Romanulu, decembrie 1878 (Anul 22)

1878-12-03

ANÜLÜ DQUE-ț)ECI ȘI D0Ü1 VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 ban Deto , , , pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administra^unea diarulul. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VÍENA, la d-nii Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se arăti. 20 BANI ESEMPLARULU Re»iacțiimea și Admiaistraținnea strada Dómaeí 14 BucurescI, ű Undrea Una din consecințele cele mai prețioise ale ultimului resbelü este rădicarea morală a sátonului română. Se pete zice că opinia a crescută in ochii tuturorü Românilor si, în aceiași proporțiune în care toți Românii au crescută în opiniunea Europei. In adevĕrat, abnegațiunea și voioșia, cu care țăranul nostru a mersă la apărarea patriei; vitejia cu care s’a luptată, atrăgendă asupră’și admirațiunea străiniloră; stoicismul, cu care și-a părăsită ogorul, vétra, nevesta și copiii, pentru a înfrunta cu animă caldă tóte intemperiele, tóte neajunsurile unei lungi Campanie; sobrietatea și disciplinarea proverbială; tote acestea au concursă ca România întrâgă să privescă de aci înainte cu dragă, cu duioșie, la modestulă plugară, pe care în trecută îl năpăstuiaă toți în țjile rele și’s uită toți înjile bune. Nu credeam să mai esiste la noi mă singura pretinsă aristocrată, ună singură ci devant din timpul Regulamentului, care să mai fi conservată feudalulă dispreță pentru opincă. Celă puțină în acestă privință nu mai există și nu mai pate exista în România nici uă deosebire de partită. Fiă albi, fie roșii, fiă verdii, toți sunt a d’uă potrivă datori de-a lucra din res-puteri la îmbunătățirea sortei poporațiunii nóstre rurale. Curiosă lucru! Țeranu să ne nutreșce în timpă de pace și ne apără în timpă de răsboiă. Și totuși, nutritoră și apărătoră ală țărei întregi, nimeni nu este mai rău nutrită ca dănsulă, nimeni nu este mai rău apărată! Guvernul e și parlamentulă partitei liberale, ale partitei supt care s’aă împroprietărită însurățeii, s’aă gândită de multă asupra uneia din căușele miseriei plugarului, așa numita clausă penală. Încă din anulă trecută, ministerul presintase în acesta privință ună proiectă de lege, care — trecăndă prin secțiuni—urmezâ a veni acuma în desbaterea Adunării deputaților. Proiectul ă de lege este scurtă, forte scurtă, abia vrmă câteva linii; deși aceste câteva linii suntă do uă importanță capitală. Ce este clausa penală ? Nu vomă combate ușura în genere. Incependă de la celebrul Bentham, economiștii și omenii de legi recunoscă, ca uă dogmă, că orice combatere și chiară orice regulamentare a ușurei ajungă la mă scop, diametralmente opusă țintei legislatorului, adică jmărescă în realitate ușura, în loc de a o scădea, era prin urmare suntă asupritóre, nu pentru cămătari, ci tocmai pentru victimele carneței. La ușura în genere trebuie aplicată principiulă generală ală libertății convențiunilor. Numai prin concurența capitalurilor, care este resultatulă acestei libertăți, ușura póte să fiă combătută cu eficacitate, și chiară se dispară. Altă ceva este clausa penală. Față cu ușura ordinară, împrumutatulă scie câtă dobândă va ave să dea împrumutătorului, fiă acesta dobândă câtă de escesivâ, câtă de monstruosa. Elă este liberă a o da séű a n’o da, este liberă căci scie, căci nu procede orbesce, cu ochii închiși. Fără acestă elementă ală scirii ușura nu mai este ușură, ci ună jocă de azardă în tota puterea cuvântului, ară jocurile de azardă de ori-ce natură suntă oprite chiară acolo unde nimeni j nu se apucă de a regulamenta ușura. Ei bine, ușura prefăcută în rocă de azardă, adică represibilă ca jocă de azardă, nu ca ușură, tocmai acesta este așa numita clausă penală. Imprumutatulă se obligă a plăti Împrumutătorului, pentru suma împrumutată, că dobândă suplimentară pe fiăcare cji, în bani ori în natură sau în muncă, ori câte jile ară trece peste termenul ă păței. Nici împrumutatură, nici împumutătorulu, nu sciu câte țjile voră putea trece , nu sciu câtă va avea să dea celă d’ântâiă, câtă va avea se priméscu celă d’ală douilea. Este pură și simplu ceia ce se chemă uă jocă la norocă, care ademenesce cu perfidia pe celă împrumutată prin incertitudinea resultatului, posibila