Romanulu, septembrie 1878 (Anul 22)

1878-09-11

ANULU DOUE­ D­ECI ȘI DOAI YOJESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 bani Deto . , „ pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diavulii. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI EXEMPL­ARULU Redacțiu­nea și Administrațiunea strada foamnei 14 LUNI, MARȚI 11, 12 SEPTEMBRE, 1878. LUMINEZA­TE ȘI VEI FI. ABONAMENTE.]­ In Capitală și districte, und anii 48 lei; sese luni 24 lei; Hei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestru­lelel. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea 4ia.rului. LA PARIS, la d-nii Davras-IIalegrain, 5 rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B’ G. Popovici, 15 Fleick­­markt. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPL­ARE La București, Răpciune Fără, noul­­ versant de sânge și chiar­ fără întrunirea unui n­ou Congresă europeană, uă transformare repede se opereză în condițiunile de esistență politică ale C dintelui și mai în specială ale Turciei. Una era Turcia, astă­felă cum i-a regulată esistență Congresul­ de la Berlin, și alta este deja astăzi, în urma tratatelor­ și învoielelor­ particulare făcute de densa cu En­­glitera. Tratatul­ de la Berlin nu­­ era încă suptsemnată și tratatulă pentru cedarea Ciprului, în schimbul­ alian­ței defensive a Engliterei, era deja încheiată. Prin acestă tratată, fă­cută afară din amestecul­ celoră­­l­alte puteri ale Europei, Turcia a­­siatică, adică totă ce rămânea mai importantă și mai reală din impe­­riul­ otomană, era pusă supt­­ă în­­rî­urire atâtă de directă a Engliterei, în­câtă se pute zice că se instituia asupră-i protectoratulă de faptă ală Engliterei. Ca consecință și rejurama în cu­­rendă reformele propuse pentru A­­sia Minoră, reforme proiectate de guvernal­ engleză și cam impuse Turciei, care declara că le primesce și că le va aplica. In fine, tratatulă. de la Berlin a­­bia își primi ună începută de ese­­cutare, și acela încă înconjurată de totă felulă de nemulțumiri, de con­testări și de protestări, și se res­­pândi spirea că­ furcia ară fi consim­țita la uă nouă învoielii, prin care punea Egiptulă supt protectoratură directă ală Engliterei. Acestai serie, de­uă însemnătate a­­tâtă de mare, se confirmă astă­zi pe deplină; adeca noua învoielă nu s’a pusă âncă în lucrare, causa nu este de bună sema decât și nemulțămirea manifestată de guvernulă francesă, care se teme să nu se întâmple, cu numerósele interese francese din E­­giptă, ceia ce s’a întâmplată deja cu canalul­ de Suez. Engliteza propune Franciei să iea cu insulă ca compensare. Deja guver­nală francesă, fiă că nu găsesce com­pensarea îndestulătore, fiă că nu con­sideră că posesiunea Tunisului ară putea garanta interesele franceze din Egiptă, stă la vndousélá; opiniunile sunt­ împărțite. Uă telegramă din Paris, cu data 22 Septembre, ne spune că neînțe­legerile între Francia și Eoglitera ur­­meza în privirea compunerii cabine­tului egipțiană. Din acestă scrie rezultă pe do­uă parte că medivulă, devenită deja na­­babă, după modelulă foștilor­ regi din Indiile englese, a perdutu pene și facultatea de a numi elă ensuși pe miniștrii săi, sau celă puțină, déca ’i s’a mai lăsată satisfacerea de a supt­­semna decrete, acesta nu mai este de­câtă uă formalitate. In același timpă Onsé, aceiași scrie dovedesce că Englitera, nevoindă să înăsprescă relațiunile i ei cu