Romanulu, septembrie 1882 (Anul 26)
1882-09-11
Ș A T t ANUL AL XXVI-LE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Linia de HO litere petit, pagina IV....................... 40 bani Dato „ „ „ pagina III............................2 lei — A 90 adresa : IN ROMANIA, la administrațiimea Ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C nne, 8 Place de la Bourse LA LONDON, la O. K. Daube et C-nie, 130, Fleet Street E. C LA VIENA, la domnii Hansenstein și Vogler, Walfischgasse 10. •A FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. —Scrisorile nefrancate se refasă — 20 BANI EXEMPLARUL 3BDA.OTIX 12STRÎA. HI ADMINISTRATIUNEA l-A, STRADA DOAMNEI, 14. SAMBATA, 11 SEPTEMBRE 1882 Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte, un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte térile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea diarului si oficiile poștale LA PARIS, la Havas-Lafate et Cune, 8, place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cay. Gustavo Croce, Via San Fratcesco da Paola (N. D.) 15, Genova. — Articolele nepalicate se ard — > BUCURESCL 22 RAPGIONE 1882 Am dovedit câ de la nascerea legeiî nóstre electorale Românul a arătat ca ea este forte rea. Am dovedit câ proiectul de lege presintat Constituantei de însuși Consiliul de Stat era cu totul altul decât cel actual. Am dovedit ca Românul a combătut, în unele părți, chiar acel proiect al Consiliului de Stat, deși acela era cu mult mai bun decât legea actuală. Am amintit ca legea electorală, ce am fost presintat-o eu guvernului de la 1866, a fost făcută în temeiul angagiamentului întregului guvern d’a nu mai avea un Senat, ci numai un singură Cameră. Acest angagiament s’a înlăturat mai în urmă, și, din concesiuni în concesiuni, ajunserăm d’a vota nu numai un Senat, dar două Senaturi; unul, acela care este, având propria sea lege electorală; altul, cel prin care Senatul este introdus și în Cameră, de vreme ce aceste două colegii, forțe restrânse de proprietari, aleg, cu forte mici schimburi, și două senatori și douî deputați. Am combătut din tóte puterile aceste nedreptăți; am combătut mai cu semn restrângerea cea mare a acestor doue colegiuri, arătând ca în cele mai multe numărul alegătorilor fiind de 20, 30 și cel mult 50, coruppunea, supt tóte formele iei, va domni în acele colegii. N’am avut fericirea d’a isbuti , mai mult încă. Am votat eu însumi și legea pentru Senat și legea electorală. De ce am votat ? fiindca se făceauă lucrare care avea de scop ca mulți deputați să plece și se descompleteze Camera. Am preferit dar să votez chiar acesta lege, numai s’avpm Constituțiunea, fiă ș’așa cum să făcuse, de cât să remănem cu statutul, până ce vor bine-voi mai tărdui, alte Guverne, să ne dea altă constituțiune. Faptele au dovedit, din nenorocire, cu dreptate apa-avut în privința colegiilor celor mici. Scurta expunere ce-am făcut la 29 August, despre starea de jale a colegiilor celor restrânse, nimene n’a susținut ca nu este exacă. Din contra toți au clis c’am arătat adevarul. Atât ’mi-este d’ajuns; restul privesce pe națiune. Ca răspuns — vorbesc de respunsurile seriose — mi s’a dis : — Schița legii electorale ce-ai propus nu este drepta, nu este bună. Am zis în primul articol : „voi asculta cu respect orice propuneri și voi adera la legea care va fi mai apropiată cu dreptul ce are tot omul d’a-și alege liber pe represintanții săi.“ Mi s’a dis : — Vorbesci îndemnat de guvern, vorbesc în interesul partitei al căreia este membru. Am început propunerea mea scriind : — „Vorbesc numai în numele meu și d’aceia și supt scriu.