Romanulu, decembrie 1877 (Anul 21)

1877-12-03

ANULU DOUE­PECI-ȘI-UNU Redacțiimea și Administrați­unea strada Bomnel 14 VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagifica IV, — 40 bani. Deta „ „ „ paginea III, 2 lei —­­A. se adresa IN ROHANIA, la administrațiunea diavulul. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ nio, 8. Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-uil Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI ESEMPLARULU.ROMANULU Reamintimü cititorilor, ca publi­­cămă în­ tóte filele la 6 o,nă a doua edițiune cu soirile sosite pâné la 5. Bucuresci, V Undrea. Una omu se află pe culmea unui munte. Cerulu e senină, și dulcele rație ale sorelui îlă inundă și ’lu în­­veselescu. Joșu, supt piciórele lui, vede nouri groși și negrii. Elă tre­buie să se cobore, daru e natu­rală se ’ntârn­ie pe câtă mai póte îndeplinirea acestei datorii. In acesta posițiune ne aflămă și noi, din sera de 28 Noembre. Na­țiunea este ’n lumina de pe culmele unde s’a suită cu armata iei. Greă dérii, fórte greă ne vine să ne como­­rimă în întunericulă unde stau pro­­tivnicii noștrii politici, spre a aduna cuvintele și faptele loră, ș’a le espune publicului. Scimă că trebuie sĕ ne’mplinimă ș’acastă tristă datoriă. Deră..... j;s’o mai amânămă și pentru astăzi, se mai stăină pe ’nălțimile din jurulă Plevnei, de unde se vede atâta de limpede glos’insulă presinte și stră­­lucitulă viitoră ală nobilului și vi­toz­ului poporă română. A ! Câtă este de dulce pentru a­­mărîtele inimi ale unei națiuni, care fu desarmată și maltratată în timp ă de peste două sute de ani, d’a ve­de că fiii săi, îndată ce putură se reia arma, sfârîmară cuibură nebi­­ruită ala biruitorului Osman! Ce balsamă de vindecare a vechielor ă iei rane d’a vedé c’acea Plewnă, de­venită proverbială prin sângele ce înghiți din amândouă părțile, prin lunga’i înconjurare și prin eroismul ă ce vorjura încruntatele dealuri ale Bulgariei, că Plevna cea multă cân­tată de Unguri, Plevna cea multă blestemată de poporul ă­ rusă și ro­mână, Plavna care va rémâne ce­lebră ’n analele nóstre resbelnice, Plevna a ’ncetată d’a mai fi adă­­postură celoră cari ne jăfuiaă și ne ucideaă. Românii avură fericirea d’a intra cei d’ântâiă în Plevna, și éce-o as­­tăz­i in puterea armateloră ruso-ro­­mâne, cu tóte trofeele, cu tóte mu­­nițiunile, cu tóte ’ntăririle séle. * Cu nespusă veseliă serbâ capitala României acestâ mare isbândă • cu nespusă bucuriă o serbâ ș’o serbeză Românim­ea totă. Ună aeră de mândriă națională se vede pe tóte figurile, căci și frun­țile ’ncrețite de durerea perderilor, ce vomă fi avută se ’nsenineze ca sé salute cu inimă deschisă trium­­fală drepturilor­ naționale, ală idei­­lor­ generose, ală unei vitejii din cele mai depline. Daca ’nțelegemă nerăbdarea pu­blicului d’a afla câtă mai repede și câtă mai multe lucruri, se cuvine a ne gândi tot-d’uă­dată la ocupațiu­­nile ce aă atâta armatele biruietre, câtă și șefii­lor­, cu ocuparea fortifi­­cărilor- cuprinse, cu inventariarea spolieloră și trofeeloră militare, cu îngrijirea răniților­, cu paza și trans­­portulă­­iecimilor și de mii de pri­­soniari. Sé ne mulțămimu dată cu scrrile ce ne sosescă treptată pe fie­care a fi, și mai alesă cu cele ce pu­­blicămă astăzi mai la vale. Pro­­venindă din diferite isvore, între cari și englese, ele ne voră face să ’nțe­legemă și mai bine mărirea eveni­mentului ș’a resultatelor­ ce voră decurge dintr’ensulă, înțelege ori­cine agitațiunea mo­rală și materiale ce acestă eveni­­mentă a produsă în tóte părțile și din tóte puntele de privire. Momentele de față sunt­ momente de fapte, mai multă de­câtă mo­mente de narări și de vorbe. D’aceia