Romanulu, octombrie 1877 (Anul 21)

1877-10-09

AVE­NULU COPECI­ ȘI-UNU VOIESCE ȘI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 le ani. Deta „ „ „ paginea III, 2 lei — .A. se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea diurului LA PARIS, la Havas, Laftite et C­une, 8, 1‘lace de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d -nil Haasensteiu și Vogler, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI EXEMPLARULU. SERVICIU­LU TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS Londra, 19 Octob­e.—Se telegrafica­­ lin Viena că cornițele Andrassy a declarată din nou că nu se va ocupa de mijlocire, afară de casu­la cândă ea ară­­ fi cerută de beli­geranți. Densulă a esprimată opiniunea că victoria Rușiloră în Asia ară pute fi ur­mată d’uă silință fericită pentru a pune capotă ostilitățiloră, dară a retușată for­mală d’a lua inițiativa unui demersă d’a­­cestu felă. Viena, 19 Octob­re.—S’asigură că Șefket­­pașa a fost­ numită comandante ală ar­matei de la Sofia, care trebuie se opereze în contra Serbiei. Acesta armată va nu­mera 40,000. Șumla, 18 Octobre.— R­ecunoscerile fă­cute la 15 către Jovan Ciftlik de către So­­leiman-pașa în personă ți la 16 spre apusă de Krasna, de către Fuad-pașa, su consta­tată că colone puternice rusescl înaintaă în direcțiunea Rusciukului. Aceste recunos­­ceri au avută de resultată convingerea­­ că pamântul­ desfundată nu permitea încă desfășurarea armatei și că trenul­ și ar­tileria um ară pute se înainteze în nici uă parte. Se crede că Muktar-pașa, după ce va lăsa garnisonă la Kars, va pute lua posi­­țiuni lângă Beyli Ahmed unde s’afla deja înainte de începutul­ resbelului. Paris, 19 Octobre. — Situațiunea inte­­rioră nu s’a modificată. Cu tóte atacu­rile dinrelor­ republicane, ministerul­ este forte decisă a rămâne la putere pentru a presida la alegerile consiliurilor­ generale. Viena, 19 Octobre. — Uă corespondință din Adrianopole anunc­ă, că de la începu­tul­ lunei, 10 batalione de regulați, 500 zerbeki, 600 călăreți, 26 tunuri și mai multe trenuri, cu provisiuni și munțțuni aă trecută venindă de la Constantinopole și îndreptându-se spre Plevna. Din­colo de la Dedengatb au sosită din Asia 8 batalione de muslehafizi, 1300 zer­­beki, mergăndă asemenea spre Flevna. Se asceptă mâne 4000 Tunisieni și 700 Circasieni cari vor­ fi îndreptați spre Ta­­tarbazardjik. Kadikioi, 17 Octobre. — Baker-pașa se află la Popkioi cu una detașamentă de ca­­valeriă turcă. Rușii sunt­ la Kopace. Assim-pașa se află la Polomarka. Constantinopole, 19 Octobre. — Sultanul­ a primită seri în audiență privată pe am­basadorul­ Angliei, d. Layard, însoțită de amirarele Hornby. Timpul,­celă rău a reîncepută pe Du­năre și ’n Balcani operațiunile sunt­ sus­pendate. întâlniri fără importanță au avută placă pe linia Lomului. Autoritățile turce aă­­ rămasă la Sulina. S’a luată măsuri de că­tre escadra turcă pentru a opri m­ă noă atacă ală­­tușilor­. Viena, 19 Octobre—Uă telegramă din Constantinopole spune că Kars ar­ fi în parte învestită de Ruși cari aă începută a bombarda orașul­. Comunicațiunile telegrafice cu Kars sântă întrerupte. Muktar-pașa ar­ fi ocupândă a­­cum posițiunile de la Khizardere între Kars și Soghansidagh. Mai totă