Romanulu, iunie 1878 (Anul 22)

1878-06-30

ANULU DOUE­ DECI ȘI DOUI VOIESCE ȘI VEI PUTEA. A­N­U­N­C­I­U­R­I. Linia de 30 litere petit, pagina IV.— 40 bani Deto „ » » pagina III, 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Walfischgasse 10. LA LAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI ESEMP­LARULU Redu­cțiunea și Admini­strațiimea, strada Domnei 14. VINERI, SAMBATA 30 IUNIU, 1 IULIE 1878. LUMINEZA­ TE ȘI YEI FI­­gIO ABONAMENTE, VII ^ In Capitală și districte, umi­ană 48 lei; sese luni 24 lei; trei luni 12 leină lună 4 lei. Pentru tóte țările Europei, trimestru 15 lei.^ A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea­­ harului. g­.f| LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de Tanciene Comédie și Havas: Laffite^1 Of} et C-nie, 8 Place de la Bonrse. T7 LA VIENA,, la d. B. G. PopovicI, 15 Fleicii-'1' markt. uoild Scrisorile nefrancate se refusă. njüJ­ 2» BANI ESEMPLAR CLDI.« Rl­PlIPPOPi ^0 CIREȘARU DUBlu­ CoL­ I, 12 CUPTORU. Nu e nimeni care să nu fi ob­servată că, între opera diplomației în Congresul­ de la Berlin și între opiniunea publică a Europei întregi, afară numai dojat de Rusia, este cu deosebire radicală, una divorțiă gata a se preface în certă. Atitudinea Congresului față cu Ro­mânia, consacrarea diplomatică a u­­nei răpiri cu atâtă mai revoltătore, cu câtă răpitorulă despuia nu pe unii inamicu, ci pe unii aliatu ce ’i făcuse cele mai mari servinie, și ’lu despdtă a­nume prin călcarea unei conven­­țiuni exprese, a iritată mai cu deo­sebire unanimitatea opiniunii pu­blice, asta­felu că Europa ne pre­­zintă astăzi celă mai curiosă spec­­tacole: tote națiunile civilisate sunt­ în favorea causei române, pe cândă cinci-șese diplomați ne condamnă, și totuși, susținuți de tote națiunile civilisate, noi suntemă siliți a su­feri osînda pronunțată de către cei cinci-șese represintanți ai aceloră na­țiuni. Ce este mai gravă, judecătorii noștri n’au fostă cele puțină desin­­teresați în greșela pe care am com­i­­s’o. In deșertă ară invoca ei, ca scusă, trebuința generală a Europei de a căpăta pacea cu ori­ce preță, adică cu prețul­ Basarabiei. Dacă diplomația a lucrată numai în ve­derea acestei trebuințe generale, a­­tunci ce însemneză are epucarea Bosniei și Brzegovinei de către Aus­tria? Ce insemneza, cu atâtă mai multă, ocuparea Ciprului de către Engliteza ? Judecătoriloră le este per­misă are de a-și adjudeca ei înșii că parte din averea supusă jude­cății ? Francia și Italia, cele două țări latine, s’aă arătată singure cu to­tul ü deși­nteresate, și tocmai de a­­ceia numai ele aă apărată în Con­­gresă cu uă adevărata căldură ca­usa română, câștigândă prin acesta, în locă de Bosnia și Brzegovina sau în locă de Cipru, cea mai vină re­­cunoscință ș’uă simpatiă și mai ma­re de­câtă în trecută din partea La­­tinilor­ de la Dunăre. Slabă prin desaprobarea opiniunii publice, dă desaprobare forte semni­ficativă într’ună secolă ca ală nos­tru, cândă opiniunea publică reușeșce totă­ d’a­una, la urma urmelor­, de a învinge pe adversarii săi, opera Congresului de la Berlin e nu mai puțină slabă prin propria’i lipsă de consistință, prin contradicțiunea în­tre diferitele elemente ce o com­pună. Cestiunea Orientelui nu s’a resol­­vată de­locă. Anglia și Austria au căpătată dreptură, una în Asia și cea­l­altă în Europa, de a protege pe Turcia, deja și Turcia, la răndul­ săă, a conservată dreptul ă de a protege în același sensă elementulă grecă, ele­­mentulă albanesă, elementulă română sudică, chiară