nu trebuie să se mire ni­meni de ’ntâr­ziarea amenuntelor’ privitóre la ’nfrângerea Turcilor’, la faptele militare ale ambeloră ar­mate, la resultatele dobândite, pre­cum și la perderile ce trebuie să fi avută. El Grazi Osman, pașia comandante ală trupelor­ otomane din Plevna, e­a și prinsulă oștiriloră beligerante. In acastă situațiune, ne mai esis­­tândă temere de deusuri și de trupele séle, e timupulă se’la judecămă cu nepărtinire și cu acea dreptate, care se impune mai cu deosebire învin­­gătorilor­. D’aceia credemă a fi ecoulă opi­­niunii publice, recunoscendă acestui generală tóte meritele și totă ener­gia de caracteră, de care scin­da cele mai temeinice, și­, vai! cele mai dureróse probe. Prin sclința-i strategică, prin ne­obosita-i activitate, prin zelulă, pa­­triotismulă și demnitatea ce desvolta, elă putu face, din orășelulă Plevnei și din teremură împrejmuitoră. nă adevărată cetate de apărare pentru statură și capitalele Turciei. Luptândă cu frigură și cu fumea, cu descuragiarea unora și cu arderea altora, luptândă mai c­u sema cu no­bila ’i ambițiune, cu consciința mi­siunii ce i­ se ’ncredințase și cu mul­țimea speranțeloră într’ensulă con­centrate, Osman-pașta sciu­se s’arate distinsă căpitană și bărbată cu me­rite superiore, își făcuse pe deplină datoria în timpul­ asediului. Și-o făcu pe de­plină și cu prisasă pâne ’n cele din urmă momente. Căci, în fruntea ne­­pregetatelor ă sele șiruri, eși să ’n­­frunte cu bărbațiă puterea adversa­­rilor­, ca să ’și măuțină onorea și reputațiunea. Se cade doru ca, în mijlocula bu­curiei triumfatore, s’aduce mă ună meritată o magiă capului și armate­lor­ din Plevna. A se face dreptate unui valorosă căpitană ș’unoră trupe astă­­i bi­ruite și captive, este în natura na­țiunii române. Acesta dreptate este demnă de armata rusă și de nobila inimă a ’mpăratului Alexandru II, care restitui intrepidului luptătorii semnulă distinctivă ală militarului, sabia pe care Osman fu silită s’o ’n­­chine triumfătoriloră. Ea ’n fine ne care se prețuimă și mai multă is­­benda celoră două armate victorióse, căci aă trebuiră să facă multe sacri­­ficie, se ’ndure multe osteneli, se des­­volte cea mai mare vitejiă, spre a supune oă armată puternică, con­dusă de capi atâtă de energici, și a­­jutată de ’ntăriri naturale și făptuite, a căroră nimicire părea mai pre­susă de puterea omenescă. tutlu resbelului pâne astăzi, c’ună devotamentă mai pre­susă de ori­ ce laudă, renunță la desmierdările fa­miliei, la liniștea și siguranța traiu­lui, spre a lucra­­ fi și nópte, spre a ’nfrunta pericolul), j spre a ’ndeplini greua sarcină a ’nsemnatei sale co­mande, în fine spre a ne da, împreună cu iubiții noștrii oșteni, esemplulă vitejiei ș’ar fi abnegării. Iubirea iarăși și recunoscință tu­­turoră fiiloră națiunii, a căroră vi­tejiă ne-a’nviorată și ne-a renumită, ală căroră sânge a readusă fala stră­­moșască și a sigilată independința, drepturile și mărirea României. Represintațiunea națională a fostă derit credinciosulii resunete ale ță­rii, cândă a recunoscută că atâtă su­­veranulă, câtă și armata română au bine-meritată de la patriă, căci, mul­­țămită soră, patria română e aici respectată chiară și de neî mblânziții iei inamici. „A se supune sau a se depune“,­­jise d. Gam­betta într’uă întrunire publică. Națiunea francese alese din nou pe cel cari susțineau drepturile iei de suverană. Guvernul­ de la 16 Mai a stărui în a nu se supune nici a se depune. N’a rămasă intrigă, n a rămasa u­­neltire care se nu se puie în lucrare pentru a sfărîma voința națiunii. Ea și aleșii iei statură neclintiți pe teremura legală, pe cândă cei cari luptau în contra iei sesvercoliați