Romanulu, septembrie 1881 (Anul 25)
1881-09-11
800 case pe vinovați ci, credând că societatea i-a pus acolo pentru ca cu orice chip, pe drept sau pe nedrept să populeze pușcăriele, nu se dau în lături de a speria pe jurați cu fantasmele victimelor cari cer răsbunare, și răpesc astfel prin violență verdictul de condamnare de la niște omeni sfioși care-și zie că este natural ca omul găsit culpabil de magistrați savanți și acuzat cu vehemință de un om ce ar trebui se fie imparțial este cu adevărat vinovat Și dacă inima ne sângerăză când vedem așa de des că doi-trei ani după condamnarea inocenților se găsesc adevărații culpabili, de ce să încriminăm mai lesne pe jurații cari au trebuit se se pronunțe în câteva ore, și nu pe magistrații cari au avut atât timp să se lumineze ? Și decă trebuie se ne înfuriăm pe cineva, de ce uităm codul nostru de instrucție criminală, bun pentru vremile inchisiției, iar nu pentru timpurile nóstre ?! De ce uităm puterile esorbitante ale judelui de instrucție despre care un Român cu inima mare a dds: »S’au dărâmat Bastiliile, dar a rămas în piciure Bastilia cea mai grozavă, judecătorul de instrucțiune!* Oricât ar fi ânsă de rele judecățile juriului criminal, ele numai atunci ar putea fi un argument contra juriului civil când ați cere desființarea juriului criminal. Ei bine, nu cutezați se cereți desființarea juriului criminal și când v’am pus întrebarea de ce, voi ați răspuns că juriul criminal este pentru acusat uă garanție de bună judecată ! Etă-ve consecința ! Etă-vă logica! Etă unde ajunge cine nu plăcă de la nici un principiu, se rătăcește în cale! Dar ceva mai mult, juriul ce vă propunem n’are a face cu juriul criminal. Juriul criminal este tras la sorți și adesea se compune din bătrânii pensionari asupra cărora gesticulările acusațiunea sau ale apărărea au un efect sdrobitor , jurații civili ce vă propunem vor fi desemnați de către împricinați ei însășî. Tot astfel adversarii noștri se lăgă deotărîrile juriului pentru espropriațiune din causă de utilitate publică. Se cjice că s’au datotărîrî scandalóse, îndemnișărî exagerate și ni se citără iar cașuri celebre, după vechiul obiceiu. Se pate se fie așa , se pate ca în lupta dintre un interes al particularilor și interesul statului, jurații se fi părtinit pe particulari, dar magistrații nu părtinesc eî are întotd’auna pe stat ? Cine pote contesta că Statul n’are întotd’auna sorți de câștig dinaintea tribunalelor fie o causa bună sea rea ? Și să nu se zică că acuz pe magistrații noștri, căci aci nu este vorba de persone ci de instituțiuni, și cum nu aprob pe cine dice că avocații noștri au făcut laude exagerate magistraturei pentru că aű a pleda dinaintea ei, tot așa nu mî e târnă să spun adevărul pentru că am destulă stimă pentru judecătorii noștri ca să scrți că vor vedea lesne că nu contra lor, ci contra organismrei judiciare în sine se îndrepteza atacurile nostre. Dar cea mai vehementă critică, ce se putea face magistraților noștri, și încă magistraților noștri inamovibili, a fost făcută de chiar oratorul căruia răspund prin aceste linii. Voind să probeze că jurații sunt nedrepți, ne a spus cum că aa dată un juriu de espropriațiune alocase uâ idemnitate monstruasa. Ce era de făcut contra lucrului judecat ? Pe dreptate nimic, dise onor, nostru adversar, căci jurisprudința stabilită și mai totă doctrina sunt de părere că primăria devenise proprietară pe acest loc ma î nainte chiar de fixarea indemnităței, doctrină așa de sigură încât espropriatul dârîmase chiar casa. Și cu tote acestea onor, curte de casațiune decise că primăria avea dreptul se renunțe la espropriare, adică după chiar onora meu adversar, curtea de casațiune violă legea într’un mod vădit. Dăcă nici jurații nici curtea de casațiune n’au sorut să facă dreptate, pentru ce vă plângeți numai de jurați și vă închinați dinaintea magistraților? Ni se mai obiecteza în sine că judecătorii comerciali, adevărați jurați, nu vciü să judece. Lucrul nu mă miră