Romanulu, noiembrie 1881 (Anul 25)

1881-11-21

ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto , , , pagina III, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea cjiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ nie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S—M. G. L. Daube et C nie, f­­entru Germania, Belgia, C­­anda, Elveția și America. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI ESEMPLARUL Redacțiu­nea și Administrațiunea strada Painnei li. SAMBATA, 21 NOEMBRE 1881 Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte zerile Europei, trimestru 15 lei­­ se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diaiului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, la d. doctor Gustave Croce Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARUL „ scv* ' BDGDRESCI, 1° =.1881 Trebuie sö recunoscem că greșala nostra a tuturor este, că ne am perdut mai în­tot­d’a­una timpul cel mai prețios în discnsiuni de­șerte și ’n lupte fără nici un folos pentru țară. Ori­cât de puțin ar însemna ’n viața unei națiuni câți­va ani per­­duți séd reți întrebuințați, totu­și greșala este mare, căci interesele comune suferă ’n raport cu trebu­ințele viitorului. Condițiunile ’n cari ne aflăm as­­tă­ ț­i nu mai permit să fim nepă­sători și risipitori cu timpul nostru, și cee de ce, unindu-ne cu ’ndemnul discursului Coranii și ’ncuragiați de ’ncrederea ce avem în viitorul țării, țjicem Corpurilor legiuitore : la lucru. Le lăsăm desbinările, neînțelege­rile și mnicele nemulțumiri, și se ve­nim cu toții a contribui la desvol­­tarea stării nóstre materială și mo­rală. Măsurile ce sunt de luat și ’mbu­­nătățirile de cari se simte atâta ne­­voie, le găsim a­nume prevăzute ’n disposițiunile proiectelor de legi ce au să se desbată în sesiunea actuală a corpurilor legiuitore. Pe lângă cele­l­alte cestiuni d’uă însemnătate netăgăduită, atragem și d’astă dată seriasa băgare de semn și viul interes al tuturor asupra e­­conomiei naționale, în privința căreia dacă n’am făcut mai nimic pân’ acum, causa a fost atât neîngrijirea nostră cât și grelele împregiurări prin cari am trecut. Agricultura, comerciul și industria sunt cele trei isvóre d’avuțiă pentru noi, a căror desvoltare este imperios cerută, față cu trebuințele poporu­lui și progresul dobândit în alte State. Noului minister ce are să se în­ființeze îi este lăsată acesta mare sarcină. Ea este, în adevăr, dintre cele mai grele, și tocmai pentru acesta cată se ne ’ntrebăm : Care are să fiă rolul acestui mi­nister în condițiunile făcute agricul­turei, comerciului și industriei, prin înlesnirea comunicațiunilor interna­ționale și concurența străină ? Cum s’ar putea organisa mai bine serviciele generale ale acestui depar­tament, pentru ca el se răspunde mai cu ’nlesnire la multele cerințe ale marilor interese ce’i sunt încre­dințate ? însemnătatea acestor întrebări preocupă încă pe toți economiștii, cari caută să ajungă, la uă soluțiune cât se póte mai bună și mai prac­tică. Rolul noului minister este: a în­­văța, informa, încuragia și protege. In ceea­ ce privesce agricultura, schvnța economiei rurale cere ca să se dea tote instrucțiunile pentru sistemele cele mai bune ce sunt de a­­doptat la întrebuințarea sistemelor de cultură, a se răspândi cunoștin­­țele științifice și aplicațiunile lor a­­gricole, atât prin învățământul oral și îndemnul ministerului cât și prin publicațiuni de tot felul, scrise în limba poporului și puse la