Romanulu, martie 1877 (Anul 21)

1877-03-26

ANPLÜ ALU DOUK-ț)EOI-ȘI-UNU íiftlIfLf'liSJTHMl SÍI Alilllitlikt.rafimiaa afnaila IMninnî 1A VO IE SC E SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Tw" „ „ „ paginea iii, 2 lei — A. se adresa: IN ROMANIA, la administratiunea­­ barului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8. Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Wallfiscligasso 10. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI ESEMPLARULU. Din causa serbătoriloră, diarul­ nu va apare Luni, Marți ci Mercur­­iera. Dacă în aceste dile vom­ sosi scriî tele­grafice mai interesante, le vom­ comun ca abonaților!! noștri!. SERVICIULU TELEGRAFIC ALA AGENȚIEI HAVAS. Paris, 5 Aprile.—Banca Francie! și-a re­dusă scumpturü la doue la sută. D. Paul de Cassagnac, deputată, e con­damnată la doué luni de închisore și 3000 fr. amendă pentru ofense către Cameră fă­cute prin presă. Constantinopole, 5 Aprile.—­Protocolul­ a­­ fostă notificată Porții, care pare a i­ se a­­răta contraria. Se crede că Porța va trimite puteriloră vă notă ca răspunsă la protocolă. Muntenegrenii mențină cele din urmă cereri fără nici uă reducere. Vă învoielă va fi dificile. j Belgrad,­­1 Aprile. — D. Ristici, numită senatore, rămâne ministru la afacerile străine și înlocuiesce pe președintele consiliului. D. de Bersolme, consulul­ Francie­, a murită grabnică. Berlin, ș1 Aprile. — D. de Camphausen, ministrul­ de financie, și d. de Bulow, se­cretară de stată la esterne, sunt­ desem­nați pentru a înlocui pe d. Bismarck, Londra, fi Aprile, dimineța. — Testulă oficiale ală protocolului e cunoscută. El­ e conformă cu resumatură ce amă dată deja ieri. Uă declarațiune a comitelui Șuvaloff, ambasadorele Rusiei la Londra, e anexată la protocolă. Acesta declarațiune cuprinde că Rusia va desarma cu condițiunile ur­­mătore : Inchiriarea păcii cu Muntenegrulă; Desarmarea Turciei; Esecutarea seriosă a reformelor­; Trimiterea unui delegată ală Porții la Petersburg. Lordul Derby, făcendu acesta comuni­care, a­crisă că a semnată protocolulă pen­tru ca se măniie pacea în Europa. Den­­sulu a adusă că îngagiamentulă comună luată de puteri, seumândă protocolulă, va fi considerată ca neavenită și de nulă e­­fectă, daca Turcia și Rusia nu voră de­­sarma. Bucuresci, 2ș WT Domnulu Nicolae lonescu, m­inis­­trul­ afacerilor­ străine, a demisio­­nat P. D. Ion Câmpineau ilu înlocu­l. Nicolae lonescu, venindu, cu nisteriale, a fost­ salutată cu bu­­curiă de publică. Voiosă părăsin­­du-le, cu întristare publiculă primi a­­cestă scrie. Mare, și mai mare de­câtă ori­­cândă, va fi lupta partitei Catargi în alegerile pentru Senată. „Cine cere nu pere, dérü nici nume bună n’are“, ț­ice vechia tricâtoie. — Puțină ne pesă de nume, căci scimă bine că numai bună nu mai póte fi, răspundă vechii miniștrii și clienții lor­; totul­ este pentru noi să nu pervmnă.