Romanulu, septembrie 1882 (Anul 26)
1882-09-11
680 făcut tot ce i-a stat prin putință spre a o împedica, și deși se dice ca autoritățile italiane au dat celor austriace tot concursul lor spre a prinde pe vinovați și a preîntâmpina realizarea planurilor lor vătămătore. Nu ne îndoim de aceste asigururi, căci nu vedem ce motiv ar avea cei din Viena d’a spăla pe guvernul italian, daca ei n’ar fi în acésta privință cu totul convinși.Dar prin acesta afacerea nu este nicidecum resolvată pentru noi. De fapt există acum în poporațiunea Ungariei ca și în aceea a Austriei părerea că guvernul italian nu ’și-a făcut pe deplin datoria, în urmărirea agitațiunilor îndreptate contra Triestului. Se pare ca guvernele Italiei și Austro-Ungariei să fie amendoue pline de cele mai bune întențiuni de a trăi în bună vecinătate și sinceră amicie. Prin acesta guvernele au intrat numai pe un cale pe care dorința majoritații ambelor poporățiuni le-au desemnat-o de mult încă. Dar pentru ca acesta alianță de amiciție se potă prinde rădăcini tari, pentru ca ea se fie eficace și folositóre, trebuie ca mai ăntâiu poporele se credă în ea. Trebuie însă ca credința în amicia ambelor State se fi fost necesar minte adânc sdruncinată în ochii poporațiunii monarchiei nóstre, de vreme ce acesta poporațiune, după cum s’a întâmplat în aceste din urmă timpuri, a avut de repetite ori ocasiunea se afle ca agitațiunile ostile contra monarhiei, care au de scop ca, prin bombe omorîtore, se despartă că porțiune însemnată de monarhie, au origina lor pe tărâmul regatului italian, posedă acolo organisarea și mijilacele lor de ajutor, fără ca pene acum autoritățile italiane se le fi combătut într’un chip eficace. Cum suserăm, acest fapt, pe care-l constatăm cu părere de roti, este de natură a compromite în ochii poporațiunii bunele, amicalele relațiuni dintre Austro-Ungaria și Italia și minunatele relațiuni dintre ambele guverne. Supt titlul de „închiderea unei scule germane,“ chiarul Neue freie Presse publică următorea telegramă ce i se trimite din Praga cu data de 19 Septembre . Când scala din Holesowitz se deschise și se adunară copiii, se presintară de uă dată două represintanțî ai comunei cu secretarul comunei și cu un geandarm somând pe director se isgonesc pe copii. Directorele refusâ. Dar fiind-că se făcu încercarea de a recurge la forța publică, directorele isgoni pe copii, după ceea ce autoritățile cehe închiseră șcala germană. Directorele protestă contra acestui act și va întreprinde demersurile trebuinciuse contra comunei, Mențiune spunea despre încheiarea unui tratat secret între Turcia și Englitera. Tot astfel este și scriea câ Italia a propus un protectorat european asupra Canalului de Suez și cud. Mancini a cerut printr-uă circulară admiterea Spaniei la desbaterile europene asupra cestiunii egiptene. RUSIA ziarul Petersburgija Wjedomosti comenteza în chipul cel mai călduros în numărul său de la 19 Septembre, cuvintele rostite de principele Nikita al Muntenegrului față cu deputațiunea comitetului slav de binefacere. Citatul chiar nu vede în ele nici oă provocare, ci numai un adevăr curat și liniștit, care nu e periculos pentru nimeni. Este de datoria Rusiei, dice el, d’a protege Muntenegrul, câcî acesta este uă afacere de înțelepciune politică și nu însemneza nicidecum un resbel cu Austria, care are mai multe cuvinte d’a se teme d’un conflict cu Rusia, decât acesta dă un conflict cu Austria. Bătălia de la Waterloo nu pate fi luată ca un model de strategiă, dar ea este un exemplu memorabil de ce pot tenacitatea și curagiul fară margini. In fiecare din resbóiele ce au susținut de câțiva ani, Englesii au arătat aceleașî calități și aceleașî defecte ca în Egipet. Au fost totd’auna moi și stângaci, dar grație unei energii staruitore, sórta a fost silită să se pronunțe în favorul lor. Să ne aducem aminte ce li s’a întemplat în Zufuland, în Afganistan, pretutindeni, începuturile