Francia, caută să dobândescă consimțimentulu­i ei la păsurile ce face în Egiptă. Dobândi-va acestă consimțimentă? Nu se scie, pentru că uă parte din opiniunea publică franceză, în capul­ căreia se află însuși d. Gambetta cu jiatul. Republica francesă, este cu totulu opusă unei învoieli cu Engli­tera și consilieră guvernului să res­pingă propunerile iei. Noué nu ni-se pare énse îndouială că ună asemenea refusă, care n’ară a­­trage neapărată ruperea relațiunilor­ dintre Francia și Englitera, nu va opri pe acestă din urmă putere a lua protectoratul­ Egiptului și a ur­mări astă­felă planură atâtă de vastă, atâtă de bine și de răpede condusă, pe care ea și l’a formată în aceia ce privesce­hestiunea Oriintelui. Politica adoptată de Englitera în cestiunea Orivntelui, de la ultimulă resbelă ruso - turcă , este în ade­­verű de uă îndrăsnelă atâtă de mare, este croită pe oă scară atâtă de măreță și pene acum­a avută în scurtă timpă uă reușită atâtă de deplină, în­câtă nu este posibilă ca guvernulă engleză să o pǎrase­­scă pentru uă neînțelegere, care pentru momentă celă puțină nu póte să aibă consecințe așa de grave, de­ore­ce Francia, concentrată în acti­vitatea s­a interiorá, arăta uă ne­­cesare mai multă séc mai puțină mare pentru tote cestiunile este­­m­ore. A dobândi în timpă de câte­va luni numai, și fără a versa uă pi­cătură de sânge, domnirea de faptă asupra totă ce a rămasa mai im­portantă din Turcia și asupra Egip­tului; a se pregăti astă­felă pentru resolverea definitivă a cestiunii C­­riintelui, garantândă interesele en­glese, nu prin mijlocirea unui im­­periu cu mase putrede, ci directă prin resursele și puterile Englitezei, este uă politică pe atâtă de îndrăs­­neță, pe câtă și de largă în vede­rile sale. Acestă politică a ajunsă a transforma in câte­va săptemâni con­­dițiunile de esistență politică ale O­­riintelui, și, decă mânc­ară isbucni u­ă noă resbelă în Oriinte, nu Tur­cia ci Englitera s’ară afla aci fad­ă în fac­ă cu Rusia. Nu este momentul­ de a judeca astăzi, din tote puntele de vedere, acesta nouă politică a Engliterei; este înse a constata ună faptă, li­­cendă că ea e semeță și măreță și că n’are pote de câtă ună o singură inconvenitune, acela de a împrăștia pre multă puterile Engliterei, și cine pre multă îmbrățișeză réa cuprinde „qui trop em­braise mal étreinr“. Dară națiunea englesă trebuie sâ’și cunoscá puterile mai bine de­câtă ori­cine, și ea nu s’ară espune a se stei, în silințe mai pr­esusă de pute­rile iei, deca n’ară simți că dispune de resurse de totă felulă, capabile de a îndestula noua desvoltare de puteri ce o reclamă rolulă ce și-a luată a­­cum în Or­inte. Invoielele succesive și concesiu­nile imense, dobândite de Englitera de la Turcia, exptică pentru ce Parta refusă de­ a se conforma tratatului de la Berlin, în ceia ce privește rectificarea de fruntarie acordată Greciei, și pentru ce Englitera pe do­uă parte nu esecută pe Turcia în favorea Greciei, era pe de alta frateză destulă de rea pretensiuniie Greciei. Interesul­ națională englesă face pe cabinetul­ de la St. James să flă chiară nedreptă către Grecia, acu­­zândă-o de ambițiune, pentru că pre­tinde să ’i­ se dea ceia ce însăși Eu­ropa i-a acordată. D. James Lowther, supt-secretară de stată pentru colonii, într’ună banchetă care i-a fostă dată la York de alegătorii săi, a tratată ces­tiunea rectificării fruntariei greco­­turce într’ună sensă