Romanulu, ianuarie 1883 (Anul 27)

1883-01-14

ANUL AL XXVII-LE Voiesce și vei putea ANUNCIUEI. Linia de 30 litere petit, pagina IV ...... 40 bani Beto „ j, j, n­i­n­­ • . . . 2 lei — „ 20 BANI EXEMPLARUL JT­A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 Place de la Rou­se. LA LONDON, la G. L. Daube et, C-nie, 130, Fleet Street E. C. LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, Wallfisehgasse 10. LA FRANCFORT, S.­­ M. G. L. Daube et C-nie, pentru Ger­mania, Belgia, Olanda, Elveția și America.R­EDACTIUNEA SI ADMIN18TRATIUNEA — Scrisorile nefrancate se refusa — 14, STRADA DOAMNEI, 14 Senatul a început și sfîrșit, în șe­dința de ieri, desbaterile pe articole asupra propunerii de revizuire. Propunerea a fost adoptată. La Cameră s’au urmat și ieri des­baterile asupra aceleea­și cestiuni. La art. 77, după care membrii Senatului nu primesc nici uă dota­­țiune sau indemnitate, au fost pre­­cari discusiuni, cari nu se cuvine a fi trecute cu vederea. Propunerea de revizuire avea de scop d’a provoca desbaterea țezei a­­supra cestiunii d’a se sei deca n’ar fi bine a se acorda și senatorilor să diurnă, cum se acordă deputaților, spre a nu cere sacrificii unor cetă­țeni, cari ar fi pute mai patrioți și mai capabili de­cât cei mai avuți, dar cari n’ar avea mijilocele mate­riale de a face asemene sacrificii. D. N. Ionescu a combătut și acestă propunere. Argumentele invocate se concen­­treza în căte­va cuvinte. Daca și senatorii vor avea diurne, ei vor fi transformați în nișce vul­gari funcționari votanți. Deci, după d. N. Ionescu, depu­tații — cari au diurne — sunt nișce vulgari funcționari votanți. Camera, amică cu ori­ce preț a libertății disensiunilor, a îndurat cu răbdare și aceste cuvinte. D. prim-ministru a răspuns în câ­­te­va cuvinte, dovedind cât de dreptá, de logică și democratică e propune­rea d’a se acorda și senatorilor să diurnă, cu care s’acopere ch­eltuie­­lile ce fac, în capitală, în timpul cât iau parte la lucrările Senatului. Propunerea pentru revizuirea art. 77 a fost adoptată. Art. 105 dispune ca juriul este statornicit în tote materiile criminale și în delictele politice și de presă. Acest art. este în legătură cu art. 24; amândouă au de scop de a ga­ranta și asigura libertatea presei. Trecutul în se a dovedit ca, cu tote disposițiunile acestor articole, fiarele au putut fi lovite prin ares­tarea preventivă a redactorilor lor, și ca un proces de daune civile in­tentat unui­­ ziar, a putut să fie dus înaintea tribunalului, în loc de a fi dus înaintea juriului; aceste fapte au pus în evidență un lacună, din care ușor s’ar putea face uă armă uci­­ă­­tare pentru presă. Trebuia ca posibilitatea de con­troversă asupra art. 24 și 105 din Constituțiune să fie înlăturată și presa pusă la adăpostul ori­carei atingeri, nedrepte sau neregulate. In acest scop s’a propus revizui­rea art. 105. Disensiune lungă și chiar intere­santă s’a făcut asupra acestei pro­puneri. D. N. Blaremberg a combătut re­vizuirea art. 105, temându-se ca nu cum­va să se răpască presei chiar drepturile ce are asta-­ji. Nelogică și straisă ni se pare a­­cestă argumentare. Nelogică, pentru ca partita libe­rală, care propune revizuirea, a do­vedit cât de călduros iubesce presa și cât de mult o respectă, votând— chiar la venirea-i la putere—un lege care opresce arestarea preventivă