elementulă bulgară, care îi suntă lăsate la uă disposiți­­une aprópe discreționară, dacă nu în formă, celă puțină în fondă. Acesta să fiă are soluțiunea cea durabilă a cestiunii Oriuntelui? Românii și­­ Grrecii, naționalitățile cele mai vitale și cele mai civili­site de pe peninsula balcanică, au fostă tocmai ele cele mai nedreptă­țite. Ară crede cineva că resboiulă ruso­­turcă n’a fost­ întreprinsă de câtă numai pentru a se da Rusiei Basa­rabia, Angliei Ciprulă, Austriei Bos­nia și Brzegovina, botezându-se a­­poi acestă frățescă distribuțiune de premie cu pomposulă nume de re­­gularea cestiunii Oriuntelui. In realitate însă cestiunea Ori­intelui a rămasă neatinsă, mai a­­menințătore ca ori­cândă. Se pate chiară zice că situațiu­­nea actuală este mai periculosa de cum a fostă înainte de resbotă, și mai cu sem­ă înainte de solemnulă verdictă ală Congresului. Diplomația a alipită cestiunii O­­riintelui uuă noă venină, uă nouă bubă, unu noă motivă de confu­­siune, tocmai acela de care ară fi trebuită să se ferescă mai cu dina­­dinsulă. Pe cândă în trecută Românii, Sla­vii de peste Dunăre și Grecii se consideraă ca frați între denșii, nu­­trindă toți nesce aspirați­uni confe­derative forte pronunțate, a cărora realisare ară fi fostă uă adevărată soluțiune a cestiunii Oriintelui. Con­­gresulă se pare a’și fi dată tótu si­lința posibilă pentru a introduce în­tre aceste elemente ună antagonismă de interese, vă discordiă d’uă potri­vă vătemătore pentru toți. Mai pe scurtă, combătută de că­tre opiniunea publică a Europei și ințicisă prin propria sea natură, o­­pera Congresului de la Berlin nu pate fi trainică. Mai târziu sea mai curenda, fórte curentă după tóte probabilitățile, cestiunea Oriintelui se va redes­­chide, și numai atunci ea va pute să capete o­ soluțiune definitivă. Resboință ruso turcă, ori­care ară fi consecințele sale momentane pen­tru România, ne-a făcută ună bine imensă printre multe rele : elă a re­dată Românului consciința propriei sale valori și a dată Europei cu­­noșcința valorii Românului. Dacă acestă resbotă ne găsise ne­pregătiți, principala causă a fostă că nu ne credeamă noi înșine in stare de a ne pregăti, eră cu atâtă mai multă n’o credea Europa. Abătută printr’u­ lungă umilire națională, simțindu-și brațele așa­­ ficăndă înțepenite printr’uă inacti­vitate seculară, Românulă își­­ ficea cu apatiă : de ce se mĕ mai mișcă, cândă tată nu voiu puté face ni­­mică ? Prin forța împrejurărilor d énse, fără a fi gata, el­ a trebuită sĕ se mișce, și mișcându-se s’a mirată în­suși de vigórea s­a, uimindu tótä Europa. De acum înainte evenimentele nu mă voră mai surprinde nepregătită. Plină de încredere în sine și mai întărită prin încrederea Europei, Ro­mânia trebuie să’și concentreze tóta atențiunea, tata mintea și tóta ini­ma, asupra mijlocelor, de a fi pe deplină gata la momentul­ supremă ală redeschiderii cestiunii Ori­ntelui; éra până atunci ea este datare să evite cu stăruință, imitândă în a­­cesta privință pe Francia de astăzi, ori­ce motivă de slăbire în întru sea în afară. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Viena, 10 Iulie. — Se telegrafiază din Berlin Corespondinței politice: „Principele Gorciakoff și lordulü Beaconsfield se ’nțe­­leseseră asupra cestiunii Batumului, când, în ședința Congresului marchizală Salisbury, spre marea uimire a asistenților­, respinse acestă regulare, fără ca lordulü Beaconsfield să s’opuse. Lordulü Salisbury a cerută ca teritoriul­ cedată Rusiei se fiă multă redusă. Orașul­ Olti era cuprinsă în reducerea propusă. Principele Gorciakoff a reclamată cu ener­gia. Congresul­ a alesă uă comisiune, care a decisă că Olti se fiă cedată Rusiei.