Romanulu, octombrie 1881 (Anul 25)

1881-10-09

896 ROMANULU, 9 OCTOMBRE 1881 grația iei femenină înăscută se află mai multă maiestate decât îi poteda un coronă. Surîde necontenit, rîde adesea, dar este și forte lesne de mișcat, și în ochii sei cam slabi, cari privesc forte de aprope, ca cum ar voi să descifreze mai repede cugetările omului, se vede forte adeseori lucindă lacrimă. Se sclă că preferă costumul național român oricărei alte toalete. Nu voiesc să afirm că ea este aceea care l-a adus la modă, dar ea a împedicat moda d’al arunca în strențele trecutului. In acest vestment ar trebui ea să fi d espusă în fotografii, naltă, sveltă, graciosă, regină prin propria iei valore, ci nu numai prin armoaicele iei. Astfel se cuvine să fiă ea pe pagina ântâia a poesiilor sale care au apărut deja și a diratórelor române, pe care cugetă a le publica într’un di. Am avut onórea d’a citi diarul reginei ș’a conversa cu densa, un caet în care obicînuesce a scrie în franțuzesce ideile și impresiunile sale. Stilul este minunat. Déca câte uă dată cugetarea nu ’șî a găsit forma definitivă, care o întipăresce întocmai ca p’uă monedă ș’o pune apoi în circulare, causa este nerăbdarea nobilei femei, care preferă a produce ceva nou, de cât a reciti ceea ce a scris, a cugeta din nou, decât a se oglindi în cugetările cele vechi. M’a surprins scrierea sea , mi s’a părut accentuată, simplă, ca și spiritul pe care’l servă, largă, curgetare, ca și espresiunea ce reproduce, mare și fermă, precum scrie un femee cu caracter, n’are nici de cum trăsura miserabilă bărbătescă, pe care o afectezá unele scriitore, și pe d’altă parte desprețuesce acele maniere femeesc desagerate, atât de mult plăcute cochetelor cu un talent mic. Mi s’a întâmplat se văd pe principesă îngrijată de renumele iei literar, temându-se de el sau fiind cel puțin în perplecsitate. Adeseori am găsit în jurnalul său nisce cestiuni formulate într’un chip forte picant în privința scriitorelor. Numele de Bas bleu îngrozesce pe nedrept pe acesta frumosă femeiă. De altmintre la causa acestei mărturir, este uă neîncredere plină de iubire pentru omenire. Nici uă răutate, cel mult puțină ironie. Ca femeă ea este totdeauna gata să dea ajutor; ca principesă, ea este gata și pentru desamăgire, ca cum ar fi renunțat chiar și la speranță. Asupra datorielor regilor am citit în minunata carte nisce masime fortei drepte, lipsite de orice orgoliu, oi asupra drepturilor poporelor nisce cugetări eră șî forte drepte și cu totul departe de a esprima frica, lingușirea sau alergarea după popolaritate. Amorul își găseșce negreșit locul în scrierele sentimentale ale unei femei iubitore și iubită; dar tot acea grabă naivă a dictat și acastă mărturire. Pasiunea sălbatică nu se apropie de această scriitare, întocmai ca uă furtună care nu pate s’o atingă ; inima iei respiră uă delicateță linișcită, bate în nișce cercuri aeriane pacinice, unde datoria și avarea se desfășură în veselie, și asupra sufletului său s’ar potrivi cu greu ceea ce „Carmen Sylva” a scris despre sora mea în spirit, călugărița Hroswitha: Chiar și supt vSl trebuie ca sângele Să curgă neobosit în unde sălbatice. Totuși zidurile celulei mele nu țin mult semn despre acest foc ardetor. Cu un cuvânt, pot da asigurarea că în foile ce mi s’a permis se citesc, se vede un dar adevărat literar și România este prin urmare forte fericită că posedă în aaceea’șî ființă uă regină graciosă și uă scriitare plină de talent. Acesta este tot ce pot spune, ce trebuie se spun la plecarea mea din Bucuresci. Mă simt încă prea aprope de ’nalta casă ospitalieră, spre a povesti mai mult ; totuși vom căuta să mă despăgubesc Indeta ce voi fi mai departe. Mi se pare că atunci cuvântul va fi mai ușor. Depărtarea în spațiu face ca se apară depărtate chiar și lucrurile care d’abia au trecut, și daca aș putea să fiă astăzi numai reporter, — un rol în fața căruia tremur puțin — pare că mai târiu îmi va fi dat să fac pe istoricul—un rol pe care ’l cer cu ardere. POLITICA ESTREM. Cestuunea ministerială în Francia. Se scie că în urma întrevederii d-lui Gambetta cu președintele