“ Celui care nu crede n'am nimic alt a î spune. Mi s’a dis : — Culpa este a guvernelor éi nu a legii electorale. Toți au vădut și pot vedea c’am cerut și cer să se caute cel mai nemerit miclloc d’a curma imoralitatea, ori de unde ar veni ea. In loc d’a se căuta ș’a se propune cu liniște acel mod, unii se mărginesc numai în a cere guverne de sfinți, și alții în a se ’ncerca să vindece imoralitatea prin felurite acusuri și injurii, cu cari binevoiesc a mă gratifica, credend negreșit ca astfel se onorezá pe ei ânșii și fac educațiunea publicului. Am dis si die : 5 ! ! —Nu trebuie să cerem guverne compuse de sfinți, trebuie să facem ca oricare guvern să fie bun pentru ca nu pote să facă rel. Ca s’ajungem la acest resultat am dis : Să descentralisam, fie și treptat, dar necurmat. Să facem consili județiane și comunale, cari să fie pe cât se pote supt conducerea națiunii, ér nu supt asoluta voință a guvernelor. Să luăm cu totul justiția din mâna guvernului. Să luam, cât mai mult vom putea, instrucțiunea de supt domnia guvernelor. Să facem îndată ca bancele agricole să fie supt conducerea consilielor județene or nu supt a guvernului. Le căutăm cu toții și să găsim să lege electorală prin care să scădem cât se va putea mai mult, înrîuririle ilegale ale guvernelor, dar și înrîuririle imorale ale câtorva indivizi, cari sunt fatale minte a tot putericî în colegiile cele restrânse. Nu se pate? Ei bine, atunci cei cari rostesc acest blestem se șî învăluiască capul, cum face Arabul când în pustiuri îl apucă vântul simun, sau să s’așede de mórte recunoscând ca credul lor este : „Cu lumea moșcenire tâlharilor, s’a dat.“ Națiunea dise Marția trecută : „D. Rosetti ca să aibă mai mulți alegători într’un colegiu propune fusiunea colegiilor I, II și IV într’un singur colegiu. Tema ne este că rețeta d-lui Rosetti va face ca epitetul de minciună ce s’a dat colegiului al IV se se întindă d’aci înainte și asupra colegiilor I și II întrunite cu colegiul IV. „Aci ne credem de tori se spunem că nu împărtășim părerea colegilor noștri din presă, cari contestă independința colegiului al III, dicând câ aleșii lui sunt totdeauna guvernamentali. Așa este când alegerile se fac cu bâta și cu șișaneaua; dar asemenea alegeri, noi nu le putem numi alegeri. „De va veni la ordinea dilec reforma legii electorale, noi ne vom mulțămi acum pentru Senat și pentru Cameră cu întrunirea colegiilor I și II, într’un singur colegiu; câci aceste două colegiurî n’au nici oă rațiune de a fi separate; în, adevăr, numărul alegătorilor fiecaruia din ele este prea mic, și tot-d’uă-dată și unii și alții prezintă aceleași garanții de capacitate și de avere. Atunci vom examina și celelalte modificări secundare ce s’ar putea introduce în noua lege electorală.“ Cred ca se ’nșială confrații de la Națiunea. Ei susțin, ca și mine, ca unde sunt mulți alegători guvernul nu póte intra decât „cu bâta și cu sisancea.“ Pe ce temei dor clic cu sătianii, votând împreună cu cei d’hi cele două colegii de proprietari, acel colegiu va deveni „uă minciună“... ? Este positiv câ zapciul nu va mai putea intra în acel colegiu. Este positiv ca numărul alegătorilor fiind mare, intriga, făgăduințele, amenințârile și banii nu mai pot să triumfe. Dar ne vor fi ce pate ceia ce a dus ș’un alt diar : — „Sătianii fiind mult mai numeroși vor îneca voturile proprietarilor. “ Am credut câ proprietarii vor lumina pe alegătorii sătiani, c’aceștia vor lumina, cu bunul lor simț, pe alegătorii proprietari și cu astfel linii pe alții se vor scăpa d’a fi înecați, și din ce în ce mai mult se vor cunosce și se vor înfrăți. Încă ceva, în schița mea de proiect de lege am cls ca sătianii vor da delegați unul la sută. Cu acest mod nu mai este înecăciune, inegalitate în număr. Am mai dis : — Pentru cei din colegiul I și III se micșoreze censul, pentru ca astfel este drept și pentru ca astfel crescend numărul lor nu vor mai fi înecați. in fine, respectând propunerea cede la Națiunea, le vor duce numai : Cel puțin, în sistema vostra, scăderi, și scădeți cât veți putea mai mult, censul alegetorilor acestor două colegii. 