Romanulu, septembrie 1881 (Anul 25)

1881-09-11

800 case pe vinovați ci, credând că societatea i-a pus acolo pentru ca cu ori­ce chip, pe drept sau pe nedrept să populeze pușcă­­riele, nu se dau în lături de a speria pe ju­rați cu fantasmele victimelor cari cer răs­­bunare, și răpesc ast­fel prin violență ver­dictul de condamnare de la niște omeni sfi­oși care-și­­ zie că este natural ca omul gă­sit culpabil de magistrați savanți și acuzat cu vehemință de un om ce ar trebui se fie imparțial este cu adevărat vinovat Și dacă inima ne sângerăză când vedem așa de des că doi-trei ani după condamnarea inocen­ților se găsesc adevărații culpabili, de ce să încriminăm mai lesne pe jurații cari au trebuit se se pronunțe în câte­va ore, și nu pe magistrații cari au avut atât timp să­ se lumineze ? Și decă trebuie se ne înfuriăm pe cine­va, de ce uităm codul nostru de instrucție criminală, bun pentru vremile inchisiției, iar nu pentru timpurile nóstre ?! De ce ui­tăm puterile esorbitante ale judelui de in­strucție despre care un Român cu inima mare a dds: »S’au dărâmat Bastiliile, dar a rămas în piciure Bastilia cea mai gro­zavă, judecătorul de instrucțiune!* Ori­cât ar fi ânsă de rele judecățile ju­riului criminal, ele numai atunci ar putea fi un argument contra juriului civil când ați cere desființarea juriului criminal. Ei bine, nu cutezați se cereți desființarea ju­riului criminal și când v’am pus întrebarea de ce, voi ați răspuns că juriul criminal este pentru acusat uă garanție de bună ju­decată ! Etă-ve consecința ! Etă-vă logica! Etă unde ajunge cine nu plăcă de la nici un principiu, se rătăcește în cale! Dar ceva mai mult, juriul ce vă pro­punem n’are a face cu juriul criminal. Ju­riul criminal este tras la sorți și adesea se compune din bătrânii pensionari asupra că­rora gesticulările acusațiunea sau ale apă­­rărea au un efect sdrobitor , jurații civili ce vă propunem vor fi desemnați de către îm­pricinați ei însă­șî. Tot ast­fel adversarii noștri se lăgă de­otărîrile juriului pentru espropriațiune din causă de utilitate publică. Se cjice că s’au dat­otărîrî scandalóse, îndemnișărî exagerate și ni se citără iar cașuri celebre, după ve­chiul obiceiu. Se pate se fie așa , se pate ca în lupta dintre un interes al particula­rilor și interesul statului, jurații se fi părti­nit pe particulari, dar magistrații nu păr­tinesc eî are în­tot­d’a­una pe stat ? Cine pote contesta că Statul n’are în­tot­d’a­una sorți de câștig dinaintea tribunalelor fie o causa bună sea rea ? Și să nu se z­ică că acuz pe magistrații noștri, căci aci nu este vorba de persone ci de instituțiuni, și cum nu aprob pe cine dice că avocații noștri au făcut laude exagerate magistraturei pen­tru că aű a pleda dinaintea ei, tot așa nu mî e târnă să spun adevărul pentru că am destulă stimă pentru judecătorii noștri ca să scrți că vor vedea lesne că nu contra lor, ci contra organismrei judiciare în sine se îndrepteza atacurile nostre. Dar cea mai vehementă critică, ce se putea face magis­traților noștri, și încă magistraților noștri inamovibili, a fost făcută de chiar oratorul căruia răspund prin aceste linii. Voind să probeze că jurații sunt nedrepți, ne a spus cum că aa dată un juriu de espropriațiune alocase uâ idemnitate monstruasa. Ce era de făcut contra lucrului judecat ? Pe drep­tate nimic, dise onor, nostru adversar, căci jurisprudința