Republicei, acesta a chemat pe președintele consiliului de miniștrii și i-a făcut cunoscut între vorbirea ce a avut cu d. Gambetta. Corresponding Havas ne dă câteva amănunte asupra acestei întrevederi. Este cunoscut că d. Jules Ferry era partizanul formării unui minister înaintea întrunirii Camenilor, și că compta, decá d. Gambetta primea acesta misiune, a depune, în consiliul de miniștrii, demisiunea sea și aceea a colegilor săi în mâinile președintelui Republicii. Modul cum a alunecat convorbirea între d. Grévy și d. Gambetta, a modificat intențiunile președintelui consiliului, și este probabil că miniștrii nu vor da demisiunea lor atât de repede pe cât s’a putut crede. Cu tote acestea nu este încă nimic sigur în acesta privință, și s’ar putea întâmpla ca Jurnalul oficial să anunțe, înaintea întrunirii Camerilor, că cabinetul a demisionat și că miniștrii rămân în funcțiune pene la numirea succesorilor lor. Cu modul acesta, ar putea ca se se presinteze înaintea Camerilor și să răspundă de actele lor, față [c’uă interpelațiune ce li s’ar face. Acesta este versiunea Corespondinții oficiase, și nota sea are totă înfățișarea unei note comunicate. Greutățile situațiunei în Austro-Ungaria Journal des Débats, vorbind în primul său Paris despre numirea provisoriă a d-lui Szlavy, ca ministru de finance al monarciei austro ungare și ca ministru al afacerilor străine, arată cam sunt greutățile reale ale unei situațiuni prin retragerea comitelui Andrassy. N’ar veni în spiritul nimenui, dice fóia francesa, că mortea ministrului afacerilor străine a monarhiei, se pot schimba în lunile sale esențiale politica urmată de câțiva ani de Austria, și al cărei caracter principal este înțelegerea intimă cu Germania. O altă trăsură însemnată a acestei nouă politice este de netăgăduit interesul din ce în ce mai mare ce este chemată ca să aibă Austro-Ungaria în afacerile orientale, interes care nu pute s- o împedice, în acelaș timp, d’a nu cugeta serios la gestiunile cari privesc d’aprope Occidentul. De când cu ocupațiunea Bosniei și Brțegovinei politica esterioră a Austro-Ungariei s’a îndreptat două dată spre Orient. Ungurii, cari au resistat întotdeauna la uă anexiune de nouă poporațiuni slave la monarhia Austro-Ungară, au trebuit să fie forte resemnați prin ocupațiunea Bosniei și Brțegovinei. Totușî ei n’au perdut prin acesta preocupațiunea lor despre u amenințare perpetuă a slavilor de sud, care a nelinișcit întotdeauna spiritul lor. Asigurarea împotriva acestui pericol, ei au căutat’o la ori-ce ocasiune în politica esterioră încredințată unuia dintr’ai lor. Acesta garanție este ea îndestulătore ? Experiența ce se va face va demonstra acesta: înlocuirea comitelui Andrassy cu d. de Haymerle le inspirase orecare tema, care nu fu înlăturată decât prin înțelepta ’ngrijire a ministrului comun al afacerilor străine ; astăzi, acesta frică se redescepta c’uă putere și mai mare. Acesta tema—după Journal de Débats— ar putea să aibă un cuvânt precare, daca ar fi cu putință un altă cale pentru politica esterioră a Austro-Ungariei, decât aceea în care ea se află îngagiată. Când ânse se observă bine situațiunea, se recunosce îndată că orice schimbare a politicei Austro-Ungare este cu neputință. Un om de Stat slav ar fi obligat, ca și un ministru german sau ungur, ca se urmeze acesta liniă politică, afară numai daca nu se va răsturna tot în politica interioră, prin înlocuirea sistemului dualist cu sistemul federalist. Dă asemenea eventualitate cnsé, ar fi atât de aventurosă și de amenințătore, încât împăratul Franț Iosef n’ar da voie nimănui la acesta încercare, mai cu semn că nu se vede omul politic slav care să fiă de talia aceea ca să facă acesta cu orecare probabilitate de reușită. Din puntul de vedere parlamentar, greutatea devine încă și mai mare. La Viena venirea la ministerul afacerilor străine a unui ungur, pate se traducă, chiar a doua cri, retragerea cabinetului Taaffe, și nu se vede cum el ar putea să fie înlocuit în mijlocul zăpăcelii naționalităților, ce caracterisă Camera deputaților cisleitani. La Pesta, „este probabil, că