Romanulu, octombrie 1878 (Anul 22)

1878-10-09

ANÜLU DOUE-ț)ECI ȘI DOÜI YOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de MO litere petit., pagina IV. — 40 ban Deto , , , pagina III. 2 lel — A se adresa: IN .ROMANIA, la administrațiunea(jiaru)ul. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI EXEMPLARULU Rexlacțiu­nea și Administrația la strada Domnei 14 LUNI, MARȚI, 9 10 OCTOMBRE, 1878. LUMINEZA­TE ȘI VEI FI.­­ A­B­O­N­AM­ENTE. In Capitală și districte, um­­ană 48 lei; sese luni 24 lei; trei luni 12 lei;’uă lună 4 lei. Pentru tóte teri­le Europei, trimestru 15 lei. ’ A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarulul. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B- G. Popovicl, 15 Fleick­­markt. IN ITALIA la d. doctorú Gustavo Groce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLABULÜ București, s? Brumárelű Capitala a asistatö la [uă mare serbátóre nationals. Defilarea armatei române prin Bu­­curesci, în condițiunile în care s’a făcutu­, se póte asemena numai dóra d­in acele serbări antice ale Eladei, fi din care se manținea și se întăria unitatea națiunii elene, astă­felă că unii micii popora, sclinda câta este de compactă, cátü este civilisata, cátű este de forte prin unire și prin cultură, nu se temea de amenință­rile puterilor­ celora mai colosale, resistându-le ca uă stâncă de gra­niță în mijlocul­ furtunosului o­­ceană. Nu vomă da aci amănuntele aces­tei serbători, mărginindu-ne a înre­gistra impresiunea generală, sîmbu­­rele ,aruncată în animele tuturoră Românilor­, unde va rodi fructură mândriei naționale, mândria cu a­­tâtă mai legitimă, cu câtă sute de străini au fostă faclă și au rămasă uimiți, entusiasmați ca și noi enși­­ne, de aspectul­ armatei române. Și totuși nu era armata română întregă, ci numai uă mică parte, destinată a ocupa Dobrogea. Ținuta ostașiloră, frumusețea loră fisică unită cu aerulă marțială, vio­iciunea mișcăriloră, veselia și ener­gia pe fețele voiniciloră, acelă nu golü OO oaie o a-i­otă oS. op.11,cv4«fă « încredere în sine, tóte zicea­uă de cea d’ântâiă aruncătură de­ ochi, că avemă d’inaintea nostru uă armată croită pentru victoriă, ch­iara déca n’amă cunosce minunile séle de vi­tejia de pe câmpiele Bulgariei, ch­iară déca n’amă fi străijută în mijlocul ă procesiunii că mulțime de răniți, a­­supra cărora toți, încependă de la multă iubita nóstra Domnă, asver­­lină cu răpire buchetele de flori, și chiară déea falnica defilare n’ară fi fostă însoțită de numerósele trofee, stindarde, tunuri, arme aduse de la Plevna, de la Rahova, de la Vidin. Suveranulă Româniloră, mergendă m trasiuc, eret mândru de acesta arma­­­tă, pe care o condusese la gloriă și cu care împărțise tóte pericolele res­­belului; poporulă, venită cu mii și mii pentru a lua parte la serbató­­rea nemului română, era mândru de vitezula săă Suverană și de super­bele cete, în care recunoscea pe fii și pe frați; armata era mândră de căpitanulă séd și mândră de iubirea poporului. Poporă, armată, Domnă, nici uă dată tóte animele n’aă pal­pitată cu atâta armonia! Gloriosulă relă, pe care l’a jucată România în ultimulă răsboiu, unde a sclută se culega lauri în lupta în­tre două mari imperii, a făcută uă adevărată revoluțiune în spirite. Străinii, care ne credeau degene­rați și ne desprețui­ră, s’aă