sunt nenorocite, sfîrșitul îi despăgubesce. Alții ar fi ocupat Egipetul în câteva zile ș’ar fi scăpat acesta germană fară de multe nenorociri. Trebuie să recunoscem ca dacă prestigiul lui Arabi n’a crescut prin cele ce s’a petrecut în Egipet, al Englesilor a perdut de sigur... Le Temps publică următorea telegramă ce i se trimite din Alecsandria cu data de 17 Septembrev S’au arestat : colonelul Soliman Davud, unul din instigatorii incendiului și arei Alecsandriei; Rifaat, secretar al conliului în timpul ministerului lui Mahmud Samy și fiu al lui Namuk-pașa, uă -diniara mare-vizir la Constantinopole, și în fine șeicul Abdu, director al presei indigene. Mandate de arestare au fost lansate contra unui ziarist cu numele de Neddiiu, care a fost și el unul din provocatorii masacrelor din 11 Iuniti, și ’n contra lui Kandil, prefect de poliție la aceeași dată. S-a descoperit că incendiatorii refugiați din Alecsandria făcuse preparativele necesare pentru a incendia și a prăda Canarl în momentul sosirei trupelor engleze. >*uă telegramă din Alecsandria, cu data de 20 Septembre și publicată de Pester Lloyd, anunță urmatorele: Casa din Cairo a lui Arabi a fost jăfuită. Elvețianul Ninet fu arestat după cererea consulatului general englez. Un corp de trupe din Salihieh, care se compunea din infanterie și patru baterii, a depus ieri armele în Tautah. Generarele Wood a trimis un regiment la Damanhur, unde se faice ca ar fi amenințați chrestinii. Generiferele Wolseley refusa d’a primi r pe Arabi. In palatul Ramleh de aici se țin acum 300 oficială ca prisonieri. Se face cu corpul ulemalelor din Constantinopole a făcut apți la mijilocirea Sultanului, pentru ca Arabi să nu fiă spânsiurat; dar Sultanul vreate să lase cea mai mare libertate de acțiunie Khedivului, răspundă asupra literaturei franceze moderne. Credem ca s’ar putea cere de la consiliul general să revie asupra acestui punt și să stabilescá ceea ce profesorii au a preda și ce trebuie să învețe școlarii. ENGLITERA Wiener Allgemeine Zeitung publică următorea telegramă din Berlin cu data de 19 Septembre: Dibăcia și puterea care au caracterisat pene acum atât acțiunea diplomatică cât și cea militară a Engliterei față cu Egipetul, au fost cu atât mai mult apreciate prin cercurile conducătore de aici, cu cât se asceptau la ceva contrariu și la un șir de greșeli din partea Englesilor. Nu pare exclusă credința ca mersul evenimentelor se conducă, și daca nu la uă abatere totală a politicei germane de pene acum, cel puțin la unarecare înclinare a iei în favorea unei apropieri și stabiliri de relațiuni amicale între Germania și Englitera. Prin cercurile bine informate de aici se privesce într’un chip forte pacînic situațiunea. Chiar de acum, deși nu se cunosc încă propunerile englese, se consideră ca de tot aplanată crisa egipteană. Kreuzzeitung scrie următorele în numărul de la 19 Septembre: Și astăzi se privesce numai ca să in MUNTENEGRUL Se anunță din Cetinje, cu data de 19 Septembre, câ trimisul turcesc de acolo a primit ordinul se íncepa negocieri directe cu guvernul muntenegrean pentru regularea definitivă a puntelor de neînțelegere de la fruntarii. Glarnisorile de la fruntariile albanese au fost întărite, deși triburile albanese mărginașe nu au mai făcut nici o nouă încălcare. Triburile Hotti și Gruca nu se mai duc pe piața de la Podgorița, fiindcă ele se tem acum de represalii pentru că au omorît pe un Muntenegrean. OLANDA Se anunță din Haga ca regele a deschis Camerele. Discursul regal arată intenția de a se cerceta cari sunt articolele din Constituție cari trebuiesc modificate. Se vor înfățișa proiecte pentru reforma sistemei impositelor și mărirea veniturilor. Discursul anunță că nouă organisare a impositelor comunale, a dreptului electorale, oă revizuire a legii privitore la învățământ. Discursul exprimă apoi speranța că tote măsurile vor fi luate pentru introducerea noului cod