Romanulu, martie 1878 (Anul 22)

1878-03-26

ANULU DOUR­ pECI ȘI DOUI BgtBMgBta^nSSSBORgaMBMBM—MMWPMHHM—BM——■MBIMWHM VOIESCE ȘI TEI PUTEA. ANUNCIURI. Liaia de SO litere petit, paginea IV,— 40 bani Dato » » » paginea III, 2 lei — Â se adresa: IV ROMANTA, la administrațiunea diarului LA PARI8, la Havas, Laf­te et C­une, 8, Place da la Bourse, Li LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA WESNA, la d-ni­i Hannenstein și Vogler, Walfisch­gasse 10, LA HAMBURGI, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate te ardü. 20 BANI ESEMPLARULU Déca vomu ave mâne scrii importantei le vom­ da în­tr’ună suplimenta. Redacții mea și Administrativ­nea., strada Donmei, 14 AMINECA, 26 MARTIÜ, 1878. LUMNEZA­ TE SI VEI FI. ABONAMENTE. In capitală și districte, ună ană 48 lei; șase luni 24 lei: trei luni 12 lei; un lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, tu­mratru 15 le A se ad­esa: IN ROMANIA, la administrațiunea 4i‘>-rulul LA PA KIS, la d-uii Darras-Halegrain, 5 rue de l’an ciene Comédie și Havas: Laffite et C nie, 8 Place de la Bourse. LA VIENA,ladeB.G.Popovici, 15Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU Oliviu­ Gbm, 25 marțișoru G PRIARU Numai 48 de ore ne desparte de momentul­ în care parlamentul­ en­­glesa va ’ncepe să desbată r­esa­­giul­ reginei Victoria pentru convo­carea supt drapelu a reserveloru ar­matei. Imensa majoritate care sprijine pe guvernul­­ britanicii în ambele camere, opiniunea publică din cele mai multe state occidentale, mai cu sem­ă din Francia și Austro-Unga­­ria, favorabila atitudinii luate de însemnata putere maritimă a Euro­pei; faptul­ că Engliteza se face represintanta dreptului publică și a intereselor­­ Europei apusene; tote acestea—unite cu propriele interese și cu demnitatea Englitezei—ne facă a crede că mesagial­ regală va do­bândi încuviințarea parlamentului, că reservele voră fi convocate. Déjit, până la convocarea loră efec­tivă, se mai realisară și alte măsuri de precauțiune din partea națiunii britanice. Soriile telegrafice, pe care le pu­­blicămă­mai la vale, ne facă cunos­cută că adunarea comunelor­ a și adoptată sporirea impositelor­ ce­rute de cabinetul­ lordului Beacon­­sfield. Ast­felă deră, cu câtă se împuți­­neză semnele de pace, cu atâtă se îmulțescă cele de resbelă. Rădicarea scomptului, acordarea unoră noui credite, mărirea impozi­­teloru într’vătară ca Englitera, tóte acestea suntă indicie seriese că nu e departe momentul­ în care no­­dula gordiană ală complicațiuniloră va trebui tăiată, deca vr’ună ade­vărată înțeleptă nu va găsi mijlo­­culă d’a’lă desnoda. Candă Austria nu consimte a pri­mi propunerile generalului Ignatieff, politica și tractatură de la San-Ste­­fano, cândă vasele englese primescă ordină se stea gata de plecare peste 48 de ore, cându Rusia mobiliseza până și ’n cele din urmă 4 districte din care n’avusese nevoiă să înar­meze; cândă negoțiările pentru întru­nirea Congresului par aprope părăsite, eră despre principele Gorciakoff se «zice c’ară fi în ajm­ă d’a declara puteriloră că de prisosă ară fi ori­ce încercare d’asemenea natură, lo­gica faptelor­ ne face să ne temem­ că ne depărtămfi de pace și ne a­­propriămă de resbelă. România a trecută printr’uă grea situațiune, dară nu e mai puțină de­licată ș’anevoidsă aceia care i-se cre­­ezu prin aceste complicări neînlătu­­rabile. Să ne strîngemă deră toți, cu credință în viitor­ă și ’n dreptatea causei nóstre, să ne strîngemă supt stindardul­ naționalității, și consul­­tându-ne, gândindu-ne, lucrândă în unire și cu stăruință, să ne arătămă bărbați în fața pericolului, demni de numele ce purtămă, demni de fap­tele nóstre de ieri, care făcură ca ănsași fóia oficiosa din Viena se scrie, și­ tóte fiarele din Europa se repete după dânsa : „Punctul­ de vedere ală României „este forte legitimă și merită, în fpr,în ce casă, sim­patiele puteriloră: „Trebuie în fine să recunoscemü „că mica Româniă mare este as­­„tă<ji!