Romanulu, septembrie 1882 (Anul 26)

1882-09-11

Ș­ A­ T t ANUL AL XXVI-LE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Linia de HO litere petit, pagina IV....................... 40 bani Dato „ „ „ pagina III............................2 lei — A 90 adresa : IN ROMANIA, la administrațiimea Ziarului. LA PA­RIS, la Havas, Laffi­te et C­ nne, 8 Place de la Bourse LA LONDON, la O. K. Daube et C-nie, 130, Fleet Street E. C LA VIENA, la domnii Ha­nsen­stein și Vogler, Walfisch­­gasse 10. •A FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și A­­merica. —Scrisorile nefrancate se refasă — 20 BANI EXEMPLARUL 3BDA.OTIX 12STRÎA. HI ADMINISTRA­TIUNEA l-A, STRADA DOAMNEI, 14. SAMBATA, 11 SEPTEMBRE 1882 Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte, un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte térile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea diarului si oficiile poștale LA PARIS, la Havas-Lafate et C­une, 8, place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleischm­arkt. IN ITALIA, la d. dott. Cay. Gustavo Croce, Via San Frat­­cesco da Paola (N. D.) 15, Genova. — Articolele nepalicate se ard — > BUCURESCL 22 RAPGIONE 1882 Am dovedit câ de la nascerea le­­ge­iî nóstre electorale Românul a a­rătat ca ea este forte rea. Am dovedit câ proiectul de lege presintat Constituantei de însu­și Con­siliul de Stat era cu totul altul de­cât cel actual. Am dovedit ca Românul a com­bătut, în unele părți, ch­iar acel pro­iect al Consiliului de Stat, de­și a­­cela era cu mult mai bun de­cât le­gea actuală. Am amintit ca legea electorală, ce am fost presintat-o eu guvernului de la 1866, a fost făcută în temeiul angagiamentului întregului guvern d’a nu mai avea un Senat, ci numai un singură Cameră. Acest angagiament s’a înlăturat mai în urmă, și, din concesiuni în concesiuni, ajunserăm d’a vota nu numai un Senat, dar două Senaturi; unul, acela care este, având pro­pria sea lege electorală; altul, cel prin care Senatul este in­trodus și în Cameră, de vreme ce aceste două colegii, forțe restrânse de proprietari, aleg, cu forte mici sch­im­­buri, și două senatori și douî de­putați. Am combătut din tóte puterile a­­ceste nedreptăți; am combătut mai cu semn­ restrângerea cea mare a a­­cestor doue colegiuri, arătând ca în cele mai multe numărul alegătorilor fiind de 20, 30 și cel mult 50, co­­ruppunea, supt tóte formele iei, va domni în acele colegii. N’am avut fericirea d’a isbuti , mai mult încă. Am votat eu în­­sumi și legea pentru Senat și legea electorală. De ce am votat ? fiind­ca se făcea­uă lucrare care avea de scop ca mulți deputați să plece și se des­completeze Camera. Am preferit dar să votez chiar ace­sta lege, numai s’a­­vp­m Constituțiunea, fiă ș’așa cum să făcuse, de cât să remănem cu statutul, până ce vor bine-voi mai tărdu­i, alte G­uverne, să ne dea altă constitu­­țiune. Faptele au­ dovedit, din nenoro­cire, cu dreptate apa-avut în privința­­ colegiilor celor mici. Scurta expunere ce-am făcut la 29 August, despre starea de jale a cole­giilor celor restrânse, nimene n’a sus­ținut ca nu este exac­ă. Din contra toți au clis c’am arătat adevarul. A­­tât ’mi-este d’ajuns; restul privesce pe națiune. Ca răspuns — vorbesc de respun­­surile seriose — mi s’a dis : — Schița legii electorale ce-ai pro­pus nu este drepta, nu este bună. Am zis în primul articol : „voi asculta cu respect ori­ce pro­puneri și voi adera la legea care va fi mai apropiată cu dreptul ce are tot omul d’a-și alege liber pe repre­­sintanții săi.“ Mi s’a dis : — Vorbesci îndemnat de guvern, vorbesc­ în interesul partitei al căreia este membru. Am început propunerea mea scri­ind : — „Vorbesc numai în numele meu­ și d’aceia și supt scriu.