a­­ ziariștilor. Straniă asemene e acesta bănuială, câci ea privesce numai pe aliații d’a­­cum ai d-lui Blaremberg, care au fost, sunt și—fiind ca trecutul și pre­­sintele sunt scena viitorului—vor fi tot­dea­una adversari ai libertății presei. Ca au fost, trecutul o dovedesc e; cei doui diariști, care sunt acum în Cameră, și din care unul e tocmai raportorul proiectului de revizuire, mult au stat la temniță, supt gu­vernul conservator, pentru câ­t au combătut, ba și au fost mișelesce a­­tacați de omenii poliției, chiar în casele lor. Ca conservatorii sunt vrășmași ai libertății presei, o dovedesc cu clihic discursul de ieri al d-lui Lahovari, care a susținut că garanția libertății presei e juridicțiunea juriului, uitând cnse arestarea preventivă, care este uă pedepsă anticipată și fără judecată, adică uă pedepsa, și ilegală și imo­rală. D. Lahovari a înțeles câ bănuelele d-lui Blaremberg numai pe d-sea și partiza d-sele o ținteai­ și a luat cu­­vântul spre a se apăra. Apologist interesat, d. Lahovari s’a descris pe d-sea și guvernul din care a făcut parte nu cum au fost, ci cum bine ar fi fost se fiă. D-sea a avut — mirabile dicta — și impru­­dința d’a face comparațiuni. Acesta i-a atras oă replică verde și meritată atât din partea d-lui mi­nistru de interne, cât și din partea d-lui Fleva. In sfîrșit, majoritatea liberalii, în­­cred­etare în ideile iei și’n simțimen­­tul de iubire ce țara are pentru pre­să, a admis revizuirea art. 105, si­­gură ca țara nu va voi restrângerea libertății presei. Revizuirea art. 118 și 121, care se ceruse printr’un amendament fă­cut în Senat, și care s’a cerut și în Cameră printr’un amendament supt­­scris de un mare immer de depu­tați, a fost admisă. Acesta propunere are de scop des­ființarea gardei naționale. Propun­orii amendamentului arăta ca în urmă a­­doptării legii de armare generală, toți cetățenii, de la vârsta de 21 pene la 45 ani, făcând parte dintr’uă clasă a armării, garda națională nu mai are rațiune de a fi. Adevĕrul este ca de mulți ani garda națională nu mai servesce de­cât a străgăni pe cetă­țeni și a înregimenta voturile la a­­legere. îndată ce s’a votat și aplicat legea de armare, însemnătatea gar­dei a dispărut, și tóte silințele făcute de regimul liberal, de la 1877 péne astă­ i­i, n’au reușit a o reaidica; din contra, ea devine tot mai neplăcută cetățenilor, cari fac parte și din altă clasă a armatei. In sfîrșit, s’a discutat și admis re­vizuirea art 131, care desființază con­siliul de Stat. Cu votul asupra acestei cestiuni el a închieiat ședința de ieri. Disensiunea ar­mez­ă și astă­zi. SERVICIUL TELEGRAFIC A­L AGENȚIEI HAVASI . —------------------­ Paris, 24 Ianuarie. — Miniștrii au­ con­ferit dupe amiază cu comisia însărcinată să studieze deosebitele propuneri privitore la membrii familielor cari au domnit în Francia. Au fost unanimi a respinge pro­punerea Floquet și generalele Billot, ca ministru de resbel, a declarat ca nu pri­­mesce a rădica fară motiv principilor fa­miliei d’Orleans gradele ce au în armata franceză. Că nouă conferința va avea loc mâne. Bursa a fost mai bună aji, se speră câ uă înțelegere se va face între cabinet și Cameră. Constantinopole, 24 Ianuarie. — Nu este adevărat scomptul câ uă încăerare a avut loc între trupele turcești și Muntenegreni la un loc situat pe frontieră. Berlin, 