divisiunea care remusese la K­aradjadagh a fostă făcută prisonieră, pre caute la mersurile reglementare pentru lungimea sau forma cojocelorii, ci să ia îndată flanele și cojoce, să plătescă ce póte, să dea un bonă pentru câte-va zile, căndă nu póte plăti, și se pornescă, pe totul ziua și din tóte orașiele, flanele și cojóce pentru os­tașii cari n’ad­âncă și suferă de frigă. Nu este aci cestiune de reglemen­­tare și de frumusețe, ci de frigidă care nu caută la forme. Oici­ câte flanele ș’ori­ câte cojóce suntă, trebuie să se ié și se se trămită pe fie­ care­­ fi, căci ast­felă pe totă Ziua se va pute apăra ’n contra fri­gului câte ună regimentă, fia și chiară câte uă companiă, și ’n câte­va z]ile armata va pute învinge și frigulă, cum a învinsă pen’acum­ și va în­vinge pe deplină, în câte-va­­ zile âncă, pe inamiculă țării. Bucursm,f Brumărelu. .Nu­ ne este fert catű să ne îndoimă cu­ multe flanele și cojóce s’aă tri­­mi­să deja armatei. Multe, dăruite și cumpărate, se trimită negreșită pe totă­l jiua din județe de către d-nii prefecți. Totuși, pentru că fie­care este îngrijată de lipsa flanelelor­ și a cojacelorű ce sciamă cu toții că lip­­sescu armatei, ne simțimÜ datori a face apelă la guvernă, ca să ia totă ce găsesce în fie­care orașiă, se nu­ cicd acțiunea și Administrațiu­nea strada Dominí li­x T­­­­. 1 DUMINECA, 9 OCTOBRE 1877. LUMINEZA­TE SI VEI FI. ABONAMENTE. In capitală: unu and 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. In districte: unu and 54 lei; șese luni 27 lei; trei luni 14 lei; uă lună 5 lei. Pentru tote țările Europei trimestrul a 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diaruluî. LA PARIS, la d-nil Darras-Hallegrain, 5 rue de l’Ancienne comedie și Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU. Comisiunea Camerei pentru termi­narea actului de acuzare, în privința ministerului d-lui Catargi, și-a sfîr­­șită lucrarea. Suntă două săptămâni de cândă ni­ s’a totă spusă că lucra­rea este gata, și cu tóte astea a­­flămă că ea nu­­ s’a depusă âncă pe biuioulă Camerei. N’avemă altă putere de­câtă a constata acestă faptă, cu totulă ne’nțelesă pentru noi, ș’a’să deplânge din mai multe p­unturi de vedere. Z­iarele din Francia constată, du­pă alegerile cunoscute pene Lum­ sera (3­ -15 Octobre), că republicanii au dobândită, în aceste alegeri, m­ă numără de voturi, în Paris, de a­­prope 50.000 mai multă de­câtă la alegerile trecute, era­ în departamente de 286,993. pianură celă mai moderată, Les Débats, începe ast­felă primul ă săă Paris de la 16 Octobre : „Resultatul­ alegerilor” confirmă tóte speranțele nóstre. Cu totu pre­siunea morală și materială, care au întrecută violențele cele mai mari ale imperiului, republicanii au ob­ținută u­ imensă majoritate. Came­ra disolvată este răsbunată de ca­­lomniele și injultele ce i­ s’aă arun­cată în timpă de cinci luni. Vo­­tulă universale i-a dată înapoi man­­datulă ce i-se răpise vii­ ’nainte de timpă. Nici­ uă­dată n’a prelungită vr’n­ă guvernă atâtă de multă in­­terimară parlamentară și nu și-a permisă în contra adversarilor­ săi manopere mat­odiose. Presiunea e­­lectorală ajunsese la cele din urmă margini ale brutalității. Provincia Intrega era supt ună față de terore; administrațiunea, financiele, magis­tratura, învățământul­ publică, dru­murile de seră, totală era pusă în de­­sordine în profi­bul­ candidaturei o­­ficiale. Țeză a resistată la acestă te­ribilă înfruntare. Consciința națio­nală s’a rădicată în contra celoră ce căutaă s’o năbușescă. Alegerile de la 1­ Octombre suntă uă nobilă și strălucită protestare a dreptății, a rațiunii, a bunului simță, despre­­țuite și călcate în piciure în modulă celă mai nedemnă.