“ Celui care nu crede n'am nimic alt a­ î spune. Mi s’a dis : — Culpa este a guvernelor éi nu a legii electorale. Toți au vădut și pot vedea c’am cerut și cer să se caute cel mai ne­­merit miclloc d’a curma imoralitatea, ori de unde ar veni ea. In loc d’a se căuta ș’a se propune cu liniște a­­cel mod, unii se mărginesc numai în a cere guverne de sfinți, și alții în a se ’ncerca să vindece imoralitatea prin felurite acusuri și injurii, cu cari bine­­voiesc a mă gratifica, credend negre­șit ca ast­fel se onorezá pe ei ânșii și fac educațiunea publicului. Am dis si die : 5 ! ! —­Nu trebuie să cerem guverne compuse de sfinți, trebuie să facem ca ori­care guvern să fie bun pen­tru ca nu pote să facă rel. Ca s’ajungem la acest resultat am dis :­­ Să descentralisam, fie și treptat, dar necurmat. Să facem consili județiane și comu­nale, cari să fie pe cât se pote supt conducerea națiunii, ér nu supt aso­­luta voință a guvernelor. Să luăm cu totul justiția din mâna guvernului. Să luam, cât mai mult vom putea, instrucțiunea de supt domnia guver­nelor. Să facem îndată ca bancele agri­cole să fie supt conducerea consilie­­lor județene or nu supt a guver­nului. Le căutăm cu toții și să găsim să lege electorală prin care să scădem cât se va putea mai mult, înrîuririle ilegale ale guvernelor, dar și înrîuri­rile imorale ale câtor­va indivizi, cari sunt fatale minte a tot putericî în co­­legiile cele restrânse. Nu se pate? Ei bine, atunci cei cari rostesc acest blestem se­ șî învă­­luiască capul, cum face Arabul când în pustiuri îl apucă vântul simun, sau să s’așede de mórte recunoscând ca cred­ul lor este : „Cu lumea moșcenire tâlharilor, s’a dat.“ Națiunea dise Marția trecută : „D. Rosetti ca să aibă mai mulți alegă­tori într’un colegiu propune fusiunea cole­giilor I, II și IV într’un singur colegiu. Tema ne este că rețeta d-lui Rosetti va face ca epitetul de minciună ce s’a dat co­­­legiului al IV se se întindă d’aci înainte și asupra colegiilor I și II întrunite cu colegiul IV. „Aci ne credem de tori se spunem că nu împărtășim părerea colegilor noștri din presă, cari contestă independința colegiului al III, dicând câ aleșii lui sunt tot­dea­una guvernamentali. Așa este când alegerile se fac cu bâta și cu șișaneaua; dar asemenea alegeri, noi nu le putem numi alegeri. „De va veni la ordinea dilec reforma legii electorale, noi ne vom mulțămi acum pentru Senat și pentru Cameră cu întru­nirea colegiilor I și II, într’un singur co­legiu; câci aceste două colegiurî n’au nici oă rațiune de a fi separate; în, adevăr, nu­mărul alegătorilor fie­caruia din ele este prea mic, și tot-d’uă-dată și unii și alții prezintă aceleași garanții de capacitate și de avere. Atunci vom examina și cele­l­alte modificări secundare ce s’ar putea intro­duce în noua lege electorală.“ Cred ca se ’nșială confrații de la Națiunea. Ei susțin, ca și mine, ca unde sunt mulți alegători guvernul nu póte intra de­cât „cu bâta și cu sisancea.“ Pe ce temei dor clic cu sătianii, votând împreună cu cei d’hi cele două colegii de proprietari, acel colegiu va deveni „uă minciună“... ? Este positiv câ zapciul nu va mai putea intra în acel colegiu. Este positiv ca numărul alegăto­rilor fiind mare, intriga, făgăduin­țele, amenințârile și banii nu mai pot să triumfe. Dar ne vor­­ fi ce pate ceia ce a dus ș’un alt diar : — „Sătianii fiind mult mai nu­meroși vor îneca voturile proprieta­rilor. “ Am cred­ut câ proprietarii vor lu­mina pe alegătorii sătiani, c’aceștia vor lumina, cu bunul lor simț, pe alegătorii proprietari și cu ast­fel li­nii pe alții se vor scăpa d’a fi îne­cați, și din ce în ce mai mult se vor cunosce și se vor înfrăți. Încă ce­va, în schița mea de pro­iect de lege am cl­s ca sătianii vor da delegați unul la sută. Cu acest mod nu mai este înecă­­ciune, inegalitate în număr. Am mai dis : — Pentru cei din colegiul I și II­I se micșoreze censul, pentru ca ast­fel este drept și pentru ca ast­fel crescend numărul lor nu vor mai fi înecați. in fine, respectând propunerea ce­­de la Națiunea, le vor duce nu­mai : Cel puțin, în sistema vostra, scă­deri, și scădeți cât veți putea mai mult, censul alegetorilor acestor două colegii. 