Romanulu, octombrie 1877 (Anul 21)

1877-10-09

904 ce guvernul ă din București are trebuința de tote puterile militare ale țării pentru a apăra fruntariele sale contra încercăriloru turco-fililoră Augur!. Presa vieneză, atâta de fecundă în invențiuni de totü felulü, rareori a făcută una mai ridicolă decâtă acesta. La nimicü nu se gândește mai puținii România în acesta momenta decâtă a reediăma armata, sea. din Bulgaria, și scomotele cariiă foștii respândite în acesta privire de foile din Viena și Pesta suntil curată închipuire, ca și atâte altele care provină din aceiași sorginte. Intr’uă convorbire cea avută de curendă ca nhu corespondinte ală harului Herald din St. Petersburg, d. Cogilnicenu, ministrul afacerilor străine ală României, a desmințită aceste scompte în modulă celă mai formală. “ ALEGERILE DIN FRANCIA. Citimă în Le Temps : 1 . „Camera din LS 7 71 va fi întocmai Camera din 1876,cu câteva nume schimbate în ambele părți, câteva locuri mai puțin ocupate de republicani. Cinci mii de manopere guvernamentale n’au putut distruge majoritatea republicană. Acestă majoritate va fi strălucitore cum era înaintea disolverii. La Camera deputaților,, partita republicană este stăpână, și decă ambele Camere s’ară întruni într’ună congresă, majoritatea congresului ară aparține republicanilor. Astăfelă, în parlamentă, forța relativă a adversariloră Republicei nu s'a schimbată, și clericalismul ă remâne în inferioritatea sea din trecută.“ Reduta Grivița și șanțurile Românilorű. (Estrasa dintr’uS, corespondință, a farului Times). «Poradim, 2 Octobre. „Ieri m’amu dusă la posițiunea din fața Plevnei ș’amă visitatu marea redută ocupată de Români. Drumul a mea străbatea miculu satu trivița, care e situațu în vale între înălțimea ocupată de bateria de asediu rusăscă și înălțimea opusă a marei redute, care a oferită uă împotrivire atâtu de vigurosă trupelor ruse și române. Vă galeria acoperită, mărginită la intrare printr’unu șiră de șanțuri paralele, urcă costa în zig-zag până la intrarea redutei situată pe costă, oferindă mă adăpostă pentru trupe, cândă se ducă și vină pentru schimbarea gardelor, în contra glontelor, trimise în tote direcțiunile de a doua redută situată pe aceiași înălțime și ocupată de Turci. „V’aduceți aminte c’acesta e reduta care a făcută asatură atâtu de anevoiosă, și care atâta timpă a făcută ca posițiunea să nu se potă aprópe ține, căci distanța între cele două redute e atâtu de scurtă incâtă Turcii își puteau îndrepta focuiă în contra mare în redute c’mă efectă omorîtoră. Ieri, aă trasă Turcii totă diua în contra iei, cum făcuseră și totă noptea precedinte, și cândă străbăteamă galeria care are d’amăndouă părțile uă înălțime de pămentă de la 6 pene la 7 piciore, glontele treceaă șuierândă pe d’asupra capeteloră nóstre și isbină adesea înălțimile cari proteja galeria. „Cândă ajunsei la intrarea redutei, fusei primită într’ună modă forte afabile de către locotenentele Fundescu, din artileria română, pentru a visita întărirea și lucrarea care se urma în șanțuri. Românii, cum v’amă informată deja, lucrăză cu sîrguință pentru a se apropia de reduta turcescă care domină posițiunea iorii; acestă lucrare se afface cu sapa, cu șanțuri și paralele, și e forte interesantă. „Marea redută a fostă multă modificată și întărită de la luarea iei încoce. Parapetele au fostă înălțate prin gabiene, și soldații potă răspunde la focură Turcilor, prin nisce deschizături făcute ’n pămentă, fără se fiă verjuți’; accidentele suntă rari. După ce amu esaminată tunurile și mitrailleusele, mi-s’atrase atențiunea printre deschizăturile (creneaux) făcute între gabiene, asupra șanțurilor, paralele ce se rădică în partea despre meila-nopte și răsărită a redutei și cari se ’ntindu în zig-zag pene aprope de reduta ocupată de Turci. Nu puteamă arunca de cată din timpă în timpă câtevă privire furișe printre deschideturi, căci proiectilele turceșci isbiau în totă momentulă; deră puteamă vedea pe