Romanulu, ianuarie 1879 (Anul 23)

1879-01-13

ANULU DOUA­Z­ECI ȘI TREI VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 Utere petit, pagina IV. — 40 ban Deto , , , pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrați­unea d­iar­ului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, No. 81 -A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tótií Germania. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARULU Redacțiunea și Administrațiunea strada Pu­mnel 14 SERVIȚIULU TELEGRAFICI­ ALU AGENȚIEI HAVAS. Londra, 28 Ianuarie.—Consiliul­ de mi­niștri e convocată pentru mâne și poî­­mâne. Viena, 23 Ianuarie.—Se jtelegrafieza din Constantinopole către Politische Correspon­­denz : «Se aștepta aici două­spre­zece delegați ai ligei albanese de la Prizzend. Ei sunt­ însărcinați a înmâna Sultanului uă peti­­țiune, prin care se cere acordarea mai multor­ privilegie și dobândirea unei ad­­ministrațiuni autonome pe viitoră pentru teritoriile locuite de Albanesi. * Din Cetinje se telegrafiază aceleiași foi: »De la sosirea comisarilor­ turci suntă mai mulți sorți pentru ca predarea teritoriilor­ atribuite Muntenegrului prin tratatur­ din Berlin să se saverșască într’ună modă pacinică. * Berlin, 23 Ianuarie.—Camera deputat­­ ă#./ SÂMBĂTĂ, 13 IANUARIE, 1879 LUMINEZA­TE ȘI VEI FI; ABONAMENTE. n Capitală și districte, unQ and 48 lei; luni 24 lei; trei luni 12 lei; u.* lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, m­­estru­lelel A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea «țiarulul LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue dt l'&nciene Comédie șl Havas, Laffi't et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B- G. PopovicI, 15 Fleisch­markt IN ITALIA la d. doctorü Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd,. 20 BANI ESEMPLARULD Bucurescí, 'S Calindarű. De câte­va săptămâni telegraful o joca uă adevărată comedie în pri­vința tratatului de pace între Tur­cia și Rusia. In fie­care a fi câte un depeșa ne spune, că puținu­ mai remâne până la suprscrierea acestui tratat­, că nu mai remâne mai nimicit, că tra­­tatul­ este ca și încheiată etc., pe cândă în realitate lucrul ă se pare a se învîrti într’ună cercă viciosă, fără a face u­ă pasă înainte. Este uă comediă, dară că come­dia tristă, care îngrijesce pe toți a­­cei ce ară dori se ved ă mai curândă limpezirea definitivă a situațiunii, căci pacea Oriintelui nu este asigu­­rată pe vată timpă că armată de invasiune va ocupa peninsula balca­nică. Ună episodă nu mai puțină su­­părăciosă din aceiași comedia este predarea Podgoriței în mânele Mun­­tenegrenilor­. In fie­care zi acestă predare se face sau este aprope de a se face, și totuși nu se vede ab­­solutamente nimică, lucrurile remâ­­nendă în aceiași stare de trăgănare. Tóte aceste tergiversațiuni ser­­vescă ele are numai pentru a pre­lungi incertitudinea până la primă­­vară, fie­care actoră ală comediei re­­servându-și până atunci ultimulă sau cuvântă ? Ceia­ ce agraveză îngrijirile gene­rale, suntă stăruințele diplomației de la Sant-Petersburg de a obține de la puteri prelungirea șederii ar­matei ruse în Turcia peste terme­­nul­ prevăzută în tratatul­ de la Berlin. Dacă amă crede în acastă pri­vință Ziarele rü străine, principele Dondukoff-Korsakoff ară fi declarată pe față într’uă adunare de Bulgari, că Rusia nu pute sö esă așa de u­­șoră dintr’uă țară