disposi­­țiunea tuturor; a ajuta progresul acestei științe prin subvențiuni și premii; a încuragia esperimentațiu­­nea rațională, pentru a combate ru­tina și a propaga resultatele dobân­dite în țară și aiurea. Față cu mișcarea agricolă de pre­­tutindine, numai a învăța nu este de ajuns; cee ce­­ zice în acestă privință un economist: „ A ’nvăța nu este de ajuns; tre­buie ca departamentul agriculturei să ne asigure ’n permanință mitjla­­cele de informațiune, pe care oă bună organisare a serviciului statis­tic îi va permite s’o centraliseze pe fie­care­­ fi. „A pune ’n posițiune pe publicul agricol să scie cât se pate mai re­pede starea recoltelor, producțiunea probabilă a diverselor culturi și di­feritelor țări, a publica cursurile piețelor Europei. Făcând ast­fel să se cunoscă, într’un timp scurt, tot ce este privitor la mișcarea agricolă, se va aduce un serviciu cu atât mai prețuit, cu cât el va deștepta și va interesa pe fle­care.“ Arătând în mod general ceea ce este de făcut în privința agricultu­rei, nu trebuie să uităm cu aceeași în­grijire câtă s’avem pentru comerciul și industria nostră. Dacă privim înapoi, constatăm cu mâhnire că multe ramuri ale co­merciului și industriei naționale sunt cu totul părăsite. Concurența din afară și lipsa de­­ ncuragiare și protecțiune, au făcut ca mica nostră industriă să nu potă resiste; și câte­va fabrici ce avem în țară, sunt amenințate ca să în­ceteze cu lucrările lor. Acestă stare de lucruri cere uă repede îndreptare, și noul minister are să ia de sicur tate măsurile în acestă privință. Esportăm pe tot anul atâtea pro­­ducțiuni ale nostre: piei, lânuri, și altele, atâtea materii brute, cari ar putea să fie lucrate în țară și între­buințate în comerciu, și pe cari le plătim tot noi în urmă cu prețuri întreite! In asemeni condițiuni nu putem să mergem înainte, și vom rămâne pentru tot­dea­una contribuabili ai străinilor, cărora le dăm pe nimic munca și producțiunile nóstre. Este timpul să cugetăm serios la progresul dobândit în alte State, a­­sigurându-ne împotriva cotropirii de care suntem amenințați pe cale e­­conomică. Ca să ajungem mai ușor la resul­­tatul dorit, trebuie un bun început; și pentru acesta țara are nevoie de luminile, sprijinul și patriotismul tuturor. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Berlin, 1 Decembre.—Reichstagul. In cur­sul desbaterilor bugetului, deputații națio­nali liberali declară că vor vota ’n contra creditelor cerute pentru ch­eltuielele consi­liului economic al imperiului, instituțiune care n’are responsabilitate. Principele de Bismarck pledeza cu energie în favorea consiliului economic, care n’are caracter politic, dar ale căruia informațiunî îi sunt prețiose și necesare. Ar fi uă dovădă de lipsă de ’ncredere, dice densul, d’a-i retușa aceste mijloce de informațiuni. Cu tota a­­cestă declarațiune a cancelarului, Reichsta­gul respinge cu 169 voturi în contra 83 ch­eltuielele pentru consiliul economic. Tunis, 1 Decembre.—D. Roustan, minis­tru al Franciei, a fost autorizat de guver­nul său a se duce la Paris spre a urma însu­și, procesul ce a intentat d-lui de Ro­chefort, directorele ziarului L’Intransigent Paris, 1 Decembre. Camera deputaților.­ Cu ocasiunea votării creditelor cerute pen­tru espedițiunea din Tunis, d. Gambetta, președintele consiliului, a respins ideia a­­necsării Tunisiei, ca periculosă, și adauge: „Părăsirea­­ Tunisiei ar compromite presti­giul nostru ș’ar implica pentru noi răspun­deri îngrijitore. Tunisia va fi pentru Alge­ria un portar veghietor și trebuincios. Tra­tatul de la Bardo este o­ lege ratificată ale căreia stipulațiuni trebuie să fie esecutate. ] Guvernul va propune modul de esecutare la 1 timp și loc.