pentru că ați avut imprudința să le dați și judecata cestiunea de drept! Dar de ce nu propuneți abolirea lor ? Să ne spuneți vă domi, de ce vă contradiceți ? Și ar fi bine să nu mai faceți statistica relelor judecăți ale juraților, ca să nu vă facem și noi dosarul relelor judecăți ale magistraților, căci nu se seie cu cât dosarul ce am întocmi noi ar fi mai voluminos decât lista d-vostră ! j Dim. O. Ionescu. Doctor în drept ROMANELE, 11 SEPTEMBRE 1881 a propus un al treilea mijloc. El ar răspunde concesiunilor Sântului Scaun prin concesiuni analoge privitore la neaplicarea câtorva legi, dar fără nici un angajament formal și absolut pentru viitor. POLITICA ESTERNA. întrevederea de la Dantzig Journal de St-Petersburg mai revine asupra intrevederea de la Dantzig: „Astfel după cum s’a vădut în rezumatele telegrafice înserate în numerile nóstre din urmă, câteva chiare au căutat ca să rădice intrevederea de la Dantzig orice însemnătate. Dăcă voesc să spună prin acesta că ea n’a fost uă amenințare pentru nimeni, atunci au avut mare dreptate. Nu este mai puțin adevărat ănsă, că întâlnirea acesta a dat un mare semnificare faptului, că ea a urmărit de aprope schimbarea domniei care s’a făcut la noi, împăratul nu putea să dea uă mai bună dovadă de fidelitatea sea ambdelor tradiționale ale imperiului și familiei săle, decât mergând să strângă cu cordialitate mâna amicului și aliatului augustului său părinte. Dar, o repetăm, nimeni nu pate să se îndoiască că cei două suverani sunt animați de aceleași sentimente pacifice.* Afacerile din Tunis După diarul Paris, d. I Toustan ar fi intrat, în întrevederile săle, cu d. Barthélemy St. Hilaire, în cele mai mari amănunte asupra situațiunei în Regină. După ce s’a impus beiului protectoratul francez, ar fi trebuit, după densul, că acțiune energică și grabnică, spre a isbi imaginațiunea poporațiunei și a sfărâma tote împotrivirile. Din nenorocire, planul general s’a schimbat, de mai multe ori, și, în loc d’a sfirși în câteva cfre, operațiunile au fost conduse cu atâta moliciune, încât se putea crede că Francia nu este otărîtă a merge până la capăt. D. Roustan a stăruit și asupra reorganisărei financiare. Ministrul a amânat acestă măsură urgentă, prin nisce considerațiuni pentru puterile represintate în comisiunea de control, și pentru a nu cere noui credite Camenilor. Prin acesta amânare, s’a paralisat acțiunea ministrului reședințe, care nu avea nici deplina libertate d’a purifica ’naltul personal tunisian. Acestă atitudine espectativă a făcut pe Francia să părdă forösele câștigate prin espedițiune și a permis omenilor de la Bardo și Arabilor se se îndoiescă de puterea sea Și acum insurecțiunea este pretutindeni. Trebuie năbușită îndată. Reorganisarea Reginței trebuie amânată după împăciuirea completă a țărei. Trebuie ca Francia se se folosască de esperiență, adică să trimită fără intârdiare, puteri îndestulătore, peste tot 25,000 omeni. D. Roustan crede că uă orecare inițiativă trebuie lăsată comandantului corpului espediționar în Tunisia, întrebat de ministru asupra duratei probabile a operațiunilor, d. Roustan ar fi respins că totul se pate sfirși în cinci săptămâni cel mult, dăcă înaintea sfîrșitului lunei armata s’ar îndreptat spre Kaiman. D. Roustan ar fi espus asemenea ideile sale în privința organisărei unei gendarmerii indigene destinată a restabili siguranța în țără. Berlinul și Sântul-Scaun Restabilirea relațiunilor diplomatice între Prusia și Vatican face obiectul unui articol al ziarului l’Italie care se ocupă mai cu semă a precisa starea actuală a cestiunei. (Marele an anunțat că vă dată raportele diplomatice stabilite, vor începe negocierile numai pentru încheierea unui modus vivendi. Faia romană asigură că cele două negocieri au mers împreună, și că este absurd de a -și închipui cineva că guvernul din Berlin și Sântul Scaun au cădiri de acord numai asupra reînceperea raporturilor diplomatice, fără a avea în același timp garanția menținerei stabile