cucerită prin ar­mele sale. Toto pară a concurge, în acestă modă, pentru a ne arăta că guver­­nulă rusescă , cu tóte promisiunile sale mereu repetate, de a esecuta­otărîrile Congresului de la Berlin, n’a desperată încă de a dobândi mo­dificarea acelor h­otărîri. Rusia pare a crede că, prin pre­lungirea șederii sale pe [peninsula balcanică, își va întări influența a­­supra Slavilor” meridionali. Se pute înse întâmpla ună feno­­menă cu totulă contraria. Serbii și Bulgarii, nerăbdători de a deveni stăpâni la dânșii a­casă, potă să începă a urî ”pe liberatorii lor”, dacă n’aă și începută deja. Uă corespondință din Rusciuc a Ziarului Times constată că Bulgarii pe dreptă sed pe nedreptă se plângă din ce în ce mai multă că admini­­strațiunea rusă îi despotă și’i sără­­cesce. Chiară cei mai rusofili dintre denșii, după acea corespondință, ra­­ționază în următorul ei modă: „Rusia „a făcută multă pentru noi. Ea ne-a „deschisă calea libertății. Dacă nu „de la Ruși vor­ putea învăța Bul­garii practica regimului constitu­țională. Prin urmare, dacă Europa „ne-ar­ veni în ajutor”, noi nici uă­­„dată n’amă mai cere de la Rusia „vre­ u să sprijină séb vre-uă direc­țiune“. Pe simpatia Bulgarilor, derd, gu­vernul­ de la St. Petersburg se va pute rezuma cu atâtă mai puțină, cu câtă mai multă se va prelungi ocupațiunea rusă în Bulgaria. Serbii, pe de altă parte, ună e­­lementă cu multă mai vigurosă și mai independinte de­câtă Bulgarii, suntă și mai nerăbdători, de a scu­tura câtă mai curendă epitropia pu­ternicului loră protectoră, pe care ară dori să’lă vezi câtă se póte mai­­ departe, pilele trecute s’a produsă m­ă in­dice forte instructivă despre acastă disposițiune a spiriteloră din Ser­bia. Ca represintantă diplomatică ală Serbiei la St. Petersburg fusese nu­mită ună Română, colonelulă Ca­­targi, fupt pretestă că este unchiă ală principelui Milan. Guvernulă rusă a respinsă acastă numire, cerendă ca să i se trimită ună Serbă, eră nu ună Română. Efectulă éasé a fostă ajunsă. Ru­sia s’a putută convinge, până la ce pantă îi este devotată Serbia, pe care venia s’o represinte — să re­­presinte aspirațiunile poporului sârbă faciă cu Rusia— ună fostă colonelă din armata română, care nu scimă dacă avusese măcară timpulă seă plăcerea de a învăța sârbesce. Mai repetă mă dură încă vă dată, interesulă celă mare ală Rusiei ară fi, după părerea nostră, de a lăsa de­uă cam­dată în pace pe Slavii de pe peninsula balcanică, retrăgân­­du-se mai departe de ei, pentru ca să-și potă conserva astă­felă aureola de liberatrice, fără a o perde sefi­a o compromite printr’ună contactă de tote Zilele. Același este, negreșită dintr’ună altă punctă de vedere, și interesulă Europei. Interesă politică și — trebuie să mai adăogămă — interesă igienică. Necontenita mișcare a trupelor­ rusesc­ între Carpați și Balcani este astăzi ună duplu pericolă pentru Eu­ropa, intr’ună momenta cândă ciu­ma asiatică cu simptomele cele mai pronunțate a începută a bântui­tă parte a Rusiei. Acestă teribilă flagelă, pe care mulți îlă credeau dispărută cu de­săvârșire, după cum dispăruse lepra și atâtea alte bule din trecută, s’a declarată în regiunea caspică a Ru­siei cu uă intensitate oribilă și cu uă forță de propagațiune extraor­­dinară. Este de ajunsă a spune, că din 100 bolnavi mere ună minimum de 95, ch­emă ună minimum, căci nu este încă sigură, decă din 100 sca­pă măcară . ! Guvernul­ rusescă se pare a fi lu­ată tóte măsurele putinciose, prin stabilirea unui triplu cordonă, de a împedeca într’ună modă eficace răs­­pândirea flagelului. Măsura cea mai necesară éasé, cea mai imperiosă, ar­ fi de a opri mișcarea militară, care se scie că a servită totă­dea­­una de celă mai energică vehiculă tuturoră boleloră contagiose. Pe noi în parte, ultimulă resbelă ne-a înzestrată cu epizootia, piațele străine ne aducă scarea, că guvernele austro-maghiară și ger­mană sunt­ pe cale de a se înțele­ge cu guvernul­ română pentru a lua măsuri comune contra acestui nou pericolă ce ne amenință pe toți și ’n privința căruia suntă neputinciose congresele diplomatice. Să sperămă că și acesta cestiune, de­și venită într’ună modă inciden­tală, va servi totuși până la ună puntă a scurta ocupațiunea penin­sulei balcanice de către armata ru­să, acesta în interesul ă tuturoră și mai cu­­ osebire în interesul­ bine înțelesă ală Rusiei. Astăzi, se îndeplinesce anulă crân­cenei bătălii de la Sm­ârdană ! 6 Acestă bătălie, la care luară parte batalione din regimentele 4 și 6 de linie și al 139-lea de dorobanți, este una din episodele cele mai glo­riase ale resbelului româno-turcă. Prin dibăcia, curagiă și avântă, trupele române, isgoniră pe t Turci, în ziua de 12 Ianuarie, din satele Tatargică, Novoselci, Rupea și Ra­­ianovoe, unde erau întăriți și apoi pășită la atacul­ Smârdanului, în­tărire din cele mai însemnate ale cetății vergine și destinată a vă a­­păra despre uscată. „Trei redute care apărau posițiu­­nile satelor, Smârdană și Inova, au fostă luate cu asaltă de trupele nóstre. Zice darea de semnă oficială a acestei lupte, și lupta a durată de la 8 ore până la 6 ore sera. Șanțurile redutelor­ și câmpulă îm­prejură erau acoperite cu peste 800 cadavre inamice și au căzută în mânele nostre 6 tunuri de 9 cu munițiunile loră și unele chiară încă încărcate,—atâtă a fostă de impetuos ataculă,—250 prisonieri nizar­i, mai multe sute de pușei Peabody Martini și Sinder. Restul­ trupeloră inami­cului a fostă pusă pe gonă în cea mai mare desordine, retrăgendu-se în Vidin. Trupele au fost­ conduse cu inteligința și bravură de șefii loră; nu se audia ca semnală ală trompeteloră de­câtă înaintarea și pasulă gimnastică.“ * La acestă luptă a concurată și Calafatală cu [ună focă forte viă, âră peste Dunăre erau în acțiune 78 tunuri. Reamintindă acestă măreță faptă de arme, pentru a ’să ține necon­tenită vră în­ amintirea Româniloră, depunemă pe mormentul­ eroilor, căzuți espresiunea recunoscinței și a admirațiuniî națiunii. Din mormintele foră­ră răsărită gloria patriei și asigurarea viitoru­lui sei. Ion­ a discutată moțiunea presintată de d. Hermann, membru al­ centrului, prin care cere ca ministerulă prusiană se combată proiectul­ de lege asupra acțiunii discipli­nare a Reichstagului. Resoluțiunea care s’a adoptată portă că Adunarea respinge mo­țiunea d-lui Hermann și declară că garan­­țiele care există în privința libertății cuvîntului în parlamentă și în privința acțiunii disci­plinare de esercitată în contra membrilor­ se­ formeze una din clasele indispensabile ale Constituțiunii Prusiei și a imperiului. Resoluțiunea adauge că Adunarea lasă cu încredere Reichstagului grija de a apăra a­­ceste drepturi constituționale în contra pro­iectului supusă consiliului federală. Com­itele de Stolberg, ministru de stat­, declarase în