24 ianuarie. — înmormântarea principelui Carol al Prusiei a fost celebrată cu mare pompă la două ore după amiadă în catedrala din Berlin, împăratul, împă­­rătesa, membrii familiei regale a Prusiei, marele duce Nicolae al Rusiei, arh­iduc­ele Carol Ludvig al Austriei, ducele și ducesa de Edimburg și multe alte persone prin­ciare erau față. Doctorul Kögel, păstor al curții, a pronunțat discursul funebru al principelui repausat. Minutul bine­cuventu­­rii a fost anunțat de salvele a 36 tunuri și de 3 batalione de infanterie; împăratul Wilhelm a eșit adânc mișcat de la ceremonie. Berlin, 24 Ianuarie. — Marele duce Ni­colae și făcut fert­fă visită principelui de Bismark și mareșalului de Moltke. Cance­larul­­ l-a înapoiat visita a­ fi după amiadă. Hamburg, 24 Ianuarie. — Vaporul „Ba­varia“ care a sosit la Havre, a telegrafiat ca a căutat în locul unde a pezit vaporul „Cimbria“ și n’a dat de urmele nici unui viețuitor al acelei catastrofe. Patru remar­­quere trimise de la Cuxhafen s’au întors și declar asemenea câ n’au întâlnit nimic, nici lubț­re nici vr’uă sfărămătură din „Cimbria. “ Viera, 24 Ianuarie. — Politische Corres­ponded anunță câ primirea d-lui de Giers de către împăratul h­otărîtă pentru mâne. Ministrul rus a făcut iert să visită după amine fii comitelui Kalnoki, care ’l-a înapo­­iat’o îndată. Asta­ viéța se va da la ambasadorul Ru­siei, un mare prânz în onorea d-lui de Griers. Invitații principelui Lobanoff sunt cornițele Kalnoki, d. de Kallay, cornițele Hoyos, principele Ouroussof, cornițele d’O­­sten-Sacken și personalul ambasadei. E probabil ca d. de Giers va sta trei cicle la Viena; întorcerea sea la Petersburg se va­ face prin Varșovia. Nasri bey, însărcinatul cu afaceri al ambasadei otomane, a făcut să visită d-lui de Giers după amiadă, dar nu la întâlnit, câci d. de Giers nu era acasă. UN ABONAMENTE: In Capitală și districte, un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diaruluî și oliciele poștale. LA PARIS, la Havas-Lafiite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott Cav. Gustavo Croce, Via San Fran­cesco da Paola (N. 0.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — ANUL 1882 Politica esternă IX In Grecia, cel d’anteiu act al Camerei, unde “deputații Tesaliei și ai Epirului lua­ră loc, a fost resturnarea ministerului. D. Comanduros a fost înlocuit de d. Tri­­cupis, care s’a menținut până acum la pu­tere, cu tote greutățile situațiunei financia­re și de­și afacerea de la Karali-Dervent, sfirșită în folosul Greciei, era să aducă un conflict cu Turcia. — In nordul Balkanilor, cel d’anteiü e­­veniment demn d’a fi luat în somn a fost votul­ Skupcineî care făcu rege­­ pe prin­­cipull Milan. Dor­uă clasă ministerială se­­riasa s’a produs mai îndată. Ministerul re­­fusând d’a respunde unei interpelări privi­tóre la falimentul Uniunii­ generale, conce­sionară a drumurilor de fer sericesci, 51 membri din stânga au părăsit Camera, care nu s-a mai găsit în număr ca să delibereze și care a trebuit să fie prorogată. A­­legerile care au trimis la postul lor cea mai mare parte din membrii oposițiunii au fost anulate, procedere ce a causat un­are­­care nemulțumire, pe care regele Milan, scăpat din încercarea făcută în contra vie­ții sale, va reuși de­sigur a o potoli. — In Bulgaria, oposițiunea n’a desar­­mat și agitațiunea a fost într’un timp așa de amenințătore, în­cât principele Alecsan­­dru s’a dus la Petersburg să cera sfat și ajutor. Resultatul a fost scrisorea d-lui de Giers înșciințând pe Bulgari, prin interme­diarul consulului general, ca nu mai tre­buia se socotesca în ajutorul liberatorului lor, decá se puneau de partea minorității. Un nou minister, al cârui cap este genera­rele Sobolef, este acum la putere.