“ Berlin, 10 iulie.— In privința cestiunii fruntarieloră rusescă de la Batum,, Congre­sulu h­otărîtă d’a se opri la­otărîrea ce va da comisiunea fruntarieloră, cu majori­­tate de voturi. Se crede că soluțiunea dată acestei cestiuni nu va fi de natură de a a­­tinge interesele Rusiei. Corespondința provincială dice: „Tote cestiunile, împreună și cu acea a fruntari­eloră, au avută uă soluțiune mulțămitore. Tratatulă engleso-turcescă privitoră la insula Cipru nu e de natură d’a opri lu­crările Congresului, de­ore­ce singură tra­tatul­ de la San-Stefano e pusă în discu­­țiune. “ Gazeta Germaniei de Nord s’aplaudă, în interesul­ progresului și ală civilizării Asiei mici, de ocuparea insulei Cipru de către Engliteri. Presupunerea că Germania fu­sese de mai înainte înșciințată despre a­­cestă regulare nu pare eronată. Congresul­ a terminată ieri delimitarea noueloru fruntarie ruso-turcesci în Asia Oralmis Olt! vamâna RatUIUULU VU fi ună portă liberă. Congresulü a examinată reclamațiunile Armeniloră, cărora Porta le va da satis­facere. Elă s’a ocupată cu condițiunile dezertă­rii Turciei de către Ruși­ doru a lăsată comisiunii de redacțiune facultatea d’a mo­difica timpul a­fișată mai înainte, decă va crede convenabile. Congresulü a ascultată citirea articole­­lor­ din tratată care privescă Bosnia, Br­zegovina, Muntenegrulă, România, Serbia, Bulgaria și Rumelia orientale. E probabil e că tratatulă va fi supr-semnată Sâmbătă, dari nu se va publica înainte de a primi ratificarea capilară statelor­ represintate la Congresă. Ședința Congresului a durată patru ore. Lordul­ Beaconsfield n’a asistată, scolându­­se printr’uă indisposițiune la gară. Ambasada rusesca dă astăzi una prândă în onorea membrilor­ Congresului. Hoedel, autorele primului atentată în­dreptată în contra împăratului, a fostă con­damnată la morte. Londra, 10 Iuliu. — Se telegrafieză din Berlin ciarului Times. Guvernul­ franceză a ’ntrebată pe Rusia decă nu preferia ca să renund­e la achisițiunile sale în Asia și ca convențiunea engleză-rusă­­) să nu fiă pusă în esecutare. Se crede că, în casulă cândă Rusia ară răspunde într’ună modă negativă, Francia ară fi dispusă să adopte oă politică mai ac­tivă. Viena, 11 Iulie. — Se telegrafiază din Berlin Corespondinței politice . Principele Gorciakoff a propusă ieri neu­­tralizarea vecinâtăților o pasului Șipka, din causa marelui număr­ de Ruși, ce sunt­ îmormântați acolo. Turcii opunându-se pen­tru cestiuni strategice, desbaterea cestiu­nii a fost­ reservată. Aceluiași diară i se semnaleza nemulță­­mirea ce existe în unele cercuri ale Con­gresului, în urma mai multor­ incidente însemnate întâmplate în cele din urmă dile. Londra, 11 Iulie. — Camera comune­­lor­. Ministrul­ de resbelă a­disă că in­sula Cipru va fi ocupată de 10,000 omeni. D. Bourke, supt-secretară de stată, dice că consulii englesi confirmă scomptură că Bulgarii din munții Rodop­ară fi comisă crudirii. Ducele de Richmond declară, în Camera lordiloră, că nu scie cândă voră părăsi Berlinul­ plenipotenții englesi. Documentele privitore la Congresă voră fi comunicate imediată după închidere. 