Romanulu, decembrie 1877 (Anul 21)
1877-12-03
ANULU DOUEPECI-ȘI-UNU Redacțiimea și Administrațiunea strada Bomnel 14 VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagifica IV, — 40 bani. Deta „ „ „ paginea III, 2 lei —A. se adresa IN ROHANIA, la administrațiunea diavulul. LA PARIS, la Havas, Laffite et C nio, 8. Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-uil Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI ESEMPLARULU.ROMANULU Reamintimü cititorilor, ca publicămă în tóte filele la 6 o,nă a doua edițiune cu soirile sosite pâné la 5. Bucuresci, V Undrea. Una omu se află pe culmea unui munte. Cerulu e senină, și dulcele rație ale sorelui îlă inundă și ’lu înveselescu. Joșu, supt piciórele lui, vede nouri groși și negrii. Elă trebuie să se cobore, daru e naturală se ’ntârnie pe câtă mai póte îndeplinirea acestei datorii. In acesta posițiune ne aflămă și noi, din sera de 28 Noembre. Națiunea este ’n lumina de pe culmele unde s’a suită cu armata iei. Greă dérii, fórte greă ne vine să ne comorimă în întunericulă unde stau protivnicii noștrii politici, spre a aduna cuvintele și faptele loră, ș’a le espune publicului. Scimă că trebuie sĕ ne’mplinimă ș’acastă tristă datoriă. Deră..... j;s’o mai amânămă și pentru astăzi, se mai stăină pe ’nălțimile din jurulă Plevnei, de unde se vede atâta de limpede glos’insulă presinte și strălucitulă viitoră ală nobilului și vitozului poporă română. A ! Câtă este de dulce pentru amărîtele inimi ale unei națiuni, care fu desarmată și maltratată în timp ă de peste două sute de ani, d’a vede că fiii săi, îndată ce putură se reia arma, sfârîmară cuibură nebiruită ala biruitorului Osman! Ce balsamă de vindecare a vechielor ă iei rane d’a vedé c’acea Plewnă, devenită proverbială prin sângele ce înghiți din amândouă părțile, prin lunga’i înconjurare și prin eroismul ă ce vorjura încruntatele dealuri ale Bulgariei, că Plevna cea multă cântată de Unguri, Plevna cea multă blestemată de poporul ă rusă și română, Plavna care va rémâne celebră ’n analele nóstre resbelnice, Plevna a ’ncetată d’a mai fi adăpostură celoră cari ne jăfuiaă și ne ucideaă. Românii avură fericirea d’a intra cei d’ântâiă în Plevna, și éce-o astăzi in puterea armateloră ruso-române, cu tóte trofeele, cu tóte munițiunile, cu tóte ’ntăririle séle. * Cu nespusă veseliă serbâ capitala României acestâ mare isbândă • cu nespusă bucuriă o serbâ ș’o serbeză Românimea totă. Ună aeră de mândriă națională se vede pe tóte figurile, căci și frunțile ’ncrețite de durerea perderilor, ce vomă fi avută se ’nsenineze ca sé salute cu inimă deschisă triumfală drepturilor naționale, ală ideilor generose, ală unei vitejii din cele mai depline. Daca ’nțelegemă nerăbdarea publicului d’a afla câtă mai repede și câtă mai multe lucruri, se cuvine a ne gândi tot-d’uădată la ocupațiunile ce aă atâta armatele biruietre, câtă și șefiilor, cu ocuparea fortificărilor- cuprinse, cu inventariarea spolieloră și trofeeloră militare, cu îngrijirea răniților, cu paza și transportulăiecimilor și de mii de prisoniari. Sé ne mulțămimu dată cu scrrile ce ne sosescă treptată pe fiecare a fi, și mai alesă cu cele ce publicămă astăzi mai la vale. Provenindă din diferite isvore, între cari și englese, ele ne voră face să ’nțelegemă și mai bine mărirea evenimentului ș’a resultatelor ce voră decurge dintr’ensulă, înțelege oricine agitațiunea morală și materiale ce acestă evenimentă a produsă în tóte părțile și din tóte puntele de privire. Momentele de față sunt momente de fapte, mai multă decâtă momente de narări și de vorbe. D’aceia nu trebuie