Romanulu, iunie 1878 (Anul 22)
1878-06-30
ANULU DOUE DECI ȘI DOUI VOIESCE ȘI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV.— 40 bani Deto „ » » pagina III, 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Walfischgasse 10. LA LAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI ESEMPLARULU Reducțiunea și Administrațiimea, strada Domnei 14. VINERI, SAMBATA 30 IUNIU, 1 IULIE 1878. LUMINEZA TE ȘI YEI FIgIO ABONAMENTE, VII ^ In Capitală și districte, umiană 48 lei; sese luni 24 lei; trei luni 12 leină lună 4 lei. Pentru tóte țările Europei, trimestru 15 lei.^ A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea harului. g.f| LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de Tanciene Comédie și Havas: Laffite^1 Of} et C-nie, 8 Place de la Bonrse. T7 LA VIENA,, la d. B. G. PopovicI, 15 Fleicii-'1' markt. uoild Scrisorile nefrancate se refusă. njüJ 2» BANI ESEMPLAR CLDI.« RlPlIPPOPi ^0 CIREȘARU DUBlu CoL I, 12 CUPTORU. Nu e nimeni care să nu fi observată că, între opera diplomației în Congresul de la Berlin și între opiniunea publică a Europei întregi, afară numai dojat de Rusia, este cu deosebire radicală, una divorțiă gata a se preface în certă. Atitudinea Congresului față cu România, consacrarea diplomatică a unei răpiri cu atâtă mai revoltătore, cu câtă răpitorulă despuia nu pe unii inamicu, ci pe unii aliatu ce ’i făcuse cele mai mari servinie, și ’lu despdtă anume prin călcarea unei convențiuni exprese, a iritată mai cu deosebire unanimitatea opiniunii publice, astafelu că Europa ne prezintă astăzi celă mai curiosă spectacole: tote națiunile civilisate sunt în favorea causei române, pe cândă cinci-șese diplomați ne condamnă, și totuși, susținuți de tote națiunile civilisate, noi suntemă siliți a suferi osînda pronunțată de către cei cinci-șese represintanți ai aceloră națiuni. Ce este mai gravă, judecătorii noștri n’au fostă cele puțină desinteresați în greșela pe care am comis’o. In deșertă ară invoca ei, ca scusă, trebuința generală a Europei de a căpăta pacea cu orice preță, adică cu prețul Basarabiei. Dacă diplomația a lucrată numai în vederea acestei trebuințe generale, atunci ce însemneză are epucarea Bosniei și Brzegovinei de către Austria? Ce insemneza, cu atâtă mai multă, ocuparea Ciprului de către Engliteza ? Judecătoriloră le este permisă are de a-și adjudeca ei înșii că parte din averea supusă judecății ? Francia și Italia, cele două țări latine, s’aă arătată singure cu totul ü deșinteresate, și tocmai de aceia numai ele aă apărată în Congresă cu uă adevărata căldură causa română, câștigândă prin acesta, în locă de Bosnia și Brzegovina sau în locă de Cipru, cea mai vină recunoscință ș’uă simpatiă și mai mare decâtă în trecută din partea Latinilor de la Dunăre. Slabă prin desaprobarea opiniunii publice, dă desaprobare forte semnificativă într’ună secolă ca ală nostru, cândă opiniunea publică reușeșce totă d’auna, la urma urmelor, de a învinge pe adversarii săi, opera Congresului de la Berlin e nu mai puțină slabă prin propria’i lipsă de consistință, prin contradicțiunea între diferitele elemente ce o compună. Cestiunea Orientelui nu s’a resolvată delocă. Anglia și Austria au căpătată dreptură, una în Asia și cealaltă în Europa, de a protege pe Turcia, deja și Turcia, la răndul săă, a conservată dreptul ă de a protege în același sensă elementulă grecă, elementulă albanesă, elementulă română sudică, chiară elementulă bulgară, care