catastrofă fiindă mascată printr’ună necunoscută. Poporațiunea rurală, cea mai săracă și cea mai de bună credință, cea mai încreietare totă-două-dată, este cea mai espusă la acesta încelâciune legală. Consecințele clausei penale pentru bietulă țărână , cele mai de multe ori în muncă, sunt oribile, oribile din puntură de vedere materială și din celă morală mai cu deosebire , revenindă în ultima analiză la un adevărata sclaviă. Cuventula clausă penală e plăcută, e sonoră în aparință; dară faptulă ascunsă supt acestă dulce cuvântă nu diferă adesea de cele mai barbare torture din cele „XII Tabule“. Raportul ă, cu care proiectul ă de lege s’a depusă pe Jbiuroală Adunării deputațiloră, glice în acastă privință : „Pentru poporațiunea nóstra ru„raié, fatala clausă penale, cându „constă în bani, aduce miseria și perspectiva unui proletariatü; eră, cându „constă în prestațiuni în natură, a„tunel efectulü este vexațiunea, degra„dațiunea omului și încătușarea libertății lucrului.“ Acestea ajungă pentru a arăta tota importanța cestiunii. Felicitămă totăd’uă-dată pe delegații secțiuniloră de a fi adausă către proiectură primitivă ală guvernului ună articolă relativă la așa numitulă anatocismă, anulândă în orice convențiune clausele ce ară prevede de mai nainte „dobânda la dobândi sau la venituri viitóre“,— uă altă specia de rocă de azardă, totă atâtă de perniciós, ca și celelalte. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS Londra 13 Decembre. — Autoritățile și notabilii de la Gelalabad au sosită la Dakka spre a oferi supunerea și servițiele loră. Generarele Roberts a telegrafiată la 9 Decembre cea sosită la Satargardan. DIN DOBROGEA. Ni se scrie din Tulcea că, înainte de sosirea Românilor, acolo, vieța era forte eftină; îndată casă după sosirea Românilor, tote trebuințele vieței s’aă scumpită, aă ajunsă și nă trecută chiară prețurile bucurescene. Uă personă nu póte să mănânce mai josă de 4 lei pe di Casele de locuită suntă forte scumpe; pentru doué odăi la mahala se cere chiriă de 40 napoleoni pe ană. Dealtmintrelea orașulă e frumosă. La 24 Noembre s’a luată în primire de la administrațiunea rusă vama de Tulcea și în aceiași ani autoritățile nóstre vamale au și încasată 1300 lei. Poporațiunea din Tulcea e cam nemulțămită cu unele articole privitore la tacsele vamale, astăferă de exemplu pentru zabară, spirtuase, pielăria, ji sticlărie, tutunu,ficendă că plătesce 20 și 30 la sută. Cu tote astea, autoritățile române nu întâmpină nici uă dificultate la încasare. Asemene sunt nemulțămiți cei din Tulcea și cu prohibițiunea sării de mare, supt cuvântă că pescele din Dunăre nu se pote lucra de cotă cu sare de mare, deorece altmintrele se strică. Lacurile din Dobrogea asemene producă sare, cară nu potă procura o cantitate destulă de mare, în comparațiune cu aceia a pescelui ce se scote din apele Dobrogei și care e enormă. Turcii arendau pescuitul, pe ună pieță anuală de 33.000 lire otomane; eră Rușii îl căutau în regia, percependă uă tasă de 15 la sută din valorea pescelui ce se scotea. Pene acum Românii n’aă percepută nici uă tasă; éasé s’a cerută ministerului instrucțiuni în privința taselor, ce trebuie să se ié asupra acestui însemnată venită ală nouei provincii. Astăzi se mai află în Tulcea peste 800.000 ocale sare de mare ca deposită, pentru care nu s’a plătită vamă. Autoritățile române nu scă case, dacă trebuie s-o taseze să se oblige pe comercianți a o esporta, sarea de mare fiindă prohibită în România. Și în acesta privință s’aă cerută instrucțiuni de la ministeră. S’asigură că generarele Browne a primită ordinul d’a înainta pene la Jelalabad. Circulă scomptulă că emirulă Cabulului ară fi fugită. Elă ară fi trecută lanțulă munților Hindoo-Koosk la Ivala-Kharzur și a ajunsă la Bamien, îndreptându-se spre Turkestan.