1) Credemtt c’aci este să erore. Nu póte fî vorba aci de câtu de convențiunea engleso-turcescă, care cedeza Englizerii insula C­pru, convențiune care a provocat a­pă mare iritări în Francia, cum ne-au anunciatu deja telegramele Nota red. Romanului. ^nPipni Convorbirea principelui Bismarck cu corespondintele diarului Times. Diarulă engleză The Times reproduce următorea convorbire­ ce corespondintele său a avută cu d. de Bismark. Aceste corespondinte afirmase că Europa speră uă soluțiune pacifică a Congresului și este convinsă că d. de Bismark doresce forte multă pacea. Cancelarul­ a răspuns­: „Doriamă pacea și amă lucrată pentru ea, câtă amă putută, îndată ce mi-amă vădută calea bine definită—adică de la prima visită a comitelui Suvaloff la Furs­­tenburg. Respectamă forte multă pe acestă amă care, părăsindă Londra, avusese curagiul d’a se duce se spuie adevărulă suveranului său, cu risiculă d’a găsi la Petersburg disgra­­țiă și e silă, dacă n’ară fi reușită în misiunea mea patriotică și umanitară. Cu totă sănă­tatea mea sdruncinată, cu tóte imperiósele prescripțiuni ale medicilor­, n’amă esutată d’a ’mi impune osten­elele președenției Con­gresului; dérit, déci datoria mă obligă d’a purta greutatea acestei sarcine în intere­­sul­ găcii.^ ea^nu merge până a ’mi ordona că din deliberările nóstre va eși pacea. „Engliteza a repurtată aici ună mare succesă. A dată Bulgariei palele Balcani­­lor, ca fruntaria­­a acoperită Constantino­ple prin Balcani; cestiunea strâmtorilor­ va fi regulată într’ună modă satisfăcătoră pentru densa. Deju trebuie să nu uitămă că Rusia este victoriosă, și că trebuie să ținemă sem­a de concesiunile ce­a făcută până acum. Nu voiescă să reînoiescă com­­parațiunea ce amă făcută între elefantă și balenă. Fără îndouială, Englitera a­pro­bată prin pregătirile sale că este în stare de a duce m­ă resbelă mai mulți ani. Dérü écé în ce constă interesulă nostru, care este interesulă păcei, și care îndreptără silințele nóstre: ună resbelă între două pu­teri mari ca Engliteza și Rusia ară aduce grele lovituri Europei întregi, ară paralisa tote interesele și ară amenința lumea în­­tragă. Pericolul­ este că cu tote silințele conflictul ă ară deveni generale, căci nimeni nu scie ce incidinte s’ar­ pute nasce în timpul­ unei lupte prelungite, fără a mai ține sema că comerțul­ universale ară fi încercată pagube și drumurile Oceanului ară deveni nesigure. JUc*f acesta pentru că acum amă convingerea că vomă suptsemna pacea. „După ce amu văijută cestiunea bulgară resolvată, amă dobândită siguranța că vomă avea pacea. Vedeamă că pentru acesta cestiune Englesii suntă gata să facă res­belă; și cândă. Vineri, la 21 Iunie, s’a ruptă fiiulă negoțieriloră între Englitera și Rusia, mă grăbii d’a mă duce la pleni­potențiarii ambelor­ puteri și ’i îndemnat a re’ncepe negocierile în privința retra­gerii trupeloră. Nici Englesii, nici Rușii n’aă dată dreptate onesteloră și patrioti­­celoră silințe ale represintanților ă­loră. Englesii n’ar­ trebui să uite că au obținută ună mare succesă fără resbelă, fără a chieltui nici sângele nici banii ce i-ară fi costată ună mare resbelă. Cornițele Șuva­­loff face de sicură tată ce pate la Con­gresă, și nu potă de câtă să ’să admiră, vădendu’lă că resistă tuturoră, și că nu lasă pe nimeni să s’apropie prea multă de dênsula; dérii nu trebuie să uitămă că și dorința de pace este mărginită, că la ună momentă dată cornițele Șuvaloff se póte găsi uu pied du mur și că nu i se potă cere mai multe concesiuni de câtă póte face. ”. „In momentul ă de faciă, cele două groi­,18‘Ji­tățî care mai suntă de regulată de CoâS01^ gresă (căci presupună că Congresului i&mun va înțelege lesne asupra cestiunei frutfiâ­^10/ k­eb­ră) suntă cestiunea