îi suntă lăsate la uă disposițiune aprópe discreționară, dacă nu în formă, celă puțină în fondă. Acesta să fiă are soluțiunea cea durabilă a cestiunii Oriuntelui? Românii și Grrecii, naționalitățile cele mai vitale și cele mai civilisite de pe peninsula balcanică, au fostă tocmai ele cele mai nedreptățite. Ară crede cineva că resboiulă rusoturcă n’a fost întreprinsă de câtă numai pentru a se da Rusiei Basarabia, Angliei Ciprulă, Austriei Bosnia și Brzegovina, botezându-se apoi acestă frățescă distribuțiune de premie cu pomposulă nume de regularea cestiunii Oriuntelui. In realitate însă cestiunea Oriintelui a rămasă neatinsă, mai amenințătore ca oricândă. Se pate chiară zice că situațiunea actuală este mai periculosa de cum a fostă înainte de resbotă, și mai cu semă înainte de solemnulă verdictă ală Congresului. Diplomația a alipită cestiunii Oriintelui uuă noă venină, uă nouă bubă, unu noă motivă de confusiune, tocmai acela de care ară fi trebuită să se ferescă mai cu dinadinsulă. Pe cândă în trecută Românii, Slavii de peste Dunăre și Grecii se consideraă ca frați între denșii, nutrindă toți nesce aspirațiuni confederative forte pronunțate, a cărora realisare ară fi fostă uă adevărată soluțiune a cestiunii Oriintelui. Congresulă se pare a’și fi dată tótu silința posibilă pentru a introduce între aceste elemente ună antagonismă de interese, vă discordiă d’uă potrivă vătemătore pentru toți. Mai pe scurtă, combătută de către opiniunea publică a Europei și ințicisă prin propria sea natură, opera Congresului de la Berlin nu pate fi trainică. Mai târziu sea mai curenda, fórte curentă după tóte probabilitățile, cestiunea Oriintelui se va redeschide, și numai atunci ea va pute să capete o soluțiune definitivă. Resboință ruso turcă, oricare ară fi consecințele sale momentane pentru România, ne-a făcută ună bine imensă printre multe rele : elă a redată Românului consciința propriei sale valori și a dată Europei cunoșcința valorii Românului. Dacă acestă resbotă ne găsise nepregătiți, principala causă a fostă că nu ne credeamă noi înșine in stare de a ne pregăti, eră cu atâtă mai multă n’o credea Europa. Abătută printr’u lungă umilire națională, simțindu-și brațele așa ficăndă înțepenite printr’uă inactivitate seculară, Românulă își ficea cu apatiă : de ce se mĕ mai mișcă, cândă tată nu voiu puté face nimică ? Prin forța împrejurărilor d énse, fără a fi gata, el a trebuită sĕ se mișce, și mișcându-se s’a mirată însuși de vigórea sa, uimindu tótä Europa. De acum înainte evenimentele nu mă voră mai surprinde nepregătită. Plină de încredere în sine și mai întărită prin încrederea Europei, România trebuie să’și concentreze tóta atențiunea, tata mintea și tóta inima, asupra mijlocelor, de a fi pe deplină gata la momentul supremă ală redeschiderii cestiunii Orintelui; éra până atunci ea este datare să evite cu stăruință, imitândă în acesta privință pe Francia de astăzi, orice motivă de slăbire în întru sea în afară. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Viena, 10 Iulie. — Se telegrafiază din Berlin Corespondinței politice: „Principele Gorciakoff și lordulü Beaconsfield se ’nțeleseseră asupra cestiunii Batumului, când, în ședința Congresului marchizală Salisbury, spre marea uimire a asistenților, respinse acestă regulare, fără ca lordulü Beaconsfield să s’opuse. Lordulü Salisbury a cerută ca teritoriul cedată Rusiei se fiă multă redusă. Orașul Olti era cuprinsă în reducerea propusă. Principele Gorciakoff a reclamată cu energia. Congresul a alesă uă comisiune, care a decisă că Olti se fiă cedată Rusiei.