convinsă de vitalitatea națiunii române ș’aă ajunsă a o admira. Românii, adormiți prin lunga u­­milință de ună secolă și mai bine , perduseră încrederea în propria loră forță și se sfină une­ori chiară d’a zice că suntă Români, față cu du­­rerosulă dispreță din partea străi­­niloră. Uă consecință firescá a acestei si­­uațiuni a fostă temerea de străini. Ne temeamu de străini în afară; ne temeamu de străini în întru. Din afară, ne dictau consulii; ín întru, puse supt protecțiunea aces­­tora consuli și nevoinde a deveni Români, căci considerau calitatea de Români ca uă pogorîre, ne amenin­țau elementele străine așezate în țară. In acești­ ch­ipa Românulă se fă­cuse și nu putea să nu se facă pene la una punctă xenofob, inamică în­­verșiunată alü străiniloră, de vreme ce este în natura lucrurilor, ca celu slabu sĕ uréscu pe celű tare, înainte de fatala epocă a Fanari­oților, epoca de letargiă a națiunii române, noi n­am­ü cunoscută uă a­­semenea ură. Supt Ștefană celă Mare, supt Mi­­cl­ail Vitézulu , chiară supt Mateiă Basarabă. Românulu avea atâta în­credere în sine, în prestigiulu sea națională, în­câtă ori­ ce străină sta­bilită în țară ambiționa d’a fi pri­vită și elă ca Română. Ună Alba­­nesă s’a făcută Vasile Sigmin, una Tătară s’a făcută Cantemira. Ultimele evenimente ne-au creată uă situațiune incompatibilă cu xe­nofobia. Dându-ne Dobrogea, Europa ne-a înzestrată cu un numeros o popula­­țiune străină, de altă limbă și chiară de altă religiune, care capătă prin a---------& L­I­I u -----------------vîy IAI.A­m­p.rA-gativele cetățeniei române. Acestă faptă a speriată pe unii, care privesc­ lucrurile tată cu ochii mai dinainte, uitândă că schimbarea situațiunii aduce necesarmente cu sine și schimbarea punctului de ve­dere. Vomă fi siliți—strigă ei cu spaimă— de a da arma în mânile Tătariloră sau Circasianiloră ! Negreșită, fie­­care cetățeană română avândü drep­­tul­ de a purta armă pentru apă­rarea țărei. Vomă avea și noi re­gimente tătare sau circasiane. Déry óre Francia, ună stată atâtă de o­­mogenă în comparațiune cu cele­l­alte staturi mari ale Europei, nu are re­gimente de zoave scu de tur­coși, care la casă de]trebuință s’aă bătută totă așa de bine ca și Francesii de sân­ge? De ce are Francia nu se temea și nu se teme de aceste elemente străine? Nu numai pentru că ele suntă puține, déri mai pre­susü de tote pentru că Francesiilă e atâtă de mândru de numele său, în câtă ori­ce străină din Francia ține ca la­tină punctă de onore de a fi pri­vită și elă ca Francesă, chiară a­­tunci cândă vorbesce forte răă fran­­țuzesce. Caricaturistulă Cham­a pu­tută să parodieze accentulă zoa vitorii și ală turcoșilor d] dorii ei totuși suntt Frances!, de­ore­ce se mândrescă de a fi Francesc. Demnitatea națională s’a deștep­tată și la Români. Prestigiul­ nos­tru s’a stabilită. Amă recâștigate acea încredere în noi înși­ne, a cărei lipsă ne făcea să ne desprețuimă și se simă desprețuiți. Astăzi Ungurulă nu mai zice că ună regi­mentă de hon­vezi pare să ne arunce în Dunăre Superioritatea culturei nóstre între poporele balcanice, importanța nós­­tră militară, maturitatea nóstră po­litică, sunt­ generalminte recunos­cute. Ună străină așezată în Româ­nia pate fi mândru de­ a purta nu­mele de Română. Xenofobia dorit devine la noi din e în ce mai multă ună anacronismă , uă reminiscință dintr’uă epocă de nistă memoria. Armatei române, frumóselorü cete pe care le-amă silutată cu toții Duminecă în sînulŭ capitalei, îi da­­toresce Românul î ntr’uă mare parte de-a se fi rădicată sosü în propriii săi ochi și în ochi) lumii. Că nați­une c’uă asemenea armată este și va fi. SERVICIU­LU TELEGRAFICII ALU AGENDEI HAVAS Borna 19 Octobre.