Romanulu, februarie 1880 (Anul 24)

1880-02-14

142 bunătatea împăratului, nici de simțimintele lui umanitare, chiară între nihiliști. Însă în ochii acestora, Țarulă este represintan­­tul­ unei ingrozitore sisteme guvernamen­tale, și pe câtă timpii elfi va domni, se póte crede că atentatele se voră reînoitî. A. Sala de mâncare supt care a isbuc­­nită esplosiunea. B. Vechile apartamente ale marilor­­duci C. Sala de mâncare obicinuită. D. Apartamentele M. S. împărătesei. Amă promisă ieri se dămă in număr­ulă de adî planulă interiorului palatului de iărnă din Petersburg, în care s’a întâm­plată esplosiunea. Indeplinimă adî acesta promisiune, spre a lămuri și mai bine pe publiculă cititoră despre loculă unde s’a petrecută faptulă. E. Apartamentele M. S. împăratului F. Salone și sala mare de mâncare. G. Curtea interioră a palatului H. Coridorulă unde s’a aflată împăratulă. I. Comunicațiunea palatului cu Ermitagiulă. CHEIULU GAGARIN U. Peronft PIAȚA ALEXANDRU. LEGENDA. SCIRI D ALE Z­ILEI. Din Capitală Mâne sâră, Joul, plânetă mare la Paiață, în onorea d-lui White, ministru plenipo­tențiară al­ Marei Britanii. * D. de Bacourt, care de două ani girăză afacerile consulatului Franciei la Bucuresci, este numită secretară la ambasada Franciei la Viena. Monitoraia de ieri publică din nou con­­vențiunea încheiată între­­ compania dru­mului de seră de la Dunăre la Marea Ne­­gră și a portului din Kiustendge limitată­ și administrațiunea posteloră pentru trans­portul­­ poștei de la Kiustendge la Cerna­voda și Vice­ versa, din cauză că la antâia publicare s’aă strecurată câte­va greșeli. Din țevile latine. După Annuario Militare, care a apărută chiară acum, armata italiană număra la 1 Ianuarie anulă acesta, după generali, 46 locotenenți - generali, 84 maiori-generali, 282 coloneii, 340 locotenenți-coloneli, 731 maiori, 2002 căpitani, 3493 locotenenți și 4770 supt-locotenenți, cu total: 11.750 o­­fițeri. Numărul­ elevilor­ prin stabilimente militare era totă în acea esi de 2025, din­tre care 119 în șcală de resbelă, 171 în scala de artileriă și de gemă, 298 în a­­cademia militară, 533 în scala militară, 334 în colegială militară din Florența, 255 în acelă din Milano și 295 în acelă din Neapole. Din străinătate din Varșovia se anund­ă că aristocrația poloneză din guvernamentală Vistulei va trimite, supt conducerea mard­asul­ui Wie­­lopolski și a comitelui Zaimoyski, uă de­­putațiune la St. Petersburg ca să felicite pe împăratulă. Deputațiunea se va com­pune din 50 magnați polonezi care se voră presinta împăratului în costume naționale și îî voră supune oă adresă de felicitare din partea națiunei poloneză. * Se anunc­ă din Berlin că se vorbesce din n­oă forte multă despre numirea prin­cipelui de Hohenlohe ca secretară de stată la esterne. După o versiune, acesta ar­ fi să se facă numai provisoriă, fără mai târ­­­ziut cornițele Hatzfeld să fie numită defi­nitivă în locul­ lui Bü­low. O altă versi­une énsé afirmă că funcțiunile lui Bü­low și Stolberg vor­ fi date lui Hohenlohe, și că în acestă casă cornițele Stolberg ar­ redeveni ambasadoră la Viena. Positivă este, că cu principele Hohenlohe s’a ne­gociată acum din nuoă. Primiriii din Focșani urmatórea telegramă : Diarului Românulă. Sun­t­ semnați­ cetățeni din urbea Odo­­bescu, aflămă că două intriganți de aici, Ni­­colae I. Grigoriu și Costache Poliza ar­ fi adresată uă telegramă d-loră Beizadea Gri­­gore Sturdza, Maiorescu, Vernescu și alții, lăudându-le purtarea ca oposanți și în care audiind că și noi suntemă iscăliți. Prin a­­cesta veninul a desminte în modă publică că iscăliturile nóstre sunt­ fără cunoscință celeră conținute în acele