­ ­ In Asia nimic nu ne pute opri mult timp. — China a făcut un moment lumea să vorbesca de ea , atunci când a intervenit în Corea pentru a menține suzeranitatea iei, și acesta în urmă unei insurecțiuni. Ea a ajutat pe Japonia a obține oă repara­­țiune pentru omorul soldaților săi și insulta tăcută drapelului säu. Însă Fiului Cerului, care ține cu atât mai mult la suveranitatea s­a cu cât vede câ­t scapă, î-a trecut prin gând s’o reclame în cât privesce Tonkinul și peninsula indo­­chineză. Din fericire, pare că a renunțat și Anglo- Indianii, liniștiți ca și Francesii, o să potă să urmeze a esploata bogatele ținuturi ce le posedă. Anul, de altmintrelea, a fost fe­ricit pentru India; conflictul care se pre­gătea în Birmania a fost înlăturat. Afga­nistanul a rămas liniștit; un detașament al armatei musulmane s-a dus să culegă pu­țină gloriă în contra armatei lui Arabi și guvernul centrale, urmând că politică în­­țeleptă, a redus tacsele asupra bumbacu­lui și asupra sárii, și a introdus măsuri me­nite a favoriza decentralizarea și a face pe rasele indigene să participe la administra­țiunea locală. Ast­fel se păstreză și se în­tinde un imens imperiu, care îmbogățeșce patria mamă. Putem crede ca acest învă­țământ n’a fost perdut pentru administra­torii coloniei franceze din Cochinchina, a cârei desvoltare a fost mare în 1882 și care va trage un mare folos din siguranța ce acțiunea Franciei o va da Tonkinului. Despre Africa avem puțin de jos, câci am vorbit mai nainte de afacerile din E­­gipet. In Sud, Boerii urmază lupta lor în contra triburilor independinte, guvernul de la Cap a reușit a restabili pacea într’un mod provisoriu în Basutolandul, și, în acest moment chiar, trupele englese vor resta­bili pe Cettivayo pe tronul lui, cǎci presința­rea a fost recunoscută ca un garanție de pace pentru coloniile americane. , DIN AFARA FRANCIA ziarul le Temps publică urmato­­rea relațiune oficialǎ : Consulul francez a presintat astă­­zi gu­vernului egiptean un protest în totă forma contra decretului Kedivului, care desființază controlul anglo francez. Protestul, după ce amintește relațiunile în care s’a instituit controlul, încheia cficând cu guvernul fran­cez primesce pe acela al Kedivului ca res­ponsabil pentru consecințele ce ar putea să resulte din valorea tratatelor. Daca am sta să judecăm după atitudi­nea consulului francez față cu Kedivul, este forte lămurit ca guvernul francez atribue demersul Kedivului numai presiunii engleze, căreia Kedivul­­ a resistat pe cât a putut. Nu se crede cine ca acesta neînțelegere va provoca uă luptare între guvernul Franciei și al Redivului, dar este probabil ca relați­­unele se vor mărgini la afacerile curiile. In Neue freie Presse găsim urmă­­torea telegramă din Triest cu data de 21 Ianuarie : Prin Görz se vorbesce cu cornitele Cham­bord a primit săptămâna trecută că depi­tațiune legitimistă. S’a renunțat la idei de a publica un manifest în­­ ziua aniversar a morții lui Ludovic al XVI-lea. Când se comunică comitelui Chambord spirea de pre proclamațiunea principelui Jerome Na­poleon, el ar fi­­ fis: „Mă prind pe rești­­ filelor mele câ nu voi mai putea devei rege al Franciei, dar actuala stare de lu­cruri nu ne va aduce nici oă locuire.