“ Și deca cuvintele «fiareloră nu suntă de ajunsă, apoi ete că, chiară în camera comunelor­ din Englitera, d-să deputată Campbell declară că poimâne va propune ună noă para­­grafii la adresa de răspunsă către regina Victoria, prin care „Marea Britanie să se declare gata a spri­jini ori­ce acțiune comună cu scopă d’a se ’mpotrivi unui actă de per­­fidiă pe față și de spoliare din par­tea Rusiei către România“. Cuvintele suntă amare, negreșită, pentru Rusia, căci cu amărăciune vorbescă Englesii despre densa, dară nimeni nu pote tăgădui că dulci suntă pentru noi, atunci cândă par­tita reacționară din Rusia stăruie ca mereu să ne lovescă. Și deca cei ce până a«fi nu înce­tară d’a repeta că ’n România dom­­nesce uă „prostrațiune generală de caractere și de simțiminte“; că nu uă națiune suntemă, ci oă turmă îmbrâncită de doar-trei ómeni; că tată ce face guvernul­ și represin­­tanții țării pentru apărarea dreptu­­rilor ă iei nu e ânsași voința și do­­rulă țării, ci politica aventurosă, ambițiunea și vanitatea radicalilor­, — deca. «sh­emă, nu voră voi să în­ceteze cu denigrările și c’uă comba­tere sistematicesee îndreptată chiară în contra națiunii, apoi să’i lăsămă într’a loră împietrire și s’ascultămă cu luare a­minte vocea națiunii și glasulă Europei, care ne susține cu atâta simpatie. E durerosă și aprópe nepomenită pentru România ca străinii să îm­brățișeze nobila’­ caută cu căldură și cu­ desinteresare, pe cândă unii din pretinșii iei fiți se silescă prin tóte chipurile a o ’negri ș’a o de­­considera. D’aceia continuămă a pune mai pe tate filele supt ochii publicului cele ce spună organele germane, en­glese, austriace, francese, italiane și chiar­ ruse, despre drepturile și mi­siunea patriei nóstre. Intre aceste organe e și Londonez Journal, care cel cum se exprimă într’ună arti­­colă intitulata „Protestul­ României în contra tractatului de pace” „Una după alta se succedă manifestările guvernului română în contra tractatului de la Sf. Stefano, întru­câtă s’atinge de interesele României. Și c’atinge forte aceste interese, ne-o spune destulă de lămurită însuși trac­tatură, deră­mai cu deosebire partea care vrea să facă din România, în cursă de doui ani, loculă de întâlnire ală Rușilor”. Cu ener­gia ce­­lă caracterisă, d-lui Cogălnicenu de­clară la 27 cuvinte, în Camera deputaților­, că guvernulă consideră tractatulă de la San-Stefano ca nulă și de nulă efectă, de­ore­ce a fostă închiriată fără consultarea guvernului principatului. Și acestă însemnată bărbată de stată întona cu totă puterea. Protestămu și vomü protesta în contra trac­tatului, eră guvernală nu va ceda nici u­­nul­ din drepturile țării. Daca aceste cuvinte semnificative sunt­ destinate se facă pe țeră a ave cea mai deplină încredere în guvernă, apoi de si­­gură că ele voră afla resunetă și ’n totă Europa. Protestul­ se face în fașia Europei întregi și, daca siluirea brutală și îndrăsnăla nu suntă cbrămate să