în spasmuri epileptice. In fața acestei rebeliuni a puterii e­­xecutive, în fața­ apoatei-a­rtosco „ul­tra-revoluționare,“ cum le-a califi­cată în senată d. Dufaure, comer­cială și industria s’are baza pe scenă. Făcendă cunoscută cititorilor­ noș­trii petițiunile comercianților­ și in­­dustrialiloră, (jiserămă că nu mai este în putința reacțiunii d’a nu se supune acestei puteri atâtă de mari. Reacțiunea mai resista, se mai s­vârcoli, dérü în fine se supuse, și astăzi, după spirea telegrafică de mai la vale. Francia are ună mi­­nisteriă parlamentară. In același timp, énse, suntemă da­tori a ne ’ntorce privirile cu respectă și cu iubire către acei mări­ni­moși fiii ai națiunilor­ aliate, care cu pre­țura vieții loră aseculară triumfală de care ne bucurămă noi astăzi. Respectă și iubire generosului mo­­narh­ă, care împărtăși cu soldații săi neajunsurile ca și gloriele dobândite. Respectă și iubire către augustul si nostru suverană, care, de la ’ncepu­ SAMBATA, 8 DECEMBRE, 1877. LUMI NEZA­TE SI VEI FI, AB­O­NAM­E­NTE. In capitală, um­­ană 48 lei; șăse luci 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. In pisin­cie, una aim 54 lei; șese luni 27 lei; trei luni 14 lei; ’ uă lună 5 lei. Pentru tote țările Europei trimestrului 15 lei. _A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diaruluî. LA PARIS, la d-nii Darras-Hallegrain, 5 rue de l’Ancienne comedie și Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARULU. SERVICIUL TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS Telegrama A. S. marelui duce Nicolae­ Rogot, 30 Noembre. — Ieri, 29 Noem­bre, pe la 4 ore după amedi. Turcii au începută a trece Lamulă în mase mari lângă sătulă Krasny. Sera, trecuseră mai multă de 30 tabere. Ani dimineță, 30 No­embre, Turcii au atacată, cu tote puterile loră, corpulă marelui duce Vladimir Ale­­sandrovici, îndreptându’șî silințele cele mai însemnate asupra Mecikei 1). Dup’uă luptă înverșunată, co­pulă marelui duce Vladi­mir a respinsă într’ună modă strălucită pe Turci ș’a luată la ofensiva; in același timpă, după ordinul­ lui Țare­vici, care a asistată în personă la bătaiă, oă brigadă din a 95-a divisiune a luată pe inamică în costă la stânga. Afacerea a fostă în adeveră strălucită De la cele­l­alte punte ale teatrului de resbelă, nu e nimicit noă. La Iakovița, Zlatarița, ca și la Lutikovo, la Arabkonak și la Zlatița, trupele nóstre urmeză a o­­cupa, ca și mai înainte, vechiele loră posi­­ț­iuni în fața vrăj­mașului. Perderile nóstre în corpulă de grena­­dirî, în clina luării Plevnei (28 Noem.) au fostă­­ morțî 2 oficiali superiori, 8 oficiali subalterni și 582 so­dați; răniți, 5 oficiali superiori, 40 oficiali subaltern și 1207 sol­dați; contusionațî 2 oficiali superiori și 3 soldați. Totală : 57 oficiali și 1792 sol­dați. Perderile Turcilor­, după raportul­ lui Telvik-pașa, au fostă de mai multă de 4000 omeni. — Trofele și prisonierii noș­trii sunt­ : 10 pași, 128 oficiali superiori, 200 oficiali, 36,000 soldați, jafarâ de cei 4000 pași afară din luptă, 1200 călăreți, 77 tunuri. Numerasă rănițiloră și bolnaviloră, cari n’au luată parte la lupta din 28, este ne-I). Meci ca de lângă Pyrgos, era du­­e­a din fa­cia Plevne î. N. B. cunoscută, asemenea și acela ală drapele­­lor­. Singurulă drapelă, care a fostă în luptă, a fost­ luată de soldatul­ Idanov din regimentul­ de grenadini de Astra­­han. ală marelui duce moștenitoru. Pașii prisonieri au fost­ aduși aici la Bogoz. I­­naintea cortului lui Osman-pașa s’a pusă uă gardă de onore. I s’aă făcută tóte ono­rurile militare cu musica. Constantinopole, 13 Decembre. — Sulei­­man-pașa ară fi începută feri­nă mare bă­taie în contra lui Țarevici, între Mecika și Rusciuk. Nu se spune resultatulă. Luni a fostă uă luptă neînsemnată în spre Sarvăsuflar. Londra, 13 Decembre.