nicî-uă măsură venind de la ministerul slav, nu va avea aprobarea Camerii ungare. *j Față c’un asemenea stare de lucruri, se înțelege forte bine eșuațiunea împăratului și notărîrea sea d’a face uă alegere grăbită. întrevederea Țarului cu împăratul Franț Iosef, este asemenea un cuvânt d’a se ține cât se pate mai mult în reservă. „însemnătatea acestei întrevederi s’ar mări de sicur forte mult, decă, în ajunul zilei când ea trebuie să aibă loc, împăratul Austriei ar chema la direcțiunea afacerilor estemare un om politic al cărui nume se aibă uă semnificare cu totul determinată. Numirea provisorie a d-lui Szlavy ar împedica tóte aceste comentări—de altă parte îndestul de superătore—și nu este chiar cu neputință ca acesta situațiune se fiă de lungă durată/ Succesorul baronului de Haymerle. Citim în F Indépendance Belge : „Pe când parlamentul Ungar discută proiectele de adresă ca răspuns la discursul tronului care i-au fost supuse de către diferitele partite, cercurile politice din ambele capitale ale monarhiei austro-ungare continuă a se ocupa mult cu succesiunea baronului Haymerle. Cu tote acestea, nu pare ca uotărîre să fie iminentă. Diferitele partite își dispută cu vioiciune preponderința în politica esterioră, și cererile sunt forte numerose. Alegerea unui ministru de externe este un lucru forte delicat, în momentul mai cu semn în care diferitele naționalități ale monarhiei luptă cu furie pentru recunosterea drepturilor lor, și în care este vorbă de a se reforma alianța celor trei împărați. Baronul de Calice, ar fi forte bine vedut de către partita ungară care ține cu putere la menținerea sistemei dualiste și la statu-quo în Orient. Partita federalistă și slavofilii din Cisleitania opun candidatura d-lui Hübner. Cât despre comnitele Andrassy, reintrarea sa în afaceri nu pare verisimilă atâta timp cât un minister federalist și favorabil aspirațiunilor Slavilor, ca acela al comitelui Taaffe, va sta la putere D’altmin trelea. Gazetta națională din Berlin spune că retragerea cabinetului Taaffe este iminentă. Protecționismul și liberul schimb în Englitera Guvernul britanic nu pare că are se se tema de vr’uă presiune a opiniunii publice, în ceea ce priveste politica sea în cestiunea egiptenă. Oposițiunea aprobă atitudinea pe care guvernul a luat-o în acesta afacere și ratifică prin anticipație măsurile, oricare ar fi ele, ce le-ar lua în înțelegere cu Francia. Acesta reese dintr’un nou discurs rostit la Newcastle de către lordul Salisbury. In acest discurs, după u incursiune pe tărâmul politicei străine, lordul Salisbury a ținut se spună cu venitul său asupra cestiunea politicei economice. Fără a se declara pe față protecționist, el nu a ascuns păcatul său pentru acest regim, și nici nu a eșutat a cere să anchetă asupra resultatelor politicei liber-schimbiste. Aceste cuvinte fac un contrast straniu față cu atitudinea Sirelui Stafford Northcote care, el, nu îndrăsneșce să mărturescă pe față simpatiele sale pentru libertatea comercială. Nu se putea da la lumină mai clar existența conflictului de opiniuni care s’a ivit în sînul partitei conservatore din puntul de vedere al cestiunilor economice. Manifestul ultramontanilor Până acum în Germania numai progresiștiî și conservatorii spresintaseră candidați în orașul Berlin, pentru viitorele alegeri legislative. Ultramontanii vin, la rîndul lor, ca să intre în luptă; ei prezintă do uă dată, în cele șase circunscripții electorale ale capitalei, pe de Schortemer Alst, membru atât al partitei ultramontane cât și al partitei agrară. Intr’un manifest ce au publicat în acesta privință, dar ca motiv al acesteiotărîrî neputința centrului d’a se asocia la oă partită compusă din conservatori liberi, din partizani ai guvernului și alte elemente îndestul de depărtate de opinia ultramontană. Ei aduc aminte în acelaș timp vrăjmășia lor împotriva „comunismului de Stat”, care amenință desvoltarea liberă și pacifică a Statului, șiotărîrea lor de a urmări plina și întrega liberare a Bisericii de supt jugul legilor din Main, nunțând la concediul acordat fără a întrerupe serviciul, este chemat în