devină celă mai înaltă principiă în dreptur­ poporeloră, a­­tunci trebuie ca protestul­ României să nu fie trecută cu vederea. E în adevără ună fenomenă fără exemplu și istoria univer­sală ca ună aliată mai puternică­­ nu nu­mai să lipsescă pe celă mai slabă de tote isbândite dobândite cu prețulu celui mai curată sânge, deră ancă se mai voiăscă a’lă și ruina. „In acestă momentă, lumea din Enghi­tera se interesază forte multă de sortea României și, deca­., guvernul­ reginei își înțelege bine misiu­nea, atunci trebuie să apere dreptul­ României în contra Rusiei cu totă greutatea autorității săle. Prin pro­testul­ săă, România se află în adevăra­­tulă punctă de plecare. Déca Englitera va lua actă de densură, atunci de sigură că va pune la ordinea dileî cestiuni, care potă folosi proprietară sale interese totă asta de multă ca și României.“ Gestiunea Basarabiei. (Răspunsă­l harului Pester Lloyd.) Pesti Napló de la 2 Aprile publică supt titluri de mai sus, urmato­­rea întâmpinare la unu articolü a­­părută în Pester Lloyd în contra României: „Din causa cuvântării d-lui Ghica, ținută deputațiunii române, a apă­rută în Pester Loyd de la 27 Mar­tie unui articolu pe care aTü lăsa fără răspunsă este cu neputință. Autorul­ acelui articolu, făcândă oă privire retrospectivă asupra atitu­dinii României în cursul­ resbelului, o numeșce necorectă, și ajunge cu conduși­unile sare acolo unde nu putuseră să ajungă nici chiar­ fia­rele din Petersburg și Moscva (1). Chiar­ fiarele rusesei, vorbindu des­pre retrocedarea­­ Basarabiei, o în­­fațișază ca uă cestiune „de onore“ pentru Țarulă și că „România, în încăpățînarea iei, uită că oștirile ruseșcl și-au vărsată sângele și pen­tru independința României“, fiarele rusesci însă nu găsescă de cuviință d’a desvolta dreptură de stată în privința României, de­ore­ce sc­ă pré bine că déca e vorba de dreptu — era nu de dreptul­ pumnului — apoi acestă dreptu e ală României, sau mai bine «jisă ală Moldovei, „înainte de năvălirea Turciloră în Europa și de înființarea statului rusă, ținutulă, care se întinde de la gurile Dunării până la Nistru, era proprietatea Moldo­vii, făcândă parte integrantă dintr’ânsa. Chiară numirea de „Basarabia“ derivă de la vechia familie princiară română numită Basarabă, care avea în acelă ținută moșii forte întinse. Numele Basarabă adesea îlă găsimă la isto­ricii străini și maghiari și jj suptă numirea de „Bazarad“, și după cum scrmă regele maghiară Carol Robert a avută că luptă nu pre norocită cu unul­ din principii Bazarab. Tratatul­ din Paris de la 1856 a redată României că mică parte din acea Basarabie care, încă din ve­chime, de secole chiară, era proprie­tatea Moldovii. Chiară nici istoricii și publiciștii ruși încă nu se­ă să a­­rate că Rusia ar­ fi cucerită cândă­va cu arma Basarabia. „Capitulațiunile principatelor­ cu înalta Parte, afară de plătirea tri­butului, n’a prevăzută alte drepturi pentru Turcia. Posesiunile principa­telor­, Turcia nu le-a putută să le ocupe nici pentru sine’șî nici să le înstrăineze altuia, și chiară musul­manii n’au putută se poseda averi nemișcătore sau să se indigeneze în­­­tr’ănsele, împrejurarea că înalta Por­ta n’a respectată capitulațiunile în­cheiate cu Mircea și Ștefan, și con­firmate solemnă cu urmașii lor­, n’are nimica a face cu fondul c Ges­tiunii. Dacă Rusia se raporta că a do­bândită Basarabia de la Turcia, a­­poi ea nu era proprietarul­ legitimă, ci, înalta Porta, fiindă