— Consiliul­ mi­­niștriloră se va î ntruni mâne ca să exami­­neze consecințele căderii Plevneî. Din Viena, se telegrafieză diarului Ti­mes cu data de 12 cuvinte „că, prin ca­tastrofa Plevnei, Porta o remasă zăpăcită în adeveratură înțelesă ală cuvântului“. Porta spera pân’la sfîrșită că Suleiman va pute se desconjure Plevna. Menținerea la putere a lui Edem ș’a lui Mahmud Damat se consideră ca oă probă despre disposițiunile ’n care s’ară afla Porta d’a negoția Politica Germaniei ară fi ca Porta să iea cea d’ântâiă inițiativa negoțierilor­ pri­vitóre la pace. Cu tote astea, toți se ’n­­doiescă forte ca Rusia să primescă ori­ce oferiri. Paris, 13 Decembre. Amedî.— Negoție­­rile pentru formarea unui cabinetă din drepta n’aă isbutită. D-lă d’Audiffret-Pas­­quier a red­utu ieri séra pe Mare și a lulă Mac-Mahon. S’asigura că negoțierile s’aă re’ncepută pentru formarea unui ministeră cu d-lă Dufaure. Paris, 13 Decembre, 8 ore sera. — Ca­­binetul dî Dufaure s’a constituită și va apăre mâne ’n Monitorulu oficialii. E compusă ast­l­ieră: D-lă Dufaure la justiția și pre­ședinte de consiliu; d-lă de Marcère la in­­terne; d-lă Waddington la afacerile externe; d-lă Bardoux la instrucțiunea publică; ge­­neralulă Borel la resbelă; admirabulă Po­­tliuau la marină; d-lă Léon Say la finanțe; d-lă Teisserenc de Bort la comerciă ; Fren­­cinct la lucrările publice. Verb­ia, 10 Decembre, 11 ore sera. (So­sită tocmai la 14, 2 ore dup’amedi). — Plevna a cădută aica. Osman-pașta e priso­­niară cu totă armata sea. Turcii au vrută să fată adi­că eșire în direcțiunea Opane­­zului ș’a Vidului, peste care au începută să arunce m­ă­podă. Tóte măsurile pentru a’i înconjura fuseseră luate de armata ruso­­română. Respinși de Ruși în față, luați în costă de Români, și-au depusă armele dup’aă luptă sângerosă. Două batalione române au ocupată cele d’ântâiă Plevna după ce au luată ună întregă șiră de lucrări întărite. Osman-pașia, rănită în luptă, s’a constitu­ită prisonială cu totă armata sea. A decla­rată ensușî că acestă arn­ată se compune din 40.000 omeni. Suntemă stăpâni peste oă mare cătățime de tunuri și de mate­rială de resbelă. Marele duce Nicolae și Domnulă Româniloră au intrată aici în Plevna. M. S. împeratură Rusiei va intra mâne. Perderile din amendoue părțile nu suntă încă constatate. Constantinopole, 13 Decembre. — Parla­­mentulă s’a deschisă de Sultană, la pala­­tulă Dolma-Bacca, înalții funcționari și toți diplomații asistaă la ședință. Primul­ se­cretară al­ palatului a citită discursul­ Sultanului. Acestă discursă stăruuesce asu­pra egalității între toți supușii pe care-i invită a continua sacrificiele pentru apăra­rea țerii. Ț­iarele turcesci vorbesc­ despre luarea Plevnei și se pronunță pentru continuarea resbelului cu ori­ce preță. Paris, 13 Decembre. — D-lă Dufaure a consimțită din nou să se ocupe de forma­rea noului cabinetă, numai în urma unei e­­pistole a mareșalului de Mac-Mahon. Atena. 13 Decembre.— Insurecțiunea a ’ncepută în Creta. Provinciele resculate sunt­ Annyro și Cassini. Ună căpitană turcă a ucisă pe șefulă chreștinilor, Coki­­ni, care fusese trădată de căpitanul­ Sa­ndhes. Turcii și locuitorii celoră­l­alte pro­vincii fugă în fortărețe. Chreștinii organi­­seră uă gardă cetățenescă pentru menți­­nerea liniștei. Pașa, guvernatorul­ insulei, trimise trupe pentru năbușirea răsculei. Diarulă care trece dreptă organă ală seraskieratului (ministerului de resbelă) spu­ne că Porta respinge independința Bulga­riei supt ună principe germană. Viena, 13 Decembre. — Pester-Corespon­­denz