săpătorii români din celă din urmă șanță paralelă lucrândă din tote puterile pentru a ’și face drumu, aruuncândin afară pâmentală cu micele loră lopeți și înaintândă la adăpostulă înălțăturei de pămentă pentru a lungi acestă șanță înaintată în facia posițiunii turcesci. Atunci lui înyitată se visiteză aceste șanțuri. Eșindu din redută pe calea pe unde intraseră și trecându pe d’asupra soldațiloru adormiți, cari erau obosiți d’a supraveghia pe inimică printre desebido turi, urmai pe curtenitorul ă meă conductoră în ROMANULU, 9 OCTOBRE, 1877 lungulă șanțului care ’ncongiură reduta și ajunsei în linia focului turcescă; conducătorulă meă îmi recomandă atunci d’a’lă urma ’n fugă și plecată. Acesta ne duse într’ună șiră de galerii acoperite cari duceau la paralele. Din acestă galeriă pleca ună șanță în parte săpată și destinată a tăia drumul o acoperită turcescă care uneșce cele două redute. Aci corespondintele vorbesce despre cadavrele cea văduvă pe câmpă încă nerădicate din causă că Turcii tragă asupra ómenilor Crucii roșie, din cari aă și rănită două medici, apoi urmezi. In același șanță destinată a tăia vechiulă dramă acoperită turcesc , se pregătia uă locă pentru mai multe mortiere, cari trebuiau să fie întrebuințate în contra, orașului Plevna. Visitaí tóte galeriele și șanțurile, cari sunt forte bine construite și cu totul adăpostite de focură inamicului, până când a sosit la cea din urmă paralelă, unde lucrau săpătorii pe carii văduseră din redută, care acum era în urma nóstru la stânga. Aici nu eramă de câtă la 50 metri de Turci în a patra paralelă și n’avămă de câtă se privescă prin locurile lăsate gole între gabiene pentru a vede bine gura carabineloru vrășmașului. Turcii erau cu totul ascunși. Mis’a spusă că ei petrecă uneori aruncândă Românilor, bulgari de pămăntă și petre, pe cândă aceștia suntă la lucru, și că țină chiară conversațiuni în limba română, ceea ce lasă se se presupuse ca ’n redută suntă și câțiva Bulgari cari au fostă siliți se lucreze. Românii s’apropiă din ce în ce mai multă de inamiculă loră cu forte puține pericole pentru ei. . . Modulă cum se face apropiarea d’acestă redută, și cu care ea se ie gradată, este, credit, unu esemplu, despre operațiunile ce se voră întrebuința în contra celora-lalte posițiunî tari turcesci, ceea ce ’i dăună mare interesă. Acestă lucrare, cu totul esecutată de Români, le face mare onore. . . . Telegrama R. S. I. marele duce Nicolae. Górni -Stutten, 10 Oct (’8 Sept.). Turcii ai stricată podulă care începuseră se ’să construiesc în facia Silistrei. Comandantele trupelor nostre la Lovatz, generalul Kartsef, trimisese la 21 Septembre pe comandantul Tarassoff, în capulă unei sotnii de casaci, se opereze să recunoscere spre Tuaski-Isvor. Comandantele Tarassof a ocupată acestă orașă în aceiași zi, printr’uă atacă fără veste, și a respinsă ună detașamentă de vre 400 Turci cari forma uă colonă mistă de diferite arme. După ce a distrusă la Isvor depositele de grâu și de furagie ale Turcilor, Tarassos s’a întors la MiKve. La 23 și-a reînoită incursiunea la Isvor, trecendu mai întâiă prin Torav, și de astă dată a scosă pe Turci din orașă. La 24 a înconjurată orașul Galata, de unde a gonită 300 de bași-buzuci, pe cari i-a urmărită pene la orașul Teteben. Constatândă că Dnsulă Teteben este ocupată de 400 Cerchesi cu 3 tunuri de munte, comandantul Tarassos a petrecută noptea la Sepot și s’a întorsă a doua zi dimineța la Mikre. Dinaintea Plevnei Turcii au încercată alaltă ieri, 26 Septembre sera, se rădice mara loră gardă a șanțurilor. Primiți de focurile Româniloru, ei s’aă oprită, aă cerută ajutore și aă atacară apoi șanțurile române, deră aă fostă respinși cu mari perderî. Eoö răspunsulă adresata de d. Emilia Costinescu ijiazului la France financiere, de care vor fi mii în revista nóstra de az I. Adul directore ai dorunciei financiare In numărul ă d-vestru de la 16 Septembre, faceți onorurile âiităielor o pagine unei corespondințe din