Romanulu, octombrie 1878 (Anul 22)
1878-10-09
ANÜLU DOUE-ț)ECI ȘI DOÜI YOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de MO litere petit., pagina IV. — 40 ban Deto , , , pagina III. 2 lel — A se adresa: IN .ROMANIA, la administrațiunea(jiaru)ul. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI EXEMPLARULU Rexlacțiunea și Administrația la strada Domnei 14 LUNI, MARȚI, 9 10 OCTOMBRE, 1878. LUMINEZATE ȘI VEI FI. ABONAMENTE. In Capitală și districte, umană 48 lei; sese luni 24 lei; trei luni 12 lei;’uă lună 4 lei. Pentru tóte terile Europei, trimestru 15 lei. ’ A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarulul. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B- G. Popovicl, 15 Fleickmarkt. IN ITALIA la d. doctorú Gustavo Groce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLABULÜ București, s? Brumárelű Capitala a asistatö la [uă mare serbátóre nationals. Defilarea armatei române prin Bucuresci, în condițiunile în care s’a făcutu, se póte asemena numai dóra din acele serbări antice ale Eladei, fi din care se manținea și se întăria unitatea națiunii elene, astăfelă că unii micii popora, sclinda câta este de compactă, cátü este civilisata, cátű este de forte prin unire și prin cultură, nu se temea de amenințările puterilor celora mai colosale, resistându-le ca uă stâncă de graniță în mijlocul furtunosului oceană. Nu vomă da aci amănuntele acestei serbători, mărginindu-ne a înregistra impresiunea generală, sîmburele ,aruncată în animele tuturoră Românilor, unde va rodi fructură mândriei naționale, mândria cu atâtă mai legitimă, cu câtă sute de străini au fostă faclă și au rămasă uimiți, entusiasmați ca și noi enșine, de aspectul armatei române. Și totuși nu era armata română întregă, ci numai uă mică parte, destinată a ocupa Dobrogea. Ținuta ostașiloră, frumusețea loră fisică unită cu aerulă marțială, vioiciunea mișcăriloră, veselia și energia pe fețele voiniciloră, acelă nu golü OO oaie o a-iotă oS. op.11,cv4«fă « încredere în sine, tóte ziceauă de cea d’ântâiă aruncătură de ochi, că avemă d’inaintea nostru uă armată croită pentru victoriă, chiara déca n’amă cunosce minunile séle de vitejia de pe câmpiele Bulgariei, chiară déca n’amă fi străijută în mijlocul ă procesiunii că mulțime de răniți, asupra cărora toți, încependă de la multă iubita nóstra Domnă, asverlină cu răpire buchetele de flori, și chiară déea falnica defilare n’ară fi fostă însoțită de numerósele trofee, stindarde, tunuri, arme aduse de la Plevna, de la Rahova, de la Vidin. Suveranulă Româniloră, mergendă m trasiuc, eret mândru de acesta armată, pe care o condusese la gloriă și cu care împărțise tóte pericolele resbelului; poporulă, venită cu mii și mii pentru a lua parte la serbatórea nemului română, era mândru de vitezula săă Suverană și de superbele cete, în care recunoscea pe fii și pe frați; armata era mândră de căpitanulă séd și mândră de iubirea poporului. Poporă, armată, Domnă, nici uă dată tóte animele n’aă palpitată cu atâta armonia! Gloriosulă relă, pe care l’a jucată România în ultimulă răsboiu, unde a sclută se culega lauri în lupta între două mari imperii, a făcută uă adevărată revoluțiune în spirite. Străinii, care ne credeau degenerați și ne desprețuiră, s’aă convinsă de vitalitatea națiunii române ș’aă ajunsă a o admira. Românii, adormiți prin lunga umilință de ună secolă și mai bine , perduseră încrederea în propria loră forță și se sfină uneori chiară d’a zice că suntă Români, față cu durerosulă dispreță din partea străiniloră. Uă consecință firescá a acestei siuațiuni a fostă temerea de străini. Ne temeamu de străini în afară; ne temeamu de străini în întru. Din afară, ne dictau consulii; ín întru, puse supt protecțiunea acestora consuli și nevoinde a deveni Români, căci considerau calitatea de Români ca uă pogorîre, ne amenințau elementele străine așezate în țară. In acești chipa Românulă se făcuse și nu putea să nu se facă pene la una punctă xenofob, inamică înverșiunată alü străiniloră, de vreme ce este