* Le Temps, albă moderată și filo­­sofă țăiară,­­zice : „Manoperile guvernamentale, în timpă de cinci luni, n’am putută dis­truge majoritatea republicană.“ Publicândă mai la vale alte es­trase, ne mărginim­ă în a constata din noă aci că guvern­ămentală per­sonale a luată să lovire de morte în Francia, și că prin urmare reac­ționarii, din tóte țările, cată să ’și ie animna ’n dinți și să reintre ’n națiune. Acuzarea că guvernulă n’a consi­liată pe Măria Sea să numesca uă regin­ă, pe câtă timpă se va afla peste fruntarie, s’a repetată atâtă de desă în colonele (fiarelor) de o­­posițiune, în câtă ne vedemă datori și, pre­cum, siliți nu a reveni asupra cestiunii, ci a’i continua desbaterea, mai multă pentru a publicului con­vingere. In numărul­ de la 7 cuvinte, areta­­rămă că, pe tărâmură legală, pres­crierile constituțiunii—în ceia ce pri­­veșce instituirea unei regin­e sau a unei locotenințe domneșci —suntă lă­murite și categorice; că România nu se află 'n nici unul­ din coșurile spe­cificate prin art. 83, 84, 88 și 89; că miniștrii, déci ar­ fi dată Domni­torului povețele indicate de adver­sarii noștril politici, ar­ fi comisă uă vădită călcare a legii fundamen­tale. In adevérü, déca numirea unei re­gințe e anume prevăzută numai pen­tru casulă cândă șefulă statului s’ară afla ’n imposibilitate d’a mai domni, cândă aici instala-o ca tutóre a mi­norului săă urmașiă sau cândă ară muri d’uă­dată, fara ca moștenito­­rulă să aibă virsta trebuitóre, cum putea are guvernulă să treca peste tóte aceste prescrieri, și cu ce frunte ară fi consiliată pe Domnă să in­staleze uă regință? Acastă procedere ară fi constituită uă flagrantă nfrângere nu numai a constituțiunii, dorii ș’a usului, a res­pectului ș’a bunelor­ cuviințe ce tre­­buiescă observate față cu suvera­­nulă Românilor­. Ș’acesta e atâtă de adevărată, în câtă, prin art. 86, legea legii oră nes­tre prevede că, de la data repausă­­rii Domnului până la depunerea ju­rământul­ui de către succesorul­ său la tronă, tote puterile constituțio­nale ale domniei sunt­ esercitate, în numele poporului română, de miniș­trii întruniți in consilii­ și supt a loră răspundere. Déca­deri! chiară într’uă atâtă de însemnată ’m­prej­urare se dă minis­terialul asemenea atribuțiuni, cu ce cuventu i s’ară refusa atunci, cândă Domnulă lipsesce pentru cât-va timpi­ peste fruntarie? Însă d’astă-dată nu ne aflămă nici chiară într’uă ocasiune de fe­lulő acesta, căci Măria sea, departe d’a fi câtuși de puțin stînjinită, găsesce destule forțe fisice și intelectuale ca să’și esercite și ’naltele’! prerogative de Domnă, și funcțiunile’i de co­m­­andantă, care’i sunt ă date de Con­­stituțiune, și datorsele de viteză și nepregetătoră apărătoră ală dreptu­­rilor­ naționale. Câtă pentru frica unei morți e­­ventuale, noi