penale. Relațiunile cu străinătatea sunt dintre cele mai amicale. ROMANTJ LA 11 SEPTEMBRE 1882 CESTIUNEA EGIPTEANA Les Débats de la 16 cuvinte, după ce aruncă o privire generală asupra operațiunilor engleze în Egipet și constată ca ele au fost conduse prea încet, adauge urmatorele rîndurî, cari credem ca nu vor părea lipsite de interes cititorilor noștri . ...Lenea cu care Englesii au operat pene acum arăta cât de neîndestulătore este organisațiunea lor militară, cât de puțin este ea nemerită pentru resbóiele mari. Acesta ne face se ne gândim la pericolele care i ar aștepta dacă ar fi siliți se lupte singuri în contra unui inamic european. Multă vreme nu s’au îngrijit ca se aibă aliați; cu tote acestea fără aliați n’ar putea face că adevărată campania. Ei n’au fost nici uă dată militari mari ș’apoi de mult au perdut obiceiul loviturilor îndrasnețe și a manevrelor fulgeratóre. Dar este de admirat la el statornicia cu care, printre multe greșeli, își urmăresc scopul și-l ajung. N’au trăsuri de geniu, n’au chiar viul scântei de inteligință; dar au șirul și tăria voinței. Consiliul general al învățăii public nu se va atinge în anul 1Ljcesta de programele învățământului secundar, care ar rămâne așa cum au fost stabilite acum un an. Fiă ne permis casé să semnalăm d-lui ministru al instrucțiunii publice programa privitóre la predarea limbei franceze în cursul superior. In loc d’a se alege bucuti alese din autorii despre care se vorbesce școlarilor în clasa VI și ’n a VII, s’a determinat câte-va opere, mai tate în versuri, a căror studiare nu prea este folositóre. Ceva mai mult, programaticect se va preda și elemente de literatură francesă modernă. Ar fi bine să se arate ce se înțelege prin cuvântul „modernă“. Este vorba de literatura de la 1640 până astăzi, după cum înțeleg unii profesori, sau numai de literatura contimporană, după cum înțeleg alții, îndreptarea este forte însemnată, câci prin programa de bacalaureat se cere asemenea ca candidații sĂ SOIRII ALE BILEI Astă dî 10 Sept. termometru case Menu (Succr. de Shuer), calea Victoriei, 75, aréta grade Réaumur : La 12 ore noptea -j-10.5 La 7 ore dim.|-13. La amiédi --20 înălțimea barometrică 754 mm. Cerul senin. * * # Aflam ca A. S. Principele Bulgariei va mai sta încă vr’să done <ifie în Sinaia. * ** D. Țancov, ministru al Bulgariei la Bucuresci, s’a întors în capitală. * * * Aflam câ în curend se va constitui în Bucuresci că societate supt denumirea de Progresul economic, al câreia scop va fi sprijinirea și reconstituirea comercialui român, mai cu semn în părțile de dincolo de Milcov. * * * S’a întemeiat în Focșani oă asociațiune a membrilor corpului profesoral supt numele de Societatea Corpului Didactic. N ltram prosperitate și viață lungă. * * * D. I. Bibicescu s’a întors din Vâlcele (Ellepathak). Congresul țăranilor de la Coribeni Diarul Țăranul publică în No. de la 5 Septembre programa întocmită de delegații țărani în întrunirea din 29 August. 1. Respectarea și aplicațiunea legilor. 2. Cultură solidă, profesională pentru țărani. 3. Deplin exercițiu în drepturile lor constituționale. 4. Independintă acțiunea țăranilor în materie electorală. 5. îmbunătățirea fortei muncitorilor pe tote căile. Miciloce de realizare 1. înființare de comitete în tote județele. 2. înființare de comitete sucursale în tote plășile. 3. Conferințe ținute în fiecare județ cu ""delegații tuturor județelor din țară. 4. Susținerea chiarului Țeranul și a celor ce se vor mai fonda de comitetul central VARIETATE Impădurarea și înerbarea munților (Urmare și fine) 1) Oricare ar fi grija cu care lucrările ce am indicat se vor face, nu vor putea să indeplinesca scopul lor dacă impădurarea nu completeza opera întreprinsă. In fapt torenții n’au devenit periculoși decât după ce pădurile care acopereau altă dată vârful munților au fost distruse; opera omului consistă a fiî în a face din nou lucrarea pe care o făcuse natura și a câror efecte fericite au fost distruse prin neprevederea omenilor. Impădurirea are de scop să creeze pe malurile torenților un vegetațiune lemnosa, care se respundă la mai multe condițiuni. 