Londra, exclusive consacrată României. Acestă corespondință, cu totului rău-voitare pentru țara mea, cuprinde nu numai aprobări particulare, cari pot fi fi admise ori respinse, după vederile individuale, ci presintă ca fapte positive alegările cele mai neîntemeiate. Sperii, domnule, că veți permite unii români!, care în calitatea sea de români este ținută a cunosce de aprope tota ce se atinge de interesele țării sale, să îndrepteze faaptele și să deducă dintr’ănsele, nu conclusiuni luate în precugetare, ci conclusiunile pe cari ar fi trebui să le tragă orice om a nepărtinitorii și de bună voință. Respectulii dreptului de apărare, precum și dorința d-vóstru, de a lumina, eramu de a lăsa se fie induși în erore cititorii d-vóstrá, credt că ’mi garantezi primirea ce veți face în onorabila d-vóstră față acestora câtorava pagine ca respunsu. „Suspendarea plății cuponului danubiană nu mai este nici o c Gestiune de timpu,jice corespondentulu d-vóstru din Londra, este chiară nici fapta deplinită. “ „In urma suspendării plății, adaugă dânsula, suspendare momentană decă voiți, a fost a uă mare scădere asupra tuturoru valorilor danubiane.“ Aci este uă mare alterare a adevărului. Suspendarea plății este sinonimă cu fali mentală, și cândă, cu tóte dificultățile de totu felulu, uă țâră în resbelă e în stare a’și îndeplini tóte angajamentele sale cu uă mică întâreflare de câte-va cjfle numai, este și neexacta și nedreptu a declara cu mare scomptu că „a suspendată plățile“. Turcia, Egiptuli, aă făcuta multu mai multu decâtă a pune uă mică întâmplare în serviciulu anuitățilorălorii în străinătate, și cu tóte astea plățile financiare ale Europei, nu le au neclar ală încă în falimentă. A fost cu énsé de ajunsă corespondintelui d-vostră de a numi „suspendare de plată“ ceia ce nu s’arü puté câtu’și de puțină numi astă felă, pentru a conchide că „România este neapărată condamnată a peri...........că peste puțină timpii ea trebuie se-și depună bilanțură.“ Totă-vă dată elă insinuă, afirmă aprópe, că cuponală împrumutului 1867 nu va fi plătită, și pentru a săvârși acesta tablout desplantat, dă publicului consiliulă „de a se gândi să vândă îndată bonurile sale, adică cu orice preță“. Pentru a ave dreptate cu acestă din urmă insinuare, ’mi va fi de ajunsă a cita plata rentei române, a cărei scadență era la 1 Octobre, plată care s’a efectuată la Paris totu așa de regulat, ca și cândă România nară fi trecută prin cea mai penibile, doru, speră, și cea mai gloriasă din crnse. Ține udă semă de sacrificiele și de silințele ce țera mea a trebuită sĕ ’și impună în împrejurările actuale pentru a face onore angajamentelor sale, n’ară fi fostă mai dreptă, domnule directore, de a recunosce meritulu tânărului stată română, care, deși financia pa picioră de resbelu uă armată considerabilă, deși luptându contra unei crise financiare, declarată de mai Înainte de resbela, deși vădenda creditulu său suspendată, ca în orice țară în resbelă, găseșce încă miijlocă de-a plăti datoria sea în străinătate? Cunosceți, d-le directare, ună singură stată in Europa, oricâtă de puternică ară fi, care, fiindă în acestă seculă în stare de resbelă, să nu fi resimțită uă mare genă financiară și să nu fi fostă nevoită a emite titluri cu cursuri forțate seă a da cursă forțată unoră titluri esistente ? Și are chiară Francia, care fără contestare este țara cea mai avută și ale cărei financie suntă din cele mai prospere, Francia are nua fostă nevoită, în resbelul trei din urmă, a da cursă forțată biletelor a Băncei Franciei? Astăzi România, înainte chiară d’a fi avută recursă la aceste mijleee financiare, cari din nenorocire în zilele nóstre suntă merinte resbelului, plătesce în crisa cea mai mare pe creditorii săi în străinătate. Ore aci nu e nici ună merită? Miculă stată română nu urmeză exemplul vecinului său, marele imperiă otomană, nici pe ală Egiptului. România nu impune „jumătate în hârtie“ nici conversiuni arbitrare. Ea din contra împinge respectulă pentru angajamentele sale până a se achita rigurosă de sarcinele sale, chiar când ea a fostă victima unor esploatațiuni nedemne, cum este afacerea Strasberg și altele pe cari nu voescă a le numi. Atâtă de óriba este animositatea care a inspirată corespondință dv. din Londra, încâtu chiară de la ântâială alineată se citesce: „Anunciuld despre plata cuponului împrumutului din 1864 aici Principatelor dunărene a fostă ună adevărată acta de surprindere.