a unei legațiuni care, afară numai de oă înțelegere prealabilă asupra Gestiunilor pendinte, ar putea să fie din nou desființată după câtva timp. De fapt, adaugă l’Italie, acest acord prealabil s’a și făcut. Sântul Scaun a consimțit a da guvernului din Berlin garanții speciale, privitore la numirea episcopilor și a altor păstori spirituali, și, în schimb, a cerut garanții pentru abolirea legală sau de fapt a legilor cari, până acum, au fost mai mult sau mai puțin aplicate împotriva catolicilor. Este vorba numai de a învinge susceptibilitățile principelui de Bismarck, care ar voi să nu aplice orecare legi, fără însă a voi un angajament absolut pentru viitor. Din partea sa, principele de Bismarck, SGIRI D ALEDILEI A sera s’a rădicat vântul și a început să plouă. A mai ploat în timpul nopții. Astă dî dimineță, cerui e noroi, iar temperatura s’a modificat cu totul. Termometrul la orele 8 dim. arătă 7 °. * *XSâmbătă, 5 Septembre, Ion Brătianu, președintele consiliului de miniștrii, a fost la Sinaia, pentru a presinta omagiile sale A. S. R. Principesei de Hohenzollern. Maiestățile Lor au bine-voit a invita în aceiași di la dejun pe d. ministru-președinte, pe d. general Haralambie, pe d. I. Câmpineanu, guvernatorul Băncei naționale, și alte persone de distincțiune. * A doua di, Duminică, A. S. R. Principesa de Hohenzollern a bine-voit a primi pe Eumea Mitropolitul Primat care, cu acestă opasiune , a rostit următorele cuvinte : Alteță Regală, »Clerul bisericei române, care respectă și iubesce pe al său Rege, Fiul Vostru, este fericit, a saluta sosirea Alteței Vostre Regale în patria nostră. Eu, care sunt represintantul său, Vă felicit, în numele lui și al meu, rugând pe bunul D-deu să Vă fie timp îndelungat în deplină sănătate. Facă Cerul, Alteță Regală, ca, ori de câte ori veți reveni printre noi să găsiți noui progrese, noui isbând fi câștigate patriei nóstre supt cârma Fiului Vostru, Regele nostru mult iubit.* După acesta, Maiestățile Lor, împreună cu A. S. R. Principesa Mamă, au mers la biserică, pentru a asista la sânta leturghie. Oborul mitropoliei venise anume pentru acest serviciu. După săvârșirea sântei leturghii, I. P. S. S. Mitropolitul Primat a hirotonisit pe superiorul monastirei, dându-i dreptul de a purta mantia, mitra și cârja. La dejunul Maiestăților Lor au avut onore a lua parte I. P. S. S. Mitropolitul Primat, d. Dumitru Brătianu , președintele Adunărei deputaților, care mersese să salute de bună venire pe A. S. R. Principesa de Hohenzollern, superiorul monastirei Sinaia și alte persone e distincțiune cari să aflați în Sinaia.* . * * Primim din Piteșc! următorea telegramă: Astăzî, 9 Septembre, studenții universitari au venit spre a visita locurile să dată locuite de Tudor Vladimirescu și mormântul fraților Golesci. Mâne, după ră ședință asupra statutelor congresului, studenții se vor întorce la Bucuresci, unde se vor despărți până la Septembre viitor. * * * Mâne, Vineri, la trib. Ilfov, secția I civilă vor urma desbaterile începute ieri ale procesului profesorilor destituiți de către administratorii seminarului Nifon. D. C. Boerescu, avocatul administrației, va sfirși pledoaria sea. Causa profesorilor este susținută de d-nii Petre Grădișteanu, Dim. Giani și G. Marian. îji vî* * M. S. Regele a bine-voit a acorda d-lui locotenent-colonel Al. Candiano-Popescu , din statul-major regesc, înalta autorisațiune pentru a putea primi și purta însemnele ordinului Frantz-Joseph, în gradul de comandor, ce i s’a conferit de M. S. Imperatorele Austriei, Rege al Ungariei, etc. * * * D. L. Manovici, actual magaziner clasa II la biuroul vamal Turnu-Severin, este numit în funcțiunea de revisor clasa I , la biuroul vamal Constanța. * * * De la 30 August până la 6 Septembre s’au născut în Iași 64 copii, s’au făcut, 15 căsătorii, ș’au murit 47 persone. Nascerile se împart astfel: Băeți creștini 16. , Israeliți 21. Fete creștine 7. Israelite 20. Copii găsiți: 4 băeți și 4 fete ;legitimi: 29 băeți și 22 