1 Léț, și mai bine, adoptați legea electorală făcută la 1866 de câtre consiliul de Stat, în care era și ono­rabilele d. Vernescu. In sfîrșit, dacă se cere negreșit ca­­ Silegiul al IV să rămână ca astă­zi.. Cel puțin să se sustragă, pe cât se va putea mai mult, de fapt arbitra­jul primarului și al supt-prefectului. I Să se veglijeze, de câtre consiliele județiane, ca alegerea delegaților să­ră alegere. ■ Să se pună mari pedepse pentru cel care va face legii cea mai mică polare. * Să se pună îndatorire ca delegații ac­asă, în orașul de reședință, trei dile înaintea votării. Comunele să le plătască hrana și șederea acestor trei dile. 7 întrunirea publică să fie obligato­riu pe fie­care di. 7 Legea să prescrie nulă alegerea fiecă se va dovedi ca­n’a fost întru­nire și cu cel ales n’a luat parte cel puțin la două din acele întruniri. .. Să-mi fiă iertat acum să pun aci supt och­ii alegătorilor câte­va linii estrase din Journal d’Athénes de la 17-29 Decembre 1881 : „Cetățianul trebuie să ’nțelegă câ este pentru el nu numai un drept, dar mai cu sema­nă datorie d’a-șî alege pe guvernanții săi. „Cetățianul trebuie să ’nțelegă cu deca ’și dâ votul nu celui pe care, în consciința s­a, îl crede cel mai destoinic, ci celui care îi dâ bani sau funcțiuni, câ este un ucigaș al mamei sale. Nici un om nu se póte îndoui d’acest adevăr. „Nimeni asemene nu trebuie să se ’ndoiască ca ori­care om ne cere votul făgăduindu-ne în sch­imb da­ruri, omul acela de sigur va căuta, după alegerea s­a, să ia, în mod ilegal, ceia ce ilegal a dat. „Alegătorul trebuie să nu se lase a fi înrîurit, nici de simpatii perso­nale, nici de cerințele acelor capi de partite cari își uită datoriele lor și pun pe liste omeni cari nu merită­­ a fi aleși. . Nainte de tote trebuie ca alegă­torii se dea votul cetățianilor a câror probitate și onorabilitate ne dau ch­­e­­zește ca dau precădere binelui Pa­triei intereselor personale. Nimene nu va putea dice ca nu cunosce pe cetâțianii cei mai buni și mai ca­pabili. „Și nu este d’ajuns să stim cari sunt cetățianii cei onești; trebuie încă să mai cercetâm prin care mod crede fie­care din ei ca va putea să rădice Patria și s’o facă să propă­­șiască. „Alegătorii dor trebuie să găsescă nu numai pe cetățianul onest și ca­pabile, dar trebuie încă să voteze pentru cel care va fi unit cu dânșii în privința purtării ce va avea el în parlamentul unde îi va represinta. „Un popor care nu scie cum tre­buie să se porte cela pentru care voteză, sau poporul care nu cere a­­lesului sau socotela de purtarea lui, poporul acela nu este demn d’a fi liber. Este rușine când un popor liber își da votul fârâ se ’ntrebe pe cel care îl doresce cum se va purta în parlament. „Este uă rușine daca nu-i cere so­­cotela de purtarea mea.“ Ast­fel am vorbit și că necurmat tutor alegătorilor. Sper ca cuvintele citatului din Atena vor avea mai multă trecere de­cât avară ale mele. In ori­ce cas le mai clic : N’ale­­geți pe cei cari vă făgăduiesc câ vor susține interese personale, ci numai pe cei cari au dovedit ca luptă nu­mai pentru interesele generale. Nu credeți ca chiar personal aveți un adevărat câștig votând pentru h­a­­tîruii și pe interese; mâne, altul va făgădui, va da altuia mai mult, și a­­tunci cel care acui câștigase ceva prin specula votului său, mâne va fi pre­sărat cu sare, ca lipitorea, și va da afară nu numai ce supsese dar și capitalul sĕu. Și pentru ca să putá fie­care ale­gător să rămâie liber și drept, toți cei onești să cără mărirea colegiilor electorale, caci numai acolo unde sunt întruniți cel puțin patru , cinci sute de alegători, nu póte intra nici înrîurirea guvernemăntală, nici in­triga și corupțiunea, care bântue tot­­dea­una colegiile cele mici. C. A. Rosetti. t SERVICIUL TELEGRAFIC A­L AÖENTIEI HAVAS Constantinopole, 21 Septembre.