“ I Görz se află acum că mulțime de Frances D. Rochefort publică în­­ ziarul sé­u Intransigeant­uă descriere a pumna­lelor fabricate pentru alianța cato­lică. Lama este vîrâtă într’un toc pe care se află desinat portretul In Isus Hristos, ast­fel ca pumnalul pot fi purtat ca uă cruce, fară a atrag atențiunea nimului Se jice ca s’ai fabricat 200,000 bucăți de asemenea pumnale. GERMANIA Neue freie Presse ne spune în edi­țiunea sea de séri de la 22 Ianua­rie, că relațiunile dintre Vatican , Prusia sunt, cu tote scrisorile sch­im­bate între Papa și împăratul Wilhelm tot atât de încordate ca mai nainte D. de K Schlözer nu vine mai nic­io­dată la audiențele de Jos ale car­dinalului secretar de Stat. Negocie­rile stau pe­­ loc. Afară de aceste, guvernul prusian voieste ca să fi depărtat de la Vatican și cardinalii Ledochowski, pentru ca să nu mi p­tă intriga contra negocierilor; doi Papa nu se póte oțărî la una e acesta. ENGLITERA In Pester Lloyd găsim urmatore telegramă din Londra cu data de 2 Ianuarie: Intr’un meeting al administratorilor și dietații de navigațiune „Clyde“ care a s ținut ieri aici, se presinta că deputațiai compusă din firmele Lamb, Kerpeter fir Gray, Rankin și directorele Kuranda di Buda­ Pesta. Acestă deputațiune espuse me­tingului ca ar fi de dorit înființarea un case de comerciu de untéiul rang, care i primesca făina ungară. Directorele Kurand arăta într’un discurs stăruitor trebuința d’ acorda uă deosebită atențiune acestei ri­mure de comerciü ce se află într’uă deplina desvoltare. Administratorii făgăduiră a stu­dia afacerea cu seriositate și se speră ca dorința deputațiunii va fi satisfăcută. RUSIA D. Katkoff urmeza mereu în­­ zia­rul său Moskowskija Wjedomosti, a-șî da ostenila si restabilesca nisce re­­lațiuni amicale între Germania și Ru­sia. D-sea se încercă din nou­ a res­pinge cu greșită ideia ca este neînlă­­turabile un resbel între Germania și Rusia, și apoi, vorbind despre tratatul de Berlin, d-sea scrie urmǎtorele : Intrigele care vin din isoare neînsemnate se dau acum de ostenela a tulbur­a relațiu­nile nóstre cu Statul vecin, punând înainte tratatul de Berlin, care se pretinde ca ne-a FOSTA ROMANULUI 14 IANUARIU­L SASTÍADORUL Modest, răbdător, resemnat, destul de în­­drăsneț spre a călători singur dintr’un ca­păt până la cel­ l­alt al Americei, ne-regre­­tând nimic dintr’u­ viață mai bună, înzes­trat cu uă tărie de suflet egală cu aceea a mușchilor sei cari nu mai osteneau, prea mândru spre a întinde mâna în nenorociri, destul de generos spre a o deschide în bo­găție, fiind ore­cum mărginit și având nu­mai acea inteligință comercială, eeé omul pe care întâmplarea rui’l scosese nainte prin singurătățile med­icane. Acest tip este mai rar de­cât póte se-și închipuiască cine­va prin cele două Americi. In momentul când ’l-am întâlnit, M. D­. era în legături cu un casă fr­ancesă care dorise să profite de cunoscința sea pr­actică despre afaceri. Mandatul său îl chema la târgul anual și renumit de la San­ Juan de­­los­ Lagos. Tot acesta era