Greciei ș’a Bafid­­’­­­mului. Intru­câtă privesce pe cea d’antaro,1­­ 1 credă că nu se pote rădica nici un corn­^ ^­plicare seriosă în sînulă Congresului. Gre-Jilya­nii sunt de sigură ună poporă interesant în JiuI și, déc’amü trebui s’alegă între ei și Turcifiijui așu preferi de ficură pe cei d’ântâiă călii sU mai civilisați. Dérii Turcii nu voră con­”ur simți lesne a ceda asupra acestui capitol A:lyu, ei suntă gata d’a se înclina înaintea Aus-KOll °­triei, care e mare și formidabile; se voră nr­ apăra însă cu tóte puterile loră în contră’1 ß Greciei, de care nu se temă. Acesta arurli,ß fi tocmai ca și cândă ni s’ară fi cerută^011 nouă în timpulă primului imperiu francesă Julan I d’a ne umili în facia unui stată d’a doua mân"­, supt protestă c’amă fi fostă constrînși să ne supunemă spăimentătorei puteri a­i împăratului. Din parte-mi, voi primi de o sigură tate concesiunile ce se vor­ pute­a dobândi pentru Grecia; dérii speră că în­­ acestă privință nu pute nasce nici ună con­­flictă seriosă. „Remâne cestiunea Batumului, care pre­­sintă, o recunoscă, uă dificultate reală. Rușii dă în buzunarele loră două angagia­­mente, unul­ ală Turciei, altulă ală En­­gliterii, și trebuie să se ție semn de acestă faptă. Pe lângă acesta, nu trebuie a se uita că împăratulă s’a pronunciată­­ asupra acestei cestiuni. De sigură, așă fi încân­tată, cândă așă afla că Rușii au făcută concesiuni puterilor­ asupra acestui puntű; derii speră că cestiunea se va discuta a­­fară din Congresă, și că nu va fi supusă puteriloră de­câtă după ce va fi cu to­­tulă resolvată. Se zice că, în Englitera, o­­piniunea publică e ațîțată asupra cestiunii i­­b­ii,u”A­ săi t exili,&­» afima lăsată­ d’a­ una, felă de îngagiamentă în privința Batumu­lui, că ea nu va face resbelă pentru a­­cestă poftă, și credă că acum nu e mai dispusă pentru resbelă de­câtă era mai înainte. Se zice asemenea că Englitera se teme că Rusia se pregăteșce a face din Batum ună al­ douilea Sevastopol și că, pe d’altă parte, Rușii vor­ fi obligați a ase­­dia Batumulă, după supt­ semnarea păcii. Dorit că credă că Rusia se va mărgini a ocupa teritoriul­ ce încongioră Batum, și că va face numai ună asediu de răbdare (eine gebuld belagerung). „Câtă pentru Turci, ei își închipuiescă că ară pute trage folose dintr’ună resbelă în­tre Englitera și Rusia. Ei uită că, în cele din urmă, cestiunea se va resolve totă în­tre aceste două națiuni. Dacă, după ce vomă fi făcută totă ce ne e cu putință pentru a asigura pacea, Rusia și Englitera nu voră recunosce însemnatele resultate ce­ aă dobândită, dacă, ele refusă d’a se ’n­­țelege pentru resolvarea cestiuniloră d’a doua mână, decă din nefericire, cu totă ce s’a făcută, ele și-ară declara resbelă, Europa va sei că noi amă făcută totă ce ne era cu putință, spre a­ lă opri, și noi amă fi în stare d’a remâne străini de luptă, făcendă bună pază în giurulă no­stru.“ Luai atunci libertatea, adauge corespon­dintele ziarului Times, d’a întreba pe prin­cipe ce ară fi făcută, ce ară face dacă Tur­cii s’ară retrage de la Congresă. „Din parte-mi, răspunse densula, acesta nu m’ară încurca nici de cumă. Europa a manifestată că dorință de împăciuire, chie­­mândă pe Turci la Congresă, căci, pe câtă timpă stămă în limitele tratatului de la San-Stefano, consimțimântulă Turciei nu e trebuinciosă spre a consânți otărîrile nó­stre. Dérü, décà Turcii s’ară retrage, că le voiă păstra scaunele, cum se face pen­tru invitații care aă întârziată, și voi­ ur­­ ma desbaterile péné Ja capétü.“

Next