să se mire nimeni de ’ntârziarea amenuntelor’ privitóre la ’nfrângerea Turcilor’, la faptele militare ale ambeloră armate, la resultatele dobândite, precum și la perderile ce trebuie să fi avută. El Grazi Osman, pașia comandante ală trupelor otomane din Plevna, ea și prinsulă oștiriloră beligerante. In acastă situațiune, ne mai esistândă temere de deusuri și de trupele séle, e timupulă se’la judecămă cu nepărtinire și cu acea dreptate, care se impune mai cu deosebire învingătorilor. D’aceia credemă a fi ecoulă opiniunii publice, recunoscendă acestui generală tóte meritele și totă energia de caracteră, de care scinda cele mai temeinice, și, vai! cele mai dureróse probe. Prin sclința-i strategică, prin neobosita-i activitate, prin zelulă, patriotismulă și demnitatea ce desvolta, elă putu face, din orășelulă Plevnei și din teremură împrejmuitoră. nă adevărată cetate de apărare pentru statură și capitalele Turciei. Luptândă cu frigură și cu fumea, cu descuragiarea unora și cu arderea altora, luptândă mai cu sema cu nobila ’i ambițiune, cu consciința misiunii ce i se ’ncredințase și cu mulțimea speranțeloră într’ensulă concentrate, Osman-pașta sciuse s’arate distinsă căpitană și bărbată cu merite superiore, își făcuse pe deplină datoria în timpul asediului. Și-o făcu pe deplină și cu prisasă pâne ’n cele din urmă momente. Căci, în fruntea nepregetatelor ă sele șiruri, eși să ’nfrunte cu bărbațiă puterea adversarilor, ca să ’și măuțină onorea și reputațiunea. Se cade doru ca, în mijlocula bucuriei triumfatore, s’aduce mă ună meritată o magiă capului și armatelor din Plevna. A se face dreptate unui valorosă căpitană ș’unoră trupe astăi biruite și captive, este în natura națiunii române. Acesta dreptate este demnă de armata rusă și de nobila inimă a ’mpăratului Alexandru II, care restitui intrepidului luptătorii semnulă distinctivă ală militarului, sabia pe care Osman fu silită s’o ’nchine triumfătoriloră. Ea ’n fine ne care se prețuimă și mai multă isbenda celoră două armate victorióse, căci aă trebuiră să facă multe sacrificie, se ’ndure multe osteneli, se desvolte cea mai mare vitejiă, spre a supune oă armată puternică, condusă de capi atâtă de energici, și ajutată de ’ntăriri naturale și făptuite, a căroră nimicire părea mai presusă de puterea omenescă. tutlu resbelului pâne astăzi, c’ună devotamentă mai presusă de ori ce laudă, renunță la desmierdările familiei, la liniștea și siguranța traiului, spre a lucra fi și nópte, spre a ’nfrunta pericolul), j spre a ’ndeplini greua sarcină a ’nsemnatei sale comande, în fine spre a ne da, împreună cu iubiții noștrii oșteni, esemplulă vitejiei ș’ar fi abnegării. Iubirea iarăși și recunoscință tuturoră fiiloră națiunii, a căroră vitejiă ne-a’nviorată și ne-a renumită, ală căroră sânge a readusă fala strămoșască și a sigilată independința, drepturile și mărirea României. Represintațiunea națională a fostă derit credinciosulii resunete ale țării, cândă a recunoscută că atâtă suveranulă, câtă și armata română au bine-meritată de la patriă, căci, mulțămită soră, patria română e aici respectată chiară și de neî mblânziții iei inamici. „A se supune sau a se depune“,jise d. Gambetta într’uă întrunire publică. Națiunea francese alese din nou pe cel cari susțineau drepturile iei de suverană. Guvernul de la 16 Mai a stărui în a nu se supune nici a se depune. N’a rămasă intrigă, n a rămasa uneltire care se nu se puie în lucrare pentru a sfărîma voința națiunii. Ea și aleșii iei statură neclintiți pe teremura legală, pe cândă cei cari luptau în contra iei sesvercoliați în spasmuri