1 Léț, și mai bine, adoptați legea electorală făcută la 1866 de câtre consiliul de Stat, în care era și onorabilele d. Vernescu. In sfîrșit, dacă se cere negreșit ca Silegiul al IV să rămână ca astăzi.. Cel puțin să se sustragă, pe cât se va putea mai mult, de fapt arbitrajul primarului și al supt-prefectului. I Să se veglijeze, de câtre consiliele județiane, ca alegerea delegaților sără alegere. ■ Să se pună mari pedepse pentru cel care va face legii cea mai mică polare. * Să se pună îndatorire ca delegații acasă, în orașul de reședință, trei dile înaintea votării. Comunele să le plătască hrana și șederea acestor trei dile. 7 întrunirea publică să fie obligatoriu pe fiecare di. 7 Legea să prescrie nulă alegerea fiecă se va dovedi can’a fost întrunire și cu cel ales n’a luat parte cel puțin la două din acele întruniri. .. Să-mi fiă iertat acum să pun aci supt ochii alegătorilor câteva linii estrase din Journal d’Athénes de la 17-29 Decembre 1881 : „Cetățianul trebuie să ’nțelegă câ este pentru el nu numai un drept, dar mai cu semană datorie d’a-șî alege pe guvernanții săi. „Cetățianul trebuie să ’nțelegă cu deca ’și dâ votul nu celui pe care, în consciința sa, îl crede cel mai destoinic, ci celui care îi dâ bani sau funcțiuni, câ este un ucigaș al mamei sale. Nici un om nu se póte îndoui d’acest adevăr. „Nimeni asemene nu trebuie să se ’ndoiască ca oricare om ne cere votul făgăduindu-ne în schimb daruri, omul acela de sigur va căuta, după alegerea sa, să ia, în mod ilegal, ceia ce ilegal a dat. „Alegătorul trebuie să nu se lase a fi înrîurit, nici de simpatii personale, nici de cerințele acelor capi de partite cari își uită datoriele lor și pun pe liste omeni cari nu merită a fi aleși. . Nainte de tote trebuie ca alegătorii se dea votul cetățianilor a câror probitate și onorabilitate ne dau chezește ca dau precădere binelui Patriei intereselor personale. Nimene nu va putea dice ca nu cunosce pe cetâțianii cei mai buni și mai capabili. „Și nu este d’ajuns să stim cari sunt cetățianii cei onești; trebuie încă să mai cercetâm prin care mod crede fiecare din ei ca va putea să rădice Patria și s’o facă să propășiască. „Alegătorii dor trebuie să găsescă nu numai pe cetățianul onest și capabile, dar trebuie încă să voteze pentru cel care va fi unit cu dânșii în privința purtării ce va avea el în parlamentul unde îi va represinta. „Un popor care nu scie cum trebuie să se porte cela pentru care voteză, sau poporul care nu cere alesului sau socotela de purtarea lui, poporul acela nu este demn d’a fi liber. Este rușine când un popor liber își da votul fârâ se ’ntrebe pe cel care îl doresce cum se va purta în parlament. „Este uă rușine daca nu-i cere socotela de purtarea mea.“ Astfel am vorbit și că necurmat tutor alegătorilor. Sper ca cuvintele citatului din Atena vor avea mai multă trecere decât avară ale mele. In orice cas le mai clic : N’alegeți pe cei cari vă făgăduiesc câ vor susține interese personale, ci numai pe cei cari au dovedit ca luptă numai pentru interesele generale. Nu credeți ca chiar personal aveți un adevărat câștig votând pentru hatîruii și pe interese; mâne, altul va făgădui, va da altuia mai mult, și atunci cel care acui câștigase ceva prin specula votului său, mâne va fi presărat cu sare, ca lipitorea, și va da afară nu numai ce supsese dar și capitalul sĕu. Și pentru ca să putá fiecare alegător să rămâie liber și drept, toți cei onești să cără mărirea colegiilor electorale, caci numai acolo unde sunt întruniți cel puțin patru , cinci sute de alegători, nu póte intra nici înrîurirea guvernemăntală, nici intriga și corupțiunea, care bântue totdeauna colegiile cele mici. C. A. Rosetti. t SERVICIUL TELEGRAFIC AL AÖENTIEI HAVAS Constantinopole, 21 Septembre.