“ Restabluiii afgano-englesii. The Daily News publică, cu data de la 9, următorea telegramă din Lakora: Scrisorea emirului, care respunde la ultimatum vice-regelui și consimte d’a primi oă misiune englesă provisorră și compusă d’ună mică numără de persane, a sosită la 30 Noembre la Dakka, unde s’afla colona generarului Browne. Purtătorul scrisorii, aflândă la Jelalabad scriea despre luarea Alimusjidului și credéndu că acestă evenimentă putea schimba ideile emirului, s’a întorsu la Cabală. Dera Sir-Ali i-a dată ordine de a pleca imediată și scrisorea, predată la Dakka, la 30 Noembre, nu putu fi deschisă decâtă la 3 Decembre, adică atunci când o maiorulă Cavagnari, căruia fusese adresată personală, se întorse la Dakka. Scrisorea emirului fu imediată trimisă la Lakora, unde fu primită la 4 Decembre, și d’aci telegrafiată îndată la Londra. The Daily News conchide că guvernul avusese de sigură cunoștință de acestă respunsă ală emirului înainte d’a se rosti discursul tronului în Parlamentă. The Standard publică on telegramă, care anuncță că scrisorea emirului e privită ca ună suprerfugiă pentru a câștiga timpă, a opri acțiunea trupelor englese și a desștepta simpatia celorălalte țări Tóte (Ziarele de dimineță comenteză acestă respunsă ale emirului la ultimatum englesă. jjgle îl consideră ca nesatisfăcătoră și recomandă în unanimitate urmarea operațiunilor militare. Limba gială ce ține The Times se deosebeșce prin severitatea lui: „Supunerea emirului, zice acelă fiară, trebuie să fie deplină și însoțită de garanții fișate de guvernulă engleză. Acele garanții vor fi fi cu atâtă mai mari,cu câtă împotrivirea va fi fostă mai îndârjită.“ Uă altă telegramă de la Lakoradice: „Generarele Roberts a făcută să se construiască la Peiwar barace, în care vom fi aședate trupele. MILIȚIA BULGARA. Pester Lloyd a primită din Constantinopole informațiuni, după care principele Dondukos-Korsakos s-ar ocupa cu mare activitate de formarea miliției bulgare. Ea ară cuprinde patrusprezece regimente de infanterie, ună regimente de cavalerie și dece baterii de câmpă. Cadrele se compună în mare parte de oficiali și supt-oficiali ruși. In organisarea acestei miliții, este cu totulu ștersă deosebirea între Rumelia orientală și principatul Bulgariei. Regimentele formeză un o singură corpă de armată supt numele de miliția bulgară și numerele regimenteloră din cele două Bulgarii se înlănțuiescă: cele din Rumelia portă numerele 11, 5, 6, 9, 14; era cele bulgare celelalte numere. Se înțelege de sine că răspunderea pentru esactitatea acestoră date revine de drept a darului de pe care le reproduceam. DUMINECA, 3 DECEMBRE, 1878. LUMINEZA TE ȘI VEI FI. ABONAMENTE. n Capitală și districte, indană 48 lei; sese luni 24 lei; trei luni 12 lei; și sună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarulul. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B- G. PopovicI, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA la d. doctorii Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusä. 20 BANI ESEMPLABU C L responsabilitatea asupra sistemului de imposite în vigore. Se acusă mai cu sema tacsa asupra măcinatului, a cărei desființare a fostă cerută de d. Cairoli și de d. ministru de financie, d. Seismit-Doda, se acusă acesta facsă ce a contribuita la desvoltarea în Italia a urîtei bele numită pelagra, a cărei causă directă ară fi suprstituirea aprope esclusivă, în nutrimentul claseloră sărace, a porumbului pe jumătate încinsă, iu locuia făinei de grâu, scumpită peste măsură prin acea tacsă impopulară.“ Crisa ministerială în Italia, piarură franceză Le Temps, examinându situațiunea creată de căderea ministerului Cairoli, tjice : „Crisa ministerială va avea uă însemnătate escepțională. Corona va avea, ínadeverű, se alege între două alternative: se se manțină ministerulu actuale care ară trebui să procedeze imediată la disolvarea Parlamentului; sau se formeze ună ministeră luată din fracțiunile majorității stângei, care s’aă întrunită cu drepta ca sé resterne cabinetulă Cairoli. „In casulă ântâiă, ministerulă Cairoli, care a formulată ună proiectă de reformă electorală întreindă aprópe numerulu alegétorilor actuali, s’ară presinta înaintea corpului electorale așa cum este constituită astăzi:otărîrea scrutinului, orî care ară fi d’altmintrelea, ară servi de protestă la nișce comparațiunî între verdictulă țârei legale și opiniunea țărei întregi, aid cărui resultată n’ard fi fără pericolă. „In casulă ală douilea, capii fracțiuniloră disidinte ale stângei n’ară puté sc guverne de câtă cu ajutorul compromițătoră și nesigură ală foștiloră foră adversari din drepta, în contra