stabilită și mai totă doctrina sunt de părere că primăria devenise pro­prietară pe acest loc ma î nainte chiar de fixarea indemnităței, doctrină așa de sigură în­cât espropriatul dârîmase chiar casa. Și cu tote acestea onor, curte de casațiune decise că primăria avea dreptul se renunțe la espropriare, adică după chiar onora meu adversar, curtea de casațiune violă legea într’un mod vădit. Dăcă nici jurații nici curtea de casațiune n’au sorut să facă drep­tate, pentru ce vă plângeți numai de ju­rați și vă închinați dinaintea magistraților? Ni se mai obiecteza în sine că judecăto­rii comerciali, adevărați jurați, nu vciü să judece. Lucrul nu mă miră pentru că ați avut imprudința să le dați și judecata ces­­tiunea de drept! Dar de ce nu propuneți abolirea lor ? Să ne spuneți vă domi, de ce vă contradiceți ? Și ar fi bine să nu mai faceți statistica relelor judecăți ale juraților, ca să nu vă facem și noi dosarul relelor judecăți ale magistraților, căci nu se seie cu cât dosa­rul ce am întocmi noi ar fi mai voluminos de­cât lista d-vostră ! j Dim. O. Ionescu. Doctor în drept ROMANELE, 11 SEPTEMBRE 1881 a propus un al treilea mijloc. El ar răs­punde concesiunilor Sântului­ Scaun prin concesiuni analoge privitore la neaplicarea câtor­va legi, dar fără nici un angajament formal și absolut pentru viitor. POLITICA ESTERNA. întrevederea de la Dantzig Journal de St-Petersburg mai revine a­­supra intrevederea de la Dantzig: „Ast­fel după cum s’a vădut în rezu­­matele telegrafice înserate în numerile nó­stre din urmă, câte­va chiare au căutat ca să rădice intrevederea de la Dantzig ori­ce însemnătate. Dăcă voesc să spună prin a­­cesta că ea n’a fost uă amenințare pen­tru nimeni, atunci au avut mare dreptate. Nu este mai puțin adevărat ănsă, că în­tâlnirea acesta a dat un mare semnificare faptului, că ea a urmărit de aprope schim­barea domniei care s’a făcut la noi, îm­păratul nu putea să dea uă mai bună do­vadă de fidelitatea sea ambd­elor tradițio­nale ale imperiului și familiei săle, de­cât mergând să strângă cu cordialitate mâna a­­micului și aliatului augustului său părinte. Dar, o repetăm, nimeni nu pate să se în­­doiască că cei două suverani sunt animați de aceleași sentimente pacifice.* Afacerile din Tunis După diarul Paris, d. I Toustan ar fi in­trat, în întrevederile săle, cu d. Barthélemy St. Hilaire, în cele mai mari amănunte a­­supra situațiunei în Regin­ă. După ce s’a impus beiului protectoratul francez, ar fi trebuit, după densul, că acțiune energică și grabnică, spre a isbi imaginațiunea po­­porațiunei și a sfărâma tote împotrivirile. Din nenorocire, planul general s’a schim­bat, de mai multe ori, și, în loc d’a sfirși în câte­va c­fre, operațiunile au fost con­duse cu atâta moliciune, în­cât se putea crede că Francia nu este otărîtă a merge până la capăt. D. Roustan a stăruit și asupra reorga­­nisărei financiare. Ministrul a amânat acestă măsură urgentă, prin nisce considerațiuni pentru puterile represintate în comisiunea de control, și pentru a nu cere noui credite Camenilor. Prin acesta amânare, s’a parali­­sat acțiunea ministrului reședințe, care nu avea nici deplina libertate d’a purifica ’nal­tul personal tunisian. Acestă atitudine es­­pectativă a făcut pe Francia să părdă fo­rösele câștigate prin espedițiune și a per­mis omenilor de la Bardo și Arabilor se se îndoiescă de puterea