Romanulu, martie 1881 (Anul 25)

1881-03-26

ANUL AL DOUE­ ț­EGI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto » , , pagina III, — 2 lei — A se adresa : IX ROMANIA, la administrațiunea­­ parului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ nie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S. -M. G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL Redacțiunea și Adm­inistrațiunea, strada IDomnei 14. mm număr­­______________________________________________ JOUI, VINERI, 26, 27 MARTIE 1881. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capi­tală și districte , un an 48 lei, șase luni 24 lei, trei luni 12 lei, uă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea­­ parului, LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, la d. doctor Gustavo Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusă.] 20 BANI EXEMPLARUL Făți datoria fără a te ocupa de is­­bândă. Când îți faci datoria necurmat și bine, când îți împlinești datoria cu cugetare, cu metoda și cu devota­ment, isbânda vine, la­­ fioa iei și încă vine cu prisos. In ședința de eri a Camerei, d. ministru al afacerilor străine a a­­nunț­at—în aplaudele majorității — cu Rigatul și Regele României a fost recunoscut de către Maiestățile Lor Imperatorii Rusielor, Austriei, Ger­maniei și de către președintele Re­­publicei Staturilor­ Unite ale Ame­­ricei. „Ast­fel,­­Jlce z. y. Boerescu, în timp de 10 z­ile, de la proclamarea Regatului României, Puterile Euro­pei, și cea mai mare putere a Ame­­ricei, au felicitat și recunoscut noul Rigat al României. „Pot s’adaog c’un asemene fapt nu este cunoscut pân’acum în istorie; nu s’a red­use încă ca un Rigat nou să fie recunoscut de tote puterile într’un timp atât de scurt. „Numai poporului Român trebue sĕ s’atribue gloria d’a, se fi făcut uă escepțiune la regula generală de re­­cunosceri ce-a urmat pân’acum la alte ocasiuni.“ Așia este­ drept și bine a <Jis d. Vasile Boerescu. Asia este­ stăruința și sacrificiele poporului român; mâna lui cea voi­nică pe carnele plugului sau pe puș­că, și credința Domnului în virtuțile și ’n virtutea lui au făcut aceste minuni. Tote aceste case sterpe ar fi re­­ma­s déca poporul Român n’ar fi a­­vut în el, cu el și pentru, el uă altă putere, care este cea mai mare din tote puterile omenesci. Care ? E ! Dar cine n’o scie când ea este una și numai una; când ea lucesce ca sórele și numele rei­ese spontaneu din inima, din mintea și din gura omenirii . Libertate, dulce și sântă liber­tate ! Suprimă sarele, și pământul s’a stîrpit și omenirea a perit. Suprimă libertatea, și imperii, Ri­­gote, Republici, Religiunile chiar, mai curând sau mai târz­iu, tote dispar. Românii semü bine în ce suferinți, în ce dureri și ’n ce stârpiciune se svîrcoliră pe cât le lipsi acel sfânt spre ce se numesce libertate. Ast­fel dar n’avem trebuință de cât sé le zicem din când în când : Susțineți libertatea cu ori­ce preț. Intindeți instrucțiunea în sate ; în­­vâțați pe sătian ; iubițe-1 din ce în ce mai mult; dovediții, pe totă (Jioa, că-1 iubiți; luminațe-l și­­ neal<Jițe-l prin libertate și România liberă va fi satele care va lumina și va însă­­nâtoși Oriintele, națiunea care va fi iubită de tóte poporele, firea a cinci deputați. E cé în ceea­­ce privesc e respectul ce ori­ce om datoresce semenilor săi. Ast­fel Camera n’a putut lucra și bugetele sunt amenințate, de vom merge tot așa, a nu se vota pénie la 31 Martie. Nu ne plângem că membrii opo­­sițiunii n’au venit. De­și faptul nu este bun — căci a opri votarea bu­getelor este a face­rea finanețelor țarei — totu­și oposițiunea are scuza iei. Ce scuză pot avea ânsa membrii majorității cari n’au venit? Ce scuză pot avea acești membrii cari sunt și tineri, și prin urmare nu bătrâ­nețile ’i-au împedicat d’a-și împlini acesta mare datorie ? Ce scuză pot avea cei cari sunt în Bucuresci și n’au venit? In Anglia, sistema judiciară se deosibesce în mod radical de ideile admise pe Continente.