Romanulu, decembrie 1881 (Anul 25)
1881-12-03
1082 D. Nicolae I. Grigoriu s’a numit primar al comunei urbane Odobescu, din județul Putna. * * * D. Ion Urlățeanu, inspectorul administrativ al ministerului de interne, este ’nsărcinat cu gerarea afacerilor curente ale administrațiunei județului Dorohoiu, pe timpul absințeî d-lui prefect, Eduard Gherghel, în concediul ce i s’a acordat. * * * D. căpitan Ionescu Dimitrie, din arma flotilei, aflat în disponibilitate de concediu, de la 23 August 1881, se chiamă în activitate, la vacanța ce este ’n corpul flotilei, pe daua de 1 Decembre 1881. * * * D. I. Zătreanu, fost revisor în serviciul impositului asupra băuturilor spirtase din județul Gorj, este numit în funcțiunea de șef-perceptor la biuroul vamal Buliga, în locul d-lui Nicolae Nicolescu, transferat. * * * De la 22 până la 28 Noembre s’au născut în Bucuresci 117 copii și au murit 114 persone. Nașcerile s’au împărțit în modul următor : Băeți legitimi 42 » ilegitimi 16 Fete legitime 46 » ilegitime 13 Din acest număr de 117 născuți sunt 9 israeliți. Decesele s’au împărțit cum urmeaju : Bărbați 68 Femei 46 Din acest număr, 29 persone au murit la spital. Numărul copiilor morți înainte de 5 ani a fost de 51. DIN STRAINETATE Guvernul șerb voieșce a prezintă viitorei Skupcinî oă Carte albastră și să propună înființarea unui Senat și a unei Camere. —a — Uă depeșă din Berlin, adresată foii St. James Gazette, anunță că cornițele Kalnoky a exprimat în Berlinotărîrea de a continua politica urmată de comitele Andrassy și baronul de Haymerle, adică înțelegerea și cooperarea cu Germania în tote cestiunile însemnate. SENATUL Ședința de Marți, 1 Decembre Ședința se deschide la orele 23 1 d. a. supt președinția d-lui vice-președinte G. Leca cu 41 din senatori prestați. Sumarul ședinței precedinte se aprobă. Discusiunea generală fiind deschisă, d. T. Rosetti zice că respunsul la discursul Tronului este scu uă 3 parafrasare a discursului Tronului séa uă ocasiune spre a discuta cu guvernul asupra diferitelor punte ce el conține. D-sea declară însă că oposițiunea nu crede oportun a atinge situațiunea generală a țerei, deși ea este destul de imorală, după cum a declarat’o un ROMANULUI DECEMBRE 1881 președinte al Camerei, nici a intra ’n discusiune cu guvernul. Totuși d-sea declară că oposițiunea ar vota un respuns în care nu s’ar cuprinde un pasagiu privitor la cestiunea Dunărei, în care se recunosce de bună atitudine a guvernului de la ’nceput și până acum în acestă cestiune. D-sea surie că oposițiunea se mărginesce a lua act, ca și în trecut, de afirmările guvernului, fără a’î aproba sau desaproba atitudinea. Acesta este și causa care face pe oposițiunea conservatore a nu vota proiectul de respuns la Discursul Tronului. D. raportare D. Sturdza zice că acest respuns n’a fost formulat numai de majoritatea comisiunii, ci și de unanimitatea comisiunii în care se află și d. A. Stirbey, deci aci era și un represintante al conservatorilor. D. N. Voinov dice că ’n acest răspuns este un punt culminant care trebuie să facă pe orî și cine a lua parte la dezbatere. D-sea crede însă că Senatul, în urma declarațiunilor guvernului, trebuie să se arăte mulțămit. Ne aducem aminte promisiunea că drepturile nóstre pe Dunăre vor fi apărate, cel puțin ca și până acum, promisiune pe care națiunea a primit’o cu vă vine plăcere. D-sea doresce ca pasagiul privitor la Dunăre se fiă modificat pentru ca să potă fi votat de tote partitele. D-sea nu ’nțelege cum de guvernul nu vine să arate tote actele ’n privința cestiunii dunărene și de aceea și d-sea este de părere că guvernul să nu cără din partea Senatului uă afirmațiune că el a aăptat până la capăt cestiunea dunărenă. Nu se póte dar pretinde