1) A se vedea Românul de la 10 Septembre. 1 Prima este ca copacii să aibă rădăcini destul de puternice pentru a strânge pământul cu rămurile lor, a-1 face mai permeabil, și ’n orice cas a-1 protege în contra dărăpănatei. In al doilea loc, trebuie ca acesta vegetațiune să prezinte un acoperiș, destul de complet pentru a scote suprafața lui de supt afluințele atmosferice. A treia condițiune este ca să dea un humus din ce în ce mai abundente, menit pe d’uă parte se fertiliseze pământul și să mărască puterea vegetațiunii, pe d’altă parte se folosesca regularea scurgerii apelor pluviale sau a zăpeziilor topite la suprafața lui. Uă a patra condițiune, nu mai puțin indispensabilă, este că aceste efecte să se mențină fără întrerupere și se se desvolte cu ajutorul timpului, care adjócit rolul unui factor de prima ordine. Din tote metodele de esploatațiune a copacilor, vodea (1) respunde mai bine acestor condițiuni, se pate face chiar că ea este singura care răspunde într’un mod absolut. Cu tote acestea, după cum observă d. Dumontzeu, cu esperiența unui bun pădurar, este vădit că cu condițiunile în cari se prezintă cel mai des terenurile destinate împăduririi, nu se pote obține pretutindeni și do uă dată crearea unei poporațiuni de copaci chemațî să formeze rodhea dorită și câ în multe punte va trebui să se mulțămesca a forma mai ăntâizivă vegetațiune precare s’a aștepta ani întregi pentru ca condițiunile pământului să fie îndestul modificate. Dar ori de câte ori se pate, de la început, să se pregătască stufișurile susceptibile de a forma rodea, să se lase orîce gând d’a se crea dumbravi (taiUis). Relele acestor din urmă, din puntul de vedere al împăduririi, sunt în adevăr de natură diversă. Cel d’ăntuizi este că ne-reînoindu-se decât prin seminceri, presintă, din puntul de vedere al perpetuării, mai puține garanții ca redea, care se regenereza prin semănătură. Al douilea că în condițiunile ordinarii nu presintă o altitudine mai mare de 1200—1500 metri, și prin urmare dincolo de limita acesta nu pot fi întrebuințate. In fine, dumbrava este esploatată pe suprafețe destul de mari cari se las descoperite cu totul sau în parte în momentul esploatațiunii, pe când vodea (și acestă măsură este adoptată pentru pădurile de protecțiune) pate să se esploateze prin metodul grădinăriți, care nu întrerupe nici uă dată tufișul într-un mod apreciabil. Nu este destul a spune că vedea este modul de esploatațiune al pădurilor care convine mai mult pentru lucrările de împădurare; trebuie se stim care sunt esențile ce trebuiesc adoptate de preferință. Alesul lor variaza după mai multe condițiuni, din care cele două principale sunt clima și natura pământului. Din puntul de vedere pădurăresc, d. Mathieu, fost supt-director al scólei din Nancy, a împărțit Francia în patru clime : regiunea mediteraneă sau caldă, care se întinde de la litoralul mare, până la o altitudine de 600 metri; regiunea medie sau temperată, de la 600 la 1000 metri; regiunea alpestră sau rece, de la 1000 la 1800 metri; regiunea alpină sau forte rece, de la 1800 metri la limitele vegetațiunii copăceilor (arbustive). Esențele de adoptat pot să fie clasate în atâtea grupuri. Succesul operațiunilor pate să depindă și din aceea ca esențile să fie întrebuințate prin semănături directe sau prin plantațiuni de copaci tineri provenind din semănături esecutate în pepiniere speciali. Principiul pe care esperiența l-a pus în vedere este ca, în impădurarea munților, semănăturile esențelor foiose nu dau, în genere, nici un folos, afară de stejarul roșu și castanul, precum și unele esențe nereșinose cu foi persistente. Acesta fiind stabilit, în regiunea caldă nu sunt decât trei esențe principale pentru înpădurarea