forte asupri­­toră pentru Grecia. „Europa, a zisă elă, nu pate să tolereze ca cestiu­nea Oriintelui să fie rădicată din nou de către ambițiunea unui mică poporă. Aceste cuvinte, do­uă ne­dreptate vădită către ună poporă care nu cere de­câtă aducerea la îndeplinire a unei decisiuni solemne luate de Europa, suntă cu tote aceste espresiunea fidelă a cugetării guver­nului britanică, care, după câtă asi­­gură organele cele mai demne de în­credere, va consilia Greciei să nu caute a dobândi prin arme rectifi­carea promisă la Berlin, rectificare pe care Turcia ară refusă de-a­­ i-o acorda. Apoi, daca Grecia, în contra acestui consiliu, ară avé recursă la arme, Englitera nu va cruța de sigură ni­­mică spre a năbuși mișcarea din ca­pul­ locului, de­ore­ce, redeschi­zându­­se în acestă momentă cestiunea O­­riintelui, Englitera ar­ fi surprinsă în aplicarea noului ei plană politică în Oriinte, mai nainte de a parveni să se întemeieze și să se întărescă în nouele iei posițiuni. Ceia­ ce se întâmplă cu Grecia tre­buie să servescă națîunii­ române de mare învățământă din două punte de vedere. Antâră, trebuie să vedemă ce ne aștepta decă, în loc­ de a adopta în timpul­ resbelului politica activă și vitejescă pe care amu urmată-o, am­ fi adoptată că liniă de purtare iden­tică cu cea urmată de Grecia. Apoi, din asprimea cu care e tra­tată Grecia, de­și este în dreptul ă iei, când o amenință a crea uă nouă complicare, trebuie să ne convin­­gemă de marea dorință și trebuință de pace ce o dă tocmai acele pu­teri de ale căroră sprijină câtă se ținemă mai multă sema. A aduce cea mai mică complicare, în situa­­țiunea creată prin Congresul­ de la Berlin, este a și atrage recriminări și presiuni nedrepte, este a face să se repuie în cestiuni chiară dreptu­rile vă­dată recunoscute. Avemă credință că națiunea ro­mână, cu tactură politica care a scă­­pată-o de atâte ori, strecure prin aceste va­sei sa se pericole ale unei situațiuni nenorocite, și că ea, atâtă de nedreptățită, va­sei să -și atragă stima și admirarea a­celoră chiară care au luată parte la nedrep­­tuirea iei, arătându-se în facia lu­me! ca singura națiune în Or­inte în sînul­ căreia domnesce cea mai deplină ordine, cea mai deplină li­niște și uă prosperitate și ună pro­gresă mereu crescânde, în tote ra­­murele activității sale publice. firmă, studieză cestiunea, și d. dr. Felix, medicină primară ală capi­talei, a adresată d-lui ministru m­ă raportă asupra mortalității în capi­tală. Lucrarea d-lui dr. Felix merită să atragă băgarea de sumă a tutu­­roră, nu numai prin materia ce tra­teză, ci și prin competința incon­­testată a autorului iei. Publică mă deră mai josă acelă raportă cu ob­­servațiunea din parte-ne că ceia ce resultă din ele este că guvernul­ n’are mare putere de a îndrepta re­lele ce semnaleză d. Felix și că da­toria națiunii ș’a fie­cărei familii în parte este de a se îngriji singure de viitorul ă lară, aplicându-se a stârpi relele ce se semnaleză. ■"“"““■"«a D. ministru de interne, preocu­pată de disproporțiunea ce se ob­servă între numerala nasceriloră și morțiloră în poporațiunea română din capitală, a­trasă seriosa aten­țiune a consiliului medicală supe­­rioră asupra acestei cestiuni, cerân­­du-i s’o studieze cu tota maturita­tea și să propune mijloce de îndrep­tare. D. ministru a adresată în ace­­lași timpă și publicului m­ă căldu­­rosă apelă de a se interesa de a­­cestă cestiune. Constatămă cu deosebită mulță­­mire că inițiativa luată de d. mi­nistru a avută deja ore­care urmări. Consiliul­ medicală superioră, ni s’a­ SEST­IȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS Paris, 22 Septembre.