(1) Poporul en­­glez a adoptat încă de mult ideea juriului civil. Numai după ce jura­ții decid asupra gestiunilor de fapt cari se agită într’un proces, judecă­torul propriu -zis vine pentru a a­­plica părților disposițiunea de lege sau principiul de drept care se ra­portă la natura litigiului. Duport, care voia să introducă aceiași sistemă în Francia,­­ficea în discursul său de la 30 Aprilie 1790 : „Un judecător „însărcinat de a apli­ca legea, trebuie „să țină acest limbagiu părților : „Sunteți de acord asupra faptelor ? „Eu nu am nici oă misiune pentru „a judeca faptele; dacă nu sunteți „de acord, vom­ chiama pe amb­ii, „pe vecinii d-vostră, pentru a vo „face să va înțelegeți, și atunci voiü „spune la rândul meu ceea ce <zice „legea.“ Dacă acesta operațiune prea­labilă nu este făcută, judecătorul „va putea să determine după voința „sen cestiunea; el nu va fi forțat a­­­­supra aplicațiunei legei, și va a­­­­plica legea care va servi pasiunile „sale.... A separa cestiunea de fapt „de cestiunea de drept este un lucru „dificil, dar a judeca bine fără ace­­astă separațiune este un lucru im­posibil.“ Pe lângă asistența juriului, care este una din deosebirile esențiale în­tre justiția engleză și justiția celor alte țâri constituționale, Anglia nu are uă constituțiune scrisă. Acolo Parlamentul este omnipotent. Ori de câte ori el face uă lege, prin acesta chiar acea lege este constituțională; nici o altă putere superioră nu există care să controleze opera legislativă a Par­lamentului. Cu tote acestea judecă­torii englesi au apărat în­tot­dea­­una supremația obiceiului sau a tradițiunei, common-law, care se for­­meza din precedentele judiciare a­­doptate de consciința publică. „Tóte „aceste obiceiuri, trice d. Laboulaye, „formeză un tot de macsime și de „principii care nu este tocmai bine „definit, dar care constitue patri­moniul cel mai scump al poporu­lui engles; și, dacă Parlamentul „s’ar cerca să le contrazică prin „vre-uă lege, este sigur că judecă­torii englesi ar declara acesta lege „de contrariă obiceiului și prin ur­­„mare de inaplicabilă.“ Din causa superiorității obiceiu­ A se vedea Românul de la 22 Martie, uilor generalminte admise asupra testului scris al legii, ci pe de altă parte din causa latitudinei lăsată judecătorului de a­ nu aplica legile cari i se par contrarii spiritului in­­stituțiunilor țârii, judecătorul englez adese­ori face legea în loc de a o aplica. Supt cuvântul de echitate, el judecă mai mult după simțul și vo­ința s­a de­cât după prescripțiunile unui cod scris și uniform. El cumu­­leza puterea de a judeca cu aceea de a legifera, și menține ast­fel în stat cea mai nenorocită și mai per­­niciosă confesiune de puteri. Aseme­nea Pretorelui de la Roma, care, după ce asculta verdictul centumvi­rilor asupra faptului, pronunța sin­gur și după regulile trase de el în­suși asupra cestiunii de drept, jude­cătorul englez este în fie­care causă și un fel de legislator cu acestá deosebire importantă că Pretorul roman, prin publicațiunea edictului său anual, a­­răta în mod prealabil principiele după cari avea să judece în tot tim­pul magistraturii sale, pe când în Anglia totul este lăsat la aprecia­­rea și la inspirațiunea de moment a judecătorului. Sistema englesă este, după opiniu­­nea nostră, un sistemă vatomatore pentru alte State. Esistența unei ju­­risdicțiuni investită ,cu puterea d’a face legi după trebuință și după cazurile ce i se prezintă, are de re­­sultat neîndoios, după cum observă cu drept cuvânt un em­ininte juris­­consult frances, d. Rey, d’a face pe adevăratul legiuitor indiferent pen­tru lacunele legislațiunii și de a’l depărta de ori­ce dorință d’a intro­duce în organismul legislativ un sistemă raționale și conformă trebu­ințelor generale ale societăței. Afară d acesta, că asemenea con­­fusiune de puteri, pe lângă pericolul ce prezintă din punctul de vedere politic, este subversivă de ori­ce i­­deiă de adevărată justiție distribu­tivă; căci nu mai pate fi nici un si­­guranță pentru drepturile individuale când acela care este chramat se ju­dece n’are nici uă regulă fixată de mai nainte, când el pote face sin­gur legea cu ocasiunea procesului ce judecă, în