telegrame, de­ore­­ce pe noi ne-am înșelată a iscăli spunân­­du-ne că aducă mulțumire guvernului și felicitațiuni pentru actele patriotice, ceia ce ne-a făcută ca să isculimă, avândd con­­sciința că actualulă guvernă a lucrată pen­tru fericirea țărei. Rugămă publicați a­­cestea: D. Zaharia , Milea Radovici, C. C. Io­­nașcu, Constantin Popa Grigore, A. G. Po­­povici, D. G Popovici, T. A. Mazilu, N. Ionescu, Gavrilă Dragomirescu, Stefanache Dragomirescu, Ion Tudorache, C. Nicolae. Reforma învățământului pubicul și î) Despre învățăm­entul­ primarű-superiorü. D. Ferneuil, în cartea care face obiec­­tulă acestui studiu, proclamă însemnătatea rolului ce e chiemată a’să juca învățămân­­tulă primară­ superioră într’uă democrațiă și cere ca să i se reserve m­ă locă de o­­nore. Statele­ Unite aă înțelesă cele d’finteză câtă de folositore e pentru societate acestă învățământă, care acolo portă numele de high school (scală înaltă). Ecă ce spune în privința loră raportorală însărcinată de gu­­vernulă franceză să studieze învățămăntală primară la esposițiunea de la Philadelphia : »E că vă­feră unde există mai multe su­timi de scale superiore, publice sau gratu­­ it. A se vede Românulă da ieri. ROMANULU, 14 FEBRUARIU, 1880 ite, ca cele mai mici scule. Ele sunt­ le­gate cu sculele primare, sunt­ administrate de aceleași autorități, întreținute cu ace­leași fonduri, destinate aceleași poporațiuni, și cu tóte acestea în locă de a se mărgini la strictură necesară, la minimulă cunos­­cințelor­ cerute pentru a ieși din catego­ria oficială a ignoranților­, aceste scule primare­ superiore întemeiază ceia ce s-ară pute numi înaltulă învățămentă națională. Nu sunt­ nici scule profesionale, nici imi­­tațiuni bastarde ale gimnastelor­ clasice, nici universități minuscule, suntă scule cu­rată poporare, case făcute pentru a da po­porului ceia ce este mai bună, mai curată, mai înalta în educațiunea liberală. Ele nu deschidă nici uă carieră, fără conducă la tote fără deosebire. Ele nu facă nici ingi­neri, nici arh­itecti, nici medici, nici in­dustriași, nici negustori, fără creezá­tă tinerime destăptă și vină, pregătită pen­tru tote studiile, gata să alegă între di­feritele profesiuni și în stare de a reuși in aceia pe care o va alege. Cutare va mer­ge la Universități; cutare altuia se va deda la afaceri; va fi între ei uă deosebire de ocupațiune, dără nu va fi uă inegalitate de educațiune. Astă­felă cele două grade ale scalei primare aducă Statului serviție dife­rite, înse de­uă­potrivă mari : unulă ’i dă poporațiunî întregi sclindă a seri și a citi; cela­l­altă trage din aceste mase on elită pe care o înzestrăză cu unfi capitală inte­lectuală îndestulătură pentru a da înapoi do­uă sută de ori ceia ce a primită. »Și cum se formăză acestă elită ? Prin­­tr’ună felă de selecțiune naturală care este ună mijlocă șigură de moralizare și de progresă pentru societatea vitrigă. Acela suplimentă de educațiune ce ’lă dă high school acelui care este demnă de elă, ce este altă ce­va de câtă uă primă permanentă oferită economiei, inteliginței, ordinei, vieței de familie, tuturor, virtuților, săracului, muncitorului, meseriașului? Voiesce elă ca fiul­ săă cu fiica mea să fie într’uă di egali cu cei mai avuți, cu cei mai distinși, ca se nu aibă să invidieze nimicni la nimeni, ca să potă pretinde la tóte carierele : scala primară superioră este aci, și pentru a a­­junge la acelă minunată resultată, nu cere părințiloră de câtă sacrificiulă câtâră­va ani și copiiloră de câtă aptitudinea și munca trebuinciosă. Mulțumită acestei silințe, și mulțămită liberalității publice care nu este că pomană pentru nimeni, nici din