— In privința cestiunii turco-greacă, Francia și Englitera, imitând pe Germania, consiliera pe Portă d’a se înțelege d’a dreptul cu Grecia. E probabil ca și celelalte Puteri vor face tot asemenea. Paris. 21 Septembre. — In cercurile nostre politice, se consideră ca neprobabilă întrunirea unei conferințe spre a regula afacerile din Egipet. Petersburg, 21 Septembre. — Journal de St. Petersbourg susține ca cestiunea Egipetului e de competința concertului european. Alecsandria, 21 Septembre. — Said-bey, care era prefect de poliția la Alecsandria în epoca lui 11 Iunie, a fost arestat și pus în închisore. Berlin, 21 Septembre. — Uă corespondință din Petersburg adresată Gazetei Germaniei de Nord dice câ împăratul și împeratesa Rusiei s’au dus la Moscva spre a visita într’un mod solemn esposiția, și aadaugă ca nu pote fi vorba d’uă încoronare improvisată. Viena, 21 Septembre.— Corespondința politică, declară ca tóte scomptele răspândite în privința sosirii la Viena a comitelui Wolkenstein, ambasadorele Austriei la Petersburg, nu se baseza pe nici un fondament; ea anunță ca comitele Wolkenstein se va întorce la postul său la Petersburg când se va isprăvi concediul. Belgrad, 21 Septembre. — Fostul președinte al Skupciieî, d. Popovici, a fost arestat fiind ca e bănuit că a falsificat chitanțe de rechizină în timpul ultimului resbel. DIN AFARA GERMANIA In edițiunea de seră a diarului Neue freie Presse de la 19 Septembre, găsim urmatorele rânduri: Au apărut deja primele apeluri pentru alegerile landtagului prusian. In acelea ale partitei conservatore liberale se pledeza pentru formarea unei mari partite a centrului, cr partita conservatore germană acasă din contra liberalismul cu voies ce se pună dominațiunea Parlamentului în locul regalității. Astfel dor conservatorii germani sunt mai apropiați de principele de Bismarck decât conservatorii liberali, câci acusațiunea contra liberalismului este numai un ecou al cuvintelor adeseorimise de principele de Bismarck. AUSTRO-UNGARIA Citim urmǎtorele în Pester Lloyd de la 20 Septembre: Sein din Viena afirmă ca, în privința agitațiunii iredentiste, al cărei teatru și țintă au fost în aceste din urmă timpuri Triestul, nu domnesce prin cercurile conducătore din Viena nici cea mai mică îngrijire sau neîncredere în privința atitudinei Italiei. Nici poporațiunea n’a mers atât de departe d’a face guvernului italian vr’uă imputare de complicitate sau conivență pentru agitațiunile privitóre la Triest; totuși nu s’a redut la autoritățile italiane acea energie și acel zel spre a pune capăt unei agitațiuni care a periclitat viața atâtor nevinovați, deși guvernul Austriac afirmă că cel italian a FOSTA ROMANULUI 11 SEPTEME-PORTRETUL PIPERATULUI de W. HAUFF — Tradus din limba germană — VII (Urmare) — El a fost la Londra, la Paris și la Roma, disc generarele, și a trăit acolo mult cu amicii mei. Cred ca Lafayette și Foy mi ’i-au stricat. — Cine ? Lafayette, Foy a cunoscut pe acești bărbați? întrebă Ranton cu mirare. — El era în tote filele în societatea lor și ei găseafi plăcere de a fi cu densul, mai multă decât îmi putui închipui. Acolo audise pe Americani și pe bărbații din stânga și fiind câ cunoscea pe unii din cei mai esaltați ca amici vechi ai