în natura lucrurilor, ca celu slabu sĕ uréscu pe celű tare, înainte de fatala epocă a Fanarioților, epoca de letargiă a națiunii române, noi namü cunoscută uă asemenea ură. Supt Ștefană celă Mare, supt Miclail Vitézulu , chiară supt Mateiă Basarabă. Românulu avea atâta încredere în sine, în prestigiulu sea națională, încâtă ori ce străină stabilită în țară ambiționa d’a fi privită și elă ca Română. Ună Albanesă s’a făcută Vasile Sigmin, una Tătară s’a făcută Cantemira. Ultimele evenimente ne-au creată uă situațiune incompatibilă cu xenofobia. Dându-ne Dobrogea, Europa ne-a înzestrată cu un numeros o populațiune străină, de altă limbă și chiară de altă religiune, care capătă prin a---------& LII u -----------------vîy IAI.Amp.rA-gativele cetățeniei române. Acestă faptă a speriată pe unii, care privesc lucrurile tată cu ochii mai dinainte, uitândă că schimbarea situațiunii aduce necesarmente cu sine și schimbarea punctului de vedere. Vomă fi siliți—strigă ei cu spaimă— de a da arma în mânile Tătariloră sau Circasianiloră ! Negreșită, fiecare cetățeană română avândü dreptul de a purta armă pentru apărarea țărei. Vomă avea și noi regimente tătare sau circasiane. Déry óre Francia, ună stată atâtă de omogenă în comparațiune cu celelalte staturi mari ale Europei, nu are regimente de zoave scu de turcoși, care la casă de]trebuință s’aă bătută totă așa de bine ca și Francesii de sânge? De ce are Francia nu se temea și nu se teme de aceste elemente străine? Nu numai pentru că ele suntă puține, déri mai presusü de tote pentru că Francesiilă e atâtă de mândru de numele său, în câtă orice străină din Francia ține ca latină punctă de onore de a fi privită și elă ca Francesă, chiară atunci cândă vorbesce forte răă franțuzesce. Caricaturistulă Chama putută să parodieze accentulă zoa vitorii și ală turcoșilor d] dorii ei totuși suntt Frances!, deorece se mândrescă de a fi Francesc. Demnitatea națională s’a deșteptată și la Români. Prestigiul nostru s’a stabilită. Amă recâștigate acea încredere în noi înșine, a cărei lipsă ne făcea să ne desprețuimă și se simă desprețuiți. Astăzi Ungurulă nu mai zice că ună regimentă de honvezi pare să ne arunce în Dunăre Superioritatea culturei nóstre între poporele balcanice, importanța nóstră militară, maturitatea nóstră politică, sunt generalminte recunoscute. Ună străină așezată în România pate fi mândru de a purta numele de Română. Xenofobia dorit devine la noi din e în ce mai multă ună anacronismă , uă reminiscință dintr’uă epocă de nistă memoria. Armatei române, frumóselorü cete pe care le-amă silutată cu toții Duminecă în sînulŭ capitalei, îi datoresce Românul î ntr’uă mare parte de-a se fi rădicată sosü în propriii săi ochi și în ochi) lumii. Că națiune c’uă asemenea armată este și va fi. SERVICIULU TELEGRAFICII ALU AGENDEI HAVAS Borna 19 Octobre.—L’Opinione aprobă anexarea Bosniei la Austria spre a împedeca ca preponderanța rusă să se întindă pe de la Adrianopole. Berlin 19 Octobre. — Reichstagul a adoptat proiectulű de lege în contra socialiștilor, cu apelă niminală și cu oă majoritate de 221 voturi contra 149. După acesta sesiunea Reichstagului a fost închisă. D. de Bismark și-a esprimată satisfacțiunea și a plă că guvernele federale vor încerca să vindeze prin mijlocul acestei legi morbidă ce există. Copenhaga 19 Octobre.—Ducele de Cumberland ară fi în puntură d’a veni se visiteze familia regescă. Se zice că se va logodi cu prințesa de Thyra, Viena 19 Octobre.—Se telegrafieză către Politische Correspundinz: „Marele viziră și-ar fi esprimată către ambasadorii mai multor puteri îngrijirile sale în privința pregătirilor militare ruse. jLiiu ui un vii cu un wvrtuii» « “ — “ ir ~decă pe Portă, spre marea mea părere de rău, d’a desarma. Seomotele fi privitóre la misiunea flui Osman-pașa în Salonicu sau în Albania sunt cu totul neîntemeiate. “ Londra, 20 Octobre. — In discursul cea pronunciată la Birmingham, d. Northcote, ministrul de financie, acrisă : „Englizeza veghieză la esecutarea tratatului din Berlin. Menținerea Turciei formeză unul din marile principii care dirijăză politica engleză. E ridiculă d’a voi a înlocui pe Turcia cu Grecia.