­­— In pri­vința cestiunii turco-greacă, Francia și En­­glitera, imitând pe Germania, consiliera pe Portă d’a se înțelege d’a dreptul cu Gre­cia. E probabil ca și cele­l­alte Puteri vor face tot asemenea. Paris. 21 Septembre. —­ In cercurile nos­­tre politice, se consideră ca ne­probabilă întrunir­ea unei conferințe spre a regula a­­facerile din Egipet. Petersburg, 21 Septembre. — Journal de St. Petersbourg susține ca cestiunea Egipe­­tului e de competința concertului european. Alecsandria, 21 Septembre. — Said-bey, care era prefect de poliția la Alecsandria în epoca lui 11 Iunie­, a fost arestat și pus în înch­isore. Berlin, 21 Septembre. — Uă corespon­­dință din Petersburg adresată Gazetei Ger­­­maniei de Nord dice câ împăratul și împe­­ratesa Rusiei s’au dus la Moscva spre a visita într’un mod solemn esposiția, și a­­adaugă ca nu pote fi vorba d’uă încoro­nare improvisată. Viena, 21 Septembre.— Corespondința po­litică, declară ca tóte scomptele răspândite în privința sosirii la Viena a comitelui Wol­kenstein, ambasadorele Austriei la Peters­burg, nu se baseza pe nici un fondament; ea anunță ca com­itele Wolkenstein se va întorce la postul său la Petersburg când se va isprăvi concediul. Belgrad, 21 Septembre. — Fostul preșe­dinte al Skupciieî, d. Popovici, a fost a­­restat fiind ca e bănuit că a falsificat chitanțe de rechizin­ă în timpul ultimului resbel. DIN AFARA GERMANIA In edițiunea de seră a diarului Neue freie Presse de la 19 Septem­bre, găsim urmatorele rânduri: Au apărut deja primele apeluri pentru alegerile landtagului prusian. In acelea ale partitei conservatore liberale se pledeza pentru formarea unei mari partite a cen­trului, cr partita conservatore germană a­­casă din contra liberalismul cu voies ce se pună dominațiunea Parlamentului în locul regalității. Ast­fel dor conservatorii germani sunt mai apropiați de principele de Bis­marck de­cât conservatorii liberali, câci acusațiunea contra liberalismului este nu­mai un ecou al cuvintelor adeseori­­mise de principele de Bismarck. AUSTRO-UNGARIA Citim urmǎtorele în Pester Lloyd de la 20 Septembre: Sein din Viena afirmă ca, în privința agitațiunii iredentiste, al cărei teatru și țintă au fost în aceste din urmă timpuri Triestul, nu domnesce prin cercurile conducătore din Viena nici cea mai mică îngrijire sau neîncredere în privința atitudinei Italiei. Nici poporațiunea n’a mers atât de departe d’a face guvernului italian vr’uă imputare de complicitate sau conivență pentru agi­tațiunile privitóre la Triest; totuși nu s’a redut la autoritățile italiane acea energie și acel zel spre a pune capăt unei agitațiuni care a periclitat viața atâtor nevinovați, de­și guvernul Austriac afirmă că cel italian a FOSTA ROMANULUI 11 SEPTEME-PORTRETUL PIPERATULUI de W. HAUFF — Tradus din limba germană — VII (Urmare) — El a fost la Londra, la Paris și la Roma, disc generarele, și a trăit acolo mult cu amicii mei. Cred ca Lafayette și Foy mi ’i-au stricat. — Cine ? Lafayette, Foy­­ a cunoscut pe acești bărbați? întrebă Ranton cu mi­rare. — El era în tote­­ filele în societatea lor și ei găseafi plăcere de a fi cu densul, mai multă de­cât îmi putui închipui. Acolo a­­udise pe Americani și pe bărbații din stânga și fiind câ cunoscea pe unii din cei mai e­­saltați ca amici vechi