— „Pe cutezători fortuna ii favo­­riza“,­­jiceau Romanii. Mulți s’aă dusă cu ușiurință spre crime, mai cu sema sa politică, râ­­sucindă adevăratul­ ințelesă ală a­­cestor­ cuvinte, întocmai ca și cei cari s’aă pusă să fure sume mari întemeiându- se pe durerasa maxivă : „Justiția este ca pantra de păiajenă : insectele cele mici se prindă, dară cele mari o străbată“. Partita Catargi, care a cutesată BS5B» ISBERKîîOTESSSSa MD T\T) 1­0T­­0T7in LUNI 26) 27> 28 MARTIU> :g77. LUMINEZA­TE SI VEZ­I ABONAMENTE. In capitali, unii anii 48 lei; șase lunii 24 lei. trei luni 12 lei; nn luna 4 lei. In districte: unii anii 54 lei; șese lunii 27 lei. trei luni 14 lei; si luna 5 lei. Pentru tote­­ erele Europei trimestru 15 lei A. «p­ndreRa: IR 8GMÄNIA, la administratiunea LA PARIS, la d-uiî Darras-Hallegrain, 5 rue de l’aneienne comedie, si Havas, Hailin' et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA V'IEKA, la de B. (}. Popovicl, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU. (A) Editiiinea de sera se s’afunde în crime pân’a rescula în contra iei națiunea întregă, își urmeză cutesarea pen’a cere națiu­nii să se răscule în contra iei în­­săși—căci ea i-a răsturnată și i-a acusată,—să ’și de sieși cea mai fa­tală desmințire, și să ’i redea gu­­vernulă. Acusații națiunii împinseră cute­sarea pen’a’i cere—cum dovedirămă mai de ună-țji reproducendă propriele cuvinte ale Timpului,—nu numai să respingă pe aleșii iei, dorü­ancă să a­­dopte simțimintele și procedările pre­­tinșilor­ conservatori și să facă ca „grozavă să fiă căderea și scumpă să plătescă radicalii trecătórea foră pu­tere“. Națiunii acesteia, totă-de­ una no­bilă și generosă cu dânșii, ei îi ceră să ucidă pe cei din partita liberală. Deprinși a se adresa la bandele de pușcăriași, ca cu densele vorbescă și cu națiunea. Când a­deră în facia raneloră, deschise încă, ce-aă făcută țărei, ei cuteză să ia cuvânturii, și din a­­cusați se devie acuzatori. Cândă chiară în momentul ă în care se pune din noă supt ochii națiunii, —prin publicarea documen­­telor­ adunate de comitetulă Ca­merei, — feluritele foră violări de legi, din cari unele suntă crime pa­tente, ei cuteză să facă c’aă fericită și ’navuțită națiunea, și că noi amă nenorocită-o ș’amă sărăcită-o în câte­va luni, este învederată că voră merge cu cutezarea pen’a se servi cu tote armele loră în alegerile de la 21 și 26 Aprile. Nu póte fi îndouială că națiunea care, de la 1821 și până acum, ne­contenită îl respinge, nu astăzi se va deschide uși a căminului iei. . Negreșită că proprietarii cari, la finele lui Mariță 1876, simțină, în­­țelegeaă și voiaă cee­a ce sim­ția, în­țelegea și voia națiunea întregă, nu voră reda, la 21 și 23 Aprile 1877, averea și onirea loră în mânele ce­­loră ce de ei fură mai ântâiă res­pinși și trimiș î­naintea justiției. Cândă case cutezarea culpabili­­loră este atâtă de mare, nu este ier­tată cetățianiloră se lase fără pază averea loră. Cândă ei dă in servițiulă loră uă cetă de păsuiți de totă felulă, cari, deprinși d’a trăi prin munca și averea celoră­l­alți, alergă <ji și nópte, cu activitatea febrilă ce le-o dă setea jafurilor­, și se servescă cu intriga, cu neadevărată, cu ca­lomnia și cu ori­ce armă potă găsi supt mână, este uă greșală pericu­­losă ca stăpânul­­ casei se lase ușiele deschise, să se culce și s’adorme, re­treim­ându-se numai pe temeinica sea credință în onestitatea marei majo­­rități a concetățianilor­ săi. Din acestă puntă de vedere deră facemă apelă la toți cetățenii da veghia la rândul ă loră, ș’a nu lăsa nici