“ 1. Northcote a adaugă : „Credă că Porta va efectua reformele în Asia, că ocuparea Ciprului are ună scapă strategică și că acestă insulă e uă bună posițiune pentru a supraveghia aplicarea reformelor ce suntă sa se introduce în Asia.“ ministruiu ue financie aiudiciatu reînouindu declarațiunea că Englitera eotărîtă a -și manține onorea și prestigiulă în 0 minte. Pesta, 20 Octobre.—Discursul tronului pentru deschiderea Reichstagului espune situațiunea actuală a guvernului, vorbesce numai de legea militară și de convențiunea financiară cu Croația și Slavonia, a cărei validitate espiră la sfîrșitul anului cuvinte. Discursul tronului continuă în modulă următoră : „ La Congresul din Berlin amă primită îndouitură mandată ce ne-a dată Europa d’a ocupa ș’apoi d’a administra Bosnia și Brzegovina. In urma purtării vitejese a armatei nóstre, partea d’ântâiă a sarcinei nóstre pate fi considerată ca împlinită. Buna înțelegere care domnesce între Austria și tote puterile ne permite d’a spera că a doua parte va pute fi îndeplinită, fără a mai impune țărei nouă sarcine:“ recunoscința ce purta vitezului Căpitană și oștirii care au arătată lumii că este demnă urmașă a strămoșilor săi. Măsurile luate de guvernă și de primărie și programele publicate promiteau uă strălucită serbare pentru primirea oștirii. Serbarea s’a făcută și a fostă mai strălucită și mai măruță decâtă își putea închipui cineva, căci a avută ceia ce nu pote dauă programă , concursulă entusiastă ală întregei poporațiuni a capitalei. Moșnagulă și copilulă, bărbații și femeile îmbrăcaseră haina de sărbătare și alergaseră în numără ne mai văduvă de mare ca să aducă comandantelui și oștirii tributulă admirațîunii și iubirii lor, buchete și cununi, și căldurosele loră urări. La 11 ore, nu se mai găsia nici ună locă în tribunele rădicate de Primărie lângă arculă de triumfă și pe amăndouă laturele șoselei și stradelor, pe unde avea să tracă armata. Arcul de triumfă este deja cunoscută cititorilor noștri din descrierea ceamă publicată în numărulă precedinte. Tribunele erau dispuse în modulă următoră: Pe partea drepta în fața arcului tribuna Primăriei, miniștrii și corpură diplomatică; M. S. Domna; Crucea Roșie; Domnele; Camera și Senatulă; Curțile de casație și de Compturi; Curțile și Tribunalele; Clerulă și Profesorii; Societatea Academică și Geografică; Militarii străini; Străinii și înfinn f.mpnnn. rpspr-Pe partea stângă erau tribunele : Delegații județelor ; Presa; Autoritățile administrative; Comercială și industria; Răniții și în fine tribuna publică. In ândrulă arcului formată de tribune erau așezați pe partea stângă elevii scalei normale, elevele Asilului Elena-Domna și ale celorü-1alte scole din capitală, pe partea drepta elevii scólei de agricultură ai diferitelor alte scóle și membrii sau represintații societăților naționale și străine. Pe la 11 și jun. ore, numerose și entusiaste strigări de ura îndreptară atențiunea tutuloră pe șosea spre orașiă. Era M. S. Regală Domnia Românilor. Urări unanime și căldurose, buchete și corone întâmipinară pe grațiosa Domnă la intrarea trăsurii în cerculă tribuneloră. M. S. bine-voia mulțămi cu cunoscuta-i afabilitate și trecu înainte la altarul de la Banása, unde era să i se facă servițiulă divină. " I Sosirea M. S. Domnei lingă Regatulu Sen foră fu semnalul începerii servițiului. Venirea răniților, în mijlocul trupelor, fu salutată cu entusiasmă, vite■jii ostași cari, de la capulă supremă , până la celă din urmă soldată, văzuseră martea cu ochii și o înfruntaseră cu bărbății, espunându-și viața pentru onórea și independința patriei lor, se închinară cu respectă s înaintea răniților. Se dete citire pe corpuri următorului ordină de Zi adresată de M. S. Domnul Moștirei Ziua de ieri: I Țăra, prin delegații iei, împreună cu capitala, împodobită cu nici uă dată și încăsuflețită de cele mai sacru