unii — și cu noi ta­bă țara — nici n’amă avut-o vr’vă­ dată, nici nu vomă ave-o pe viitoră. Pentru ce? Pentru că nestrămutată ne e cre­dința că Domnulă, armata, stindar­­dulă și neamulă Româniloră sciă să învingă și să ’nfrunte chiară martea. Ni se va repeta totuși că Măria Sea a lipsită mai multe luni peste fruntarie. Ce va să <’iefi însă a lipsi? A s’afla singură, departe și fără continuă comunicare cu națiunea peste care domnesce. In casuță de față, rămas-a vre ună singură minută deslipită de simbolură care represintă onórea și tăria națională ? Aă aflam­-s’a ’n altă parte de­câtă în mijlocul ă poporu­lui română, întrunită [supt vitejes­cul drapelă? Aă fost­ a ’n necomu­­nicare cu puterile constituite ale statului, cu simțimintele și aspira­­rile României ? Am făcut-a vr’ună actă oficială, fără concursură miniș­­triloră răspunzători ? Nimică din tote acestea. Din contra, Măria Sea și-a eser­­citată și’și esercită puterile dom­nesci ca tot­de­una, cu aceiași pun­­tualitate și cu aceiași solicitudine, ast­felă cum toți o recunoscă cu deplină mulțămire. De ce dérü s’a zisă că instalarea unei regin­e era neapărată? Cu ce și pentru ce scapă o cerea oposiți­­unea? Pe ce temeiă, pe ce lege și ’n numele cărții folosă o reclamă d’atâtea ori? Rămâne déja bine constatată că acuzarea adusă guvernului, în acesta privință, a fost ă—din partea adver­­sar­ilor­ a noștr­ii politici — Url adtíVÖ­­rată pripire, cu atâtă mai neî nțelesă, cu câtă venia de la nesce omeni de legi. Și totuși, acuzarea s’a făcută, ba s’a și repetată în necurmate rân­duri. Pe ce temeiă? Pe simplulă motivă că Domnulă a trecută peste fruntarie. Ei bine, onorabili, logici, învățați și consecinți adversari, acum e ’n­­tâia era cândă Măria Sea Carol I pune piciorulă pe altă pământă de­câtă ală României ? Déra înălțimea Sea lipsi din țară și cu ocasiunea călătoriei întreprinse pe la curțile suverane ale Europei occidentale. De ce atunci nu’lă consiliarăți a numi­tă regin­ă, căci voi creați a­­tunci consiliarii coronei? Dérü înălțimea de a lipsi mai multă timpă din țară, la Wid și la Düssel­dorf, și cu ocasiunea fericitei sale căsătorii. De ce ș’atunci nu’lă consiliarăți a institui uă regință, căci totă voi creați consiliarii tronului ? In fine, dup’acesta procedere, pe care aveți aer­ulă d’a voi s’o transformați în sistemă de guvernămentă, apoi Domnulă ară fi trebuită să se fi gân­dită mereu la reginne, ori de câte­­ori ară fi trecută fruntariele, fia la Livadia, fiă la Viena, fiă la Plevna. Ei bine, nici de cum. Pe câtă timpă suveranulă Româ­­niloră nu se află ’n nici una din prevederile constituțiunii, pentru ca­­sulă numirii unei regințe, acea regință nu’și putea și nu ’și-ară puté ave loculu, ora numirea iei ară fi fostă ș’ară fi atâtă că adevărată călcare a pac­tului nostru fundamentală, câtă ș’uă lipsă de ’naltă considerațiune către persóna Domnitorului. Ș’acum, întorcându-ne la bine-voi­­torii noștril­ protivnici, îi vomă în­treba pentru ce — în m­area­ le ne­­părtinire — cu alte măsuri cântărină dreptatea pe cândă înconjuraă tro­­nul, și cu altele o cântărescă azi, cândă nu se mai află lângă den­sulă ? In acesta le stă patriotismu­î, sol­­ința și consciința de care se laudă? Din aceste scurte