uă acțiune ilicită și nici uă ca­lomnia, trisă seă șoptită, iar’a le pune în lumina mare, supt ochii națiunii. Acestă datoria ne vomă împlini-o la rândult­ nostru în aceste 27 de z­ile ale period­ei electorale. Incepemă cu d. Apostoleni, căci a vorbită în Senată ș’a desprețuită națiunea pen’a cuteza a tjice cea­ a ce toți sciă că nu este adevărulă. Domnia-sea, devenită acum organă ale noului Centru, a­cutezată a tilie în Senată, ca acuzare guvernului ac­tuale : „Cine nu vede trista posițiune a comer­­ciului, deprețiarea titlurilor­ Statului și lipsa care bate la tote ușiele?“ Toți aă văzură ș’aă dechlarată acestă durerosă adevără. Care este osebire între organulă noului Centru și noi ? Acea-a că Centrală spune că acestă tristă posițiune a făcută-o în câte­va luni guvernulă domnului Ion­ Brătianu și țera a strigătă și strigă c’a făcută-o în șese ani guvernulă d-lui L. Caru­gi. Se pate desprețui adevărulă și pu­bliculă pen’a cuteza a tjice, de pe tribuna Senatului, că guvernulă Ca­targi a înavuțită țeza și comercială în cursă de șase ani și le-a ruinată guvernul­ I. Brătianu în cursă de optă luni ? Și cu tote aceste amicii ministe­­riului Catargi, cari compună și noulă Centru, avură acesta cutezare. Avis alegă­tomilor “. „Reducerea licențeloră era uă greșelă, căci legea necesității cerea nu axilirare, ci unu adausu de contributiuni.“ > D. Apostolenu acusă tare pe d. Ion Brătianu c’a primită reducerea licențeloră, și uită c’ai domniei­ sale îlă acusă forte c’a sporită in unele părți dările timbrului. Ce logică pate fi în aceste acu­­sări, se judece teza și alegătorii co­­legielor­ senatoriale. Multă veridiculă oratore­ală nou­lui Centru, d. Apostoleni, tjise în discursul­ său de acusare, susținută de însuși d. Dumitru Ghika : „Cu totă lucrarea comisiunii bugetare, bugetul­ nu este ecilibrată și mai este uă enigmă daca deficitul­ este de 6 sei! de 11 milione.“ D. Dumitru Sturdza i-a răspunsă : „D. Apostoléiul ară fi trebuită se tragă la greu la cară ală lămuririi situațiunii spre a stabili cum stămă de reă, și cândă ară fi vedută munca ce a costată uă ase­mene lucrare, n’ară fi mai clisă că nu s’a lucrată cu destulă activitate.“ „Ună bugetu de 80 de milióne cu 50 destinate datoriei publice, éco situațiunea strălucită lăsată de d. Catargi, dup’uă ad­ministrare omnipotentă de șese ani. „Bugetulă pe 1876 ală d-lui Catargi lasă ună deficită de 34 de milióne, celă pe 1877 este ecilibrată, seă aprópe d’a fi. „Și déca m’amă despărțită de d. Brăti­anu, causa atestă că cereamă ca cangrena se se taie d’uă­ dată și c’uă bucată de carne.“ Și d. Brătianu a adausa : „Acum ne aflămă într’uă situațiune a­­normale și trebuia reformată întregă buge­tală și totă administrațiunea de susă pene jpsă. „Cu tote aceste, comisiunea a lucrată ș’a făcută, în câte­va luni, cea­ a ce n’am făcută alții în mai mulți ani: a echilibrată bugetele și declară că déca s’ară întâm­pla se fiă ună deficită, elă nu va fi de de­­cimi de milióne, ca pân’acum, ci de umilă, dore­scă celă multă 3 milióne. „Apoi de astăzî nu se echilibreză buge­tele? pentru ce deră m’acusațî pe mine? de ce n’ați făcută, în timpă d’atâția ani, cea­ a ce m’acusați că n’am făcută că în câte­va luni? Sunteți bărbați de Stază, ó­­meni învățați; de ce deră, in cursă d’atâ­ția ani, n’ați echilibrată bugetele ?