ca Senatul, mai dinainte, se cea dă asemene recunoscere guvernului. D-sea este de părere a se lua mai bine trasa din Mesagia, adaugându-se că noi luăm act de aceste declarațiuni. D. Voinov nu ’nțelege cum diferitele fracțiuni constituite ar putea să voteze un asemene respuns la discursul Tronului, un respuns care este mult mai slab ca însuși Mesagiul, mai ales că Camera deputaților voiesce a da un respuns cu totul altfel decât al Senatului. Adesea face oă comparațiune între cele două respunsuri și găsesce că acela al Camerei este și mai folositor guvernului chiar. Căci nu înțelege d-sea cum un corp legiuitor pate să vină a fi mai slab decât un guvern, pe câtă vreme acesta are uă respundere față cu străinătatea, pe când un corp legiuitor nu. De aceea este de părere saua parafrasa pasagiul din discursul Tronului privitor la Dunăre, se v a găsi un trasă mai corespunzătore cu cestiunea dunăreană atât de importantă. D. St. Șendrea, deși se uneșce cu opiniunea preopinenților până la un punt órecare, totușî nu pote primi limbagiul d-lor. D sea nu înțelege cum într’un răspuns la discursul tronului se póte exprima o aprobare a politicei guvernului, ceea ce ar însemna un angagjament din partea Senatului, mai ales că noi nu suntem aici aduși spre a aprinde tămâie pe altarele celor puternici. Respunsul la discursul tronului nu este un bil de indemnitate care se dă numai în cestiuni speciale. Ideia d-sale nu este atât de optimistă ca aceea a comisiunii, ci, din contra, se pare că uă fatalitate a persecutat pe guvern în tote actele sale. Ce a vedut are comisiunea de sublim în faptele guvernului? Vediul a vreun act ? Nici unul. Și cu tote acestea comisiunea îî aduce laude. Nu vorbesc despre politica din afară, căci ea este forte complicată și d’aceea imî impun uă reservă. Dar nu este mai bună nici politica nostră din întru, unde domnesc e uă mare incertitudine, și d’aceea noi nu putem vota răspunsul la mesagiul tronului decât numai cu condițiunea ca majoritatea să modifice acel pasagiu care este un bil de indemnitate la adresa guvernului. D-sea este sigur că astăzi guvernul a intrat, pe calea cea bună și de aceea găseșce de prisos a mai cere documentele diplomatice în privința cestiunei Dunării, ci, din contra, este de părere a’l susține cu toții, fără a’î da un bil de indemnitate pentru trecut. D. Gr. Sturdza nu este de părerea d-lui Voinov a se parafrasa discursul tronului în privința cestiunei dunărene, de vreme ce acolo sunt două pasaje : unul bun ș’altul râu. Primim p’acela în privința unei aspre supraveghiărî, dar nu primim și p’a doua. D’aceea d-sea este contra părerii dlui N. Voinov. D Dr. Severin crede de trebuință a se menține respunsul la discursul tronului astfel precum a fost redactat de comisiune și nu vede nici de cum în el un bil de indemnitate, de vreme ce un asemene bil se dă pentru fapte îndeplinite, pe când aci negociările urmeza și cestiunea este încă neresolvată. D. raportare D. Sturdza afirmă că comisiunea nu s’a gândit a examina istoricul cestiunei Dunării, ci ea a avut nainte numai mesagiul regale, care spune nisce lucruri sigure și pe acelea le-a aprobat. Déca d. Șendrea n’a vedut în mesagiu chipul cum guvernul voiesce să vedă resolvată cestiunea dunărenă, atât, mai rea pentru d-sea, căci acestă soluțiune este esprimată în cinci punte și bine, aceste cinci punte, acesta programă venim noi se spunem Regelui c’o aprobăm. Daca oposițiunea vede altfel, n’are decât să vină să spună cum vede și apoi vom avea ocasiunea, să judecăm care vedem sunt mai conforme cu simțimintele națiunii. Dér d. Șendrea cere ca acest pasagiu în privința Dunării se fiă mai accentuat. Apoi cum póte se accentueze, pe câtă vreme d sea nu cunosce nici un act