Romanulu, septembrie 1876 (Anul 20)
1876-09-11
Redacțiunea și Administrațiunea strada Domneí U SAMBATA, 11 SEPTEMBRE 1876 ANULU ALU DOUE fIECELEA VOIEICE ȘI TEI PUTEA ANUNCIURI Linia de 30 litere petitii, pagina IV,— 40 bani. Deta — — — — pagina III, 2 lei. A se adresa, IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite & C nne, 8. Place de la Bourse LA LONDON, la d. Eugfene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. A YIENA, la d-nil Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL LUMINEAZA-TE ȘI TEI FI A BONAHITEI In capitală, unu anii 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă, lună 4 lei. In districte: una anii 54 lei; iese luni 27 lei; trei luni 14 lel; uă luni 5 lei. Pentru tote țerele Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului, LA PARIS, la d-nil Darras-Hallegrain 5, rue da l'ancienne comedie, si Havas, Laffite , C nne, 8. Place de la Bourse LA VIENA, la d. B. G.Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARUI - ----------------------------------- SERVICIULU TELEGRAFICII ALU «ROMANULUI». Paris, 21 Septembre.— Corespondinței politice i se comunică oficiale din Belgrad cu data de 21 Septembre că principele Milan a oprită deputațiunea, care trebuia se’î aducă astăzi la Belgrad proclamarea ca rege, ca se plece din Deligrad ș’a ordonată ca să se ia măsuri energice pentru a opri desvoltarea ulterioră a acestui incidente. Viena, 21 Septembre.— Gazetta de Colonia anuncță că tote puterile simtă de acordă asupra prelungirii armistițiului în credință că și Turcia va consimți la acesta. Puterile negocieză asupra programei anglo ruse, care prevede menținerea stării dinainte de resbelă pentru Srbia și Muntenegru și un administrație autonomă pentru Bulgaria, Herzegovina și Bosnia. Nu se crede nicidecum în unirea Bosniei cu Serbia. Ștebrima parte a programei e considerată ca și primită. Francia va adera, în orice casă, la programă. BlICllESCI, Ü RAPCIIM. In momentul de faciă tóta atențiunea Europei stă ațintită asupra poporelor de ginte slavonă; ele preocupă, ele interesază, ele pună în mișcare pe tóte puterile europene, și este de observată că grijele ce ele inspiră le suntă mai pretutindeni simpatice. Nu voimu să susținemă că că asemenea simpatia nu este justificata, ori ce îmbunătățiri s’ară aduce sortei vecinilorii noștri de peste Dunăre, voră fi fără îndouială privite c’să vină mulțămire de către toți Românii. Trebuie totuși să recunoscema că, prin împrejurări despre cari voimă aci a ne da sema, posițiunea națiunii române, faciă cu cercurile politice și cu opiniunea publică din Europa, este cu totulă diferită de aceaa a poporelor slave din Criunte. Pe câtă timpă Sârbii au susținută cu mari anevoințe uă luptă nepotrivită, pe care ei înșiși au provocată-o, pe câtă timpă Bulgaria, agitată de legitimulă doră ală independinței, a încercată tóte cruzimile unei represuni barbare, țara nóstru, prin puterea evenimentelor și bucurânduse în adevĕra cu liniște de drepturile ei necontestate, a fost redusă la ună simplu rolă de spectatoră. Dorittă intețire mai crâncenă și mai întinsă a mișcărilor din Oriunte, uă declarare de resbelă Turciei din partea puterilor vecine, ne-ară fi nimerită într’uă tristă stare de slăbiciune interioră și totă d’uă-dată ne-ară fi surprinsă lipsiți de orice sprijină temeinică, care din afară cel puțină se veghieze la respectarea drepturilor nóstre. Mai este are trebuință să spunemă cui datorimă acesta nefericită țosițiune ? Omenii din regimulă trecută, cari, după uă administrațiune de șapte ani, au lăsată poporulă sleită de averi și de puteri, tesaurură publică golită, Statură îndatorată peste măsură, oștirea lipsită de arme și de munițiuni seriose, acei mari politici, cari curgeau decorațiuni de pe la tote împărățiele, n’aăsclută măcară se capete țărei, printre staturile străine, glasuri puternice de apărare, cari, la casă de cea mai mică primejduire a drepturilor României, se stăruiască imperiosă pentru respectarea loră. Preocupați în a foră acțiune internă numai de interesele private ale fișilor conservatori, ei n’aăsclută a face în străinătate