* Și cetățenii toți au trisă și trică miniștrilor­ d-lui Catargi și­ chlăma­­țilorii loră : — Ați răsipită, și pentru că sun­teți răsipit,, ați lunecată țera în da­torii. Ați răsipitu, și răsipindă, ați a­­dusil durerosa stare de lucruri, în câtü astăzi suntemii siliți se măn­­ținemă impositele vóstre cele grele, ba încă unele se­le mai și mărimii, se tăiă iuti din carne vină, cum trice d. Sturdza, pentru ca se scăpămă țera de falimentul­ spre care o pră­văli­ați. Voi ați datü focu și voi cutezați se strigaui că arde casa, acum cându muncimii cu toții ca se stingemu foculu. D. Apostolonu cu teza sâ tjică de pe tribuna Senatului : „Imprumutură votată de corpurile legiu­­itóre ar fi adusă mare ușiurare financie­­loră Statului, déc’ar fi fostă realisată, și totuși nu s’a făcută. „Atențiunea ministeriului­­ trebuia se se îndrepte ș’asupra bugetelor­ comunale, în cari ar fi găsită mijloce pentru dispărerea deficitului Statului.“ C. Brătianu, în răspunsul­ s­ă, în­tre altele, a íjise : „In urma împrumutului cu­rentă s’aă mai votată de Cameră ș’alte împrumuturi: de ce nu s’aă realisată ? Am fostă cinci milióne pentru cazarme și nu s’aă putută acoperi, cum se vede din corespondința urmată între ministrul­ de financie și celă de resbelă. „De ce nu s’a făcută acelă împrumută cândă nu era nici crisă orientare, nici crisă financiară ? „Apoi renta de ce a scăzută ea, cândă nu erau asemene crise, cândă nu era de­sastrusă din Viena și cândă....................... nici că nu eramă la putere? „In urmă s’a votată împrumutură de 42 de milione. De ce nu l’aț­î făcută ?“ Și d. Dumitru Sturdza adause: „întrebați de ce nu s’a făcută împru­mutură? Deră guvernulă Catargi de ce nu l’a făcută cândă a contractată linia ? „E lesne se spuneți că trebuia se se facă împrumutură, deră uitați acea anar­­ehiă de cinci ani, care a sdruncinată cre­­ditulă Statului. „Nu s’a făcută împrumutură, pentru că neprevederea fusese sistema de guvernare. Desordinele suntă causa nerealisării îm­prumutului: „ț­ice d. Apostoleni că nu s’aă luată mesuri pentru susținerea creditului, pentru urcarea titlurilor­ Statului; mesurele cnse trebuiaă se se ie acum cinci ani, înainte d’a fi venită desa strulă, nu acum.“ „Sistema propusă de d. Apostolenu d’a se lua banii judecielor, este funestă, căci nu trebuie se se restringă judeciele ca se risipescă Statulu.“ In fine d. Brătianu, respunejendu în Senată d-loru Apostolenu și Du­mitru Ghika, <zise: „S’a­disă că e mijlocu ca printr’uă o­­perațiune mare se scădemă anuitățile, și s’a cerută reformarea impozitelor­. Acesta e forte greă, s’ară aduce mare neregulă în percepere și e trebuință d’uă situațiune clară pentru uă asemenea întrevedere. „S’a­disă de unii că cei ce cunoscă si­tuațiunea și dă cunoscință de greutățile iei n’ară primi se vie la guvernă. Așa e, dară suntă alții cari, săă din nefeiință, seă din cei cari aă principiulă: după mine poto­­pulu, cari ară voi se priméscu situațiunea și se repete acea-a ce aă făcută atâția ani. „In privința împrumutului de 42 milióne merită imputarea că nu l’am făcută, deră declară că n’am voită se’să facă. Am a­­vută