simțimentă alü , patriei recunoscetóre, vă primesce astădi i * și salută în voi nu numai pe eroii de la Grivița, Plevna, Rahova și Smerdană, dara chiarü pe aceia oară prin sângele loru au fi pusă pe fruntea României corona Independinței. , I Amu alesă acesta di memorabilă, spre a - , pune la drapelele armatei] aducerea aminte neperitóre a trecerea Dunărei și a decorat drapelele regimentelorü, care la Smerdana aă lăsată uă urmă mai multă despre vitejia Română. Acestă amintire va îndemna pe urmașii voștri a fi demni de voi, precumă voi ați fostă demni de străbunii voștri, și drapelulă va fi d’apururea respectată ca și numele de Română. Bravi ostași! Fiți de acumă mândri de numele ce purtați, păstrați în voi credința bărbăției vostre și amintirea entusiasmului patriotică, cu care națiunea ve sărbătoresce astăzi, derămu încetați de a vedea în stegulă vostru talismanul, care ve îndemnă a păstra cu cea mai mare sânțenie simțimentală de datorie și disciplină. Suntă sigură dură că, și de acumă,înainte, oriunde datoria vé va chiăma, veți fi ună esemplu de ordină și disciplină, mai cu sema aducându-ve aminte că inima mea este cu voi și că nu amă mai mare fericire decâtă aceia de a vedice , vi mulțumescu, copii! Cu mândrie mĕ până acumnă în capulă vostru, spre a intra în capitala țerei, unde poporulă recunoscetară va astepta cu nerăbdare să va arate dragostea și bucuria sea. M. M. L. L. Regale decorară stindardele. După acesta se începu mersur. Oficialii străini, trimiși spre a asista la acesta serbare ș’ar represinta diferite guverne ale Statelor europene, fură cei d’ântâiă cari ajunseră la loculă destinată pentru primire și ocupară tribuna ce li se pregătise. Apoi se ivceră d’ântâiă convoiă de răniți, formată d’aceia cari nu puteau merge departe pe josă, și că„"firrjiTu pTundac 'în toți asistinții uă simțimentă de mută duioșie, care îndată se transformă în urări caldurose ce isbucniră din tóte popturile ca ună glasă de mii de glasuri. D. căpitană din garda națională Marinescu lua inițiativa unei colecte de bani în favorea răniților și publiculă asistinte contribui cu grabă și iubire. M. S. Dómna [venise ralocă în tribună și, c’uâ amabilitate ce nu se pote de câtă admira, bine-voi a distribui flori fetițelor așezate supt tribuna M. S. In fine, M. S. Regală, Domnulă se ivi călare în fruntea statului sau maiorii. Buchetele și coranele începură a curge din tóte părțile ca plata și strigătele entusiaste și nemărginite de ura umpleaă atmosfera, era uă adevărata ovațiune. D. I. P. Dimitrescu, locoțiitorul de primară, saluta pe M. S. în numele orașului, d. C. A. Rosetti în numele delegațiunilor din județe, și delegații studiaților în numele junimei studiase. M. S. primi coranele ce i se oferiră ș’apoi, c’uă voce adâncă emoționată , rosti urmatórele cuvinte, cari produseră in toți asistinții uă fremetü de admirațiune și de entusiasmă : „Dragostea și bucuria cu care capitala și țara Intrega prin delegații săi primesce astăzi armata este cea mai frumosă răsplătire pentru totă ce ea a răbdată pe câmpiile din Bulgaria. In numele braviloră ostenită mulțămescă din totă inima pentru strălucita întâmpinare ce le faceți și pentru cuvintele pline de patriotismă ce ne-ați adresată. Dar mândră pate fi țara de fiii săi. Cu încredere aă mersă la lupte, ca voinici s’aă întorsă. De aci înainte ftă liniștită scumpa nostră patriă , unu poporă care ’și-a vărsată sângele pentru independința sea, cu eroismă va lupta ca să întărăscă și să trăiască iubita nostră Româniă de sine stătătore." Bravi ostași ! *»OBIStU SI**. A.WIW De clone sute de ani, vitezulü și cunoscétorulu de biruințe paloșă română zăcea în rugina uitării, de doué sute de ani, anima românéscâ închisă la bucuriele biruinței, aduni nesfîrșite comori de entusiasmă. Resbelulă din 1877 — 78, a spălată rugina armei strămoșesc 1, $iu £ de ieri, 8 Octobre, o dată ocasiuni României, și în specială capitalei d’a manifesta entusiasmul și bucuria iei pentru reînviarea unui trecută gloriosă, d’a arăta iubirea ș