—L’Opinione aprobă anexarea Bosniei la Austria spre a împe­­d­eca ca preponderanța rusă să se întindă pe de la Adrianopole. Berlin 19 Octobre. — Reichstagul­ a a­­doptat­ proiectulű de lege în contra­­ so­­cialiștilor, cu apelă niminală și cu oă ma­­joritate de 221 voturi contra 149. După acesta sesiunea Reichstagului a fost­ în­chisă. D. de Bismark și-a esprim­ată satis­­facțiunea și a­­ plă că guvernele federale vor­ încerca să vindeze prin mijlocul­ a­­cestei legi morbidă ce există. Copenhaga 19 Octobre.—Ducele de Cum­berland ară fi în puntură d’a veni se visiteze familia regescă. Se zice că se va logodi cu prințesa de Thyra, Viena 19 Octobre.—Se telegrafieză că­tre Politische Correspundinz: „Marele viziră și-ar­ fi esprimată către ambasadorii mai multor­ puteri îngrijirile sale în privința pregătirilor­ militare ruse. jLiiu ui u­n vii cu un wvrtuii» « “ — “ ir ~­decă pe Portă, spre marea mea părere de rău, d’a desarma. Seomotele fi privitóre la misiunea flui Osman-pașa în Salonicu sau în Albania sunt­ cu totul­ neîntemeiate. “ Londra, 20 Octobre. — In discursul­ ce­a pronunciată la Birmingham, d. Northcote, ministrul­ de financie, a­crisă : „Englizeza veghieză la esecutarea trata­tului din Berlin. Menținerea Turciei for­­meză unul­ din marile principii care diri­­jăză politica engleză. E ridiculă d’a voi a înlocui pe Turcia cu Grecia.“ 1­. Northcote a adaugă : „Credă că Porta va efectua reformele în Asia, că ocuparea Ciprului are ună scapă strategică și că acestă insulă e uă bună posițiune pentru a supraveghia aplicarea reformelor­ ce suntă sa se introduce în Asia.“ m­­inistruiu ue financie aiudiciatu reînou­indu declarațiunea că Englitera e­otărîtă a -și manține onorea și prestigiulă în 0­ m­inte. Pesta, 20 Octobre.—Discursul­ tronului pentru deschiderea Reichstagului espune si­­tuațiunea actuală a guvernului, vorbesce numai de legea militară și de convențiu­­nea financiară cu Croația și Slavonia, a că­rei validitate espiră la sfîrșitul­ anului cu­­vinte. Discursul­ tronului continuă în mo­dulă următoră : „ La Congresul­ din Ber­lin amă primită îndouitură mandată ce ne-a dată Europa d’a ocupa ș’apoi d’a adminis­tra Bosnia și Brzegovina. In urma purtă­rii vitejese­ a armatei nóstre, partea d’ân­­tâiă a sarcinei nóstre pate fi considerată ca împlinită. Buna înțelegere care domnesce între Austria și tote puterile ne permite d’a spera că a doua parte va pute fi în­deplinită, fără a mai impune țărei nouă sarcine:“ recunoscința ce purta vitezului Căpi­­tană și oștirii care au arătată lu­mii că este demnă urmașă a stră­­moșilor­ săi. Măsurile luate de guvernă și de primărie și programele publicate promiteau uă strălucită serbare pen­tru primirea oștirii. Serbarea s’a făcută și a fostă mai strălucită și mai m­ăruță de­câtă își putea închipui cine­va, căci a avută ceia ce nu pote da­uă programă , concursulă entusiastă ală