“ Și câteva linii mai josu : „Acestă singură faptă denotă care este lipsa Principatelor dunărene.“ Astăfelă, a și plăti datoriele, este a arăta lipsă! Prin urmare a nu le plăti este a da probă de prosperitate și onorabilitate!..... Numai ună admiratoră ală procederiloru financiare ale Sublimei Porțiară pute să fie capabila două așa de sublimă logică. Cândă în urma unor raționamente de acesta forță, corespondintele d-vostră proclamă că țera mea este „ neapărată condamnată să piera “, amă dreptulă să nu mă prealarmezi; din contră, potă spera că acestă „neapărată“ nu va fi mai seriosă decâtă cutare altulă care fusese proclamată într’ună modă și mai pomposă încă. Și pentru ce România ar fi neapărată condamnată să pieră ? „ Din causa enormei sale datorii, pe care nu e în stare s’o pldtésed,“ răspunde corespondintele d-vostră. „Excentritățile militare ale României și ambițiunea sea aă adusă catastrofa“, orice elă. Mai ântâiă, unde e catastrofa? Și acilea este afirmarea unui faptă imaginară. Câtă despre,excentricitățile militare și despre ambițiunea României tonală corespondinței și simțimentele ce ea exprimă, probeză de ajunsă că daca aceste pretinse excentricități ar fi fostă făcute în profitură opresoriloră poporelor din Criunte, și ar fi avută de consecință a da România pe mâna bași-buzneiloră, colaboratorele d-vóstru din Londra ar fi găsită fără îndouială că Românii au urmată ca raiale credinciose ale marelui Senior și pentru cea mai mare prosperitate a proprieloru loră finance. Dară Românii au preferată să verse sângele loră pentru a depărta din țara loră ororile resbelului; ei aă preferată să lupte pentru sânta causă a emancipării celorfi mai nenorocite popore de pe pămetu; ei nă voită în fine sé recucerescá, cu prețul ă proprie loră loră sacrificie, independința loră absolută și prestigială care trebuie să fiă ținta oricărei națiuni care aspiră la progresă și la desvoltarea tuturor puterilor sale. Ece pentru ce Românii sunt „excentrici și ambițioși“ ! Déca ară fi astăfelă, Elveția, Grecia, Belgia, Italia, cari am vărsată sângele loră pentru a se libera de jugulă străină, n’ar fi decâtă risce escentrice și ambițiose. Ispania, după cele patru secole ale dominațiunii maure , Francia chiară, pe timpul cuceririlor englese, ară fi în aceiași categoriă. Trebuie să mărturisescă, domnuile directare, că aceste amintiri istorice sunt mai multă decâtă îndestulătate pentru a mă consola de implacabilele asprimi ale corespondintelui d-vostră la Londra. Rămâne acum „enorma datoriă“. Să vedemă : este ea atâtă de enormă încâtă să trebuiască „neapărată“ a aduce perderea țării mele?... In același numără ală Franciei financiare, găsescă în pagina 574 că datoria Egiptului este de aprope două miliare, afară de datoria Kedivului. Constatarea acestui faptă nu e însoțită de nici uă observațiune răuvoitore. România n’are nici uă jumătate miliardă datoriă, în care intră și 300 milione, valorea drumuriloră sele deferă, la ea nu existe datoriă afedivului. Cu tote astea totală este relativă. Să vedemă decă România e în stare a suporta chiară acesta datoriă două jumătate miliardă. România are cinci milione de locuitori. Acestă poporațiune e muncitore, inteliginte și două cumpătare de care în Occident, cineva n’are ideiă. întinderea teritorială a României este mai mare decâtă a Belgiei și Olandei întrunite. Pămăntul m iei este d'uă fertilitate prodigidsă. Ea maică nici n’are pământuri sterpe. La miaz să-fiie străbate Dunărea de la Porțile de