decâtă numai de interese personale, și în tote relațiunile loră cu puterile vecine nu putemă descoperi altă ceva decâtă ună trafică, prin care își cumpăraă pentru sine decorațiuni și laude derisorii, dândă în schimbă și în pradă averea și puterea națională. Gata a deschide, ca totu-deuna, țara invasiunilor străine, ei pară a mărturisi fără sfială că aveau de gândă a face manifestațiuni, cari ară fi provocată acestă măsură, și orbirea le merge până într’atâta, încâtă facă guvenului actuală uă crimă de a nu fi urmată uă așia deplorabilă și antinațională politică. Déruire nu vădă ei, sau nu voiescu se véiá că, urmândă astă felă, s’ară fi compromisă totă avutură și esistința nóstru ? In ce felă de tovărășiă amă fi intrată ? și ce folose puteamă spera se tragemă dintr’uă așta imprudintă mișcare ? Are cumva națiunea română vr’uă rolă de sporire însemnată printre poporele slavone. Acum vre patruzeci și cinci de ani, cam pe la 1830, Românii, abia începândă a se redescepta la vita politică, puteau încă să’și croiască visuri de fericire întemeiate numai pe pravoslăvnicia țoră; pe atunci, ideia favorită în totă Orientală era speranța de scăpare de supt jugulă asupritoră ală Turcilor, prin ocrotirea marei puteri creștine, care singură în Europa profeseză legea ortodoxă. Locuitorii țărilor române vedeau în sine și pe atunci numai ortodocși, numai pravoslavnici creștini, sătul de tirania și de storcerea arendașilor strimiși de la Stambulă; chiară aventurile lor către independință se numiaă zaveră, adică luptă pentru religiune. De atunci însă ei aămai băgată de semă cu suntă și Români, că aăuă origine, că limbă și tradițiuni diferite de ale creștiniloră de același rită, cari’inconjurá; și din momentulü cândă aă făcută acesta importantă descoperire, ei aă și simțită că interesele loră nu suntă totudeuna aceleași cu ale veciniloră loră. E că acțiunea intimă ce s’a operată în cursă de aprope uă jumătate de secolă în sînulul națiunii nóstre, și care, prin mijlocirea mai cu semn a partitei liberale din România, a resuflată în tota Europa și a avută dreptă resultată întemeiarea și recunoscerea generală a drepturilor originare ale Statului română. Și după zecimi de ani de neobosită lucrare pe tărâmură adevărată națională, se cere a fi de la poporulă română ca elă să se lepede de totă cea câștigată prin afirmarea naționalității sale și se merge orbesce a se arunca, fără de puteri ale séle proprii, fără de sprijină sinceră, și fără de nici uă chiăzășuire din afară, în vertejură pravoslavnicii, din care cine scie în ce stare va mai pute sensti la lumină? In deșertă, voi politici adânci și iscusiți, cercați a vă face mă jocă din patriotismul Românilor”. Ei vă cunoscă, și fiți bine încredințați că nu veți găsi mulți printre dânșii pe cari se-i puteți amăgi cu vorbe late despre umilirea țărei și despre nepriceperea guvernului actuale în ’naltele scopuri ale politicei ce voiați a urma. Totul este de a se înțelege. înalta politică, precum o priviți, este de a face întotdeuna plăcerea străinilor, cari, spre satisfacerea intereselor lor, vă promită și vă acordă favor și distincțiuni personale, cu ideia că fericirea acestei nenorocite țări de găgăuți și de nerozi consistă tota in mulțămirea ridicoleloră vanități și a aprigei lăcomii a cavalerilor a dreptului divinü. Sprijinitorii drepturilor poporului română, din contra, credă că adevărata politică este de a lucra pururea astăfelă ca acele drepturi să fiă din ce în ce mai bine întemeiate, mai ferite de călcări, mai bine cumpănite și mai desvoltate, și acesta liniă de purtare se baseza pe adânca credință ce aă că numai prin întărirea și prosperitatea poporului. Statulă română pate se ajungă a deveni puternică, respectată și capabilă de a realisa ănsuși tóte aspirațiunile naționale ale României. Așia dorit, tótá acțiunea politică a nóstru trebuie se consiste nți a asversi cu nepăsare națiunea în avănturi pornite din interese străine, ci apoi se pregătimă, în întru ca și în afară, mișcări întemeiate pe adevăratele interese naționale. In întru, amă spus-o adesea, trebuie se ne creămă uă organisațiune