sea Și acum insurecțiunea este pretutindeni. Trebuie năbușită îndată. Reorganisarea Re­­ginței trebuie amânată după împăciuirea completă a țărei. Trebuie ca Francia se se folosască de esperiență, adică să tri­­mită fără intârdiare, puteri îndestulătore, peste tot 25,000 omeni. D. Roustan crede că uă ore­care inițiativă trebuie lăsată co­mandantului corpului espediționar în Tu­nisia, întrebat de ministru asupra duratei pro­babile a operațiunilor, d. Roustan ar fi respins că totul se pate sfirși în cinci săp­­tămâni cel mult, dăcă înaintea sfîrșitului lunei armata s’ar îndreptat spre Kaiman. D. Roustan ar fi espus asemenea ideile sale în privința organisărei unei gendar­­merii indigene destinată a restabili sigu­­ranța în țără. Berlinul și Sântul-Scaun Restabilirea relațiunilor diplomatice între Prusia și Vatican face obiectul unui arti­col al­­ ziarului l’Italie care se ocupă mai cu sem­ă a precisa starea actuală a cestiu­­nei. (Marele an anunțat că vă dată rapor­­tele diplomatice stabilite, vor începe ne­­gocierile numai pentru încheierea unui mo­dus vivendi. Faia romană asigură că cele două negocieri au mers împreună, și că este absurd de a -și închipui cine­va că guvernul din Berlin și Sântul­ Scaun au că­diri de acord numai asupra reînceperea ra­porturilor diplomatice, fără a avea în ace­lași timp garanția menținerei stabile a u­­nei legațiuni care, afară numai de oă în­țelegere prealabilă asupra Gestiunilor pen­dinte, ar putea să fie din nou desființată după cât­va timp. De fapt, adaugă l’Italie, acest acord prea­labil s’a și făcut. Sântul­ Scaun a consim­țit a da guvernului din Berlin garanții spe­ciale, privitore la numirea episcopilor și a altor păstori spirituali, și, în schimb, a ce­rut garanții pentru abolirea legală sau de fapt a legilor cari, până acum, au fost mai mult sau mai puțin aplicate împotriva ca­tolicilor. Este vorba numai de a învinge susceptibilitățile principelui de Bismarck, care ar voi să nu aplice ore­care legi, fără însă a voi un angajament absolut pentru viitor. Din partea s­a, principele de Bismarck, SGIRI D ALE­DILEI A sera s’a rădicat vântul și a început să plouă. A mai ploat în timpul nopții. Astă­ dî dimineță, cerui e noroi, iar tem­peratura s’a modificat cu totul. Termome­trul la orele 8 dim. arătă 7 °. * *­­X­Sâmbătă, 5 Septembre,­­ Ion Brătianu, președintele consiliului de miniștrii, a fost la Sinaia, pentru a presinta omagiile sale A. S. R. Principesei de Hohenzollern. Ma­iestățile Lor au bine-voit a invita în ace­iași di la dejun pe d. ministru-președinte, pe d. general Haralambie, pe d. I. Câmpi­­neanu, guvernatorul Băncei naționale, și alte persone de distincțiune. * A doua di, Duminică, A. S. R. Princi­pesa de Hohenzollern a bine-voit a primi pe Eu­mea Mitropolitul Primat care, cu acestă opasiune , a rostit următorele cu­vinte : Alteță Regală, »Clerul bisericei române, care respectă și iubesce pe al său Rege, Fiul Vostru, este fericit, a saluta sosirea Alteței Vostre Re­gale în patria nostră. Eu, care sunt repre­­sintantul său, Vă felicit, în numele lui și al meu, rugând pe bunul D-deu să Vă fie timp îndelungat în deplină sănătate. Facă Cerul, Alteță Regală, ca, ori de câte ori veți reveni printre noi­ să găsiți noui pro­grese, noui isbând fi câștigate patriei nóstre supt cârma Fiului Vostru, Regele nostru mult iubit.