cursul­ discuțiunii că guver­nul­ nu pute da explicațiuni despre atitu­dinea ce are de gândă să ié în privința a­­cestui proiect­. Maghiarizarea tutorii sculelor­ ne­maghiare. Der Osten din Viena publică supt acestă titlu următorele : «Corespondintele nostru din Pesta ne-a atrasă atențiunea asupra atentatului ce se plănuieșce de ministrul­ Tisza în contra tutoră scolelor­ nemaghiare, pentru a ma­­ghiariza și scólele naționale confesionale, care sunt­ întreținute cu ch­eltuielele loră, de poporele nemaghiare din Ungaria, din Transilvania. Avemă acum înainte­ ne res­­tulă acelui proiect( de lege 1), care în cu­rendă are să fiă adusă înaintea dietei din Pesta, și ne grăbimă a aduce la cunoscința cetățenilor­ noștri acestă monstru ne mai redută. * Aci urmeză proiectul, și apoi Der Osten Zice: »Noi, și cu noi toți locuitorii slavi și ro­mâni din provinciile orientale ale mo­­narh­iei austriace, nu putemă recunosce, nici idiomură maghiară ca așa numita limba de stată, nici necesitatea unei impuneri absolute a acestui idiomă nouă necunoscută. Este ună draconismă ne mai pomenită, de­­a opri pe cine­va de la obținerea unei di­plome, dacă nu va sei se propună în limba maghiară, și de a-i cere so l­ă trecută de cinci­ c­eci de ani pentru a putea fi scutită de d. ministru—daca i-va place —de con­damnarea la studiul­­ unui idiomă cu to­tulă netrebuinciosă din­­ puntă de vedere sciințifică și literară, de tată isolată la noi în Europa și vorbită numai de m­ă vestă neînsemnată ală unora orbe, care au nă­vălită ore­cândă în Europa. E ore cu pu­tință să fie terorisate nouă milione de Slavi, Români și Nemți de cinci milione de Ma­ghiari ? »Corespondință politică* oficială publică cuventulă adresată de contele Béla Szé­chenyi în Peking principelui King, și în care a zisit următorele : "Eă suntă de naționalitate Ungură. Na­țiunea mea este u­ă ramă ală marei rase turanice. Ceia ce dorescă că mai multă este să cală­to­rescă prin locurile de unde credemă noi că ne-amă luată originea, se vedi­ țările unde am locuită uă­dinioră stră­bunii noștri, să le-aducă tributulă meă de venerațiune și de stimă și se rogă pe Dum­­nedeu pe mormintele lor, pentru buna sta­re și esistența patriei nóstre celei noui, Ungaria, pe care amă­fundată-o în inima Europei în secolulă al­ IX. Conaționalii m­ei au arătată totă-d’a­una mare interesă pen­tru istoria Chinei, cu deosebire pentru acelă timpă al­ ei, cândă China avea domni mongolici. Și noi amă simțită puterea ar­­meloră unui Gingis­ Khan în totă furia loră, și mirare și admirațiune umple animele nó­stre, cândă ne-aducemă a­minte de mări­rea, cultura și desvoltarea Chinei, pe tim­pul­ domniei lui Kublai, care apoi, supt di­­nastiele »Ming* și »Ta-Tsing*, aă ajunsă la culme.* »Să fiă într’adevără sortea Slaviloră, Ro­mâniloră și­ a Nemțiloră din Ungaria, care aparțină celor­ mai mari trei națiuni civi­­lisate din lume, de-a fi deseuropeisați de că­­ t­ A se vede conținutul­ proiectului în Româ­­nulü de la 8 și 9 Ianuarie, pag. II. Nota­red. Rom.. tre compatrioții Mongolilor ft'? Ei respingă acesta barbarisare, nu voiescă a veni în co­mitete limbistice cu Mongolii și Chinesii și, înainte de-a se maghiarisa, Slavii și Româ­nii mai bine voră preferi ca Ungaria se devină erășî vatra germanisării, căci atunci celă puțină n’o să fiă regresă în cultură și n’o să se deschidă ușa barbariei.