publică uă dare de semă despre șe­dința ținută la 11 Decembre, în comitetul­ afacerilor­ străine ale delegațiunii ungare. Cornitele Andrassy a­disă că căderea Plev­nei nu schimbă întru nimică politica sea, care nu era întemeiată pe întâmplare. Nota­rea asupra reformelor­ cuprindea c o seriă întregă de îmbunătățiri cu îngrijire stu­diate și adoptate de amândouă părțile. Lu­crarea de pacificare începută prin acea notă nu isbuti de­câtă numai din causa garan­­țielor­ cerute de insurgenți, garanții asupra cărora înțelegerea tuturor­ puterilor­ Eu­ropei fără osebire n’a putută fi stabilită. Cornițele Andrassy a adausă”: „Decă așă fi împărtășită opiniunea că numai partici­parea la resbelă ar fi trebuită să ne auto­­ri se a lua cuvântul­ la închiăiarea păcii, Austria ară fi astăzi intrată în resbelă. Decă suntă de părere că vomă fi destulă de tari pentru a ne apera interesele fără a parti­cipa la resbelă. In două moduri se potu a­­pera interesele unui Stată: ântâială con­siste în a mănține bune relațiunî cu cele alte puteri, ală douilea în a nu mănține. Mâ redă nevoită de datoria conșciințeî se urmeză ântâia cale. „Unu stată n’are garanția că interesele séle voră fi apĕrate pentru u­ă viitoră ne­­determinată ; déru noi avemă consciința că pentru momentu amu apĕratu interesele nóstre mănținândă în acelașu timpă cele mai bune legăture cu tóte puterile, că amu păstrată și posițiunea nostră pentru a face să­­ se audă vocea nostră.“ Bogot, 1 (13) Decembre. — Atacul­ de ieri ală Turciloră a fostă făcută de celă puțin 60 batalióne și mai cu semn în con­tra aripei stânge și a centrului. La aripa draptă n’a fostă de­câtă demonstrațiuni slabe. Imfiniență a atacată de șase ori Me­cika, oeră de fie­care dată au fostă res­pinși cu mari perderi. Spre sără, a sosită la aripa dreptă a corpului 12 uă brigadă din a 35-a divisiune. I s’a dată ordine d’a opera imediată asupra aripei liniei de bă­taiă a Turcilor. Cândă intra în focă acestă brigadă și deschise foculű, totă corpul­ 12 trecu în ofensivă și împinse pe inimică în direcțiunea Krasnei, înainte de a se face nopte. Turcii nu se retraseră de­câtă la Krasna pentru că drumul­ 12 Ciflik le era tăiată de trupele nostre. Perderile inimicului au trebuită se fie mari. Câm­­pulü de bătaia era acoperită de morți și de răniți părăsiți. Perderile nóstre nu suntă încă cunoscute. Ele sunt­ puțină mai mici de­câtă cele din bătaia de la 24 Noem­bre, de­și a fostă în acțiune ună mai mare numără de­ trupe. In suita marelui duce Vladimir au fost­ doui răniți. În­­săși A. S. I. a fostă în mijloculă focului­­Purtarea trupeloră a fostă mai pre­dusă de ori­ce laudă. De pe câm­puld de resbelă. Aflama c’uă colonii din divisiunea I-să activă, supt comanda d-lui Co­lonelă Lecca, mergendu în recunos­­cere, supt conducerea d-lui Maioră Tantă, a ’ntemnitü, pe lîngă Aceear (între Vidin și Lom-Palanca) pe lingă sătulă Tolovitza, "Tă patrulă de Ni­zami. Ai noștri! aă făcută trei prisoni­­eri cu armele loră, aă luată 31 de cai din fața inimicului, și 21 din mar­ginea satului Tatar-Ursuia. LUAREA PLEVNEI. Ună corespondinte engleză a bi­­ne-voită a ne comunica uă coptă după uă importantă descriere a lup­tei de la Plevna, pe care a trimis-o­­ jiarului său la Londra, din acea corespondință astragemă următorele părți : Vineri sera.— La amândouă cuar­­tierele generale se seie că Osman are să cerce să eșire. Se dă ordine tru­pelor a să stea gata. Ante­posturile suntă îndouite; împresurătorii suntă cu cea mai mare luare a­minte. Se face o jină, dérü nu se vede semnă de eșire. Sâmbătă,—Totă zjiua trece în aș­teptare.­­Trupele suntă neîncetată supt arme; dérü nu se ’ntâmplă ni­mică.

Next