“ Berlin, 10 iulie.— In privința cestiunii fruntarieloră rusescă de la Batum,, Congresulu hotărîtă d’a se opri laotărîrea ce va da comisiunea fruntarieloră, cu majoritate de voturi. Se crede că soluțiunea dată acestei cestiuni nu va fi de natură de a atinge interesele Rusiei. Corespondința provincială dice: „Tote cestiunile, împreună și cu acea a fruntarieloră, au avută uă soluțiune mulțămitore. Tratatulă engleso-turcescă privitoră la insula Cipru nu e de natură d’a opri lucrările Congresului, deorece singură tratatul de la San-Stefano e pusă în discuțiune. “ Gazeta Germaniei de Nord s’aplaudă, în interesul progresului și ală civilizării Asiei mici, de ocuparea insulei Cipru de către Engliteri. Presupunerea că Germania fusese de mai înainte înșciințată despre acestă regulare nu pare eronată. Congresul a terminată ieri delimitarea noueloru fruntarie ruso-turcesci în Asia Oralmis Olt! vamâna RatUIUULU VU fi ună portă liberă. Congresulü a examinată reclamațiunile Armeniloră, cărora Porta le va da satisfacere. Elă s’a ocupată cu condițiunile dezertării Turciei de către Ruși doru a lăsată comisiunii de redacțiune facultatea d’a modifica timpul afișată mai înainte, decă va crede convenabile. Congresulü a ascultată citirea articolelor din tratată care privescă Bosnia, Brzegovina, Muntenegrulă, România, Serbia, Bulgaria și Rumelia orientale. E probabil e că tratatulă va fi supr-semnată Sâmbătă, dari nu se va publica înainte de a primi ratificarea capilară statelor represintate la Congresă. Ședința Congresului a durată patru ore. Lordul Beaconsfield n’a asistată, scolânduse printr’uă indisposițiune la gară. Ambasada rusesca dă astăzi una prândă în onorea membrilor Congresului. Hoedel, autorele primului atentată îndreptată în contra împăratului, a fostă condamnată la morte. Londra, 10 Iuliu. — Se telegrafieză din Berlin ciarului Times. Guvernul franceză a ’ntrebată pe Rusia decă nu preferia ca să renunde la achisițiunile sale în Asia și ca convențiunea engleză-rusă) să nu fiă pusă în esecutare. Se crede că, în casulă cândă Rusia ară răspunde într’ună modă negativă, Francia ară fi dispusă să adopte oă politică mai activă. Viena, 11 Iulie. — Se telegrafiază din Berlin Corespondinței politice . Principele Gorciakoff a propusă ieri neutralizarea vecinâtăților o pasului Șipka, din causa marelui număr de Ruși, ce sunt îmormântați acolo. Turcii opunându-se pentru cestiuni strategice, desbaterea cestiunii a fost reservată. Aceluiași diară i se semnaleza nemulțămirea ce existe în unele cercuri ale Congresului, în urma mai multor incidente însemnate întâmplate în cele din urmă dile. Londra, 11 Iulie. — Camera comunelor. Ministrul de resbelă adisă că insula Cipru va fi ocupată de 10,000 omeni. D. Bourke, supt-secretară de stată, dice că consulii englesi confirmă scomptură că Bulgarii din munții Rodopară fi comisă crudirii. Ducele de Richmond declară, în Camera lordiloră, că nu scie cândă voră părăsi Berlinul plenipotenții englesi. Documentele privitore la Congresă voră fi comunicate imediată după închidere. 