ai mei, își închipu­ise în arderea sea juvenilă cu tóte câte di­­ceau erau uă evangelie și în fine se cre­dea capabil d’a contribui însuși la reforme. D’aceia îl vedi legat cu tóte capetele ne­liniștite în liniștita Germania. Nu trece nici să septemână fară se vră vr’unul din acei reformatori în curtea mea ; îl numesc frate și sunt omeni ciudați; tóte scrisorile lor câtre fiul meu încep cu frasa stereotipă: salutare germană ănteiii. — Cunosc pe acești omeni, observă Al­bert c'un aer desprețuitor, îi vedem și pe la noi. Dar cum pare un bărbat cu dispo­­sițiuni atât de strălucite pentru viața soci­ală, pentru societatea cea mai distinsă, cum este Robert, se gasescá plăcere a petrece cu asemenea omeni vulgari care nu cunosc un mai mare fericire de­cât a bea bere, a fuma pe stradă și a desprețui tot ce e no­bil și distins ?­­— Omenii vulgari, d-le de Banton, nu ’i am găsit nici uă dată, respinse genera­rele zimbind ; adică ceia­ ce eu înțeleg prin espresiunea vulgar; déca fuméza, acesta îi póte face neplăcuți numai pentru cei care nu fuméza; daca beau bere, o fac pete de sărăcie, cacî vinul meu nu 1-au desprețuit de loc, și ’n ceea ce privesce la bonne so­­ciété, ideile lor se acordă în­tocmai cu ale mele; li s’a urît acolo, găsind manierile ri­dicole. Alt­fel ’i am găsit instruiți, înțelepți și numai în privința portului și visurilor lor sunt d’uă părere cu Ana, ’mi aduc aminte de Don Chișot și ’mi pare comic ca se cred chemați a mântui lumea d’ori­ce roti. Junele se închina înaintea generarului în tăcere, dar în sine se gândi, fară îndoială îi place și lui tutunul și berea, dar unui soldat bătrân se pate ierta a fi d’uă pur­tare necioplită. Se uita crasi spre Ana; se părea ca convorbirea era animată și d’un mare interes pentru ambele pârți; dar pre­sința generarelui îl opri d’a ura de sor­­gneta sea, cu tote câ tocmai acum ’i ar fi fost trebuinciosă, câci i se părea câ sunele Willi apucă mâna Anei și o duce la buzele sale. Póte ca generarele băgase de sema uiötiüuy,a­ jun­elui, uci­au jLtan­tuvv spre aleia de arbori; dar Ana, ved­endu’l venind, se întorse cu junele Willi spre în­tâlnirea lor. In acest moment veni și sora generarelui, vă devina venerabilă, pe sema câreia era visita Anei și fiind­câ în presența ei ori­care discuție politică era de sine ex­­clusă, societatea prefera, după invitațiunea s­a, a merge în sală și a gusta vinul și pomnele gustase ale generarelui. Se luase otărîrea ca generarele și fiul seu vor îna­poia mâne visita la Thierberg și amendoul Willi, când ospeția lor intrară în luntre, își luară diua bună de la Ana cu respect,­ul de la Rantow cu cordialitatea unor vechi amici. VIII Rantow, care în patria sea se distingea în ori­care societate de dame prin acea si­­guranță ce dobândesce cineva prin educa­­țiune și prin încredere în sine, care la Ber­lin se putea lăuda de câte o­ victorie di­ficilă, nu se simțise în totă viața lui atât de intimidat de­cât în acea sera întorcân­­du-se cu Ana d’a lungul Nekarului la Thier­berg. Un mie de îndoieli îl tulburai! și ’l chinuiau și tocmai acum, când cugetând despre ultima privire ce aruncase Ana a­­supra junelui Willi, care ’i părea prea în­focată pentru simpla stimă, prea zăbovitore pentru bună vecinătate, tocmai acum simți cât de puternică devenise înclinarea lui câ­tre frumusa sea véra. Déca compara pro­pria sea figură, chipul său espresiv, ochiul .»