terenurilor gale: pinul de Alep, pinul maritim și stejarul verde, și ’n câteva coșuri speciali stejarul plută, roșcovul și pinul piniar sau de Italia. Bradul maritim, stejarul verde și stejarul plută, pot fi întrebuințați numai prin semănături; pentru ceilalți, după întâmplări, se pot întrebuința semănătura sau plantațiunea. In regiunea temperată, esențele cari trebuiesc introduse mai cu semn prin semănături sunt urmatorele: stejarul roșu, castanul, pinul lariciu. Acele pentru cari plantațiunea e mai folositare sunt: pinul silvestru, pinul negru, fagul și bradul. El în regiunile superiore, afară de fag și brad, cari se întâlnesc încă, principalele esențe care trebuiesc să domine sunt pinul , crochets, epicea, moliftul și pinul cembra. Din aceste 4 esențe numai pinul crochets pote fi reservat exclusiv plantațiunii; pentru celelalte se pute întrebuința și sistemul semănăturei. Nu putem întră aci în amănuntele tehnice asupra lucrărilor de semănătură sau plantațiune. Trebuie se adăugam numai ca în anii cei d’ăntâiu acești copaci trebuie să fie protegjați din sus în contra darăpănurilor terenurilor, și ’n jos în contra surpărilor lor. Să pot întrebuința clagonagiuri stabilite sau în rîndurî paralele, sau în rîndurî oblice, urmând diverse unghiuri. Dar este mai bine să se facă garduri, a câror rădăcini au oă acțiune mult mai energică pentru a reține pământurile. Esențele cele mai avantagiose pentru plantațiunile de garduri sunt: robinierul, ulmul, mestecanul, cornul, măceșul și prunul din Besanson. Lucrările de împădurire produc ele un efect folositor într-un timp scurt ? Am fils mai sus ca timpul era unul din principalii factori ai utilitatei lor masime, dar nu trebuie să conchidem de aci câ un mare număr de ani este necesar pentru ca plantațiunile să exercite să influință otărîtore fie asupra stingerii torinților, fie asupra menținerii pământului pe creste și pe povârnișuri. Câteva exemple extrase dintr-un raport adresat de curenți Senatului ne vor permite să conchidem cu cifre precise. Perimetrele regenerate prin serviciul pădurilor în acești 20 din urmă ani se urcă aprope la 90.000 ectare. Pretutindeni efectele lucrărilor au fost simțitore peste puțină vreme, pământul s-a întărit, muntele a devenit productiv și inofensiv. De exemplu, în urma lucrărilor efectuate în perimetrul din Boissard (Isère) , proprietățile vecine de Torentul din Riffel au putut fi cultivate, și satul Fau, altă dată amenințat, a deschis în perimetrul restaurat un canal de derivațiune aducând apele torentului până la fântâna publică. Orașul Bourg-d’Oisanes, rădicat pe un fost con de defecțiune, altădată amenințat în esistența lui prin torentul Saint-Antoine, lasă astăzii se caută în ruină stavilele ce rădicase altădată cu mari cheltueli și cari au devenit astăzii nefolositore. După esecutarea lucrărilor de consolidare și împădurirea întreprinsă în perimetrul Lus-la- Croix-Haute (Drôme), torenții și rovinele, a câror efecte distructive se întindeau pe cea mai mare parte a terenurilor câmpenesc, și î n special asupra locuințelor din cătunele Grisail și Granges, au devenit cursuri de apă nevetamatore , ne cărând mai nici un material, mai bine de 120 ectare de cultură fertilă, represintând uă valore de 300.000 fr., sunt aparate de vărsările de altădată atât de dese și de îngrozitore. Lucrările esecutate în perimetrul Chatillon-en-Diois (Drôme) au făcut cu totul nevătămător torentul Suel, care amenința d’a dreptul cătunul Chatilllon și culturele 1) Crâng, pădure mică, cu altceva, ca să nu bage de sema transportul tabloului. In timpul nopței tabloul se va așefia în salon și se va încorona cu lauri, oi dimineța când bunul Willi va intra în salon la dejun, este eroul seu care-l va saluta cel d’ănteu. — Ideia este forte bună, respinse Ranton zîmbind, și daca n’ar fi tocmai acest erou, ași oferi cu mare plăcere ajutorul meu — dar și astfel cum este, nu me dau în lături, câcî