întregei poporațiuni a capitalei. Moșnagulă și copilulă, bărbații și femeile îmbrăcaseră haina de sărbă­­tare și alergaseră în numără ne mai văduvă de mare ca să aducă coman­­dantelui și oștirii tributulă admira­­țîunii și iubirii lor­, buchete și cu­nuni, și căldurosele loră urări. La 11 ore, nu se mai găsia nici ună locă în tribunele rădicate de Primărie lângă arculă de triumfă și pe amăndouă laturele șoselei și stra­­delor, pe unde avea să tracă ar­mata. Arcul­ de triumfă este deja cu­noscută cititorilor­ noștri din des­crierea ce­amă publicată în numă­­rulă precedinte. Tribunele erau dis­puse în modulă următoră: Pe partea drepta în faț­a arcului tribuna Primăriei, miniștrii și cor­­pură diplomatică; M. S. Domna; Cru­cea Roșie; Domnele; Camera și Se­­natulă; Curțile de casație și de Comp­­turi; Curțile și Tribunalele; Clerulă și Profesorii; Societatea Academică și Geografică; Militarii străini; Stră­inii și în­finn f.m­pnnn. rpspr-Pe partea stângă erau tribunele : Delegații județelor­ ; Presa; Autori­tățile administrative; Comercială și industria; Răniții și în fine tribuna publică. In ândrulă arcului formată de tri­bune erau așezați pe partea stângă elevii scalei normale, elevele Asilu­­lui Elena-Domna și ale celorü-1­alte scole din capitală, pe partea drepta elevii scólei de agricultură ai dife­­ritelor­ alte scóle și membrii sau represintații societăților­ naționale și străine. Pe la 11 și jun. ore, numerose­­ și entusiaste strigări de ura îndrep­tară atențiunea tutuloră pe șosea spre orașiă. Era M. S. Regală Dom­­n­ia Românilor­. Urări unanime și­­ căldurose, buchete și corone întâm­­i­pinară pe grațiosa Domnă la intra­rea trăsurii în cerculă tribuneloră. M. S. bine-voi­a mulțămi cu cunos­­cuta-i afabilitate și trecu înainte la altarul­ de la Banása, unde era să i se facă servițiulă divină. " I Sosirea M. S. Domnei lingă Rega­­tulu Sen foră fu semnalul­ începerii­­ servițiului. Venirea răniților, în mijlocul­ tru­­pelor, fu salutată cu entusiasmă, vite­­■­jii ostași cari, de la capulă supremă , până la celă din urmă soldată, văzu­seră martea cu ochii și o înfrunta­seră cu bărbății, espunându-și viața­­ pentru onórea și independința pa­­­­triei lor­, se închinară cu respectă s înaintea răniților­. Se dete citire pe corpuri următo­­rului ordină de Zi adresată de M. S. Domnul M­oștirei Ziua de ieri: I Țăra, prin delegații iei, împreună cu ca­­­­­­pitala, împodobită cu nici uă dată și în­­c­ă­suflețită de cele mai sacru simțimentă alü ,­­ patriei recunoscetóre, vă primesce astădi i * și salută în voi nu numai pe eroii de la­­ Grivița, Plevna, Rahova și Smerdană, dara­­­­ ch­iarü pe aceia oară­ prin sângele loru au f­i pusă pe fruntea României corona Indepen­­­­­­dinței. , I Amu alesă acesta di memorabilă, spre a -­­ , pune la drapelele armatei] aducerea aminte neperitóre a trecerea Dunărei și a decora­t drapelele regimentelorü, care la Smerdana aă lăsată uă urmă mai multă despre vi­tejia Română. Acestă amintire va îndemna pe urmașii voștri a fi demni de voi, pre­­cumă voi ați fostă demni de străbunii voștri, și drapelulă va fi d’apururea res­pectată ca și numele de Română. Bravi ostași! Fiți de acum­ă mândri de numele ce purtați, păstrați în voi credința bărbăției vostre și amintirea entusiasmului patrio­­tică, cu care