și drumul meu, și ne învoir­ăm se mergem împreună. Si pu­­sem­ cnse uă condițiune : aceea ca M. D... să’și lase pentru hatârul meu obiceiurile și să calatorescá călare. Condițiunea fu pri­mită cu multă plăcere, și, a doua­­ zi după întălnirea nostră, plecarăm după ce ne fil­arăm (fiua bună de la caravană și otărîțî fiind a ne grăbi, spre a nu perde deschi­derea târgului de la San­ Juan, însoțit de M. D..., revăzul Arispe, Her­­mosillo, Guyamos, unde mă imbarcam­ din nou. Salutam­ de departe, de pe puntea va­sului „Balandre“ care ne transporta, costa Californiei, ea mi se arăta ca uă negurea­­lă albăstruie. In curând ajunserăm la Te­­pic și, de aci, străbăturăm în trei­­ zile dis­tanța până la Guadalajara, oraș renumit în tota republica pentru manufactured sele și pentru dibăcia copiilor sex de a mănui cu­țitul ; apoi apucarăm peste câmpuri spre a ajunge la San­ Juan. Pe aceste noul caz de comunicațiune, scena se schimbă; în loc de acei rari, că­lători care apar la distanțe mari în mijlo­cul pustietăților, se văd nisce șiruri fâră sfâr­șit de catâri năpădind drumurile, care mari rădicând praful de pe drumuri în ur­ma lor; salteadorî, pe jumătate învăluiți cu batistele lor de mătase, astepta pr­ada care le a fost desemnată și schimbă cu călăto­­riî card sunt numai cu trupul nisce salu­turi de­uă cur­tenie ne­interesată. Simți nu­mai­de­cât cu viața circulă mai activă printre membrii împrăștiați ai acestui mar­ e corp car­e compune Republica , dar nisce per­icole încă necunoscute te amenință. Iei și colea se ved cruci de morți; ți se po­vestesc prin oteluri istorii îngrozitore, și povestitorul, care te păndesce cu cada o­­chiului, se incerca să ghicesca, după atitu­­uinea ce ai, déci trebue să te dea pe mâ­na bandiților al câror spion este; în fine tr’ebue să suferi ospitalitatea medsicană cu miseriile, cu murdăr’iile și ticăloșiile iei. Tóte aceste neajunsuri pe care le enu­­meram­ părură, ca se fic așa, a se grupa în giui’ul nostru în otelul la care trăsesem în­­ fiua sosirii nostr­e în tex­tul de la San­ Juan-de-los Lagos. Pe la cinci ore ser­a, după două­spre­zece or­e apropo petrecute călare și supt valurile unei ploi torențiale, găsit­ ăm, printr’un văl de negură, zidurile albe și acoper­ișurile ro­șiatice ale acestui otel isolat. D. M... apuca nainte spre a pr­egăti uă cină și un adăpost în acest nenorocit otel. Să spunem în trecut câte­va cuvinte a­­supra formalităților de întroducer­e în ote­lurile din Mecsic. Cine­ va pătrunde fară nici vă­pedică în curtea cea mare pătrmată a otelului, în car­e da, în cazul de jos, ca­merele destinate pentru călători. Cea mai mar’e par­te din vreme stăpânul otelului, care este absin­te sau ocupat în fundul ui­nui grajd depărtat a regula pe uă hârtie murdară contabilitatea sea de fân, nici nu se găndesce măcar a respunde la cel cari îl chiamă. Noul sosit n’are atunci ceva mai bun de făcut de­cât a se preîmbla pi’in tóte camel’ile, ale câror uși sunt tóté deschise, și ia pe aceea care-î convine. Alegerea nu e anevoie de făcut, câci mobilar’ea e în tóte aceiași :­uă bancă și uă masă de lemn, un pat, ece totul. Prețul de asemene nu variază; el este ficșat la un real (60 centime) pe zi. Ospele își ia apoi singur șeva de pe cal așteptând pe birtaș, care soseșce în fine și care, găsindu-l instalat, se supără pre­cum câ n’a