esci tu care m’am rugat! Tonul lui ajunse a fi atât de mișcat, încât Ana se uitâ la densul cu mirare; el băgă de sema surprinderea iei și urma, strângându-i mâna. — Poți dispune de mine, Ana ! da! deca ai vrea să-mi poruncesci tot d’auna! Cât de mult mă bucur cu esciâncă liberă, ca nu iubesc pe altcineva! îmi dai voe să te cer de la tatăl teu ? Ana părea a se lupta, déca ar trebui se surîflă la aceste cuvinte ca d’uă nebunie sau déca ar trebui să se supere; cel puțin în chipul iei se schimba roșiia cu îngălbenirea. Ea își retrase răpede brațul și-î fuse: — Atât îți pot spune, vere, cândi în Slavia nu găsim nimic atât de nesuferit ca cochetăria și câ socotim nebuni pe acei cari își închipuesc a închieia, după uă cunoscință de două cjfre, uă legătură pentru eternitate. — A no ! striga junele ca un gest rugător. Nu crezii în a totputernicia amorului ? Daca durata lui e neperitare, începutul lui e opera unui moment, și eu... — Nici un cuvânt mai mult, Albert, striga ea supărată, dacă nu voiesc a se spui totul tatălui meu, cerendu-i protecțiune contra nebuniei tale! Iți pare lucru plăcut, urmă ea zîmbind, a scăpa de urît la Thierberg, jucând un mic roman? Poți se-l joci din partea mea daca nu găsesc.i nimic mai bun de făcut, poți să-mi faci uă petrecere, dar nu cere ca eu să joc al douilea rol. — O, Ana!zise el oftând. Am meritat are acesta batjocură ? Vorbele mele sunt sincere, inima mea e credinciosa ! Serta care îți pot oferi nu e stralucitore, dar e astfel ca ar putea fi mulțămită, fericită. — N’ajunge în fine și tragic. Mai bine ași asculta orice decât ăst patos. In orice cas am meritat batjocura, și póte te va vindeca. Vino, fii înțelept, du-me acasă cu politeță, cum se cuvine. Dér fii încredințat ca, când vei pronunța numai un singur asemene cuvânt, îți voiü face rușinea a chiema pe cel d’ăntâî țăran, și dacă vei continua în castel aceste nebunii, nu voiți mai rămânea nici uă dată singură cu tine. Tonul iei era serios, curagios și poruncitor, dar gura iei zîmbitore și ochii săi glumeți păreau a contrafice severitatea ordinului, și Ranton, turburat de aceste semne opuse, se mărginia tăcea, a suspina, a vorbi numai cu ochia de ș’a amâna reînouirea luptei pentru un moment mai favorabile. Ana începu cu multă liniște că altă convorbire al cârei subiect era generarele, și astfel ajunseră la Thierberg mai bine dispuși decât se putea aștepta. Bătrânul ascultă relațiunea lor și părea mulțumit câ Albert făcuse cunoscință cu vecinii lui. Sunt ómeni bravi acest Willi, și aț făcut mult bine locuitorilor vâii. Există puțini oficiali cari ar putea rivalisa cu generarele în privința cunoșcințelor întinse și culturei, și pe fiul său l’am examinat ș’am găsit mari și solide cunoscințe, el se aplică cu mult zel la studii seriose, un lucru care în luna generație de afiș a ajuns uă raritate. E un june înfocat, înțelept, deștept, dér, dar... aceste idei exagerate. Cred, ca m’ar ataca în propria mea casă, déca ași fiice ca mojicul rămâne tot mojic, chiar déca l’ar libera cineva de tóte dările și dacă Far face cât de instruit, câ burgesul se rămâe la calapodul seui și se nu pretindă a corige ș’a îndrepta afacerile Statului. Dar acesta provine din mesalianța bătrânului; fiul se muncesce acum a îndrepta greșala, ardicând cât se póte de mult verii și tóta rudenia burgesă a repausatei sele mame ! — Dar tată! observa Ana, nu poți să dici ca acesta este causa. Intr’adevĕr, el ne pune pe toți alături, dar e un intusiast și are ideile sale despre libertatea și viața poporului, care nu se pot realisa nici uă dată. — Nu mă învăța a cunosce pe ómeni, copilăriise bătrânul zîmbind. Vanitatea este ceva fundamental în orîcine, numesce diferitele variațiuni cum vei voi, dar ce fiicî tu, nepóte, despre tata ? — La noi ’i ar arunca pietre, déca ar pronunța în public ceia ce am auziit astă fiî din gura lui. Da, déca ar face asemene cuvinte într’uă societate de prusieni, nu