națiunea ve sărbătoresce as­­tăzi, deră­mu încetați de a vedea în ste­­gulă vostru talismanul, care ve îndemnă a păstra cu cea mai mare sânțenie simți­­mentală de datorie și disciplină. Suntă sigură dură că, și de acumă,înain­­te, ori­unde datoria vé va chiăma, veți fi ună esemplu de ordină și disciplină, mai cu sema aducându-ve aminte că inima mea este cu voi și că nu amă mai mare feri­cire de­câtă aceia de a ve­dice , vi mul­­țumescu, copii! Cu mândrie mĕ până acumnă în capulă vostru, spre a intra în capitala țerei, unde poporulă recunoscetară va astepta cu ne­răbdare să va arate dragostea și bucuria sea. M. M. L. L. Regale decorară stin­dardele. După acesta se începu mersur­. O­­ficialii străini, trimiși spre a asista la acesta serbare ș’a­r represinta di­ferite guverne ale Statelor­ europene, fură cei d’ântâiă cari ajunseră la lo­­culă destinată pentru primire și o­­cupară tribuna ce li se pregătise. Apoi se iv­­ceră d’ântâiă convoiă de răniți, formată d’aceia cari nu puteau merge departe pe josă, și că­­„"firrjiTu pTundac 'în toți asistinții u­ă simțimentă de mută duioșie, care îndată se transformă în urări caldurose ce isbucniră din tóte popturile ca ună glasă de mii de gla­suri. D. căpitană din garda naționa­lă Marinescu lua inițiativa unei co­lecte de bani în favorea răniților­ și publiculă asistinte contribui cu grabă și iubire. M. S. Dómna [veni­se ra­locă în tribună și, c’uâ amabilitate ce nu se pote de câtă admira, bine-voi a dis­tribui flori fetițelor­ așezate supt tribuna M. S. In fine, M. S. Regală, Domnulă se ivi călare în fruntea statului sau ma­iorii. Buchetele și coranele începură a curge din tóte părțile ca plata și strigătele entusiaste și nemărginite de ura umpleaă atmosfera, era uă a­­devărata ovațiune. D. I. P. Dimitrescu, locoțiitorul­ de primară, saluta pe M. S. în nu­mele orașului, d. C. A. Rosetti în nu­mele delegațiunilor­ din județe, și delegații studiaților­ în numele ju­­nimei studiase. M. S. primi coranele ce i se ofe­riră ș’apoi, c’uă voce adâncă emo­ționată , rosti urmatórele cuvinte, cari produseră in toți asistinții u­ă fremetü de admirațiune și de entu­siasmă : „Dragostea și bucuria cu care capitala și țara Intrega prin delegații săi primesce astăzi armata este cea mai frumosă răs­plătire pentru totă ce ea a răbdată pe câmpiile din Bulgaria. In numele braviloră osteni­tă mulță­­mescă din totă inima pentru strălucita în­tâmpinare ce le faceți și pentru cuvintele pline de patriotismă ce ne-ați adresată. Dar mândră pate fi țara de fiii săi. Cu încredere aă mersă la lupte, ca voinici s’aă întorsă. De aci înainte ftă liniștită scumpa nostră patriă , unu poporă care ’și-a vărsată sângele pentru independința sea, cu eroismă va lupta ca să întărăscă și să trăiască iubita nostră Româniă de sine stătătore." Bravi ostași ! *»OBIStU SI**. A.WIW De clone sute de ani, vitezulü și cunoscétorulu de biruințe paloșă ro­mână zăcea în rugina uitării, de doué sute de ani, anima românéscâ închisă la bucuriele biruinței, aduni­ nesfîrșite comori de entusiasmă. Resbelulă din 1877 — 78, a spă­lată rugina armei strămoșesc 1, $iu £ de ieri, 8 Octobre, o dată ocasiuni României, și în specială capitalei d’a manifesta entusiasmul­ și bucu­ria iei pentru reînviarea unui tre­cută gloriosă, d’a arăta iubirea ș

Next