_ ______________________________________________________________________is c— ÖCU VUIUIUR J Il­JidJdi OCd­ ctlCdc­ ți UUgUtiA) 1 Ur­­mele sale elegante, siguranța spiritului său, în fine tote avantajele sale cu calitățile lui Robert Willi, credea, fără pretențiune din parte­a, câ n’ar avea a se teme d’un ri­val ; câcî de­și Robert se esprima forte bine, de­și purtarea lui era plină de bună cuvi­ință și de demnitate, tot îi lipsea acea ul­timă perfecție și finețe, acel geniu de nei­mitat care trebue să fie înăscut, îi lipsesce acel je ne sais quoi care întipăresce ființe­lor lui Dumnedeu sigiliul perfecțiunea și care póte face din omul cel mai de rînd un homme comme­il faut. Dar Ana, cres­cută aici la țară în Suavia, putea, înaintea venirei mele, cu Robert Willi:... „Ana, uă întrebare, dise cu timiditate, după uă lungă tăcere, dar nu te supăra de întrebarea mea. Iubesci pe junele Willi? în ce relațiune escă cu dânsul ? Domnișora de Thierberg se reși la acesta întrebare, dar roșâța iei se putea atribui a­­tât întrebarea cât și subiectului iei. —Cum îți vine un asemenea idee, vere ? răspunse ea. Și ’ți închipuesci óre, daca ași avea fericirea a iubi p’acest Willi, ceia­ ce nu ’mi a trecut încă prin gând, câ te aș alege de confident al afacerilor inimei mele, după ce te cunosc de clone dile ? Dumne­deul meu, vere, adăoga zimbind cu ironie, ce omeni ciudați sunteți în Prusia! — Nu voi de­loc a mĕ impune de păr­taș al secretelor d-niei-tele, nobilă d-soră, <Jise el, dar îți închipuesci, cu lunga și fară m­i/I Am­­ 1­n­i/viifi îns-AM Anini-n a ATI TTAvin­i» a­o /"N I XJLl AiyXdi ACl­­iUX tO 111101 VvOCl.AJ.CCV \j­J XJl V V* A­K/XX.­­_/ CAI Vi­niei-tele cu densul nu m’a surprins ? îți în­chipuesci câ cred ca ați vorbit numai de versuri ? — Deca 'ți ași respunde ca n’am vorbit de cât de versuri, dise ea cu vioiciune, ar trebui s’o cret­i. Omenii cu gânduri rele sunt tot­d’a­una bănuitori. Înse astă dată nu te a înșelat perspicacitatea d-niei­ rele, cea­l­altă convorbire avea un alt subiect de­cât versurile, un secret, un secret d’uă mare însemnătate. — Așa­dar, tot am avut dreptate ? striga tenorul cu ne­încredere. Vei fi ca am avut dreptate ! — Bine, respinse ca zimbind, ’și fiind­­ca escu așa de amabil, te voi face părtaș al secretului, póte ca vom avea trebuință de ajutorul teu, el însușî m’a îndemnat a’ți descoperi. — Ce fel ? replica el cu amărăciune. Cred­, ca am venit în Suavia, ca se serv de pos­tilion d’amor lângă véra mea ? Daca e așa, nu mĕ cunosc­ âncă; mai bine ași spune tot tatălui teu și nu cred ca va alege de ginere al meu un asemenea îndreptător al lumeî, un asemenea demagog. Ana se oprise cu mirare, audind acesta erupțiune a parimei séle. ■—• Aibî bunătatea a asculta mai înainte ceia­ ce se va cere de la tine, cț­ se cam ne­căjită; scit­ énsé ca, déca ași fi un june­ și un Berlines m’așî purta alt­fel cu da­mele. A I­­qvi­ttaÎo do­ar» rî r»ar*nl r»o rlo­ n «­­r> U » ViV» «w «w VAUX vj JJL ~ tinuâ c’uă privire mai îmblânzită. — Șeii ș’ai au­ fit-o asta-ijl ensu-ți, cât de mult iubesce generarele pe Napoleon. In puține­­ file este aniversarea nascerei sale, care din întâmplare coincide cu diua unei bătălii victoriase a împăratului, și pentru acea­­ fi fiul său voeace a-l surprinde cu ceva napoleonian. Cu mijlocirea unui amic de la Berlin ,și-a procurat oă copie a ce­lebrului portret al împăratului zugrăvit de David, acela care îl reprezintă călare când era încă consul. Este uă idee bună , căci este încă june, slab și chipul înfocat supt pălăria cu pene tricolore este mai pitoresc, se potrivesce mai bine a reprezintă un erou de­cât cum s’a represintat mai pe urmă. Și acest tablou­ al împăratului este secretul nostru. — Dar ce ajutor pot să dau eu ? în­trebă Albert, care respira acum mai liber, fiind­ca nu-1 amenințase­ră altă descoperire de care se temea. — Ascultă mai antei: acest tablou va sosi dilele acestea și de sigur nu la gene­rare, ci la noi; va remâne în camera mea pene în ajunul dilei onomastice a genera­­relui; atunci trebuie să îngrijim ca gene­ralele să nu fie a­casă sau să fie ocupat

Next