copiii cei mai buni, cei mai bine înzestrați, cei mai bine crescuți, cei mai proprii la muncă, ceî mai bine pregătiți pentru luptele vieței și prin exemplulă părințiloră lor fi și prin propriele loră începuturi, ești din măsa po­­porațiunii sărace, și vină din ană în ană să infuieze m­ă sânge noă claseloră de miijlocă. Dăcă este adevărată că prosperi­tatea unei democrații este în raportă di­rectă cu preînvuirea acestoră clase de mij­­locă, scalele primare superiore din Statele­ Unite, ori­câtă ară costa, suntă cea mai bună plasare a capitalului națională ce se pote visa.& l­. Ferneuil observă cu multă dreptate, că aceste scale ară aduce cele mai mari servicie în tote Statele unde Consti­uțiunea are de basă votulă universală ; și, după ce examină funcționarea acestor­ scale în Statele­ Unite, cercetăză cum s’ară putea aclimata în țările europene. Scala Turgot din Paris ’­ pare a fi tipulă celă mai per­fectă. In acea scala, dise autorul­ nostru, întemeietorii nă voită ca studiile se fiă de nă­potrivă departe de învățămăntulă cla­sică și de învățămăntul­ technical, și se re­­mână apropriate trebuințelor­ clasei de mijlocă și elitei poporațiunei muncitore, ne­­pregătindă directă pentru nici uă profe­siune, fără pregătindă pentru fete printr’uă educațiune generală care va avea in ve­dere carierele deschise comerțiului și in­dustriei.* La scala Turgot, durata normală a stu­­dieloră este de trei ani. Primula ană cuprinde două secțiuni, în care elevii sunt­ împărțiți după gradul­ lor și de învățătură. Anulă al­ treilea se împarte asemenea în două secțiuni. Sec­țiunea a doua se adresăză tinerilor, care simtă nevoia unei învățături mai întinse și mai speciale. Vârsta normală de admitere este de două­­spre­zece ani pentru prima secțiune a a­­nului antenă, și de trei-spre­ fiece ani pen­tru secțiunea a doua. Școlarii nu sunt­ primiți de­câtă după ce dovedescă că au absolvita scala primară. Programa cuprinde aritmetica aplicată la usurile practice, elemente de istoriă și geografia, noțiuni de șciințe fisice și na­turale aplicabile la usurile vieței, desem­­nulă și cântură, geometria, comptabilitatea,­­ limbele moderne și ună cursă de morală. Materiile conținute în acestă programă conține uă prelungire, oă completare a în­vățământului primară, fără a impieta nici de cum asupra domiciliului învățământului secundară. Ele se adresără mai alesă unei poporațiuni de negustori mici său de in­dustriași, doritorii de a asigura copiiloră loră beneficiară uneî educa­țiuni superiore care să nu tindă a îi face să iasă din sfera loră, a-i desgusta de profesiunea și de me­­diulă soră, într’ună cuventă a îi declasa. »Fără îndoială,­­Iiie d. Ferneuil, aceste cursuri primare superiore vor­ presinta ore­care analogic cu cele din prima serie a învățământului secundară ; căci, fie prin întinderea, fie prin structura chiar și a pla­nului de studie, ele nu se vor­ confunda cu densele, căci acestea se adresăză unei categorii sociale numită a urma alte ca­riere și a trăi într’unfi altă mediu." Ar­ fi bine dără să se stabilescă întâia în fie­care capitală de județă și, pe urmă, în fie­care plasă un asemenea scală, com­­pletându-le prin adăogirea unor­ cursuri de agricultură, de economiă rurală și do­mestică, de igienă și de dreptă naturală. Ar­ trebui asemenea ca în aceste scole să se studieze și Constituțiunea țării pentru ca tinerii să fie din vreme pregătiți pentru rolul ei ce voră ară să joce în comuna țoră ca cetățeni, alegători și eligibili, cunoscănd și bine drepturile și datoriile lor­ civice. D. Ferneuil examinără Apoi învățămân­­tul­ feteloră. Vomă lăsa de uă cam dată la uă parte aceste însemnate