1) Credemtt c’aci este să erore. Nu póte fî vorba aci de câtu de convențiunea engleso-turcescă, care cedeza Englizerii insula Cpru, convențiune care a provocat apă mare iritări în Francia, cum ne-au anunciatu deja telegramele Nota red. Romanului. ^nPipni Convorbirea principelui Bismarck cu corespondintele diarului Times. Diarulă engleză The Times reproduce următorea convorbire ce corespondintele său a avută cu d. de Bismark. Aceste corespondinte afirmase că Europa speră uă soluțiune pacifică a Congresului și este convinsă că d. de Bismark doresce forte multă pacea. Cancelarul a răspuns: „Doriamă pacea și amă lucrată pentru ea, câtă amă putută, îndată ce mi-amă vădută calea bine definită—adică de la prima visită a comitelui Suvaloff la Furstenburg. Respectamă forte multă pe acestă amă care, părăsindă Londra, avusese curagiul d’a se duce se spuie adevărulă suveranului său, cu risiculă d’a găsi la Petersburg disgrațiă și e silă, dacă n’ară fi reușită în misiunea mea patriotică și umanitară. Cu totă sănătatea mea sdruncinată, cu tóte imperiósele prescripțiuni ale medicilor, n’amă esutată d’a ’mi impune ostenelele președenției Congresului; dérit, déci datoria mă obligă d’a purta greutatea acestei sarcine în interesul găcii.^ ea^nu merge până a ’mi ordona că din deliberările nóstre va eși pacea. „Engliteza a repurtată aici ună mare succesă. A dată Bulgariei palele Balcanilor, ca fruntariaa acoperită Constantinople prin Balcani; cestiunea strâmtorilor va fi regulată într’ună modă satisfăcătoră pentru densa. Deju trebuie să nu uitămă că Rusia este victoriosă, și că trebuie să ținemă sema de concesiunile cea făcută până acum. Nu voiescă să reînoiescă comparațiunea ce amă făcută între elefantă și balenă. Fără îndouială, Englitera aprobată prin pregătirile sale că este în stare de a duce mă resbelă mai mulți ani. Dérü écé în ce constă interesulă nostru, care este interesulă păcei, și care îndreptără silințele nóstre: ună resbelă între două puteri mari ca Engliteza și Rusia ară aduce grele lovituri Europei întregi, ară paralisa tote interesele și ară amenința lumea întragă. Pericolul este că cu tote silințele conflictul ă ară deveni generale, căci nimeni nu scie ce incidinte s’ar pute nasce în timpul unei lupte prelungite, fără a mai ține sema că comerțul universale ară fi încercată pagube și drumurile Oceanului ară deveni nesigure. JUc*f acesta pentru că acum amă convingerea că vomă suptsemna pacea. „După ce amu văijută cestiunea bulgară resolvată, amă dobândită siguranța că vomă avea pacea. Vedeamă că pentru acesta cestiune Englesii suntă gata să facă resbelă; și cândă. Vineri, la 21 Iunie, s’a ruptă fiiulă negoțieriloră între Englitera și Rusia, mă grăbii d’a mă duce la plenipotențiarii ambelor puteri și ’i îndemnat a re’ncepe negocierile în privința retragerii trupeloră. Nici Englesii, nici Rușii n’aă dată dreptate onesteloră și patrioticeloră silințe ale represintanților ăloră. Englesii n’ar trebui să uite că au obținută ună mare succesă fără resbelă, fără a chieltui nici sângele nici banii ce i-ară fi costată ună mare resbelă. Cornițele Șuvaloff face de sicură tată ce pate la Congresă, și nu potă de câtă să ’să admiră, vădendu’lă că resistă tuturoră, și că nu lasă pe nimeni să s’apropie prea multă de dênsula; dérii nu trebuie să uitămă că și dorința de pace este mărginită, că la ună momentă dată cornițele Șuvaloff se póte găsi uu pied du mur și că nu i se potă cere mai multe concesiuni de câtă póte face. ”. „In momentul ă de faciă, cele două groi,18‘Jitățî care mai suntă de regulată de CoâS01^ gresă (căci presupună că Congresului i&mun va înțelege lesne asupra cestiunei frutfiâ^10/ kebră) suntă