strîmtorată, a cedată acelă teritoriu unei puteri străine, prin ușurparea dreptului de stată și de proprietate ală princi­pateloră. Și ’n adevără, Moldova a stăpânită Basarabia în cursă de mai multe vecuri pe cândă Rusia abia numai în timpă de 44 ani, nimicin­­du-i poporațiunea prin totă fem­ia de micjlace estraordinare. Fără îndoială că ori­ce bărbată cunoscătoră ală drepturilor­ de stată și istorice va recunosce dreptul­ Moldovei asupra Basarabiei. „Ingeniosa afirmare a­­ harului Pes­ter Lloyd, că România n’ar­ fi esis­­tată înainte de tratatul­ din Paris, e de prisosă a mai­­ fi combătută, pentru că cuvântulă Româniă nu însemna altă ce­va de­câtă „téra ro­­mânescă“ (Olahorszag) și că acesta n’ar­ fi esistată înainte de tratatul­ din Paris nu va afirma­ o nici ună omă seriosă. Prin unirea principate­loră supt ună principe, Moldova n’a renunțată și nici n’a putută să re­nunțe la drepturile sale, ce le-a a­­vut­ de vecuri. „Astă­felă stă cestiunea din pun­­tură de vedere ală dreptului. De bu­­nă­ samă, ea se va schimba, déca se va face dintr’ânsa uă cestiune de putere și déca cabinetele europene, și mai cu sema popórele amenințate in esistența loră, voră rămânea ne­­pesatóre. „Ne oprimă d’a intra în desvol­­târi mai amănunțite, de­ore­ce a­­flămă că unulă dintre bătrânii noș­tri învățați va scote în curândă la lumină ună studiă amănunțită...­­în privința dreptului de stată și isto­rică ală României asupra Basarabiei în cursă de mai mulți secuii, împre­ună cu relațiunile sale bisericesce și politice. „Intru­câtă privește opiniunea­­ ziarului Pester Lloyd „că România n’ar­ fi trebuită să se amestece în resbelă și, că déca sufere acesta are s’o atribuie numai atitudinei sale necorecte“, observămă că, déca în genere pate fi vorba despre un co­­r­ectitudine observată în mersul­ com­­plicațiunilor­ din Orivnte, România a fostă acelă stată care în adevără a procedură corectă. România, atâtă î­­nainte de resbelă câtă și în totă cursul­ lui, a urmată esclusiv amente acea procedură pe care i-a com­an­­dat’o instinctulă iel de conservare 1) „ Cabinetulă din Bucuresci ori­ce pasă ală săă­ea cumpănită și de dece ori și înainte d’ală face pururea a des­coperită puteriloră tóte intențiunile și faptele sale și numai cu consimțimen­­tută loră apoi Va făcută. In acesta privință e d’ajunsă să mă raportezn numai ]a actele diplomatice supuse în anulă trecută corpurilor­ legiui­­tóre din Bucuresci. Din acelea se constată că puterile semnatare ale tratatului din Paris nu numai că s’aă codită a respunde la solidara loră îndatorire de­ a apăra integrita­tea teritoriale a Turciei, déja chiară și României i-au recomandată că nici densa să nu se opuie la invasiunea Rușiloră. România, fiindă părăsită chiară în acelă timpă cândă tóte pute­rile vedea numai de interesele lor­, eră na de tratatulă din Paris, era data­e către ea ânsași de a regulamenta trecerea oștiriloră rusescă peste te­­ritoriul ă­iei. D. ministru-președinte Brătianu a ținută în cutia mesei trei luni de «zile testulă convenți ri­nei ruso-române și, în contra tutoră solicităriloră, n’a suptsemnat-o până cândă marele duce Nicolae, per^ân­­du’și răbdarea, a trecută Prutulă și la Bucuresci s’aă convinsă că En­ghitera, cu tóte promisiunile sale, nu va face nici din acea trecere uină „casă de resbelă“. Acesta probeta­deră că România nu’și putea lega sartea­iei de imperială turcescă, pe care Europa întrega, în contra tra­tatului