epileptice. In fața acestei rebeliuni a puterii executive, în fața apoatei-artosco „ultra-revoluționare,“ cum le-a calificată în senată d. Dufaure, comercială și industria s’are baza pe scenă. Făcendă cunoscută cititorilor noștrii petițiunile comercianților și industrialiloră, (jiserămă că nu mai este în putința reacțiunii d’a nu se supune acestei puteri atâtă de mari. Reacțiunea mai resista, se mai svârcoli, dérü în fine se supuse, și astăzi, după spirea telegrafică de mai la vale. Francia are ună ministeriă parlamentară. In același timp, énse, suntemă datori a ne ’ntorce privirile cu respectă și cu iubire către acei mărinimoși fiii ai națiunilor aliate, care cu prețura vieții loră aseculară triumfală de care ne bucurămă noi astăzi. Respectă și iubire generosului monarhă, care împărtăși cu soldații săi neajunsurile ca și gloriele dobândite. Respectă și iubire către augustul si nostru suverană, care, de la ’ncepu SAMBATA, 8 DECEMBRE, 1877. LUMI NEZATE SI VEI FI, ABONAMENTE. In capitală, umană 48 lei; șăse luci 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. In pisincie, una aim 54 lei; șese luni 27 lei; trei luni 14 lei; ’ uă lună 5 lei. Pentru tote țările Europei trimestrului 15 lei. _A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diaruluî. LA PARIS, la d-nii Darras-Hallegrain, 5 rue de l’Ancienne comedie și Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARULU. SERVICIUL TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS Telegrama A. S. marelui duce Nicolae Rogot, 30 Noembre. — Ieri, 29 Noembre, pe la 4 ore după amedi. Turcii au începută a trece Lamulă în mase mari lângă sătulă Krasny. Sera, trecuseră mai multă de 30 tabere. Ani dimineță, 30 Noembre, Turcii au atacată, cu tote puterile loră, corpulă marelui duce Vladimir Alesandrovici, îndreptându’șî silințele cele mai însemnate asupra Mecikei 1). Dup’uă luptă înverșunată, copulă marelui duce Vladimir a respinsă într’ună modă strălucită pe Turci ș’a luată la ofensiva; in același timpă, după ordinul lui Țarevici, care a asistată în personă la bătaiă, oă brigadă din a 95-a divisiune a luată pe inamică în costă la stânga. Afacerea a fostă în adeveră strălucită De la celelalte punte ale teatrului de resbelă, nu e nimicit noă. La Iakovița, Zlatarița, ca și la Lutikovo, la Arabkonak și la Zlatița, trupele nóstre urmeză a ocupa, ca și mai înainte, vechiele loră posițiuni în fața vrăjmașului. Perderile nóstre în corpulă de grenadirî, în clina luării Plevnei (28 Noem.) au fostă morțî 2 oficiali superiori, 8 oficiali subalterni și 582 sodați; răniți, 5 oficiali superiori, 40 oficiali subaltern și 1207 soldați; contusionațî 2 oficiali superiori și 3 soldați. Totală : 57 oficiali și 1792 soldați. Perderile Turcilor, după raportul lui Telvik-pașa, au fostă de mai multă de 4000 omeni. — Trofele și prisonierii noștrii sunt : 10 pași, 128 oficiali superiori, 200 oficiali, 36,000 soldați, jafarâ de cei 4000 pași afară din luptă, 1200 călăreți, 77 tunuri. Numerasă rănițiloră și bolnaviloră, cari n’au luată parte la lupta din 28, este ne-I). Meci ca de lângă Pyrgos, era duea din facia Plevne î. N. B. cunoscută, asemenea și acela ală drapelelor. Singurulă drapelă, care a fostă în luptă, a fost luată de soldatul Idanov din regimentul de grenadini de Astrahan. ală marelui duce moștenitoru. Pașii prisonieri au fost aduși aici la Bogoz. Inaintea cortului lui Osman-pașa s’a pusă uă gardă de onore. I s’aă făcută tóte onorurile militare cu musica. Constantinopole, 13 Decembre. — Suleiman-pașa ară fi începută ferină mare bătaie în contra lui Țarevici, între Mecika și Rusciuk. Nu se spune resultatulă. Luni a fostă uă luptă neînsemnată în spre Sarvăsuflar. Londra, 13 Decembre.