loc d’a aplica uă lege deja cunoscută și superioră putere­ sale. Daci trecem acum la Statele­ U­­nite, găsim uă ideiă cu totul parti­culară acestei țări și care n’are ni­mic de comun cu ideile general ad­mise în materia de organizațiune judiciară. Americanii au voit să facă din puterea judecătoresca­nă adevă­rată putere politică, însărcinată cu paza pactului fundamental al con­­federațiunii. Garanția ce unele State constituționale din Europa au cău­tat să găsescă în crearea unui corp ponderator, destinat a restrânge în limitele Constituțiunii omnipotența puterei legiuitore . Americanii au crezut că o găsesc în ânsăși pute­rea judecătorescă. Ei nu au voit ca Constituțiunea federală să fie numai un cuvânt și ca congresul să potă în fie­care minut, prin legile votate de dânsul, se recunoscu s­a sé violeze disposițiunile constituțio­nale. De aceea ei au recunoscut pu­terii judecătoresci, și în special Curții federale, dreptul de a judeca consti­tuționalitatea legilor și de a nu "a­­plica pe acelea cari i s’ar părea că sunt contrarii Constituțiunii. Neapărat, Curtea federală nu exer­­cită acesta înaltă atribuțiune sub formă de disposițiuni generale. Un asemene facultate ar fi împins prea departe antagonismul puterilor pu­blice și ar fi distrus ori­ce echilibru politic. Ceea ce pute­­a să să facă este, când i se cere, în cozuri deter­minate, aplicarea unei legi­­ contrarie Constituțiunii, se declare că nu vo­iesce a o aplica. In acesta, puterea judiciară a Confederațiunii se depăr­­teza de caracterul corpurilor ponde­­ratore încercate în unele State din Europa, dar, în același timp, ea se apropie de regimul Parlamentelor franceze nainte de revoluțiunea de la 1789. Precum Parlamentul fran­cez avea dreptul de a nu ’nregistra un lege pe care vă credea contrarie legei fundamentale, asemene Curtea federală în America are dreptul de a nu aplica un lege care i se pare contrariă Constituțiunii. Acestă sistemă, pe lângă abuzurile de putere la care pute da loc, are marele inconvenient de a subordona puterii judecătoresci actele și decre­tele puterii legiuitore, care este es­­presiunea prin escelență a suverani­tății naționale. Puterea care face legea este, prin natura sea, uă putere superioră pu­terea însărcinată a o aplica. Ea nu pote fi supusă controlului puterei judecătoreșci, precum nu pote fi su­pusă nici controlului puterei execu­­tive. Numai națiunea este în drept a judeca actele representațiunii sale. Controlul opiniunei publice este sin­gurul la care trebue supusă puterea legiuitore. Altmintreli ar fi a res­turna întrega ierarh­ie a puterilor publice și a suprima ori­ce idee de suveranitate națională. In van se obiecteză că puterea legiuitóre nu trebuie să fie omnipo­­tente, că ea trebuie conținută în marginile Constituțiunii. Sistema a­­mericană nu desființază omnipotința corpurilor legiuitore de­cât pentru a o transplanta în domenul puterei judecătoresci, care paate greși tot așa de lesne ca și puterea legiui­tare. Ceea ce este în ori­ce caz mai bine de făcut, este să lăsăm însă­ șî națiunea, și numai națiunei, dreptul de a consura și dirige corpurile în­sărcinate cu facerea legii. In America, un asemene organi­sațiune se póte justifica până la ore­care punct, prin necesitatea de a se menține acordul și uniformitatea între legislațiunea diferitelor State care compun Confederațiunea. De a­­ceea și Elveția, care este eră și un Stat federativ, a admis, prin Con­stituțiunea sea de la 1848, aceiași sistemă care există în Statele­ Unite, adică acela de a face din puterea judecátorescá un adevărată putere politică. Ne oprim aci cu studiul rapor­turilor dintre puterea legiuitóre și puterea judecátorescá, pentru a în­cepe, în articolele ce vor urma, stu­diul raporturilor dintre acesta din urmă și puterea executivă. Em. M. Forumbaru. Eri sora Camera n’a putut ține ședință. Au venit 55 de deputați, și pentru a urma ședința trebuie să fie 60. Ast­fel 55 de deputați au accep­­tat până la 10 ore și un sfert de­ SERVICIUL TELEGRAFIC V­I. AGENȚIEI HAVAS Londra, 5 Aprilie. — Camera Comunelor. Lordul