cestiunea Greciei ș’a Bafid’mului. Intrucâtă privesce pe cea d’antaro,1 1 credă că nu se pote rădica nici un corn^ ^plicare seriosă în sînulă Congresului. Gre-Jilyanii sunt de sigură ună poporă interesant în JiuI și, déc’amü trebui s’alegă între ei și Turcifiijui așu preferi de ficură pe cei d’ântâiă călii sU mai civilisați. Dérii Turcii nu voră con”ur simți lesne a ceda asupra acestui capitol A:lyu, ei suntă gata d’a se înclina înaintea Aus-KOll °triei, care e mare și formidabile; se voră nr apăra însă cu tóte puterile loră în contră’1 ß Greciei, de care nu se temă. Acesta arurli,ß fi tocmai ca și cândă ni s’ară fi cerută^011 nouă în timpulă primului imperiu francesă Julan I d’a ne umili în facia unui stată d’a doua mân", supt protestă c’amă fi fostă constrînși să ne supunemă spăimentătorei puteri ai împăratului. Din parte-mi, voi primi de o sigură tate concesiunile ce se vor putea dobândi pentru Grecia; dérii speră că în acestă privință nu pute nasce nici ună conflictă seriosă. „Remâne cestiunea Batumului, care presintă, o recunoscă, uă dificultate reală. Rușii dă în buzunarele loră două angagiamente, unul ală Turciei, altulă ală Engliterii, și trebuie să se ție semn de acestă faptă. Pe lângă acesta, nu trebuie a se uita că împăratulă s’a pronunciată asupra acestei cestiuni. De sigură, așă fi încântată, cândă așă afla că Rușii au făcută concesiuni puterilor asupra acestui puntű; derii speră că cestiunea se va discuta afară din Congresă, și că nu va fi supusă puteriloră decâtă după ce va fi cu totulă resolvată. Se zice că, în Englitera, opiniunea publică e ațîțată asupra cestiunii ibii,u”A săi t exili,&» afima lăsată d’a una, felă de îngagiamentă în privința Batumului, că ea nu va face resbelă pentru acestă poftă, și credă că acum nu e mai dispusă pentru resbelă decâtă era mai înainte. Se zice asemenea că Englitera se teme că Rusia se pregăteșce a face din Batum ună al douilea Sevastopol și că, pe d’altă parte, Rușii vor fi obligați a asedia Batumulă, după supt semnarea păcii. Dorit că credă că Rusia se va mărgini a ocupa teritoriul ce încongioră Batum, și că va face numai ună asediu de răbdare (eine gebuld belagerung). „Câtă pentru Turci, ei își închipuiescă că ară pute trage folose dintr’ună resbelă între Englitera și Rusia. Ei uită că, în cele din urmă, cestiunea se va resolve totă între aceste două națiuni. Dacă, după ce vomă fi făcută totă ce ne e cu putință pentru a asigura pacea, Rusia și Englitera nu voră recunosce însemnatele resultate ce aă dobândită, dacă, ele refusă d’a se ’nțelege pentru resolvarea cestiuniloră d’a doua mână, decă din nefericire, cu totă ce s’a făcută, ele și-ară declara resbelă, Europa va sei că noi amă făcută totă ce ne era cu putință, spre a lă opri, și noi amă fi în stare d’a remâne străini de luptă, făcendă bună pază în giurulă nostru.“ Luai atunci libertatea, adauge corespondintele ziarului Times, d’a întreba pe principe ce ară fi făcută, ce ară face dacă Turcii s’ară retrage de la Congresă. „Din parte-mi, răspunse densula, acesta nu m’ară încurca nici de cumă. Europa a manifestată că dorință de împăciuire, chiemândă pe Turci la Congresă, căci, pe câtă timpă stămă în limitele tratatului de la San-Stefano, consimțimântulă Turciei nu e trebuinciosă spre a consânți otărîrile nóstre. Dérü, décà Turcii s’ară retrage, că le voiă păstra scaunele, cum se face pentru invitații care aă întârziată, și voi ur ma desbaterile péné Ja capétü.“