— Consiliul miniștriloră se va î ntruni mâne ca să examineze consecințele căderii Plevneî. Din Viena, se telegrafieză diarului Times cu data de 12 cuvinte „că, prin catastrofa Plevnei, Porta o remasă zăpăcită în adeveratură înțelesă ală cuvântului“. Porta spera pân’la sfîrșită că Suleiman va pute se desconjure Plevna. Menținerea la putere a lui Edem ș’a lui Mahmud Damat se consideră ca oă probă despre disposițiunile ’n care s’ară afla Porta d’a negoția Politica Germaniei ară fi ca Porta să iea cea d’ântâiă inițiativa negoțierilor privitóre la pace. Cu tote astea, toți se ’ndoiescă forte ca Rusia să primescă orice oferiri. Paris, 13 Decembre. Amedî.— Negoțierile pentru formarea unui cabinetă din drepta n’aă isbutită. D-lă d’Audiffret-Pasquier a redutu ieri séra pe Mare și a lulă Mac-Mahon. S’asigura că negoțierile s’aă re’ncepută pentru formarea unui ministeră cu d-lă Dufaure. Paris, 13 Decembre, 8 ore sera. — Cabinetul dî Dufaure s’a constituită și va apăre mâne ’n Monitorulu oficialii. E compusă astlieră: D-lă Dufaure la justiția și președinte de consiliu; d-lă de Marcère la interne; d-lă Waddington la afacerile externe; d-lă Bardoux la instrucțiunea publică; generalulă Borel la resbelă; admirabulă Potliuau la marină; d-lă Léon Say la finanțe; d-lă Teisserenc de Bort la comerciă ; Frencinct la lucrările publice. Verbia, 10 Decembre, 11 ore sera. (Sosită tocmai la 14, 2 ore dup’amedi). — Plevna a cădută aica. Osman-pașta e prisoniară cu totă armata sea. Turcii au vrută să fată adică eșire în direcțiunea Opanezului ș’a Vidului, peste care au începută să arunce măpodă. Tóte măsurile pentru a’i înconjura fuseseră luate de armata rusoromână. Respinși de Ruși în față, luați în costă de Români, și-au depusă armele dup’aă luptă sângerosă. Două batalione române au ocupată cele d’ântâiă Plevna după ce au luată ună întregă șiră de lucrări întărite. Osman-pașia, rănită în luptă, s’a constituită prisonială cu totă armata sea. A declarată ensușî că acestă arnată se compune din 40.000 omeni. Suntemă stăpâni peste oă mare cătățime de tunuri și de materială de resbelă. Marele duce Nicolae și Domnulă Româniloră au intrată aici în Plevna. M. S. împeratură Rusiei va intra mâne. Perderile din amendoue părțile nu suntă încă constatate. Constantinopole, 13 Decembre. — Parlamentulă s’a deschisă de Sultană, la palatulă Dolma-Bacca, înalții funcționari și toți diplomații asistaă la ședință. Primul secretară al palatului a citită discursul Sultanului. Acestă discursă stăruuesce asupra egalității între toți supușii pe care-i invită a continua sacrificiele pentru apărarea țerii. Țiarele turcesci vorbesc despre luarea Plevnei și se pronunță pentru continuarea resbelului cu orice preță. Paris, 13 Decembre. — D-lă Dufaure a consimțită din nou să se ocupe de formarea noului cabinetă, numai în urma unei epistole a mareșalului de Mac-Mahon. Atena. 13 Decembre.— Insurecțiunea a ’ncepută în Creta. Provinciele resculate sunt Annyro și Cassini. Ună căpitană turcă a ucisă pe șefulă chreștinilor, Cokini, care fusese trădată de căpitanul Sandhes. Turcii și locuitorii celorălalte provincii fugă în fortărețe. Chreștinii organiseră uă gardă cetățenescă pentru menținerea liniștei. Pașa, guvernatorul insulei, trimise trupe pentru năbușirea răsculei. Diarulă care trece dreptă organă ală seraskieratului (ministerului de resbelă) spune că Porta respinge independința Bulgariei supt ună principe germană. Viena, 13 Decembre. — Pester-Corespondenz