mei, își închipuise în arderea sea juvenilă cu tóte câte diceau erau uă evangelie și în fine se credea capabil d’a contribui însuși la reforme. D’aceia îl vedi legat cu tóte capetele neliniștite în liniștita Germania. Nu trece nici să septemână fară se vră vr’unul din acei reformatori în curtea mea ; îl numesc frate și sunt omeni ciudați; tóte scrisorile lor câtre fiul meu încep cu frasa stereotipă: salutare germană ănteiii. — Cunosc pe acești omeni, observă Albert c'un aer desprețuitor, îi vedem și pe la noi. Dar cum pare un bărbat cu disposițiuni atât de strălucite pentru viața socială, pentru societatea cea mai distinsă, cum este Robert, se gasescá plăcere a petrece cu asemenea omeni vulgari care nu cunosc un mai mare fericire decât a bea bere, a fuma pe stradă și a desprețui tot ce e nobil și distins ?— Omenii vulgari, d-le de Banton, nu ’i am găsit nici uă dată, respinse generarele zimbind ; adică ceia ce eu înțeleg prin espresiunea vulgar; déca fuméza, acesta îi póte face neplăcuți numai pentru cei care nu fuméza; daca beau bere, o fac pete de sărăcie, cacî vinul meu nu 1-au desprețuit de loc, și ’n ceea ce privesce la bonne société, ideile lor se acordă întocmai cu ale mele; li s’a urît acolo, găsind manierile ridicole. Altfel ’i am găsit instruiți, înțelepți și numai în privința portului și visurilor lor sunt d’uă părere cu Ana, ’mi aduc aminte de Don Chișot și ’mi pare comic ca se cred chemați a mântui lumea d’orice roti. Junele se închina înaintea generarului în tăcere, dar în sine se gândi, fară îndoială îi place și lui tutunul și berea, dar unui soldat bătrân se pate ierta a fi d’uă purtare necioplită. Se uita crasi spre Ana; se părea ca convorbirea era animată și d’un mare interes pentru ambele pârți; dar presința generarelui îl opri d’a ura de sorgneta sea, cu tote câ tocmai acum ’i ar fi fost trebuinciosă, câci i se părea câ sunele Willi apucă mâna Anei și o duce la buzele sale. Póte ca generarele băgase de sema uiötiüuy,a junelui, uciau jLtantuvv spre aleia de arbori; dar Ana, vedendu’l venind, se întorse cu junele Willi spre întâlnirea lor. In acest moment veni și sora generarelui, vă devina venerabilă, pe sema câreia era visita Anei și fiindcâ în presența ei oricare discuție politică era de sine exclusă, societatea prefera, după invitațiunea sa, a merge în sală și a gusta vinul și pomnele gustase ale generarelui. Se luase otărîrea ca generarele și fiul seu vor înapoia mâne visita la Thierberg și amendoul Willi, când ospeția lor intrară în luntre, își luară diua bună de la Ana cu respect,ul de la Rantow cu cordialitatea unor vechi amici. VIII Rantow, care în patria sea se distingea în oricare societate de dame prin acea siguranță ce dobândesce cineva prin educațiune și prin încredere în sine, care la Berlin se putea lăuda de câte o victorie dificilă, nu se simțise în totă viața lui atât de intimidat decât în acea sera întorcându-se cu Ana d’a lungul Nekarului la Thierberg. Un mie de îndoieli îl tulburai! și ’l chinuiau și tocmai acum, când cugetând despre ultima privire ce aruncase Ana asupra junelui Willi, care ’i părea prea înfocată pentru simpla stimă, prea zăbovitore pentru bună vecinătate, tocmai acum simți cât de puternică devenise înclinarea lui câtre frumusa sea véra. Déca compara propria sea figură, chipul său espresiv, ochiul .»