fete ; ilegitimi: 8 băeți și 5 fete. Din cele 15 căsătorii 7 sunt creștine și 8 israelite. Decesele se împart în modul următor : 23 creștini și 24 israeliți. Intre aceștia au fost 6 copii morți. DIN STRAINETATE In ziua de 16 Septembre Neue freie Presse a fost confiscat pentru că criticase cu prea multă asprime numirea comitelui Belcrech ca președinte al înaltei curți de administrațiune.Marul lovit, văduse în acestă numire uă nouă măsură a cabinetului în contra pârlitei germane și liberale. —" — The Daily Naos anundță că guvernul Grec ar fi ordonat se se clădescă două frumóse giamiî, una la Atena, cealaltă la Corfu. Acest act al guvernului d-lui Comanduros este menit a dovediotărîrea Greciei d’a împăca și d’a guverna deosebitele nemuri care se află pe nouile teritorie ce’i s’au cedat. Se scrie din Carlsruhe că serbările care vor avea loc deuă dată în acest oraș cu ocasiunea nunților jubilare a marelui duce și marei ducese de Baden și a căsătoriei principesei Victoria cu prințul regal al Suediei, vor fi din cele mai strălucitore. Printre personele înalte care sunt acceptate, se vor afla împăratul și împărătesa Germaniei , regele, regina și principii Oscar Carol și Eugeniu de Suedia , principele moștenitor al Germaniei, precum și principele și principesa Wilhelm și principele Henric de Prusia ; principele regal de Danemarca ; marele duce și marea ducesă Mihail de Rusia și copilul lor, marele duce Mihail ; marele duce de Hessa cu principesa Victoria și Elisabeta de Hessa ; marele duce de Sax-Weimar și principesa Elisabeta de Sax-Weimar ; principele și principesa Wilhelm de Würtemberg; marele duce moștenitor și marea ducesă de Meclemburg- Severin ; principele moștenitor și principele de Sax-Meiningen ; principele și principesa de Waldec și Pyrmont cu fiica lor, principesa Elena ; principele moșcenitor de Hohenzollern ; principele și principesa de Leiningen și fiica lor Alberta; principele Nicolae de Nassau; principele moșcenitor și principesa de Fürstenberg; principele și principesa Enric XIX de Reuss. Circulara d-lui ministru de interne către d-nii prefecți din țară. Domnule prefet, Legea rurală împroprietărind pe foștii clăcași, a îngrijit a pune restricțiile cerute de starea de cultură de atunci a celor împroprităriți, pentru a nu fi exploatați de cei deprinși a se folosi de simplitatea lor, și astfel, prin art. VII, a oprit pentru un timp de 30 de ani înstrăinarea pământurilor ce li se cedase. Cu totă acesta prevedere a legei din 1864, s’a găsit mijlocul ca uă parte din sătenii , proprietarițî să fie deposedați de pământul lor, și a fost nevoie, pentru a se restabili autor tatei legei din 1864, două nouă lege care a redat înapoi sătenilor pământurile ce înstrăinase, contra legei din 1864. Acestă lege ense, s’a ocupat numai de pământurile pe care sătenii în viață le înstrăinase, nu însă și de acelea cari s’au înstrăinat după gmartea proprietarului, sau a aceluia care nu a fost în stare a ’î plăti rescumpărarea. Art. VIII al legei din 1864otărasce: „Când un saton va muri fără testament sau fără a avea moștenitorî legitimi, partea lui de pământ o va lua comuna, cu îndatorire de a plăti datoria lui pentru despăgubirea clăcei, după art. XXII. »Tot către comună va trece și proprietatea sătănului, care până la lichidare, nu va fi în stare d’a răspunde, din orî-ce împregiurare, despăgubirea cuvenită stăpânului de moșie, și care va declara că nu voesce a păstra proprietatea mea.* Int meiat pe restul acestei legi vă invit, d-le prefect, se’mî dați, în termen de cel mult una lună, un tablou exact de starea în care să găsesc cele conținute în articolul de mai sus al legei rurale. In acest tablou se va trece, pentru fiecare comună: 1. Câți săteni împroprietăriți au murit de la 1864 încace fără moștenitori ; 2. In ce categorie de împroprietărire se afla, adică cu câte pogone . 3. Ce s’a făcut pământul lor? 4. Décá s’a luat comuna, este venitul lui trecut în budget ? Și plata rescumpărărea lui la cheltueli? 