care se înlesnescă libera și grabnica desvoltare a tuturor forțelor națiunii. In afară, trebuie să lucrămă a câștiga sprijine și ajutare, în cari să fie învederate și chezășuite folosele nóstre; eră nu sé ne espunem, fără prevedere, la sartea intemplăriloră voră îndura să ne trateze cei către cari ne vomă fi predată fără de nici uă reservă. Avemă noi are astăzi asigurată măcară unulă din aceste două elemente, care ne-ară permite ună rolă mai activă în mișcările Orientului? Nu! Și vina este a acelora cari, în timpă de șapte ani, aă condusă cu ună spirită rătăcită și interesată, cu uă culpabilă neîngrijire, atâtă administrațiunea internă a țării, câtă și politica ei din afară. Prin a lară nepăsare și strîmtorare de idei, prin înjosirea și desfrîusă în care aă înfundată tóte afacerile și tóte relațiunile guvernului română, interesul și simpatia publicului din țările apusene ne perduseră din vedere. Pe cândă în România, îndelungata stăpânire a ministeriului d-lui L. Catargi neluată în semn de cercurile politice esterne, își clocea, pe vatra bietului poporă, turpitudinele sale administrative, alte țări vecine au profitată de amorțirea morală a națiunii române spre a atrage asupră-le atențiunea lumii culte. Popórele de gintă slavonă, și cele mici și cele mari, și cele puternice și cele asuprite, au lucrată astăfelă în sensură morală și în celă practică, în câtă aji suflarea politicei împinge tóte privirile, tóte îngrijirile, chiară și mai tóte simpatiele numai în spre ele. După tote probabilitățile, în curăndă pacea se va închiria interesele și dorințele Europei întregi o reclamă imperiosă pentru momentul de faciă. Nu este îndouialat că, oricâtă de negative au fostă succesele cutezătorului și eroicului răsboiăală Sârbilor, condițiunile păcii voră prevede avantagie pentru poporațiunile slavone ale Orientului. Tóte puterile Europei suntă în acordă asupra acestui principiu și Turcia însăși, simțindă presiunea ce o înconjura de tóte părțile, a crezută să facă ună actă de fină diplomațiă, cerândă câtă a cutezată mai multă in propunerile sele de pace, ca să aibă de unde lăsa, la vreme de tocmela. Face-ni-se-va ore și nouă, Româniloră, vr’uă parte ore care în regularea condițiuniloră de pace? Acesta e fórte puțină probabile. Și orice bine ne-ară veni acum, ară pute fi privit ca un adevărată minune. Negreșită amă fi avută și noi cu ce soü prin cine să avemă acea parte, déca guvernul precedinte ară fi avută patriotica îngrijire d’a pregăti țării de cu timpulă asemenea mijlace. D’uă cam-dată însă, să ne mulțămimă că, prin restabilirea păcii, se va răsipi, celă puțină pentru momentă, pericolul în care continuarea și mai alesă lățirea resbelului ară fi pusă presentală și viitorulă Statului nostru. Dorit totuși să luămă bine aminte. Pacea, care se va încheia pâte peste câteva zile sau săptămâni, ave va ca ună caracteră seriosă de durabilitate ? Acesta n’o putemă crede. Daca ea nu va croi pe de întregulă în cestiunea Orientelui,—și este forte puțină probabilitate ca în momentul de față puterile Europei să se puta înțelege între densele destulă de bine ca să ia de îndată măsuri radicale și tuturor profitabile pentru definitiva regulare a acestei complicate cestiuni, — déca se voră face numai paliative momentane, mai cu semn pentru ferirea poporațiunilor slavone de împilările arbitrare ale Turcilor, negreșită că nu va trece timpă îndelungă și resolvarea încurcatei probleme a liberărei Orientului se va impune din nou supt aceast — /•». _______________________________mu. .. Fericindune că în momentulu de faciă, în lipsa de mijloce, de puteri și de ajutare ce ne a lăsată regimulă trecută, vomă fi scăpată fără de vătămare, trebuie ca națiunea română se cugete matură și se lucreze cu ardere pentru ca viitorea ocasiune se nu o mai prinsă în deplorabila i situațiune de astăzi, ci se o găsească în stare de-a face se atârne cumpăna viitorului în partea puterilor și a voințelor ă iei, și în posițiune de-a fi adusă în pânjele vasului iei tóte suflările văntului politicei. One și două baterii, însă au fost respinși. Horvatovici i-a respinsă