* După acesta, Maiestățile Lor, împreună cu A. S. R. Principesa Mamă, au mers la biserică, pentru a asista la sânta leturghie. Oborul mitropoliei venise a­nume pentru a­­cest serviciu. După săvârșirea sântei letur­­ghii, I. P. S. S. Mitropolitul Primat a hiro­tonisit pe superiorul monastirei, dându-i dreptul de a purta mantia, mitra și cârja. La dejunul Maiestăților Lor au avut o­­nore a lua parte I. P. S. S. Mitropolitul Primat, d. Dumitru Brătianu , președintele Adunărei deputaților, care mersese să sa­lute de bună venire pe A. S. R. Principesa de Hohenzollern, superiorul monastirei Si­naia și alte persone e distincțiune cari să aflați în Sinaia.* . * * Primim din Piteșc! următorea telegramă: Astă­zî, 9 Septembre, studenții universi­tari au venit spre a visita locurile să dată locuite de Tudor Vladimirescu și mormân­tul fraților Golesci. Mâne, după ră ședință asupra statutelor congresului, studenții se vor întorce la Bucuresci, unde se vor des­părți până la Septembre viitor. * * * Mâne, Vineri, la trib. Ilfov, secția I ci­vilă vor urma desbaterile începute ieri ale procesului profesorilor destituiți de către administratorii seminarului Nifon. D. C. Boerescu, avocatul administrației, va sfirși pledoaria sea. Causa profesorilor este susținută de d-nii Petre Grădișteanu, Dim. Giani și G. Marian. îji vî* * M. S. Regele a bine-voit a acorda d-lui locotenent-colonel Al. Candiano-Popescu , din statul-major regesc, înalta autorisațiune pentru a putea primi și purta însemnele ordinului Frantz-Joseph, în gradul de co­mandor, ce i s’a conferit de M. S. Impe­ratorele Austriei, Rege al Ungariei, etc. * * * D. L. Manovici, actual magaziner clasa II la biuroul vamal Turnu-Severin, este nu­mit în funcțiunea de revisor clasa I , la biuroul vamal Constanța. * * * De la 30 August până la 6 Septembre s’au născut în Iași 64 copii, s’au făcut, 15 căsătorii, ș’au­ murit 47 persone. Nascerile se împart ast­fel: Băeți creștini 16. , Israeliți 21. Fete creștine 7.­­ Israelite 20. Copii găsiți: 4 băeți și 4 fete ;­legitimi: 29 băeți și 22 fete ; ilegitimi: 8 băeți și 5 fete. Din cele 15 căsătorii 7 sunt creștine și 8 israelite. Decesele se împart în modul următor : 23 creștini și 24 israeliți. Intre aceștia au fost 6 copii morți. DIN STRAINETATE In ziua de 16 Septembre Neue freie Presse a fost confiscat pentru că criticase cu prea multă asprime numirea comitelui Belcrech ca președinte al înaltei curți de administra­­țiune.­­Marul lovit, văduse în acestă numire uă nouă măsură a cabinetului în contra pârlitei germane și liberale. —" — The Daily Naos anundță că guvernul Grec ar fi ordonat se se clădescă două fru­­móse giamiî, una la Atena, cea­l­altă la Corfu. Acest act al guvernului d-lui Comandu­­ros este menit a dovedi­otărîrea Greciei d’a împăca și d’a guverna deosebitele nemuri care se află pe nouile teritorie ce’i s’au cedat. Se scrie din Carlsruhe că serbările care vor avea loc de­uă dată în acest oraș cu ocasiunea nunților jubilare a marelui duce și marei ducese de Baden și a căsătoriei principesei Victoria cu prințul regal al Su­ediei, vor fi din cele mai strălucitore. Printre personele înalte care sunt accep­­tate, se vor afla împăratul și împărătesa Germaniei , regele, regina și principii Oscar Carol și Eugeniu de Suedia , principele moștenitor al Germaniei, precum și princi­pele și principesa Wilhelm și principele Henric de Prusia ; principele