_ ______________________________________________________________________is c— ÖCU VUIUIUR J IlJidJdi OCd ctlCdc ți UUgUtiA) 1 Urmele sale elegante, siguranța spiritului său, în fine tote avantajele sale cu calitățile lui Robert Willi, credea, fără pretențiune din partea, câ n’ar avea a se teme d’un rival ; câcî deși Robert se esprima forte bine, deși purtarea lui era plină de bună cuviință și de demnitate, tot îi lipsea acea ultimă perfecție și finețe, acel geniu de neimitat care trebue să fie înăscut, îi lipsesce acel je ne sais quoi care întipăresce ființelor lui Dumnedeu sigiliul perfecțiunea și care póte face din omul cel mai de rînd un homme commeil faut. Dar Ana, crescută aici la țară în Suavia, putea, înaintea venirei mele, cu Robert Willi:... „Ana, uă întrebare, dise cu timiditate, după uă lungă tăcere, dar nu te supăra de întrebarea mea. Iubesci pe junele Willi? în ce relațiune escă cu dânsul ? Domnișora de Thierberg se reși la acesta întrebare, dar roșâța iei se putea atribui atât întrebarea cât și subiectului iei. —Cum îți vine un asemenea idee, vere ? răspunse ea. Și ’ți închipuesci óre, daca ași avea fericirea a iubi p’acest Willi, ceia ce nu ’mi a trecut încă prin gând, câ te aș alege de confident al afacerilor inimei mele, după ce te cunosc de clone dile ? Dumnedeul meu, vere, adăoga zimbind cu ironie, ce omeni ciudați sunteți în Prusia! — Nu voi deloc a mĕ impune de părtaș al secretelor d-niei-tele, nobilă d-soră, <Jise el, dar îți închipuesci, cu lunga și fară mi/I Am 1ni/viifi îns-AM Anini-n a ATI TTAvini» ao /"N I XJLl AiyXdi ACliUX tO 111101 VvOCl.AJ.CCV \jJ XJl V V* AK/XX._/ CAI Viniei-tele cu densul nu m’a surprins ? îți închipuesci câ cred ca ați vorbit numai de versuri ? — Deca 'ți ași respunde ca n’am vorbit de cât de versuri, dise ea cu vioiciune, ar trebui s’o creti. Omenii cu gânduri rele sunt totd’auna bănuitori. Înse astă dată nu te a înșelat perspicacitatea d-niei rele, cealaltă convorbire avea un alt subiect decât versurile, un secret, un secret d’uă mare însemnătate. — Așadar, tot am avut dreptate ? striga tenorul cu neîncredere. Vei fi ca am avut dreptate ! — Bine, respinse ca zimbind, ’și fiindca escu așa de amabil, te voi face părtaș al secretului, póte ca vom avea trebuință de ajutorul teu, el însușî m’a îndemnat a’ți descoperi. — Ce fel ? replica el cu amărăciune. Cred, ca am venit în Suavia, ca se serv de postilion d’amor lângă véra mea ? Daca e așa, nu mĕ cunosc âncă; mai bine ași spune tot tatălui teu și nu cred ca va alege de ginere al meu un asemenea îndreptător al lumeî, un asemenea demagog. Ana se oprise cu mirare, audind acesta erupțiune a parimei séle. ■—• Aibî bunătatea a asculta mai înainte ceia ce se va cere de la tine, cț se cam necăjită; scit énsé ca, déca ași fi un june și un Berlines m’așî purta altfel cu damele. A IqvittaÎo doar» rî r»ar*nl r»o rlo n «r> U » ViV» «w «w VAUX vj JJL ~ tinuâ c’uă privire mai îmblânzită. — Șeii ș’ai au fit-o asta-ijl ensu-ți, cât de mult iubesce generarele pe Napoleon. In puține file este aniversarea nascerei sale, care din întâmplare coincide cu diua unei bătălii victoriase a împăratului, și pentru acea fi fiul său voeace a-l surprinde cu ceva napoleonian. Cu mijlocirea unui amic de la Berlin ,și-a procurat oă copie a celebrului portret al împăratului zugrăvit de David, acela care îl reprezintă călare când era încă consul. Este uă idee bună , căci este încă june, slab și chipul înfocat supt pălăria cu pene tricolore este mai pitoresc, se potrivesce mai bine a reprezintă un erou decât cum s’a represintat mai pe urmă. Și acest tablou al împăratului este secretul nostru. — Dar ce ajutor pot să dau eu ? întrebă Albert, care respira acum mai liber, fiindca nu-1 amenințaseră altă descoperire de care se temea. — Ascultă mai antei: acest tablou va sosi dilele acestea și de sigur nu la generare, ci la noi; va remâne în camera mea pene în ajunul dilei onomastice a generarelui; atunci trebuie să îngrijim ca generalele să nu fie acasă sau să fie ocupat