* Camera a votat creditele cerute cu 400 voturi în contra 52. Roma, 1 Decembre. — După viua stăru­ințe din partea Italiei, guvernul egipten a declarat ca ne’ndestulătore cea d’ântâi an­chetă asupra măcelăririi exploratorului Giu­­letti s’a consimțit a face uă a doua, care va fi ’ncredințată colectiv cu puteri egale, unui funcționar egiptan și unui comisar i­­talian. Eî vor avea depline puteri pentru a căuta pe culpabili și pe complicii măcelu­lui, a-i arăta ș’a-î traduce ’naintea tribu­nalelor din Cair. In cas când nici acesta anchetă n’ar is­­buti, Italia își reservă dreptul d’a cere des­păgubiri sau ori­ce altă reparațiune în fo­losul familiei victimelor. Roma, 1 Decembre. —Vspinione regretă că noul ambasadore al Italiei la Paris nu e încă numit și dice ’n acesta privință . * Presa oficiosâ anunțase totu­șî că el va fi numit după ’ncheiarea tratatului franco­­italian; acest tratat a fost încheiat și d. Gambetta a promis că va fi ’n curând a­­probat de Camerele francese. Trebuie să se­­ facă o­ alegere simpatică Franciei, espri­­mând casé un simțământ de reservă demnă. Italia și Francia voiesc să trăiască ’n pace, dar, în privirea Tunisului, este între ele uă ne’nțelegere care e potolită, dar nu stinsă. Sperăm că noul cap al cabinetului frances va­sei, fără a atinge mărimea Franciei, se dea Italiei uă satisfacere legitimă. Alegerea ambasadorului italian la Paris va putea asemene să aibă uă mare ’nsem­­nătate din puntul de vedere al relațiunilor nóstre politice cu Germania și Austria. Pen­tru ce călătoria regelui Umbert­ nu s’a ur­mat până la Berlin ? Delațiunile nóstre cu Germania nu sunt dre tot atât de intime ca cele cu Austria ? Relațiunile Germaniei cu Vaticanul nu sunt pe cale de îmbună­­tățire. Să ne gândim la efectul ce ar putea produce acesta îmbunătățire asupra rela­țiunilor Germaniei cu Italia. Tot e cu pu­tință ’n Europa, acum atât de muncită și agitată. Nu vedem ore deja foile clericale revenind și discutând oă combinațiune ri­­diculă care avea curs acum zece ani, Papa făcând concesiuni lui Bismarck și Bismarck sprijinind pe Papa în revendicarea puterii timporale.I­­­stalarea fabr­icei de praf de pușcă și a­nume pe moșia Lăculețele (Dâmbovița) săpându-se pentru fundațiunile fabrice­, s’a descoperit oă carieră de­uă specie de alabastru, ciment și gips. Aflăm că Administrația domeniilor a și luat măsuri de constatarea celor ce arătăm. INFORMAȚIUNE Tesaurul public a încasat despăgubirea de vi’uă 13 mii galbeni, acordată Statului de Justiție în procesul pentru revendicarea moșiei Cotoarca de la principele Ipsilante, moșie care s’a luat în posesiune de Stat acum două ani. In consiliul tehnic de silvicultură de la administrația domeniilor a fost numit d. N. R. Daniilescu, fost elev al scalei de la Nancy și actuale profesore la scala de agricultură și meserii în locul misionar. d-lui P. S. Aurelian, de-Pe terenul de 60 hectare cedat conform legei speciale întreprinzătorului pentru in­...... . Despre reforma magistraturei judecătoresc! D-lui redactare al Ziarului ROMANUL Domnule redactare, Incuragiat de buna-voință și egala im­parțialitate cu care ați primit și publicat în stimabilul d­v. dhiar tot ce s’a scris în privința doritei organisări judecătoresă — care, printr’uă