regal de Da­nemarca ; marele duce și marea ducesă Mihail de Rusia și copilul lor, marele duce Mihail ; marele duce de Hessa cu princi­pesa Victoria și Elisabeta de Hessa ; marele duce de Sax-Weimar și principesa Elisabeta de Sax-Weimar ; principele și principesa Wilhelm de Würtemberg; marele duce moș­tenitor și marea ducesă de Meclemburg- Severin ; principele moștenitor și principele de Sax-Meiningen ; principele și principesa de Waldec și Pyrmont cu fiica lor, princi­pesa Elena ; principele moșcenitor de Ho­henzollern ; principele și principesa de Lei­­ningen și fiica lor Alberta; principele Ni­­colae de Nassau; principele moșcenitor și principesa de Fürstenberg; principele și principesa Enric XIX de Reuss. Circulara d-lui ministru de interne către d-nii prefecți din țară. Domnule prefe­t, Legea rurală împroprietărind pe foștii clă­­cași, a îngrijit a pune restricțiile cerute de starea de cultură de atunci a celor împro­­pri­tăriți, pentru a nu fi exploatați de cei deprinși a se folosi de simplitatea lor, și ast­fel, prin art. VII, a oprit pentru un timp de 30 de ani înstrăinarea pământurilor ce li se cedase. Cu totă acesta prevedere a legei din 1864, s’a găsit mijlocul ca uă parte din sătenii , proprietarițî să fie deposedați de pământul lor, și a fost nevoie, pentru a se restabili autor tatei legei din 1864, do­uă nouă lege care a redat înapoi sătenilor pă­mânturile ce înstrăinase, contra legei din 1864. Acestă lege ense, s’a ocupat numai de pământurile pe care sătenii în viață le în­străinase, nu însă și de acelea cari s’au înstrăinat după gmartea proprietarului, sau a aceluia care nu a fost în stare a ’î plăti rescumpărarea. Art. VIII al legei din 1864­otărasce: „Când un saton va muri fără testament sau fără a avea moștenitorî legitimi, par­tea lui de pământ o va lua comuna, cu îndatorire de a plăti datoria lui pentru des­păgubirea clăcei, după art. XXII. »Tot către comună va trece și proprie­tatea sătănului, care până la lichidare, nu va fi în stare d’a răspunde, din orî-ce îm­­pregiurare, despăgubirea cuvenită stăpâ­nului de moșie, și care va declara că nu voesce a păstra proprietatea mea.* Int meiat pe restul acestei legi vă invit, d-le prefect, se’mî dați, în termen de cel mult una lună, un­­ tablou exact de starea în care să găsesc cele conținute în artico­lul de mai sus al legei rurale. In acest tablou se va trece, pentru fie­care comună: 1. Câți săteni împroprietăriți au murit de la 1864 încace fără moștenitori ; 2. In ce categorie de împroprietărire se afla, adică cu câte pogone . 3. Ce s’a făcut pământul lor? 4. Décá s’a luat comuna, este venitul lui trecut în budget ? Și plata rescumpără­­rea lui la cheltueli? 5. Câți săteni au declarat la comună că nu pot plăti rescumpărarea, și ce a fă­cut comuna ? 6. A plătit comuna pentru aceștia răs­cumpărarea, a trecut’o­a cheltuelile ei bud­getare și produsul l’a făcut venit ? 