de la Paris, l’a lăsată fără apărare. „Criticulă din Pester Lloyd, de ea vrea să fie nepărtinitoră, să acuse pe Europa și mai alesă pe Rusia de necorectitudine, eră nu pe biata Ro­mâniă, care a respinsă cu credință la datoria sea de ante-postă, vestindă puterile despre primejdia și ceren­­­du-le sfatură și ocrotirea lor”. „înalta Portă, aflândă despre în­­cheiarea convențiunei cu Rusia, a respinsă pe agintele română din Con­­stantinopole, d-lă generală Ghika. Savfet-pașa a declarată că consideră pe Turcia în stare de resbelă cu prin­­cipatulă. După acesta a urmată cu­noscuta bombardare a orașelor­ ro­mâne de pe țărmul­ Dunărei, și, după ce guvernulă a primit o înșciințare de la Viena și de la cele­l­alte pu­teri că România se póte apăra, tu­nurile române de la Calafată aă res­­punsă bombardăriloră turcesc!. „Déca apasă pe cine-va vre-uă ne­­glijență, apoi acele suntă puterile, eră nu România. Déja, chiară déca și România ară fi greșită — de­și după părerea nóstru nu e câtuși de puțină greșită, — ei bine, are nece­sitatea estremă n’ară achita-o de acea greșelă? „In «jilele din Iuliă, cândă cazacii înspăimântați de mórte, fugină peste podulă de la Șiștov până la Bucu­­resci și respândiră pretutindeni gro­­ză înfiorătore, cândă cartiarulă ge­­n KUHmcă- l-n - fiă - estre—ji se strămuta a­­iurea; cândă în fine fiă­care omă nu se gândia de­câtă la sórtea sea, ei bine, are numai biata Româniă, lă­sată în sartea iei, să fi fostă acea țară căreia să nu’i pese de ceia ce se va întâmpla, daca Rusulă va fi gonită pe țărmul ă iei, urmândă res­­belulă pe pământură română. „In acele momente grave, are să nu ’și fi adusă ea a­minte că, de câte ori a isbucnită vr’ună resbelă între Rusă și Turcă, totu­de­una ea a fostă acea nenorocită țară care a fostă pustiită și sdrobită ? Și are s’ară putea găsi v’ună omă cu­minte, care, în ast­­felu de împrejurări, să dis­pute României dreptul ă­ief de apă­rare ! ! „Pester Lloyd afirmă că principele Carol a trecută cu armata sea Du­nărea ca se facă cuceriri în Bulga­ria. Daca numai atâta a voită, apoi acesta era lesne de împlinită, pentru că în zilele de la Plevna, după lu­area Griviței, Țarulă i-a oferită Bul­garia întregă, ânsă ministrul Brătianu a răspuns­ : „Maiestate, n’amă ve­nită aici ca să sapt rugămă pe alții, ci că să-i liberămă pe ei și pe noi, noi ne mulțumimă cu propria nós­­tră moștenire.“ Așa déja armata nu s’a dusă în Bulgaria ca să facă cu­ceriri, ci ca să lupte pentru indepen­­dința proclamată de Camere, pe care țara nu voia s’o primesca din gra­ția nimenui, ca s’arate că soldatulă română are armă, și că, déca e pusă în facia dușmanului, nu fuge, ci scie să-și întrebuințeze arma. Astă­felă s’a întâmplată apoi că unuia din o­­norabilii colegi ai lui Pester Lloyd nu ’i s’a făcută onorea de prorocă, pentru a fisese sc­e că „Europa va ve­dea să fugă din partea opincarilor­ români, astă-felă cum n’a mai vă­zută lumea“. „Déju, lăsândă glumele la uă parte o facă atentă pe autorul­ articolului din Pester Lloyd asupra acelui ne­­adevără straniă că dânsulă, pe cândă trece cu totulă cu vederea atitudinea puteriloră, în același timpă numai 1 (1) Pesti Napló a uitată sau nu cunosce acusu­­rile «fiarelor» regimului Catargi din Bucurescî. Nota lied., 1) Avisă celoră care citescă fiarele sânțiloră pă­rinți al ministerialui Catargi, Nota Bed, 1) Din nenorocire s’au­ găsită organele iluștriloră conservatori al regimului Catargi, Note Bed,

Next