mai bună și activă adminis­­trațiune a justiției, este chiemată o opera uă salutară revoluțiune în "ordinea morală și economică a țării—încuragiat repet, d’uă asemenea bine-voitóre atitudine am luat o­­tărîrea d’a vă ’nainta aceste reflecsiunî, cu rugăciunea d’ale publica, și cu credința că ele ar putea da [ore­care impulsiune opi­­­­niunei publice și servi la ce­va celor ono­­­­rațî cu înalta misiune a legiferării. S’ar putea crede onsé, că cele ce s’au scris păn’acum în acestă privință, este mai mult ca suficient. Acestă credință onsé ar fi forte greșită, și de sigur, că nu pot s’o împăr­­tășescă de­cât numai aceia cari nu cunosc cât este de greu a se face uă­­ lege orga­nică, care se corespundă în mod perfect la trebuințele, situațiunea, moravurile și carac­terul națiunii, pentru care se alcătuiesce. Si ad utilitatem eorum qui sub lege, leges directae non sunt, leges nomine solo sunt, re autem leges esse non possunt. Cel mai mic vițifi ce s’ar putea strecu­ra, în­să asemenea lege de viață și miș­care, ar putea produce în viitor cele mai triste consecințe. Se întâmplă cu alcătuirea legilor organice tocmai ceea­ ce se pote în­tâmpla cu concepțiunea ființelor organice în care vițtul originar este incurabil. Nu mă pot abține d’a nu insista asupra acestui punt. Nu sunt cel d’ântâiă care semnaleza imprudenta precipitare cu care s’a făcut la noi mai tóte legile pân’acum, și din care causă decurg multe rele vizibile și invidi­­bile. Adevărul este însă — trebuie s’o re­­cunoscem realminte—că legiuitorul român are un mare scusă de partea sea, prin a­­ceea d’a se fi adoperat să doteze națiunea cu legi, cari se corespundă noilor sale con­­dițiuni politice și sociale, dobândite prin­tr’uă transformațiune aprópe radicală d’un progres fără exemplu în istoria politică a poporelor. Astă­ de­­nsă, trebuie să ’ncetăm c­u o a­­semenea precipitată procedere și să ne con­vingem—căci esperiința nici solința nu ne lipsesce— că cele mai bune legi pentru țara nostră nu sunt cele m­ai bune legi a altor popore civilizate, dar acelea cari pot con­veni mai bine culture­ și inclinațiunilor po­porului român. E că dar cum în virtutea a­­cestor motive și considerațiunî pot susține —fără târnă d’a fi taxat de exagerațiune —­­ că chiar când importanta și vitala reformă judecătorescă ar remânea pendinte alți două sau trei ani, și când s’ar feri continuu și cu mai multă ardere în tot timpul acesta, tot nu s’ar putea dice­­ de cei ce sunt pă­trunși de greua și delicata misiune a legi­­s­ferării—cum că cele ce s’ar fi scris într’un asemenea importantă și complicată cestiune­a ar fi mai mult ca suficient, până în mo­­­­mentul când legea nu este încă sancțio­nată și prin urmare susceptibilă de modi­ficări și ameliorațiune.­­ Sunt trei punte în cestiunea organisării I judecătoresce, asupra cărora este câștigată nu numai unanimitatea omenilor competing dar chiar aprobarea spontaneă a opiniunei publice ; aceste trei punte sunt: oportuni­­­­tatea, ș’am putea duce mai mult—necesita­­­­tea generalminte simțită a organisării judi­­­­ciare, înălțarea titularilor aspiranți la dem­­­­nitatea de magistrați printr’un alt mod de­­­cât acela al directei numiri, și îmbunătăți­­r­­­rea stării sociale a nouilor magistrați în I I mod simțitor. Este într’adevăr curios și suprinzător când I cugetăm, că de­și răul vițio seî nóstre or­­ganisărî judecătorescî sărea la mulți în ochi pe fie­care di și apăsa din ce în ce mai mult asupra societății, cu