activitate la vacanța ce este în regimentul 3 de artilerie. * * * Citim în Poșta . Suntem positiv informați că d. ministru al lucrărilor publice a intervenit la direcția generală a căilor ferate române de a regula ca la trenul accelerat, ce plecă noptea din Galați la Bucuresci, să se pue un vagon care se mergă direct în Bucuresci fără ca călătorii se mai schimbe vagonul la Buzău. Mulțumim de ministru de intervenirea sea care va aduce călătorilor multă ușurare, scăpându-i de desagramentele unei schimbări de tren. * * * Se numesc definitiv în posturile ce ocup actualminte cu titlul provisoriu : a) D. M. Andrianu, institutorul clasa III, de la scala No. 2 din Piteșcu. b) Preotul I. Murgășanu, institutorul clasa I. de la scóla No. 2 de fete din Craiova. c) D-na Chiriaca Ștefănescu, institutricea clasa II, de la scala No. 2 de fete din Brăila. * * * Astă-seră, Jouî, la Teatrul Național prima represintațiune a dramei Cazacii și Polonii, pentru reintrarea d-lui M. Pascaly. * * * Pianistul Rosenzweig ne rogă se anunciăm că concertul ce era să-l dea ori, Mercure, la Ateneu se amână pe Sâmbătă. * * * Consiliul comunei rurale Valea Mare, din județul Muscel, se disolvă pentru motivele că s’au găsit împlinirile fiscale neachitate pe ani întregi, drumurile de comunicație în cea mai mare parte ruinate, strejuirea de nopte în neregulă și, în fine, administrațiunea comunei în cea mai completă paralizare, tote acestea provenite din negligința consiliului comunal. * * * Consiliul comunei urbane Oltenița, din județul Ilfov, se disolvă pentru motivele că, interesele comunei sunt cu desăvârșire negligiate, din cauză că membrii ce compun consiliul comunal nu se ocupă de loc de afacerile comunei. Calea ferată a statului Ploesca-Predeal în săptămâna de la 23—29 Septembre anul curent, a produs: Pentru 2,057 călători 10,092 lei 18 bani; pentru 3,576,433 kilograme mărfuri 486 lei 53 bani în mare vitesă și 12,066 lei 90 bani în mică vitesă. Adăugându-se produsul pene la 23 Septembre avem până la 29 Septembre un total de 145,418 lei 41 bani. * * ** SGIRI D’ALEDILEI Colonelul Eracle Arion, ce a fost numit inspector general pentru anul curent, se înlocuesce cu colonelul Canfili Grigore. * * * Batalionul și escadronul de cadre, înființate în Bucuresci, pentru instrucție, se suprimă până la noua disposiție, remâind ca până atunci omenii să se întrunesca la statmajorele regimentelor, supt priveghirea șefilor de corpuri. # * * Căpitanul Stoica Ștefan, din arma artileriei, ce a fost pus în disponibilitate, re DIN STRAINETATE The Times primesce din Indii uă însemnată sorie, înainte de a se duce se atace Candaharul, emirul Abdurahman trimisese un corp de armată, supt ordinele lui Abdul Khudus Khan, despre partea Heratului pentru a ataca acest oraș, a cărui comandă, pe timpul absinței sale, Ayub Khan o încredințase guvernatorului Lumnab. Abdul Khudus Khan a dat lui Lumnab două loviri sângerose și ocupă acum Herat. Ayub Khan, care a aflat acesta scrie în timpul retragerei sale de la Candahar, s-a refugiat pe teritoriul persan. Până la un nou ordin, emirul Abdurahman este, prin urmare, singur stăpân pe Afganistan, a cărui unitate, atât de mult dorită de Englitera, se găsește cu modul acesta împlinită. Gazeta Crucei desminte pentru a doua oră întrevederea d-lui Gambetta cu principele de Bismarck. In același timp Gazeta d’Augsburg primeșce din Berlin următorea depeșă : „Scirea, desmințită din diferite părți, că d. Gambetta s’ar fi dus să visiteze pe d. de Bismarck, trebuie privită ca autentică. Oficioșii nu vor mărturisi nici vă dacă adevărul. — x— CRONICA ARTICOLUL 308 (Urmare) 1) Mai ânteia să fie pre adevărat că căutarea paternităței, sau mai bine (ficend, proba paternităței este imposibilă ? f) A se vedea „Românul” de la 8 Octombie. Multă lume credem că acesta imposibilitate este uă axiomă, și o crede așa de mult încât articolul 340 din codul francez, articol pe care noi l’am copiat în articolul 308 al nostru, nu a fost admis în mod decât fiind că Napoleon se convinsese că proba paternitățeî este imposibilă. Ei bine, acesta este să erore. Și deși nu