capitole asu­pra cărora ne propunem și a reveni mai târdi­i, și ajunge la reformele cerute în în­vățăm­ânt­u­l­ă secundară. Fr. Danie. SENATULA Ședința de Marți, 12 Februari­ ü. Ședința se deschide la 3 ore supt pre­­ședința d-lui I­. Chica, fiindă presințî 35 d­in senatori. Sumarulă ședinței precedente se citesce și se adoptă D. președinte dice că venerabilulă și multă stimatură episcopii de Râmnică a încetată din viață. E convinsă că totfi Senatului se asociăză a esprima simțiminte de durere pentru golul și ce s’a făcută în sînulă bise­­ricei și ală Senatului. D. gen. Florescu, desvoltându’șî interpe­larea asupra legii înaintării oficialilor­,­­zice că a adresată acestă nouă interpelare, fi­­indă­ că cestiunea e de cea mai mare gra­vitate. Ceia ce înainte de prima’î interpe­lare se presupunea, acum devine sigură; interpretarea, care se dă legii, e oă sesiune grea a iei. D-sea a susținută și susține că, ori­care ară fi otărîrea luată de consiliul­ de resbelă în privința înaintăriloră, mini­­strulă e singură respund­ătorii înaintea cor­­purilor­ legiuitóre. D-sea citesce art. 12 din lege, care fa­ce că o consiliulă superioră­otărasce și încheie tablourile de înaintare conformă legii*. Nu se pute otărî și vota deci de câtă în sensulă legii, făcendu-se clasificarea după notele șefilor­ de corpuri și ale inspectorilor ei generali. Să admitem fi că s’a făcută uă ilegalitate; d-sea crede că ministrul fi e în­dreptă să o rectifice; otărî­rea consiliului nu e fără apelă. Orî-ce s’ar fi dhect cândă se dă flă­cărui cetățeană ga­ranția că nu va fi nedreptățită, se pate re­­fusa oficialului acestă garanțiă constituțio­nală, care derivă din responsabilitatea mi­nistrului? Ce devine acea garanțiă, dacă ministrulă nu e respunzătoră ? Afară de Senată și Cameră nu e altă corpă, care să potă chiema pe miniștrii la respundere. Dăcă unele din atribuțiele loră s’afi dată consiliului de resbelă să ’î se a­­răte legea care a făcută acesta. Iu resu­­matfi, ministrulă e respunzătoră, și datoră de a îndrepta greșalele consiliului. Chiar și organisarea consiliului îifi face pe d-s ea să se temă, căci în acelă consiliu suntă oficialî care aă să decidă despre îna­intarea superiorilor și loră. Admite să se dică aci : așa e legea, și trebuie s’o modi­­ficămă. Fără legea chiar și nu e cum le place d-lor și miniștri a o interpreta. Revenindă la gestiunile discutate în pri­ma interpelare, atinge cestiunea medaliei virtutea militară. Țiceadă că ea trebuie se se dea după raportulă șefilor­ de corpuri; d. ministru a respinsă în acestă privință că a dată numai trei medalii. Lăsând și la uă parte anulă 1878, dice că în 1879 s'aă dată 1350 de medalii; d. Leca în adevăr și n’a dată de câtă vre 10. Cândă veți intra, întrebă d-sea, în art. statutelară, fără care acestă medaliă e numai că medaliă come­morativă; vorbesce apoi despre preoții de regiment.fi. D. președinte amintesce d-lui interpela­tură că asupra acestoră punte discusiunea a fostă închisă și nu se pote reveni. D-sea­mu­lă cuventură d-lui Florescu, supune nu­mai aceste observări la aprob­area d-săle. D. Florescu rugă pe ciur că a consulta Senatulă. D. președinte consultă Senatulă dacă con­simte ca interpelatorulă să urmeze cu des­­voltarea puntelor și pe care le-a desvoltată și în prima’î interpelare. Senatură consimte: D. gen. Florescu (continuândă) dice că nu se putea fi desființa preoții, de vreme ce se prevăd și în legea de organisare. Cândă sa fi lăsată preoți numai la spitale, se în­țelege că servițiulu religiosă în armată e desfiiințat și și cândă se contestă acesta, cei ce contestă perdă orî­ ce prestigiu. Cândă pentru scóle, mare curagiă a