diplomatic, și până unde voiesce a merge cu accentuarea ? D-sea nu vede dar un bil de indemnitate în răspunsul la discursul Tronului, ci că simplă aprobare a celor declarate în mesagiu. D. A. Voinov găseșce că pasagiul privitor la Dunăre din răspunsul la discursul Tronului este oă aprobare a politicii guvernului în acestă cestiune. Apoi, cum am putea da nouă asemenea aprobare, pe câtă vreme nu cunoscem actele diplomatice schimbate în acestă cestiune. D’aceea d-sea repetă cererea făcută ma î nainte d’a se parafrasa pasagiul din mesagiu, afirmând tot d’uă dată că suntem gata a susține pe guvern în calea pe care a apucat. Cât pentru trecut, puțin ne importă, s’a <zis multe, pete pe drept, pete pe nedrept. Dar noî n’avem în vedere decât declarațiunile din mesagiu și ’n temeiul acelora voim a susține guvernul. D. R. Boerescu ia cuvântul spre a finisei pe unii din d-nii senatori în temerea ce au că în pasagiul din răspunsul la discursul Tronului privitor la Dunăre ar fi un bil de indemnitate dat guvernului pentru politica ce a urmat în acesta cestiune. Căci, chiar daca ar fi astfel, ensu și d-sea s’ar grăbi să protesteze, de vreme ce are dreptul la acesta fiind-că a luat uă mare parte în cestiunea Dunării. D-sea dice c’acestă cestiune este forte delicată, de vreme ce ea e încă pendinte și prin urmare și noi nu trebuie să procedăm decât c’uă mare delicateță. D. Boerescu nu vede în ce s’ar putea da un bil de indemnitate guvernului, de vreme ce un asemenea bil nu se dă de cât la caș d’uă rea procedare și Corpurile legiuitóre vin de die : »te erlăm,“ și’i dă un asemenea bil. Apoi aci nu este nici cum cașul, de vreme ce, daca ne aducem aminte că în Main trecut, făcându-se uă interpelare asupra cestiunii dunărene, am dat sema Senatului despre nisce acte diplomatice de cea mai mare însemnătate. Intre acestea am vorbit și despre uă notă a guvernului austriac de la 9 Februarie, prin care ni se propunea un fel de soluțiune, dar la care noi n’am răspuns. Atunci, după ce am amănunțit acele documente diplomatice, ambele Corpuri legiuitore au trecut la ordinea dilei. Astfel dar cestiunea, pe tărâmul acesta, ar putea fi considerată ca resolvată și bine, unde văd d-nii preopinenți un bil de indemnitate acum, și pentru ce mai cer ca pasagiul privitor la Dunăre să fie mai accentuat. Spre ce ofe dă asemenea accentuare, întru cât se vede atitudinea guvernului. De unde se vede acesta ? vor întreba unii. Din mesagiu și, până la probă contrariă, noi suntem datori să credem pe guvern întru ceea ce ne spune în mesagiu. D-sea cjice că Dunărea este un fluviu european și el trebuie să se afle supt supraveghiarea tutor puterilor. D. Iorgu Radu zice că nu póte vota proiectul de răspuns ce se presintă Senatului și rugă și pe ceî-l-alțî d-nn senatori a face tot astfel. D. E. Stătescu, ministru de externe, găsesce că in privința simțimintelor sunt toți de aceașî părere. Singura frasă unde se vede că deosebire este aceea în care se crede a exista un bil de indemnitate pentru purtarea de pen’acum a guvernului în cestiunea dunărănă. D-sea crede că aceste reserve vor fi lăsate la oă parte și că Senatul va vota în cele din urmă în unanimitate răspunsul la discursul Tronului. Mai anteiü Senatul n’a cerut a i se prezintă actele diplomatice și, afară de acestea, comunicarea acestor acte nu putea să-i aducă nici un element nou care să-î serve în răspunsul la Mesagiul Tronului. De fapt, Corpurile Legiuitore cunosc tote actele urmate până la Maia și atunci amăndouă Corpurile legiuitore au trecut la ordinea căiler, având chiar declarațiunea d-lui T. Rosetti că oposițiunea se crede satisfăcută. De atunci a venit guvernul actual din care fac și eu parte. Ei bine, aveți d-v. vr’un motiv d’a crede că de