grupei compacte compusă din partizanii cabinetului răsturnatű de dânșii: „Nici d. Nicotera, nici mai alesă d. Crispi , micșorați prin amintirea unor motive personale, care ’i aă făcută să părăsască puterea, n’ară avea prestigiulă individuală și popularitatea d-lui Cairoli. „In starea de frământare a partitelor și a fracțiunilor de partite italiane, disolvarea Parlamentului apare ca primula pasă spre uă soluțiune. Tficemă primul a pasă, căci soluțiunea nu va fi completă decâtă după adoptarea unui proiect de reformă electorală,destulă de întinsă ca să fișeze pentru ună timpă orecare echilibrulă politică ală țării. „Noi nu credemă d’altmintrelea că ómenii politici italiani, din drepta sau din stânga, se nutresea nălucirea d’a remedia situațiunea nenorocită actuală, desordinea morală a spiritelor, ce constată în discursurile lor, prin simple timesuri de administrare și de polițiă. Este nefolositoră d’a’și ascunde că miseria este forte mare în Italia și că poporațiunea rurală, mai alesă, aruncă tóta PARLAMENTDLÜ GERMANU. Interpelarea în privința stării de asediu. Neue Freie Presse primeste din Berlin urmatorea corespondință cu data de la 9 Decembre : „D. Virchow adresa astăzî ministrului de interne, în Camera deputaților si, întrebarea decă e dispusă a da Adunării deslușiri asupra motivelor care l’au îndemnată se aplice asupra Berlinului mica stare de asediu. „Ministrul, comitele Eulenburg, declara că guvernul n’a dată pene acum din propria mea inițiativă asemenea deslușiri, deorece legea anti-socialistă dă numai Reichstagului dreptulă d’a cere socotela în privința esecutării acestei legi. Acum însé, facându-se din mai multe părți cereri, guvernul vine cu plăcere a împlini propria sea dorință, de a da și represintațiunii prusiane deslușiri asupra mesujelor ce s’aă luată. „Mai nainte de tóte, trebuie să atragă atențiunea asupra împrejurării că § 28 din legea anti-socialistă nu e legată de condițiunea unui pericolă nemijlocită și că acestă pericolă nu trebuie să mergă până la estremitatea unei răscule. Dacă se va ținea sema despre acesta, apoi nimeni nu va putea tăgădui că ’n Berlin există încă de multă condițiunea lui 28. Adunările ațîțătore și procesiunile publice ale democraților socialiști, care aveau de scopu a câștiga câtă se va putea mai mulți membri noui și a desfășura în Berlin un deosebită putere, ară fi fostă de natură a amenința ordinea publică și, îndată după decretarea legei anti-socialiste, ară fi datălocă ideiea d’a lua pentru Berlin deosebite măsuri de siguranță. Cu tote acestea, guvernul ă s’a mărginită atunci la reintroducerea pașaporteloru obligatorii, fiindăcă, facă cu atitudinea atâtă de diferită a organelor democratice-socialiste, voia sĕ aștepte mai ântâiă efctură legei anti-socialiste. „Intr’aceia, guvernulă a făcută esperaința că democrația socialistă continuă a face agitațiuni și a esploata însăși legea pentru scopurile sale. S’a căutată a schimba organisațiunea deschisă într’alta secretă și s’a făcută încercări pentru a introduce pe ascunsă cu grămada scrieri democratice-socialiste din străinătate. „In asemenea împrejurări, guvernul a credutu de datoria sea d’a scăpa poporulă de influința capiloră democrați-socialiști, prin depărtarea acestora. „Pe lângă acésta s’a mai adausă ună motivă deosebită prin intrarea împăratului în Berlin. Lumea s’aru părea a fi în uă epocă în care Domnitorii s’aru afla într’unu neconteniți pericolă de viață. Repetitele atentate din Berlin, și regicidele încercate în Italia și ’n Spania, legitimeza conclusiunea că sau aceste crime suntă resultatulă unei conspirațiuni — pentru care negreșită că nu există nici uă dovadă — seă că celă puțină otrava democratică-socialistă a produsă aceleși efecte prin răspândirea sea internațională în diferitele țări. Și aici, în Berlin, s’a constatată oă legătură a democrației socialiste cu internaționala, și de aceia guvernulă a simțită de datoria sea d’a închide scala crimei, depărtândă pe învățători și scăpându pe poporă de influința loră pe viitoră. Cu durere și cu părere de rea guvernală s’ară fi otărîtă a decreta pentru capitala Germaniei uă stare escepțională, înse, facă cu înalta responsabilitate d’a apăra scumpa viăță a împăratului