fost pr­evestit; după aceea tr’ebuie se te îngrijesci singur de hrana calului; a­­poi, trebuie să te găndesci la tine chiar și să cauți a cina. Aci te ascepta nouí de­­cepțiuni, câci e de ajuns ca birtașul să fiă răa dispus sau să-i displacă purtarea d-tele și risci d’a nu întâmpina în tóte părțile de cât refusul’i, séu d’abia ți se da riscare­va rămășițe. Aceste lucruri se petrec numai pe la otelur­ile de prin sate, unde nu este uă concurință tocmai mare, nu case și pe la orașe. Abia căpătasem cu multă ostenelá­lă cină mediocră, și do­uă dată se făcu în curtea oțelului uă mișcare neobicinuită. Uă caretă mar’e, trasă de opt catâri, intra­se în curte. Coșul ei era găurit făcut ciur și ratele pe jumătate sfărâmate päreau a fi servit de țintă la carabinele tâlharilor. Un cavaler, al cârui cal perdea șirpe de sânge venea naintea trăsurei. Un călător, apropo murind, fu scos cu multă ostenela din trăsură, care era bine închisă. Birtașul, amețit, se duse repede să prim­escă pe noii veniți. Find­ ea se înop­­tase, porțile oțelului fură închise cu un lanț de fer și putui afla de la cavalerul care însoțea trăsura causa acestei întristă­­tóre enigme. Stăpânul său, călătorul care era pe mar­te și care fusese transportat în­­tr’una din camerile vecine, plecase de la Mecsic spre a se duce să stabilesca la San Juan că bancă de joc Cuferile trăsurei e­­rau pline cu trei­ deci mii piaștri în aur și argint. La căte­va leghe de otel, nisce hoți îi atacară, îl răniră și îi despuiară. După spusele povestitorului, jucătorii obicinuiți la banca ținută de stăpânul seă la Mecsic, informați fiind de scopul călătoriei lor, urmărise din otel în otel, din casă în casă, îi și-l dăduse pe mâna tâlharilor, carele luase totul. — Iți spun tote acestea adaose ca­valerul, — dar te rog a păstra cel mai mare secret, câci putem fi loviți de uă nenorocire și mai mare, daca spirea despre jăfuirea nóstru ar ajunge pene la urechile justiției, intervenirea guvernatorului ne-ar ruina de tot. Acesta tema nu mă surprinse de loc. Într’atât de mare este groza ce inspiră jus­­tiția medsicană acelora pe cari ea are pre­­tențiunea d’a-l protege. Promisei dér cava­lerului ca voiu păstra secretul și el se duse spre a îngriji de stăpânul sed. D. D.., care asista la acastă întrevorbire, d’abia își mai putu stăpâni indignarea. Acesta era proba ce-mi dete D. D... despre necunos­­cința sea în materie de jurisprudință me­­­icană. Acesta întâlnire de la oțel nu era de­cât nainte-mergetarea unor scene nu mai puțin tragice, în care se afla mai tărziu D. D..., și nu ca martor, ci ca actor ne­voluntar. Orașul San-Juan-de-los-Lagos, unde ajun­serăm după un drum de zece­­ file, se află în fundul unui basm­ circular atât de a­­dânc, în­cât de abia se văd de departe vâr­furile celor două turle ale catedralei sale. Poporațiunea din San­ Juan nu este în realitate de­cât de câte­va mii de suflete, dar în fie­care an, în luna lui Decembre, tîrgul care se face aci, tîrg vestit în totă republica, atrage aprope trei­zeci de mii străini, cari se instalezat cum pot. Cea mai mare parte din ei se așază pe înălțimele cari domină orașul, câci, în întru, prăvă­liile, otelurile, baracele chiar, sunt închi­riate cu un preț ne mai pomen­it de mare pentru cinci­spre­zece (Zile cât ține tîrgul. Urmarea în numărul viitor. Gabriel Ferry. ✓ é

Next