a­­vutu d. primul-ministru cândă a afirmată că, în locul­ celor­ două scóle desființate, s’au înființată scóle la tóte regimentele. In scala de cavaleria, mergea și elevi ai scolei fiilor si de militari, deci Ș invăța mai multă de­câtă la regim­entă Acea scolă era un pepinieră pentru oficialî de cavaleriă și răă s’a desființată, răă asemenea se compară ca cu acea adunătură de recruți de pe la regimente. Ministrulă e datoră să facă ce­va și cândă nu face o ună criminală. Ce pote fi dără celă ce distruge? Astă-felă, s’a urmată la noi de la 1830 încoce, și de aceia amă mersă și mergemă, cum mer­­gem­ă. In privința drapelului,­­zice că e tristă lucru ca ministrulă să nu se scie că nu i-am făcută drapelului onorile ce i se cu­­vină. In sfirșită, d. Florescu încheie, oji­­cândă , să potă comite greșeli și crime, dără că fără numai atunci e desonorată, cândă crima nu se pedepsesce. D. primu-ministru, respundândă, dice că d. Florescu acusă pe guvernă că’și perde autoritatea. Dacă vomă fi făcândă aseme­nea nerocire, atâtă mai rău pentru noi și mai bine pentru oposițiune. D. Florescu. Pentru țară. D. primu-ministru. Mă iărtă, țăra nu a­­târnă de șapte omeni, și când­ ea va fi de aceleași opiniuni, ca d-vóstra, vă va a­­duce pe d-vostră aci. Ne-a mai acusată în privința înaintări­­lor și,­­ficând și că nu suntă garantate. Țăra întrăgă și armata e judecătorii și se voră rosti dăca înaintările suntă mai puțină garantate acum de câtă eraă supt­ă. generală Florescu, dăcă legile ce amă făcută noi nu suntă mai garantătore de­câtă simpla voință a unui omă. A citită bilele trecute dă broșură asu­pra înaintării, care dicea că »cea mai ma­re nenorocire este cândă înaintările re­­mână la voința unui omă* și aminteste a­­cesta ca responsură, pe care’lă da și toți o­­menii competing la teoriile invocate de d. Florescu. La noi chiară, cei mai mulți o­­ficialî sunt ă de opiniunea acesta și de a­­ceia s’a făcută consiliulă superioră, pentru ca cestiunile de persone se dispară. Dăcă legea e rea, să se modifice, înse ea nu se pote modifica prin interpretări ca cea propusă de d. Florescu. A disfi că s’aă desființată scale. La a­­cesta respunde că armata e aci; lumea o vede și póte judeca dăcă armata se instru­­iesce mai bine săă mai rău de­câtă atunci când­ era d. Florescu ministru. Dără dăcă ară fi ună rău, apoi nu prin interpretări se pute îndrepta, ci prin modificarea legii. La cele­l­alte cestiuni nu mai respunde, fiindă că a respinsă încă vă­ dată și nu vrea perderea timpului. Asupra onorei drapelului respunde ca țăra va pută se judece, dăcă drapelul­ ro­mână e astăzi mai puțină onorată de­câtă era în trecută, cândă generalul­ Florescu ilă încongiura cu tată pompa. 1). ministru de resbelă respunde că solă­­cestiunea drapelului și dăcă n’a respunsă la prima interpelare mai în amănuntă cau­sa e că nu voia să conteste în publică a­­ceia ce generalul­ Florescu afirma că a vă­­dută cu ochii d-săle. E că cestiunea. Cândă A. S. Arh­iducele Albrecht a făcută uă vi­­sită Domnitorului nostru la Sinaia, trebuia ca corpulă ce făcea onorile militare să aibe și drapelulă. Acelă drapelă era la Ploiescu și a fostă la Sinaia, cu onorile cu care trebuia să se ducă; elă a fostă dusă de ună oficială și șăse sergenți, mai multă chiară de câtă ară fi trebuită, căcî regu­­lamentulă cere numai ună oficială, ună sergentă și trei soldați. Pare că generalul­ Florescu confundă parada cu escorta și dăcă d-sea ară fi voită să facă uă paradă de la Ploiescu până la Predeală acesta nu e regulamen­tară. Drapelul ă a mersă cu drumulu de seră într’ună compartimentă cu oficialul ei și toți sergenții afară de m­ulă care, nea-

Next