* Resbeluli anglo-afgana: intrarea in Kandahar. The Standard primește de la corespon­­dintele său la Kandahar că telegramă, care dă amănunte asupra intrării trupelor­ in­diene în acelă orașă la 8 Ianuarie. Când­ prima brigadă a divisiunii Stewart și pri­ma brigadă a divisiunii generale lui Bid­­dulph aă pornită, nu se aflaă de­câtă­va trei leghe de ținta lor­. Cu tote acestea, n’a­ avută trebuință de mai puțină de șapte ore pentru a străbate acea distanță, atâtă de multă fusese stricată drumul­ cu inten­­țiune de către indigeni prin ruperea șanțu­­rilor­ în mai multe locuri. Kandahar e mai multă uă întrunire de mai multe sate încongiurate de ună zidă grasă de pământă de câtă ună orașă mare. Lo­cuitorii au privită pe năvălitori trecânda șî n’au manifestată nici ună simțimentă de temere, de ostilitate séci de plăcere. Kandaharul­ cuprinde câte­va clădiri luc­­iase, și care sunt­ ocupate de comercianți avuți, și e dominată de­uă parte de­uă ce­­tățuiă de pământă. Orașul­ e bine aprovi­­sionată și locuitorii, departe de­ a ascunde ceia ce aă mai prețiosă, aă oferită spre vând­are Englesiloră totă ce'i putea ispiti. Opiniunea generale a trupelor­ este că voră merge asupra Cabulului îndată ce va permite timpul­, de vreme ce scriile cele mai noui din capitală anund­ă că Jakub­ Khan a fugită și că guvernul ă l’a urmată. Uă telegramă anund­ă că, a doua zi du­pă intrarea Englesiloră, Kandaharul și-a reluată lucrările și fisionomia sea din zi­­lele de mai înainte. In cetățuie, s’a găsită ună mare numără de case de seră despoiate de conținutul ă soră și instrumente de resbelă pline cu pulbere esplosibile. Părea vădită că trupele indigene aă fugită în grabă, după ce aă făcută pregătiri de apărare. Indiana aă luată în stăpânire la cetățuiă că mortieră, uă cantitate de bombe și numerose tunuri; la două leghe de la orașă au găsită tu­­nulă celă mare ală cetățuiei și care se bu­cura de ună feră de celebritate înaintea locuitorilor­ țării. The Daily­ Telegraph primește de la co­­respondintele său vă dare de samă despre uă încăierare ce s’a întâmplată la pasulă Mei și în care 150 Afgani aă rem­nsă morți s­ă răniți. Englesii suntă uimiți de frumu­sețea fisică a prisoniarilor- loră, dintre ca­re la mai mulți s’aă găsită monete de aură rusescă din anul­ 1878. ț­iarele străine publică următorea tele­gramă oficială din Calcuta, cu data de 18. Generarele Roberts a împinsă recunosce­­rile până la estremitatea de medá­ di și de apusă a văiei Khost. Locuitorii au manifestată simțiminte a­­micale și aă făgăduită de a rămâne lini­știți. Generarele Roberts s’a întorsă la 15 la Ematum­. Nimică n’arată din partea Mongolilor și disposițiuni de a se supune. A căzută puțină zăpadă în munții Safed Koh, care se întindă pe lângă valea Kurum. Presa și proiectul­ pentru disciplina Parlamentului. Corespondință liberală­ națională manifes­tă prin următorele cuvinte întristarea ce-i causeza acestă proiectă: »Aci dâră amă ajunsă! Elă nu și-a dată ostenela nici de-a se înțelege cu propriii săi amici. Fără să consulte pe cine­va, nici la drepta, nici la stânga, a aruncată pe piața publică proiectulă de lege disciplinară, care restórna de susă pe ne­aosă organisa­­rea interioră a Reichstagului și drepturile sale domestice. »Chiară după surprinderile cu care de multă timpă suntemă deprinși, vomă măr­­turi că vă asemenea procedere e de na­tură de a ne înmărmuri. Ea dă cu totulă

Next