tote acestea,­­ pe cât mi se pare, nici unul dintre depu­­­­tații noștri jurisconsulți sau cel puțin din­­­­tre d-nii miniștri, cari s’au succedat la jus­­­­tiție, n’au rădicat vocea nici au luat ini­­­­țiativa pentru reformarea celei mai impor­tante instituțiuni sociale, până in momen­tul când d. C. A. Rosetti, acest amic sincer al progresului și unul dintre cei mai neo­bosiți luptători a libertăților nóstre publice, n’a dat primul semnal. s Omagiile mele dor, pot repeta și că cu d. deputat Mârzescu, omagiile mele sincere, bărbatului de stat care a luat inițiativa și a propus reforma legei de numire și înaintare în magistra­tură.* A fost destul numai să se emită idea pentru ca spiritele chiar cele leneșe sau in­diferente să fie puse în mișcare dși activi­tate, și opiniunea publică să se preocupe cu totă dragostea și îngrijirea, ce merita cea mai importantă și salutară dintre ins­­tituțiunile sociale, despre care cu drept cu­vânt dice Cicerone că: omnium est domina et regina virtutum iustitia. Intr’atât tre­buința d'uă asemenea reformă era­ simțită de întrega societate, fără ca cine-va cu tote acestea să caute a o propune. Din nefericire înse, acesta reformă in­dispensabilă, imperios aminte cerută de sta­rea aprópe intolerabilă­­ a actualei organi­­sari judecătorescî, după cum forte bine s’a observat și demonstrat de către d. deputat Mârzescu­­ în broșura sea : Câte­va obser­­vațiunî asupra legislațiuneî și organisațiunei judiciare), cu totă urgența iei pare a în­tâmpina uă dificultate în opinia și convec­țiunile celor ce văd uă neregularitate con­stituțională într’uă reformă a organisării judecătorescî, basată pe democraticul prin­­cipiu al electivității.­­S’a discutat îndestul asupra acestui punt pentru ca eu sé mai cred folositor d’a reveni să repet cele ce s’au­­ zis deja pro și contra în acesta pri­vință. Imî fac datoria numai d’a observa, că décâ și’n Adunarea legislativă s’ar for­ma aceea­șî dualitate de păreri ca ’n opinia publică, atunci ar fi mult mai conform u­­nui strict constituționalism a se deferi con­troversa înaltei curți de casațiune , unica autoritate competente spre a opina dăca reforma organisării judiciare, basată pe principiul electivității este sau nu contrarie pactului nostru fundamental. Fără a voi să prejudecăm soluțiunea ce s’ar putea da raționalminte acestei preala­bile cestiuni, și ori­care ar fi acea soluți­une, totu­șî utilitatea și urgența reorgani­­sării judecătoresci este așa de vădită și ne­­îndoiosă în­cât ea singură ar merita uă ne­întârziată convocare a constituantei, chiar când n’ar mai exista și alte cestiuni, cu atât mai mult astă­ze când, noua situațiune formală făcută gradului monarhic al Statu­lui român, estge inevitabil minte să revi­­zuire a constituțiunei. (Va urma). Ursinu Valerian. POLITICA ESTONA. Mesagrul și presa străină Neue freie Presse publică următorea te­legramă din Pesta cu data de 29 Noembre : ,Cele mai multe­­ ziare privesc Discursul Tronului român ca uă provocare adresată Austro-Ungariei. Un articol din Pester Lloyd, care pare inspirat, resumă în următorii ter­meni posițiunea monarh­iei față cu cestiu­nea dunărană : „ Austro-Ungaria se intere­­saza ’n adevăr la ’nființarea unui regula­ment obligatoriu de navigațiune pentru lungul Dunărei, dar totuși ea nu este in­teresată în prima linie. Amânarea resolvă­­rii acestei cestiuni nu va atinge interesele economice și comerciale ale Austro-Unga­­riei într’un ast­fel de grad, în­cât să se

Next