Iern penă la marea Negră, și pe țărmii acestei mări pot fi stabilite porturi bune, precum are șasesprenece pe marele rîu care îi servesce de fruntarii meridionale. La răsărită România este mărginită de Prută, rîă navigabilă. Numerose și marinari o străbată, coborându-se din munții cari o mărginescă la nord și la vest, până la Dunăre la sud. In fine, oă rețea de drumuri de seră o străbate în totă lungimea, de la Sucéva, la nord, până la Orșova, pantulă său extremă la apusă. Avuțiele minerale ale României nu sunt încă atinse, afară de sarea gemă, din care trei mari mine sunt în esploatare; alte z ece ruine pot fi deschise. Eco pentru condițiunile de productibilitate ale României. Pentru ceia ce privesce garanțiele momentului, se pot cita întinsele bunuri rurale pe cari le posede statuia. Aceste bunuri figureza în bugetul statului cu ună venită de douăceci milióne pe ană de și neproducendă de câtă 4 la sută celă multă. Acestă singură venită ofere deră miijlócele de a acoperi totă datoria nóstrá, împreună cu valorea drumuriloru-de-ferű. Veniturile statului română sunt scutite până a fi de orice sarcină specială, numai că parte din fondură bunurilor, este afectată la garanția împrumutului interioru din 1871, numită împrumutură domenială. Întâia ipotecă regulată înscrisă asupra bunurilor statului, va fi întrebuințată, peste câtăva timpă, a garanta cele 30 de milione de bunuri ipotecare cari vor fi emise pentru a acoperi deficitul bugetară ale anilor- președinți. Uă împrejurare denotată în expunerea situațiunii financiare a României, este că impositele sunt cu totul minime, în comparațiune cu ceia ce ele suntă în tote celelalte sate ale Europei, afară de Elveția. In fața acestoră date, pe cari vă rogă, d-le directore, a le verifica d-vóstra înșivă, este permisă de a vede, nu vă perdere neapărată, ci din contra ună viitoră de prosperitate și de putere. Mulțămindu-vă de ospitalitatea ce veți bine-voi a da acestui răspunsă ve rogă să primiți, etc. Emilia Costinescu Deputată. Francia.—Omenii de la 16 Mai), (Șice Independința belgică, aă ajunsă la sfirșitulu operei loră : „Peste câteva ore, voră primi resplata silințeloră loră și a zelului ce ai are tată pentru binele publică. „In momentulă supremă cândă istria începe pentru denșii, ne facemă vă datoriă a le mărturi că, de la începută până la sfîrșită, aă fostă așa de inferiori operei ce le încredințaseră mareșalul și biserica în câtă Republica le datoreza chiară recunoscință. „Acestă inferioritate se arată în totă frumusețea iei, în inevitabila manoperă a celei din urmă oră, manoperă obligatore la practica candidaturei oficiale. O asceptamă — nu ne costă nimică a o mărturisi—cu un mare curiositate, derăcu un adevărată temere, căci era destinată a da cea din urmă lovitură celoră 363 și Republicei. Ense temerea a fostă în zadară. In loc de a ne îngriji și de a ne turbura, acestă manoperă ne-a făcută se rîdemă și ne-a dat uă nouă siguranță.* Independința belgică examină apoi circulara d-lui de Fourton și conchide : „Acestă circulară, atâtă de puțină demnă pentru ună omu de stază și care adaogă greșelea de a fi cu totulă mincinosă pe aceia de a nu puteai cu folosă, ne explică măsurile luate în contra diarelor străine de administrațiunea d-lui Fourtou. Nu era cu putință ministrului de interne de a face a crede opiniunile ce -i place să atribuie presei europene daca nu punea cititorii francezi în imposibilitatea de a verifica resturile.“ Austro-Ungaria. — Guvernula austro-ungară, (fie) Independința belgică, are se cera de la delegațiunile parlamentelor din Viena și din Pesta uă mărire considerabilă a bugetului de resbelă pentru înarmarea orașelor fortificate și înlocuirea vechiei artilerii și cu tunuri noul sistemă Uchatius. Acestă îngreunare a sarcinelor publice causeră să vină nemulțumire în regiunile parlamentare din Viena. Se cjice că d. Herbst, capulă partitei liberale, va propune partitei sale să combată creditele cerute. D’aci penă