5. Câți săteni au declarat la comună că nu pot plăti rescumpărarea, și ce a făcut comuna ? 6. A plătit comuna pentru aceștia răscumpărarea, a trecut’oa cheltuelile ei budgetare și produsul l’a făcut venit ? 7. Câți stenî au murit având moștenitorî ? Câți moștenitorî a avut ? Cum s’a împărțit pământul rămas ? Socotesc de prisos, de prefect, a vă atrage atențiunea asupra importanței acestei cestiuni. D-vostră, la facia locului, sunt sigur că ați simțit mai de aprope răul, și nu ați asceptat decât cererea mea ca să dați curs acestei lucrări, și de aceea sunt sigur că timpul ce am pus pentru primirea acestei sciințe, este mai mult decât suficient, pentru ca, la rândul meu, să fiți gata, ca, la deschiderea Corpurilor legiuitore, si pot propune d-lor represintanțî ai țăreĭ, măsurile ce merită a se lua într’un atât de importantă cessiune. Primiți, d-le prefect, încredințarea distinsei mele considerațiuni. Ministru: C. A. Rosetti Liceele de fete în Francia In Francia, s’a petrecut un fapt în timpul alegerilor, care a trecut aprope nevedut în mijlocul agitațiunei: un decret a fixat condițiunile generale în care se vor stabili liceele și gimnastele de fete. E că decretul. Art. I. Stabilimentele publice de instrucțiune secundară pentru fete, instituite prin legea de la 21 Decembre, 1880, sunt : sau licee ale Statului, sau gimnaste comunale. Regimul lor este externatul. Se pute adăuga și internatul, după cererea consilielor municipale, și după înțelegerea între ele și Stat. Aceste internate trec în chieltuelile municipalităților. Art. II. Pentru a dobândi dreptul d’a înființa un liceu, orașele vor trebui, conform legei de la 15 Martie 1850 (art. 73), să facă chieltuielile de construcțiune și apropriațiuni dobândite pentru acesta, să aducă mobilierul și colecțiunile trebuinciose învățământului, să asigure întreținerea și reparațiunea clădirilor. Orașele care vor vor să a șede un internat pe lângă un liceu, trebuie să -și procure localul și mobilierul trebuincios, și să fundeze pentru 10 ani, cu sau fără concursul departamentului, un număr de burse fixate din rând în rând cu ministerul. La trecerea celor 10 ani, orașele și departamentele vor fi libere de a suprima bursele, afară de dreptul dobândit de bursierii deja esistenți. Art. 3. Pentru a se stabili un colegiu comunal de fete, ori-ce oraș trebuie, conform prescripțiunilor legei de la 15 Marte 1850 (art. 74), se implinesc condițiunile următore: se facă un local propriu seolei și să-i asigure întreținerea; să facă și să întrețe, în acest local, mobilierul trebuincios la ținerea cursurilor și a pensionatului, dacă stabilimentul primește eleve interne. Va garanta, între altele, pentru o trecere de 10 ani cel puțin, întreținerele fixe a personalului însărcinat fie cu administrațiunea, fie cu învățătura. Aceste întrețineri vor fi considerate ca uă cheltuilă obligatorie pentru comună, în cas când n’ar fi suficiente veniturile proprii ale stabilimentului. Art. 12. Un program luat dupe avisul consiliului superior al instrucțiunii publice va determina: 1. Numărul anilor de studii; 2. Obiectele de Învățat în fiecare clasă; 3. întrebuințarea timpului (clasele, studiile, recreațiunile, prânzul, etc. etc.). Clasele primare, destinate a prepara eleve pentru cursurile secundare, vor putea fi alăturate pe lângă liceele sau colegiile de fete. In momentul intrării în colegiu sau în liceu, fiecare elevă va fi supusă înaintea unei comisiuni, compusă din directore și după profesori sau profesore, la un examen prin care să constate ce clasă este în stare să urmeze, va mai fi pe lângă acesta, la finele fiecărui an școlar un esamen de trecere. VARIETATE IX Monastirea Bana din orașul Buzeu. Rezidită din temeliă de Adriana, soția văduvă a lui Șerban Cantacuzin , acestă biserică este mult mai verniiă decât re-edificarea iei, însă nu să pute afirma in mod cert nici data precisă a primei fundațiuni, nici decâ primii săi fundatori sunt verî un domn, sau vr’uă personă ilustră ;