— Solda împrumu­tului amortisabilit ală Parisului a fostă pe deplină acoperită astăzi cu 79,75. Neînțelegerile între Francia și Englitera continuă în privința compunerii cabinetului egiptiană. Monitorața universală dice că Englitera consilieră în adeverii pe Francia să iea Tunisulă ca compensare a protecto­ratului ce vrea să-și aroge Englitera asu­pra Egiptului. Constantinopole, 21 Septembre.— Se asi­­gură că comisiunea caimelelor f­ară voi să adopte ună proiectă de conversiune a ace­stei h­ârtii-monete, în titluri noul de rentă cu 3 % amortisabile prin tragere la sorți și garantate cu ore­care venituri. Ună comitetă de capitalistă indigeni și străini ară supraveghia la stricta esecutare a acestei disposițiuni. Paris, 22 Septembre. —• La République frangaise, făceadu alusiune la oferta făcută de Engliteza Franciei, d’a lua protectora­tură Tunisului cu titlulu de compensare pentru protectoratură ce se Englitera asu­pra Egiptului, sfătuiesce pe Francia să respundă printr’ună redusă. Belgrad, 22 Septembre. — 35,000 insur­­genți bosniaci sunt­ concentrați în strîm­­torile Gladinei și se îndreptăză spre Sa­­rajevo. Londra, 22 Septemvre. — Lordul­ Car­narvon a pronunciată ună discursă, în care regretă că dobândirea insulei Cipru trece peste pute­rile Engliterei. ---------------­Citimű în Neue Freie Presse de la 21 Septembre : „Corespondințele oficiase ce se trămită cu grămada din Viena Zia­­reloră din Pesta combată scrrea că Austro-Ungaria ară sta astăzi iso­­lată. „Engliteza a refuzat­ în adevera propunerea relativă la un acțiune diplomatică colectivă în folosul­ Ru­siei, care în același timp­ a oferită bunele sale servicii pentru a îndu­pleca pe Turcia să încheie uă con­­vențiune cu Austro-Ungaria și în genere se sprijinescă pe calea diplo­­tică ocuparea Bosniei. „Cabinetul” din Viena recunosce cu mulțămire bunele intențiuni ale Engliterei, înse acreta­tă înclinare deosebită pentru primirea bunelor­ serviție oferite. „Francia a declarată Porții că nu va exercita uă presiune în ces­tiunea Greciei. Ea va lăsa cursă li­beră negocierilor­ dintre ambele state.“ Acțiunea diplomatică. Times de la 15 Septembre scrie urmă­­torele : „Scriea, că Germania ară fi propusă pu­­terilor, ca sé esercite­ză presiune colec­tivă asupra­ Porții pentru esecutarea tra­tatului din Berlin și că lordul­ Salisbury ară fi relusată acea propunere, nu e încă confirmată. D’altă­mintrel­a, noi întrebămă: ce dreptă de intervenire ofere puteriloru tratatulă din Berlin? Neapărată că acea propunere trebuie sé se refere la preten­­siunea Greciei în privința Epirului și Te­­saliei. Deră amu vedutu deja greutățile ce întâmpină resolvarea acestei cestiuni, perinița, ce o face Austria în Bosnia,­­ de învățătură pentru tote puterile. Nu tre­buie să ne surprindă deră de că ministrulu nostru de externe nu voiesce să jrage mâ­na în cursa pe care ară găsi-o dincolo de fruntariele Greciei. Tratatul­ din Berlin nu confere puterilor o dreptur­ de amestecă, ci numai ună dreptă de mijlocice. D’ai ceia, asemeni propuneri nici n’aru trebu­­să se facă; derű, deca s’ară face ș’ară fi respinse, tratatulă din Berlin n’ară ară ce dice.