din posițiunile loră prinmantele Jastrebatz. Aji dimineță ministrulă a primit scrii despre uă mare victoria sârbască. Amănuntele în curăndă. Armata turcă de la Belina și-a părăsită posițiunile pentru motive strategice. Onzan Mircovici a bătută pe Turci și i-a respinsă pe țărmur celalalta ală Drinei Serbii au reluată două redute ale Micului Zvornik. Circulă scomptulă că guvernul sărbă a reușită a aduce din Prusia 60,000 de pusei și ună mare numără de mitralere. Viena, 18 Septembre. — Se asigură că ambasadorul Rusiei la Viena ar fi caracterisată situațiunea astăferă: »Rusia nu voieșce nimicirea Turciei, însă nu pate să permită sdrobirea Serbiei.“ Atâtă din partea Turciei câtă și din partea Serbiei au fost invitați comandanții trupeloră a se mărgini numai la defensivă; prin urmare armistițiulă e acordată întrună moda tacită de ambele părți. Armistițiul va ține pănă la 25 Septembre. Tratările de pace mergă încetă. Pacea se va încheia pe baza propunerilor ce vor stabili puterile, deorece condițiunile Turciei întâmpină mari greutăți. Reproducemă după edițiunea de dimineța a numărului precedinte urmatorele : Aflămă din sorginte sicura că în cercurile diplomatice se consideră pacea ca asigurată; se crede chiară că peste câteva zile va fi închiriată. Servițiule telegrafică al «Românului». Londra, 21 Septembre.— Lordul Beancesfield (Disraeli) a blamatü, In discursulü cea ținută la ună banchetă, atitudinea oposițiunii în cestiunea resbelului turco-sârbea accentuată amiciția cordiale ce are Rusia pentru Anglia care s’a asociată la condițiunile de pace stabilite în unanimitate de către puteri. Propunerile lordului Derby suntă de natură d’a aduce uă soluțiune definitivă. Anglia face totü ce’i e cu putință în favorea Serbiei. SOIRI MAI NOUL Paris, 16 Septembre. — A șasea condițiune de pace formulată de Porta privitóre la despăgubirea de resbely dispune că, daca Serbia nu va pute plăti capitalul acestei despăgubiri, Turcia va cere mărirea tributului. Londra, 16 Septembre. — Corespondintele oficiului Reuter telegrafieza din Belgrad, cu data de aji, că după nisce tentative nefructuase la Bobovicdi, Turcii aă îndreptată arată ieri spre Gredetin cinci batali Percepere de facte ilegale, și pedepsirea iei. Domnule redactori, d’a publica prin ziarulu d-vóstre arâtă plângerile cetățenilor, în contra jafurilor, ce se comită de acei 4 sari la bariere, câtă și resultatulă unei cercetări ce amă voită a face singură, pentru a mă convinge de adevără și a descoperi probe cu cari se potă sesisa justiția, vă rogit se faceți acum cunoscută publicului și d-loră întreprinzători ai acceselor, cele întâmplate în urma ultimei epistole ce v’am adresată. Agintele care se desfăta jăfuindă omenirea mediteza deja în temniță asupra vicisitudinelor, omenesc în acésta lume. Negreșită elă făcea tóte aceste boții cu aprobarea, décá nu din ordinul stăpânilor ă sei; cu tóte acestea pân’acum nu s’a putut descoperi și participarea directă a acestora, cu tote că ei suntă cari aă beneficiază de acestă taxe ilegale. Unul din acești onești întreprinzători, d. Niculcea, fiindă chiară din întâmplare acolo cândă a sosită d. procurare, s’a grăbită se plece îndată înainte de începerea cercetării, pentru ca se decline negreșită orice responsabilitate, văzândă că s’a îngroșată gluma. Câteva detalii asupra acestei anchete nu vor fi de prisasă, pentru edificarea publicului și îndreptarea aceloră ce continue profesiunea Jidanului urmărită de justițiă. Celă d’ântâiă lucru cea făcută de procurare a fostă sé ie de scurtă pe acestă Jidană, care făcea percepția, cerăndu’i socotéla despre modulă cum lua taxele, mai alesă de la cherestea. Jidanulă a răspunsă că carele nu se taxeza după numărul trăgătorilor, — cum zice contractulă, —ci după greutate, și că pentru orice cară a căruia povera trece peste 800 oca ie dóul lei noul taxă (era nu unulă, după cum zice totă contractulă, care în casulă acesta dă dreptă la 1 lei noă pentru fiecare 500 oca, adecă 2 lei numai cândă este 1000 oca), întrebată de d. procurore pentru ce procede astăfelă, el a răspunsă că atâtă taxarea pe greutate, câtă și