Churchill anunță că va întreba Jot pe guvern dacá este adevărat că doui mem­bri ai Cabinetului englez actual au contri­buit la menținerea Ziarului socialist german Die Freiheit, care se publică la Londra și dacă vor fi cuprinși în urmăririle contra acestui ziar. Londra, 5 Aprilie. — S’a răspândit sco­­mptul că uă mișcare republicană a isbuc­­nit la Porto, Roma, 6 Aprilie. — Ziarele 11 Popolo romano și Gapitan Pracassa anunță din is­­vor sigur, că Francia a declarat formal Puterilor ca operațiunile militare ce vor putea să aibă loc pe la fruntariile tunisiane nu vor avea alt scop de­cât apărarea sea legitimă în contra triburilor cari au comis desordine, escludând cu totul ori­ce ideiă de ocupare sau amenințare în contra in­­dependinții Regenței. Paris, 6 Aprilie. — Scomptul se acredi­­teza că Francia va invita pe Beiul de Tunis a coopera la pedepsirea Kromb­ilor care au călcat teritoriul algerian. Roma, 6 Aprilie.—Camera Deputaților— D-nii Massari, Rudini și Damiani întrebă pe guvern în privința afac­erilor din Tunis. D. Cairoli respunde și constată că în urma unor date­ positive nu există u­ pre­tinsă înțelegere între Francia și Englitera în privința Tunisului. Dând sema de tul­­burărire cari au avut loc la fruntaria al­geriană, primul ministru zice că nu se póte tăgădui dreptul ce -i are Francia de a re­prima asemenea tulburări, mai ales­ că Francia a declarat formal Italiei și Engli­­terei că nu voiesce a pune mâna pe Tunis. Ministrul constată apoi, că Italia este în­­țelesă cu Englitera in tote cestiunile pen­dinte împreună cu acea a Tunisului și în­cheia ast­fel: »Trebuie să avem încredee în declarațiunile formale ale Franciei cari nu va voi să sulereze greutăți internațio­nale.“ D. Massari in act de declarațiunile guver­nului ; d-nii Rudini și Damiani declară că nu sunt mulțămiți. D. Damiani presintă a­­tunci oă moțiune de neîncredere în contra politicei esteriore a ministerului. Camera va discuta acesta moțiune mâne, Joî. Presa italiană și proclamarea Regatului Continuăm azi a reproduce pasaje din articolii pe cari Ziarele italiana îi consacră proclamării Regatului ro­mân. Ast­fel la Riforma Zice : «Italiana primiră cu plăcere scriea că principatul român s’a rădicat la rangul de Regat, printr’u­ admirabilă unire între po­por și principe, afirmând ast­fel acel prin­­cipiu de naționalitate și de independință care a fost susținut cu atâta bravură cu armele.* II Diritto scrie urmátórele : »încleștată între Rusia și Austria, Româ­nia voiesce prin acest act să-șî proclame încă să dém­ independință sea, și ferma sea otărîre d’a resiste la presiunile amân­durora și d’a avea uă politică proprie. A­­cesta otărîre, afirmată deja destul de lămu­rit în cestiunea navigațiunii pe Dunăre, fu consacrată acum printr’un act care are cea mai mare valore în ochii Românilor, ceea­­ce ni se probezà prin entusiasmul lor pe timpul desbaterilor din Parlamentul național. „Deca este în Or­inte vezi­ un principat care se merite a fi ridicat la rangul de re­gat, apoi acela este de sigur România. Ea a dat probe în momentul pericolului că scie să-și țină sus­ținerea m­a. Bravă în resbel, ea dă exemplul de un guvernământ pacînic, liberal, de ordine și de progres. »Cât despre noi, salutăm în chipul cel mai sincer proclamarea de Regat a Româ­niei și, ca amici sinceri, vom duce fraților noștri români: numele nu fac lucrurile, dar ajută câte să doja la a le face ; oi popo­rele nu dobândesc însemnătate și nu se consolideză de­cât printr’uă politică dibace și laboriosă. In la Stampa din Florența citim urmatorele : »România, devenită independinte în ur­ma împărtășirii iei în resbelul ruso-turc din 1876—77 și a ajutorului ce a dat Rusiei, se ’nalță acum la Regat și pune pe capul principelui Carol uă coronă regală. »România, în­destul de tare spre a se guverna într’un chip independinte, ridicată prin prestigiul moral ce nu va lipsi de a do­bândi acum când póte ședea printre pute­rile europeane, este mai bine de­cât ori­cine în posițiune să înțeagă misiunea civi­­lisatore ce o accepta prin tradițiunea iie

Next