirea mediteza deja în temniță asupra vicisitudinelor, omenesc­ în acésta lume. Negreșită elă făcea tóte aceste boții cu aprobarea, décá nu din ordinul­ stăpânilor ă sei; cu tóte acestea pân’acum nu s’a putut­ des­coperi și participarea directă a a­­cestora, cu tote că ei suntă cari aă beneficiază de acestă taxe ilegale. Unul­ din acești onești întreprin­ză­­tori, d. Niculcea, fiindă chiară din întâmplare acolo cândă a sosită d. procurare, s’a grăbită se plece în­dată înainte de începerea cercetării, pentru ca se decline negreșită ori­ce responsabilitate, văzândă că s’a în­groșată gluma. Câte­va detalii asupra acestei an­chete nu vor­ fi de prisasă, pentru edificarea publicului și îndreptarea a­­celoră ce continue profesiunea Jida­nului urmărită de justițiă. Celă d’ântâiă lucru ce­a făcută de procurare a fostă sé ie de scurtă pe acestă Jidană, care făcea percepția, cerăndu’i socotéla despre modulă cum lua taxele, mai alesă de la cherestea. Jidanulă a răspunsă că carele nu se taxeza după numărul­ trăgătorilor­, — cum zice contractulă, —ci după greutate, și că pentru ori­ce cară a căruia povera trece peste 800 oca ie dóul lei noul taxă (era nu unulă, după cum zice totă contractulă, care în casulă acesta dă dreptă la 1 lei noă pentru fie­care 500 oca, adecă 2 lei numai cândă este 1000 oca), întrebată de d. procurore pentru ce procede astă­felă, el­ a răspunsă că atâtă taxarea pe greutate, câtă și

Next