mă pot întinde aici asupra cestiuneî, voiü proba, cred, în câteva cuvinte că proba paternitățeî este tot așa de ușoră ca oricare altă probă. Intr’adevăr ca să probezi paternitatea trebuie să probezi două lucruri : că aui fost relațiuni între bărbat și femeie și că copilul s’a născut din aceste relațiunî. Primul punt. neapărat că se pate lesne proba. Sunt concubinate tot așa de sclute, de sigur ca și uă căsătoriă. Și în ori ce caz judecătorul este suveran să spue de ce în fapt relațiunile sunt sau nu constante. Al douilea puntense este incompatibil cu uă probă directă. Gestiunea de a se seide că copilul s’a născut din cutare sau cutare relațiune este uă problemă de pură fisiologie, un mister al naturii pe care nu ’l putem cunosce. Trebuie ore din causa acesta să zicem că paternitatea nu este susceptibilă d’a fi probată în justiție? Nu, căci daci ar fi așa nici paternitatea legitimă nu s’ar putea stabili în justiție, imposibilitatea materială fiind aceeași și cu tote acestea legea a dus că în căsătorie copilul este al bărbatului. Ori credeți că legea care a dus acesta a făcut dintr’uă minciună un adevăr absolut, de capriciu sau de interes, fie chiar un interes de salute publică de acelea pentru care legiuitorii calcă în piciore principiele ? Nu! Legea bine a făcut ce a făcut, ea a ținut socotela de un adevăr recunoscut : adecă că în natura și în logica lucrurilor îndată ce este coabitare, locuire împreună continuă, este sigur că copilul este al bărbatului. Acesta este un consecință a faptelor, uă certitudine absolută, care n’ar putea să fie greșită decât când mama ar mai fi avut relațiuni cu alții. Totă cestiunea dar este următorea : femeia fost a sta nu fidelă ? Ei bine, legea a făcut din fidelitatea femeei măritate uă persumpțiune. Bine a făcut căci acesta este regula generală. Dar legea a mers mai departe, a țărmurit cozurile în care bărbatul pare să derîme acesta presumpțiune. Ei bine acesta este uă favore acordată căsătoriei pe care nimeni nu o cere pentru femeile nemăritate. Așa dar legea o zice: femeia măritată este fidelă. Forte bine! Dar de ce să se qlică contrariul pentru femeia nemăritată ? Care este cuvântul ce se pute da pentru acesta? Și atunci ce cerem noi, reformatorii ? Numai atât , legea să nu mai fică din capul locului că orice femee nemăritată este infidelă și să lase pe amantul inculpat ca să probeze el, cum va putea, că femeia cu care a trăit n’a fost fidelă. Se nu se mai fncă dar că paternitatea nu se pate proba. Da, proba directă este imposibilă, dar evidința pate forte bine se resulte și din circumstanțe. In materiă penală, în 99 de cazuri din 100, probă directă nu este și omenii se condamnă după presumpțiune. Dis’a cineva că este uă nedreptate? Nu, căci circumstanțele sunt așa că fac culpabilitatea evidente. Repetâncă vă dată. Din momentul în care am probat coabitațiunea, presumpțiunea este că concubinul este tatăl copilului. Și astă presumpțiune n’ar fi inesacră decât décâ legea ar fi ce, ca adî, că femeia nemăritată este totdeauna infidelă. Ei bine, asta ar fi un monstruoșitate! Și să nu se creda că femeia măritată va fi pusă alături cu cea nemăritată. Nu! căci în căsătorie bărbatul nu pate proba că copilul nu este al lui decât în anume — și sunt forte puține — cozuri, pe când concubinului îi va fi destul se probeze că femeia a fost infidelă, și acesta prin orice mijloce va voi. De altmintrelea atât este de adevărat că paternitatea se póte proba în justiție cu siguranță, că chiar articolul 308 admite căutarea paternităței într’un cas special. Ce va se efică acesta, deci nu că proba este posibilă ? Tot așa când vă căsătoriă se anuleză, legea admite că paternitatea este probată. Ce fel ? Va se cfică proba este posibilă și fără căsătorie? In Francia aș mai avea două argumente fără replică. Se scie că legea francesă, mai puțin barbară ca a nostră, admite ca omul să potă recunosce că cutare este copilul lui. Ei bine, legea francesă (art. 339)otărasce că oricine are vre un interes, are dreptul se vie în justiție și să probeze că nu, cel ce a recunoscut copilul nu este tatăl Ei Line, se pote că