la venirea nostră la putere am avut o altă conduită decât aceea exprimată în Mesagia ? Mi se pare că nu, de vreme ce noi am pus Corpurile legiuitore în posițiune d’a cunosce cum am voi să vedem resolvată cestiunea dunărână. De altmintrelî, sunteți unanimi a recunosce că declarațiunile guvernului au fost primite cu să vine mulțămire de țară, prin urmare nu mai era trebuință de presintarea actelor diplomatice. Derere, votându-se trasa privitóre la Dunăre astfel precum este înscrisă în răspuns, Insemneza a se da un bil de indemnitate guvernului? Nici de cum, de vreme ce bilul de indemnitate se dă pentru un fapt îndeplinit, pe când aci cestiunea este încă în suspens. Cât pentru resolvarea cestiunii regulamentelor pentru calea dunărănă de la Porțile-de-Fer până la Galați, apoi cestiunea se discută încă între puteri și nu pot spune eu chipul cum va fi resolvată, destul numai că astăzi putem spune că noi ne vom menține pe tărâmul tratatului de la Berlin. D. G. Sturm íntr éba déca guvernul a fost pe tărâmul tratatului de la Berlin când a intrat în tratative pentru instituirea comisiunii miste, care avea aerul d’a forma un Stat în Stat în țara nostră ? Mi se pare că nu, și de aceea cred că guvernul nu-șî a făcut, datoria. D. ministru de externe zice că d. Gr. Sturza, făcând aceste imputări guvernului dovedesce că n’a citit desbaterile comisiunii dunărene. Delegatul nostru de acolo, a avut, instrucțiunii oficiale din partea guvernului și, daca el s’ar fi avisat se se abată de la acele instrucțiuni, guvernul ’l-ar fi desaprobat. De atunci încace nu s’a mai făcut, nimic positiv. Au urmat póte schimbări de vederi. Note, dar nimic mai mult, și uă dovadă despre acesta sunt desbaterile din sesiunea de tomnă a comisiunii dunărene, în care delegații nu s’au ocupat cu cestiunea dunărenă. Ne maî fiind nimeni în scris, se pune la vot luarea ’n considerație a proiectului de răspuns și se primesce. Se votoda apoi cele d’ântâiă 4 paragrafe. La cel d’al cincilea d. Șendrea propune un amendament care accentuază mai tare declarațiunile din răspunsul la discursul Tronului. Comisiunea consultată a respins amendamentul d-lui Șendrea. D. Raportare D. Sturdza zice că acest amendament,, în partea lui cea d’antoiü, nu lasă decât unele cuvinte afară din paragraful comisiunii, acelea adică : »guvernul M. Télé a scrut să susțină și să apere drepturile și interesele țării.* Noi, când am scris aceste cuvinte, am avut în vedere Mesagiul, programa guvernului în cestiunea dunărână, și de aceea le susținem. Cât pentru partea a doua a amendamentului ea este oă copie a unui pasagiu din Mesagiu, și este de prisos. D. ministru de interne ,zice că guvernul nu pate primi acest amendament care, in urma declarațiunilor d-lor Șendrea și Sturdza ar fi uă reprobare. Și pe câtă vreme nu cerem să aprobare, un bil de indemnitate, apoi nu voim nici uă reprobare. Se pune la vot amendamentul și se respinge. Se pun la vot și ceî-l-alțî paragraf! și se primesc. Proiectul de adresă în total, pus la vot cu apel nominal, se primeșce cu 35 voturi pentru și 1 contra. Se trage apoi la sorți comisiunea care să prezinte M. S. Regelui răspunsul Senatului la discursul Tronului și resultatul este: do. generare Manu, generare Florescu, A. Orăscu, Fotino, Atanasiu, Episcopul Dunărei de jos, Episcopul de Râmnic, St. Șendrea, Ciolac, G. Cantacuzino și Bădescu. Ședința se ridică la orele 5 și jumătate d. a. anunțându-se cea viitare pe a doua si 2 Decembre. ................................ ADUNAREA DEPUTAȚILOR Ședința de la 1 Decembre 1881. Supt președința d-lui președinte D. Brătianu. Ședința se deschide la ora 1 și jumătate după amia qyi. Presinți 88 d-nn deputați. D. Teriachiu rogă pe biuron a interveni pe lângă guvern să cera dosarele relative la interpelarea d-lui dr. Petrașcu. i. dr. Petrașcu ’și desvoltă interpelarea în privința administrațiunei d-lui Anastasiu prefectul de Tecuci. D-sea dice că prefectul lipseșce de la postul său, că prin comune nu s’a dus nicî uă dată să se încredințeze de onestitatea primarilor. D sea este arendaș în județ ceea ce face să nu potă fi prefect în acel județ, căci este în contra legei. D. C. A. Rosetti arătă că de 15 ani de când cunosce pe d. Anastasiu nu l’a cunoscut decât ca deputat și senator și ales chiar pe timpuri când era în opoziție, ceea ce probeza că se bucură de un mare stimă în județ. D-sea a fost rugat de toți miniștrii cari s’au succedat, de d. Vernescu Cogălniceanu, Brătianu, cărora le a presintat den fisiunea să rămâie la postul său. D. Rosetti termină cricând că d. Anastasiu nu mai este arendaș. D. D. Racoviță combate fisele d-lui Petrașcu, făcând să reiasă calitățile d-lui Anastasiu ca prefect, care a îmfrumusețat județul. D. G. Vernescu declară că nu scia că d. Anastasiu era arendaș în județul Tecuci, căci nu’l numea prefect, căci este contra legei. FOSTA ROMANULUI, 3 DECEMBRE SEPTEMANA TEATRELOR TEATRUL NATIONALE.-Cămătarul, comedia în 2 acte de d. Gr Ventura. Marția trecută s’a jucat la Teatrul Naționaleuă comedie în 2 acte de d. Gr. Ventura, Cămătarul. Piesa a mai fost jucată, în 1872, mi se pare, supt titlul TJă căsătoriă în lumea mare. Însă pentru marea majoritate a publicului, spectacolul presinta interesul unei prime represintațiuni. Sala era plină, lumea alesă și aplauzele au fost numerose. Va se efică că d. Ventura a scris un cap de operă ? Nu. Dar a scris o lucrare originală, care dovedesce uă rară dibăciă de condeiü. Nu este ore destul ca să ne bucurăm, ca să batem din palme? Piesa are greșeli, totă lumea se vede și chiar autorul le recunosce. Însă nu greșelile ca să se le vedem, ci calitățile. Mai anterior. Ventura are darul scenei și al dialogului, ceea ce este mult. Apoi isbutesce de minune a zugrăvi un caracter în câteva trăsuri, ceea ce este esențial la teatru. Un lucru lipsesce pieselor d-sele, țesătura, tote sunt cam descusute, cum zice francesul. Acțiunea se pierde în amănunte, în loc ca amănuntele să convergeze tote spre un singur punt, acela din care trebuie să iasă desnodămentul logic al piesei. Acesta greșală este mai bătut dre la ochi în Cămătarul. Auciam, după represintațiune, persone cari spuneau că piesa s’ar putea numi mai bine Vă sacră păcălită, séu Cum se împacă două soți, séu Cum se nasce iubirea după căsătorie, séu Vn nor peste luna de miere, séu.... Două fieci de titluri s’au propus și mai taté erau bune, pentru că interesul se ’mparte mai d’uăpotrivă între deosebitele personagie ale piesei. Nu seiü decâ pentru mulți d. Vâlvoreanu și d-na Bulignanu nu sunt tot atât de interesanți, mai interesanți chiar decât d. și d-na Bernescu. Eu unul n’am nici uă simpatie pentru acest domn care intră, iese, ne spune că a perdut bani pentru că nevestatea e prea rece cu densul și nu face nimic pentru ca să fie mai puțin rece, nici pentru păpușica ce a luat de nevăstă. Aceste două ființe pot fi adevărate, au trăit, trăiesc póte în societatea română, dar nu ne intereseza. Căsătoria lor nu înțelegem cum s’a făcut, împăcarea lor pare că fantasiă, viéța lor uă sbârnitură superătore, convorbirea ca și inima lor sunt gole. Așa le-a voit autorul ș’a isbutit, precum a isbutit a ne arăta un bărbat deștept ș’uă femeiă cinstită în d. Vâlvoreanu și d-na Garanescu, cari vor fi două soți fericiți. Ei sunt adevărații purtători ai piesei. Ei duc acțiunea și resultatul tot al lor este. D’aceea ași propune ca titlu nai potrivit, de n’ar fi prea lung . Resplătirea unei fapte bune, căci, voind a face pe