publică uă dare de semă despre ședința ținută la 11 Decembre, în comitetul afacerilor străine ale delegațiunii ungare. Cornitele Andrassy adisă că căderea Plevnei nu schimbă întru nimică politica sea, care nu era întemeiată pe întâmplare. Notarea asupra reformelor cuprindea c o seriă întregă de îmbunătățiri cu îngrijire studiate și adoptate de amândouă părțile. Lucrarea de pacificare începută prin acea notă nu isbuti decâtă numai din causa garanțielor cerute de insurgenți, garanții asupra cărora înțelegerea tuturor puterilor Europei fără osebire n’a putută fi stabilită. Cornițele Andrassy a adausă”: „Decă așă fi împărtășită opiniunea că numai participarea la resbelă ar fi trebuită să ne autori se a lua cuvântul la închiăiarea păcii, Austria ară fi astăzi intrată în resbelă. Decă suntă de părere că vomă fi destulă de tari pentru a ne apera interesele fără a participa la resbelă. In două moduri se potu apera interesele unui Stată: ântâială consiste în a mănține bune relațiunî cu cele alte puteri, ală douilea în a nu mănține. Mâ redă nevoită de datoria conșciințeî se urmeză ântâia cale. „Unu stată n’are garanția că interesele séle voră fi apĕrate pentru uă viitoră nedeterminată ; déru noi avemă consciința că pentru momentu amu apĕratu interesele nóstre mănținândă în acelașu timpă cele mai bune legăture cu tóte puterile, că amu păstrată și posițiunea nostră pentru a face să se audă vocea nostră.“ Bogot, 1 (13) Decembre. — Atacul de ieri ală Turciloră a fostă făcută de celă puțin 60 batalióne și mai cu semn în contra aripei stânge și a centrului. La aripa draptă n’a fostă decâtă demonstrațiuni slabe. Imfiniență a atacată de șase ori Mecika, oeră de fiecare dată au fostă respinși cu mari perderi. Spre sără, a sosită la aripa dreptă a corpului 12 uă brigadă din a 35-a divisiune. I s’a dată ordine d’a opera imediată asupra aripei liniei de bătaiă a Turcilor. Cândă intra în focă acestă brigadă și deschise foculű, totă corpul 12 trecu în ofensivă și împinse pe inimică în direcțiunea Krasnei, înainte de a se face nopte. Turcii nu se retraseră decâtă la Krasna pentru că drumul 12 Ciflik le era tăiată de trupele nostre. Perderile inimicului au trebuită se fie mari. Câmpulü de bătaia era acoperită de morți și de răniți părăsiți. Perderile nóstre nu suntă încă cunoscute. Ele sunt puțină mai mici decâtă cele din bătaia de la 24 Noembre, deși a fostă în acțiune ună mai mare numără de trupe. In suita marelui duce Vladimir au fost doui răniți. Însăși A. S. I. a fostă în mijloculă foculuiPurtarea trupeloră a fostă mai predusă de orice laudă. De pe câmpuld de resbelă. Aflama c’uă colonii din divisiunea I-să activă, supt comanda d-lui Colonelă Lecca, mergendu în recunoscere, supt conducerea d-lui Maioră Tantă, a ’ntemnitü, pe lîngă Aceear (între Vidin și Lom-Palanca) pe lingă sătulă Tolovitza, "Tă patrulă de Nizami. Ai noștri! aă făcută trei prisonieri cu armele loră, aă luată 31 de cai din fața inimicului, și 21 din marginea satului Tatar-Ursuia. LUAREA PLEVNEI. Ună corespondinte engleză a bine-voită a ne comunica uă coptă după uă importantă descriere a luptei de la Plevna, pe care a trimis-o jiarului său la Londra, din acea corespondință astragemă următorele părți : Vineri sera.— La amândouă cuartierele generale se seie că Osman are să cerce să eșire. Se dă ordine trupelor a să stea gata. Anteposturile suntă îndouite; împresurătorii suntă cu cea mai mare luare aminte. Se face o jină, dérü nu se vede semnă de eșire. Sâmbătă,—Totă zjiua trece în așteptare.Trupele suntă neîncetată supt arme; dérü nu se ’ntâmplă nimică.