7. Câți s­­tenî au murit având moșteni­torî ? Câți moștenitorî a avut ? Cum s’a îm­părțit pământul rămas ? Socotesc de prisos, d­­e prefect, a vă a­­trage atențiunea asupra importanței aces­tei cestiuni. D-vostră, la facia locului, sunt sigur că ați simțit mai de aprope răul, și nu ați asceptat de­cât cererea mea ca să dați curs acestei lucrări, și de aceea sunt sigur că timpul ce am pus pentru primirea acestei sciințe, este mai mult de­cât suficient, pen­tru ca, la rândul meu, să fiți gata, ca, la deschiderea Corpurilor legiuitore, si pot propune d-lor represintanțî ai țăreĭ, măsu­rile ce merită a se lua într’un atât de im­portantă cessiune. Primiți, d-le prefect, încredințarea dis­tinsei mele considerațiuni. Ministru: C. A. Rosetti Liceele de fete în Francia In Francia, s’a petrecut un fapt în tim­pul alegerilor, care a trecut aprope neve­­d­ut în mijlocul agitațiunei: un decret a fi­xat condițiunile generale în care se vor sta­bili liceele și gimnastele de fete. E că de­cretul. Art. I. Stabilimentele publice de instruc­țiune secundară pentru fete, instituite prin legea de la 21 Decembre, 1880, sunt : sau licee ale Statului, sau gimnaste comunale. Regimul lor este externatul. Se pute adăuga și internatul, după ce­rerea consilielor municipale, și după înțele­gerea între ele și Stat. Aceste internate trec în chieltuelile mu­nicipalităților. Art. II. Pentru a dobândi dreptul d’a în­ființa un liceu, orașele vor trebui, conform legei de la 15 Martie 1850 (art. 73), să facă chieltuielile de construcțiune și apro­­priațiuni dobândite pentru acesta, să aducă mobilierul și colecțiunile trebuinciose învă­țământului, să asigure întreținerea și repara­­țiunea clădirilor. Orașele care vor vor să a șede un internat pe lângă un liceu, trebuie să -și procure lo­calul și mobilierul trebuincios, și să fun­­deze pentru 10 ani, cu sau fără concur­sul departamentului, un număr de burse fixate din rând în rând cu ministerul. La trecerea celor 10 ani, orașele și departa­mentele vor fi libere de a suprima bursele, afară de dreptul dobândit de bursierii deja esistenți. Art. 3. Pentru a se­­ stabili un colegiu comunal de fete, ori-ce oraș trebuie, con­form prescripțiunilor legei de la 15 Marte 1850 (art. 74), se implinesc­ condițiunile următore: se facă un local propriu­ seolei și să-i asigure întreținerea; să facă și să întreț­e, în acest local, mobilierul trebuin­cios la ținerea cursurilor și a pensionatu­lui, dacă stabilimentul primește eleve in­terne. Va garanta, între altele, pent­ru o­ trecere de 10 ani cel puțin, întreținerele fixe a personalului însărcinat fie cu administrațiu­­nea, fie cu învățătura. Aceste întrețineri vor fi considerate ca uă cheltuilă obliga­torie pentru comună, în cas când n’ar fi su­ficiente veniturile proprii ale stabilimentului. Art. 12. Un program luat dupe avisul consiliului superior al instrucțiunii publice va determina: 1. Numărul anilor de studii; 2. Obiectele de Învățat în fie­care clasă; 3. întrebuințarea timpului (clasele, stu­­diile, recreațiunile, prânzul, etc. etc.). Clasele primare, destinate a prepara e­­leve pentru cursurile secundare, vor putea fi alăturate pe lângă liceele sau colegiile de fete. In momentul intrării­ în colegiu sau în liceu, fie­care elevă va fi supusă înaintea unei comisiuni, compusă din directore și după profesori sau profesore, la un examen prin care să constate ce clasă este în stare să urmeze, va mai fi pe lângă acesta, la finele fie­cărui an școlar un esamen­­ de trecere. V­ARIETATE IX Monastirea Bana din orașul Buzeu. Rezidită din temeliă de Adriana, soția văduvă a lui Șerban Cantacuzin , acestă biserică este mult mai verniiă de­cât re-e­­dificarea iei, însă nu să pute afirma in mod cert nici data precisă a primei fun­­dațiuni, nici decâ primii săi fundatori sunt verî­ un domn, sau vr’uă personă ilustră ;

Next