“ Neue Freie Presse de la 18 Septembre dice următorele: „Irefusulu Englitezei d’a adera la propu­nerea Germaniei a resturnată campania di­plomatică ce era să se încăpă în contra Turciei și servițiură ce voiaă să facă cei din Berlin Rusiei a fostă cu desăvârșire paralizată. Engliteza nu s’a mărginită nu­mai într’atâta, ci e posibilă ca ea să fi în­duplecată și pe Francia ca să nu adereze la acea propunere. „Ce voră face acum cer din Viena nu scimă; suntemă acise de părere că a sosită momentulă cândă cabinetul­ din Viena trebuie să se otărăscă definitivă pentru uă procedare cu Rusia săă cu Englitera, căci, după cum dice și Pester Lloyd, a ține cu amândouă nu se póte. Rupendo vă­dată cu Rusia, relațiunile nóstre cu Engliteza și Turcia se vor­ schimba în bine, și atunci și convențiunea cu Porta se va încheia fără greutate. Numai că asemenea convențiune ne-ară pute scăpa din încurcătura în care ne-amă băgată în Bosnia.“ Convențiunea austro-turcă. Neue Freie Presse de la 21 Sep­tembre anunciâ urmatórele : „Convențiunea austro turcă în privința ocupării Bosniei și Brzegovinei pare a avă­tă fortă nenorocită. Vă scrie dată de Daily­ Telegraph dice că Sultanul­ ară fi refuzată aprobarea pro­iectului de convențiune primită de miniș­tri săi. Acesta ar­ fi forte regretabile, căci nici pentru Turcia nici pentru Austria nu existe altă mijliocu d’a eși din încurcătu­rile din Bosnia și d’a ocoli provocarea u­­nei tulburărî a păcii generale de­câtă sta­bilirea înțelegerii prevăzută în art. 25 ală tratatului din Berlin.“ Pesti Napló de la 21 Septembre pri­­mesee din Constantinopole urmăito­rea telegramă : „Sultanulă e­otărîtă a nu încheia oă convențiune cu Austria, pentru motivă că Șeik-ul-islamulă și ulemalele în întrunirea de ieri s’aă pronunciată categorică în con­tra convențiunii. In urma acestora, e pro­babil e că marele­ viziră se va retrage."Tur­cia încă n’a numită delegați pentru comi­siunea delimitată.“ Proiectulü anti-socialista în Reichstag. In ședința de la 17 Septembre s’a con­tinuată desbaterea proiectului de lege în contra socialiștiloră. D. Haenel, luându cuvântul ă, întrebă da­ca dreptul ă comună nu mai e suficientă pentru combaterea tendințelor­ socialiste­­democratice și déca e necesară aducerea unei legi escepționale în contra socialiști­loră. In sesiunea trecută, d. Bennigsen declarase că dreptulă comună e suficientă și d’atunci până astăzi situațiunea nu s’a schimbată. Atentatul­ lui Nobiling nu stă în nici uă legătură cu agitațiunile socia­liștilor­. Atentatele nu se potu împedeca prin legi, și proiectul ă de faciă are în modulă celă mai cinică caracterulu unei legi de partidă. Și, de­ore­ce presa oficială adasă și pe partida progresistă că ară tinde la supri­marea statului, legea cerută ară pută fi îndreptată și în contra acestei partide. Proiectul­ are oă direcțiune tendențiosă, fiindu­că atacă libertățile politice și reli­giose și libertatea absolută a religiunii nici chiară atunci nu e permisă a o restrînge cândă întregii imperiu să s’ară închina la principiele socialiste. Pentru ce proiec­­tulu de faciă n’atacă și tendințele isolate, particulare și ultramontane, cici și despre acestea s’aru pută oice că suprim­ără sta­­tulă ? Pentru aceste motive, proiectulă nu numai că e neacceptabilă, ci, în totă cn­­sulă, e uă mare greșelă politică. Prin ase­meni legi nu s’au putută nici uă dată îm­pedeca mișcările intelectuale. Armele cu

Next