s’ar respecta nici vîrsta, nici starea sea socială. Tata convorbirea lui este un panegiric al trecutului și un blestem al presentului. Cred ca ’i se pare cel mai mare păcat ca am sfărîmat jugul ș’am liberat și pe ceilalți, póte în contra voinței lor. Rușine cu un bărbat german póte concepe asemene idei. Dar la cea d’ănteia ocasiune îi voiți spune cât urâsc din fundul inimei pe împăratul său și pe toți Francesii. — Asta a auzit-o adesea din gura mea, respinse domnul de Thierberg; i-am spus’o mai mult de două fieci de ori; îî urăsc pe toți ca iadul! — Pe toți, tată, pe toți? întrebă Ana. Nu, am cuvânt, fata mea! pe unul îl escept, pe unul, ce ’i aș putea lăuda și binecuvânta în tote fiilele. Daca n’ar fi vorbit așa de bine franțuzesce ași fi crescut ca e un înger picat din cer. Din nenorocire era și remâne numai un Prances. — Și cine era acel unul, pe care -l esceptezi cu atâta solemnitate ? întrebă Albert. — Vedi, este uă istorie ciudată, urmă unchiul său, dar îți o voi fi povesti; este uă pagină frumosă în viața mea. In anul 1800 făcusem cu reposata mea soție uă călătorie în Italia. Pe neașteptate isbucni resbelul și, aflând câ Moreau înainteza spre Germania, otărîî a lăsa pe soția mea la uă familie de amici la Roma și a mă întorce singur în Suavia. Aleseiti calea de peste muntele Bernhard, parte sperând câ acolo nu voiti întâlni Francesc, parte fiind ca în mica cetate Bard un vâr al meu comanda garnisona, parte fiind câ nu făcusem încă acest drum. Sciî câ muntele Bernhard ajunse curând după acesta celebru prin trecerea consulului Bonaparte. Pe palele muntelui, în partea elvețiană, fuses atacat de vrouă cinci ștrengari din armia franceză. Se arătai pasportul meu, dar în zădar: mă deteră jos după cal, pe mine și pe sluga mea, bătrânul Hans, ce -i vedi aci; ne luară hainele și cișmele, cosornicele și pungile și să apucară a visita și gemantanul meu, când uă voce teribilă la spatele nóstre comanda : haite ! — Tîlharii să uitară înapoi și remaserâ încremeniți ca loviți de fulger, câcî era un oficial francez călare. Trebuie să fie cineva drept și pentru diavolul, disciplina la dânșii era perfectă. „Cine ești domnia-tea d-le?“ întreba descălecând. Il povestiiti pe scurt cine sunt și scopul călătoriei mele. El lua pasportul meu, îl examina și mă ’ntreba daca ’1 arătasem soldaților. După răspunsul meu afirmativ, să îndrepta, câtre sterigarii: „Sunteți voi soldați? sunteți voi Francesc?“ striga necăjit, și avea un aer forte nobil, deși uniforma lui era învechită. „îndată îmbrăcați din nou pe domnul și pe sluga lui, restituiți tot ce ați luat și duceți-vă unde sunteți comandați.“ Nici vă dată în viața mea n’am fost servit cu atâta promptitudine. Un june voia să ’mi puc cișmele și mă ruga cu lacrămi să ’i daui voie. Vă asemene supunere nu vă flusem nici vădată la armata imperială germană. Spusei acesta oficialului, care, după ce eram reîmbrăcați, s’asefiu lângă mine pe iarbă, făcându-mi scuse și cerând iertare pentru compatrioții lui. Ii ficeam cu totă întâmplarea era compensată prin frumosa priveliște a disciplinei. Fără să bag de semn ne aflarăm într’un animată convorbire asupra evenimentelor timpului și special asupra sortei nobilimei. Apărații cu vioiciune instituțiunea veche a nobilimei, dar el nimici argumentele mele într’un mod scurt și positiv, dar c’uă mare politeță. Ințelesem și el o mărturisi de faciă ca era un eiderant. Convinea asemene, câtă republică în timpii moderni era un ce anevoie, aprope nenatural, câ instituțiuni cum este nobilimea pot fi folositóre, până la un ore care sunt trebuinciose, dar era de părerea ca nobilimea trebuie oriunde să renască din nou și să isvoresca numai din gloria și meritele militare. — Ce fel ? îl întrerupse Rantow, așa dă general răspândite erau chiar atunci în acea armată ideile pe cari pe urmă le-a înființat de fapt așa numitul împărat ? E de mirare ! — Și eu, urma bătrânul Thierberg, mi-