prietenii lor fericiți, d. Vâlvoreanu și d-na Garanescu au asigurat propria lor fericire. Trebuie ore să vă povestesc subiectul piesei ? E că-s în câteva cuvinte. D. Bernescu a luat de soție pe fiica mândrei d-na Burignanu, căreia ’i-a părut rea chiar a doua zi după cununia c’a lăsat pe feta sea să facă ceea ce numesc eră mesalianță. Soții însă nu se iubesc. Lui ’î-a plăcut fata, iei Ta plăcut căsătoria. Dérită dată căsătoriți, el a vedut că fata este un ce rece, mândru și s’a dus să caute la mesele de joc emoțiunile ce nu le găsesce acasă; ea, care se vede părăsită, își plânge sortea și acasă bărbatul său, în loc d’a vedea că ea singură e de vină décâ el nu stă lângă dânsa, décá nu scie să’l rețină. Ah ! déca femeile ar face pentru a fi plăcute bărbaților lor jumătate din ceea ce fac pentru a plăcea lumea, nu s’ar vedea atâtea despărțenii. Luna de miere a d-lui ș’a d-nei Belnescu n’a durat decât câteva zile, și, când începe piesa, vorba de divorciü ce-o pronunță d-na Bulignanu găsesce un ecou în inima amânduror. Din fericire, d. Vâlvoreanu și d-na Garanescu se ’nsărcinără a ’mpăca acești două copii, a face să iesá scânteia din inima d-nei Belnescu ș’a răsturna proiectele secret, care va avea póte necazul d’a vedea pe copilarea fericită într’un mesalianță, dar nu plăcerea d’a o vedea divorțată. Unde e cămătarul, acel cămătar care a dat numele șefi piesei ? Cămătarul esistă în piesă, dar ca un personagiu secundar, accesoriu, care ar putea forte bine să fie înlocuit d’un altul. Cu tóte acestea, mulțămită actorului care a jucat rolul, d. Iulian, și cestiuneî antutare ce el o pune pe tapet, cămătarul merită d’a figura pe afiș. Discusiunea ce se ivesce între Nathanescu și D. Vâlvoreanu este prea lungă, diceaüunii, și de prisos. Lung, se pate, de prisos, nu. Singura imputare ce s’ar putea face d-lui Ventura este că, după discusiune, cei două adversari își pastreza posițiunea lor; cestiunea, nici piesa d’altmin trelea, n'au făcut nici un pas. Par’că asistăm la un strălucit asalt de arme, în care nici unul, nici altul din cei două adversari nu este atins. Dar cu ce natural sunt conduse tote personagjele, cum scânteieza dialogul. Nu este uă piesă, convin și eu, dar trebuie să mărturim că este uă prea frumosă schiță, uă prismă cu mii de fețe în care se resfrâng tipuri bine nemerite. Mai trebuie se recunoscem și acesta , că ceea ce numim defect la d. Ventura, este numit calitate în autorii francezi,cei mai aplaudați : Pailleron, Gondinet, etc., și că nu tuturor este dat d’a crea tipuri și d’a le da vieța Autorul Cămătarului a creat la teatru o sumă de tipuri care au devenit popolare ca Bacalovici din Curcanii, grecul din I ese Dunăre, Nathanson, acela care n’are perciuni la cap, dar avea perciuni la inimă, d-na Burignanu, etc. Nu este destul ca să-l aplaudăm, să ’l îndemnăm și să ne bucurăm de succesul lui. Terminând nu pot se nu felicit pe actorii care au jucat piesa cu ensemble și au contribuit din tote puterile lor la reușita piesei. D-na Efr. Popescu a fost perfectă în rolul d-nei Burignanu, și Julian minunat în Nathanson. D-na Manolescu și d-na Verner au fost bine. Mai puțin ne a plăcut d-na A. Romanescu care era nervosă in sera represintațiunei și vorbia prea repede. Cată să adaog că rolul este cu totul ingrat. Ancă uă vorbă. S’a obicinuit, în timpul fostei direcțiuni, d’a se da piese traduse de actorii teatrului. Observăm că de câtva timp se urmeza acestă sistemă în contra căreia am protestat de multe ori și cu noi presa întréga. Am dori să cunoscem părerea d-lui Cornescu în acestă privință Fr. Dame Ieri la Teatrul Național s’a jucat cu mult succes don Cesar de Bazau. D-nele Fr. Sarandi și Velner, d-nii Pascali și Millo, au fost aplaudați și rechiemați.