propuneri, case de la 11—17 la sută și le-am respinsă. Merită imputare, o de­clară, deră de la partita mea, nu de la conservatori; căci decă i’așî fi făcută, ași fi lăsată se se credă că țera e prosperă și ași mai fi putută face adausă de funcțio­nari, nu se’i reducă. Ceră pe urmă ce era se fiă? Anuitățile era, se se grăm­ădescă și trebuiau nouă împrumuturi. Amă primită mai bine blestemele funcționariloru reduși, de câtă se urmeză sistema funestă, care ne-a adusă unde suntemü. „Pentru omenii cari n’au consoiință, țera e forte bogată și trebuie se se vândă do­­meniele în blocă. Cine o sé se cumpere éasé ? Vă societate străină. „D. D. Ghika. Aveniă la casa de depu­neri 100 milione efecte. „D. Miniștri-președinte. Apoi ce ’iui tată spuneți d-vostră ? De ce nu vină se cum­pere astăzî ? Da, putemü se vindemă bu­nuri de 100 și 200 milióne , deră de sfidă a se pute face asemenea vinderi cu dea­­menuntură într’ună ană, cum se cere. Nu se pute vinde de câtă de 10 milióne pe ană, prin urmare nu remâne de câtă uă societate străină și cine scie ce condițiunî ne-ar impune. Se vindemă salinele? unde suntă énse capitalele române cari sĕ le cumpere? Se vindemă vămile? Ceră aceste mesuri ară fi periculose. „Suntem­ bogați, avemă ce vinde,­deră după ce vomă vinde românemii proletari. „D. D. Ghika. Ca se scăpămă de da­torii „D. Ministru-președinte. Apoi toto­de­­una s’a­disă acesta și totă­ de-una amă fă­cută noui împrumuturi și ne-amă înglodată cu totulă. „D. Ghika. Sĕ nu chiăltuimu. ■ „D. Ministru-președinte. Suntă Stană pă­­țitură, și nu vreau sĕ mai daă că unui guvernă mijloculă d’a mai face cea­ a ce aă făcută unele ș’a lăsa statulu și fără moșii.“ Sâ judece națiunea, sâ judece proprietarii, și voru veghia cu toții la ușia căminului, căci asta­felu numai voru pute sâ scape ce le-a mai rămase din ghiarele risipitori­­lor, cari, pentru ca sâ potâ răsipi, s’au numitu conservatori. Suntü partide, ca și individe, cari ne mai avendu­ce perde din puntulü de vedere morală, nu ’și mai potu­mma esistința de­câtă înfruntândă totu cu cutesare și dobândindu de­prinderea de-a nu mai roși. In acestă tristă situațiune se a­­flă partisanii regimului căzută. Cum, in adevĕru, am­ mai putea rădica facia partisanii unui regimu vnnecatu in atâte fără-de­legi, déca n’arü fi deciși a brava totu ca cute­­sare, și a merge pe acestă cale pâna a nu roși de-a se face ei acusători, din acusați ce suntu, a imputa ei altora nelegiuirile de totu felulu de cari s'au facutu culpabili câtü au stătu la putere? Déca nu s’arü fi decisü a se co­ bori atâta de joșü, nici ca le mai era posibilă pentru multü timpü lupta pe térâmula politică. Amü fi fostü nevoiți să se facă nevâzuți pen­tru câtü­va timpü, să ste ín es­­pectativă ani întregi, pânâ ce pe do­uă parte se va mai fi uitată din faptele lorü, érü pe de alta adver­ sarii loru la putere se voru mai fi usatü. Aceia casé cari se obicinuiseră cu procederile din cari era esclusa ori­ ce simți­mentă ce­va mai inalta, nu se puteau resemna la un asemene pru­dentă și reintăritore reservă; ei s’au aruncată în luptă cu aceași sete de putere, care în timpü de cinci ani i-a fácut­ sa comită tóte nelegiui­rile. Cee­a ce le face astăzi posițiunea

Next