espuneri, resultă, în modă neî ndoiasă, că purtarea gu­vernului a fostă în totală conformă atâtă cu­rsurile, câtă și cu pre­scrierile constituționale. Suveranulă Românilor­. In mo­­mentul­ trecerii sale, împreună și ’n mijlocul­ armatei națiunii, și-a a­­dusu aminte de mașina unui domni­ strămoșii!, a lui Napoleon cel Mare, care Z^ea : „drapelulii trebuie pri­­­vită ca ună domiciliă, căci ori­­„unde e drapelulă acolo e și nați­­­unea”. Pentru onórea acestui drapelă, a­­dică pentru apărarea drepturilor­ acestei iubite țări, nu cruță nici fa­­tiga, nici asprimea traiului, nici iu­birea familiei, ci, cu vitejesca inimă, păși din mijlocul­ națiunii ce locu­­iesce pe țărmulă stângă a­l Dunării in mijlocul­ națiunii armate de pe țărmură dreptă, ca, printr’ânsa și împreună cu densa, să impună res­pectă și tăcere vrăjmașilorî ce ne ucideau prin țară, calomnii și pus­tiire. De ce, de ce are ne-o fi stârnit­ noroculă împotrivă, în câtă aceiași tăcere ș’același respectă să nu potă fi recomandate, de către aceleași lău­dabile și patriotice fapte, și adver­sarilor­ noștrii politici, carii stăru­­iescă a dovedi că nemulțămiți ră­mână chiară și ’n fața celoră mai mari avantagie aduse legalității, dreptului și țării, îndată ce ele nu sunt­ realisate supt dinastia d-lui Catargi! Unu corespondinte din Londra ale Ziarului la Trance financiere dădu luna trecută nisce informațiuni cu totul­ eronate în privința stării financelor­ române. D. Emilia Costinescu, care se află in aceste momente la Paris, tri­­mite Ziarului financiară din Paris ună răspunsă prin care, bazându-se pe adevărul­ fapteloră, respinge a­­serțiunile corespondintelui englesă. Atragemă deri­ luarea a­minte a cititorilor­ noștrii asupra acestui im­portantă răspunsă, pe care­­ să pu­blică­mă mai jos”. 3 O­r­e. Aflămă că ai noștrii au atacată reduta de trei ori, cu mare vitejie și c’au fostă respinși asemene cu multă tărie. Ieri, pe la 9 ore 40 minute dimineța bateriele din Calafata au deschisă foculu’ asupra Vidinului. Se zice că scopul­ acestei bombardări a fost­ mai cu sema distrugerea unor­ vase din portă; scopul ă a fostă atinsă, căci doue caice au fost s cufundate. Mai multă ,­ în Vidin s’a reduto­uă co­­lonă grasă de fumă lângă casa guvernato­­rului, în care acum e ca sarmă. Se crede că a fostă­ună focă, de­ore­ce fum­ulă se vede eșindă ș’acum (3 ore d. a ). Bombardarea a durată pâné la 2 și 20 minute d. a. Turcii au ripostată. Orientala publică oă telegramă din Mă­gurele în care citimu urmatórele : De la teatrul­ resbeiului, nimică per­misă d’a v’anuncia, de câtă că Turcii se predau în masă, cum v’amă spusă deja, atâtă e de mare miseria la Plevna. Ce­va caracteristică : cei cari se predaă nu se ducă de câtă la Ruși, nici­ vă-dată la Ro­­mânî, pentru că la Plevna e răspândită pretutindeni credința că soldații români nu cruță pe prisoniari, lucru nu se pare mai falsă. La Români sunt­ destui prisoniari Turci, cari sunt­ tratați cu tote îngrijirile. Citim în re Nord: „Mai multe zii­re din Viena au dată să se înțelagă că noutatea des­pre imaginara incursiune a volun­tarilor , maghiari, fusese pusă în cir­­culațiune în România pentru a da un­i protestu pentru rechi­marea ar­matei române din Bulgaria, de ore-

Next