Romanulu, februarie 1883 (Anul 27)
1883-02-14
ANUL AL XXVII-LE Voiesce și vei putea ANUNCIURI Linia de 30 litere petit, pagina IV...........................40 bani Leto „ ji jj „ i ^ i .... 2 lei „ A se adresa: IN ROMANIA, la administraținnea (parului. IN PARIS, la Havas, Laflite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street E. 0. LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, Wallfiscligasse 10. LA FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — 20 BANI EXEMPLARUL REDACTIUNEA 81 ^IIMINISTI^ATITJNHLA. 14, STRADA DOAMNEI, 1-4 BÜCDRfiSGI, It FAIAK1883 A început a se răspândi și la noi convingerea ca nu e destul a avea legi bune, ca mai nainte de tóte trebuie ca și aplicarea lor să fie conserbiciasa, trebuie ca cei cari le aplică să fie pătrunși de simțul echității. Acest adevăr privesce tot atât de bine legile speciale, cât și acele cari regulezâ relațiunile dintre marele puteri ale Statului. Și în privirea acestora nu vom avea a face decât cu organisme morte, deci în afară de prescripțiunile constituționale nu vor exista guverne cari să le respecte și moravuri publice, mai cu semn, cari să le sprijine și se le facă a fi respectate. E de netăgăduit ca și într’uă privire și într’alta am realisat mari progrese de către timp. Aventul tinerimii nóstre spre studiile juridice, a rădicat în acésta privire nivelul intelectual al clasei din care se recruteza magistrații, așa încât întrucât privesce relațiunile dintre particulari, legile au ajuns a fi aplicate cu mult mai mare sinceritate decât în trecut. Pe de altă parte, oă practică destul de lungă a regimului represintativ, oă cultură din ce în ce mai răspăndită în tote clasele societății, mergând paralel cu ră sporire continuă a avuției generale, au avut de efect un progres vădit în moravurile publice ale societății nostre. N’avem decât să ne aruncăm ochii în giurul nostru, pentru a constata acest progres. In tote părțile opiniunea publică se ocupă cu un interes din ce în ce mai mare de tote cestiunile privitore la politica generală a țerei sau de cestiunile locale. Pentru a dovedi acesta n’avem de cât se comparăm numărul 41 ai u lor câte existau acum șase ani și câte există astăzi : într’un timp atât de scurt, el s’a încincit. Acesta desvoltare a educațiunii politice a avut de efect un mai mare control asupra afacerilor locale și generale și a contribuit într’un mod simțitor la determinarea unor cuvinte ale opiniunii publice, de uă tărie cu totul neobicinuită altă dată. Un alt progres în moravurile nóstre publice este cel privitor la libertatea alegerilor și la interesul din ce în ce mai mare cu care cetățenii se ocupă de dânsele. Aci progresul este mare deca ne vom aminti de modul cum se făceai alegerile acum șapte ani, când puterea brutală și persecuțiunile cele mai adose în contra acelora cari arătau veleități de independință, erau singurele elemente care lucrau in aceste așa zise manifestațiuni ale opiniunii publice. Astăzi asemene lucruri sar mai putea face negreșit, dar cu mult mai mare anevoință și ele ar rădica uă indignațiune, în contra căreia violența anevoiă s’ar putea menține Guvernul liberal, înțelegând că în țările tinere guvernele au și oă misiune educativă, a căutat prin respectul legilor, prin respectul conșciinței alegătorilor, să înlăture pe cât era cu putință acele obiceiuri din trecut și se deprindă pe cetățeni ași manifesta în mod liber și fără temere părerea lor. Astăzi guvernul liberal póte culege rudele stăruinței sale, sigur fiind ca, după densul, un alt guvern mai anevoie va îndrăzni să se servesca de mijlocele întrebuințate în trecut pentru a viola legile și a perverti moravurile țarei. Dar oricât am fi în drept să ne bucurăm de progresele realizate, trebuia, să recunoscem cu mult drum mai avem de făcut până să ajungem a ne putea compara cu națiunile la care regimul represintativ a trecut de mult timp în însăși moravurile publice. Consciința inferioritaței nóstre trebuie să fie însă să îmboldire spre mai bine, având totdeauna în minte, după ce am realisat un progres orecare, cuvântul poetului american Longfellow : Excelsior ! Acestea sunt cugetările ce ni le-a inspirat uă dare de somn publicată în Indépendance Edge asupra incidentului Bradlaugh. E că ce 4ice ziarul belgian cu acesta ocasiune : Uă mulțime compusă din vrouă 200,000 persoane, copritulend delegați din 400 orașe ale Regatului Unit, era întrunită Joi, peuă plaie angnajatóre, la 1 oră după amiazi la Trafalgar square și împregiurimi. Alesul din Northampton își făcu aparițiunea, căteva minute după uă oră, în mijlocul strigătelor de : „Trăiască Bradlaugh! Trăiască Charlie.“ Tncăte-vi,, cuvinte, popularul libercugetător amintesce scopul acestei imposante manifestări. „Daca la 4 ore după amiazî, 4’ce G, ministrul n’a anunțat la tribună presintarea unui no proiect de lege asupra jurământului, mă voi duce la banca unde am drept să stau și’mî voi ocupa locul cu orice preț.“ Terminând, d. Bradlaugh recomandă mulțimii, care se dispune să’l urmeze, d’a rămâne liniștită și d’a nu înfrânge, nici într’un cas, legalitatea; apoi el părăsește tribuna improvisată și, întovărășit de mii de partizani, cari îl aclameză d’a lungul drumului, se îndreptă spre palatul Westminster, din contră singur și se duce să se așeze după incinta publică, la locul reservat străinilor de distincțiune. D. Labouchère, al douilea deputat de Northampton, se scula : „Guvernul, 4ice G, are intențiunea de a depune în Cameră un proiect autorizând pe deputați să-și formuleze după voia lor jurământul religios saură simplă declarațiune de credință ? Sunt însărcinat de d. Bradlaugh să declar ca, daca miniștrii presintă un proiect de acesta natură, el se va abține de a se presintă pentru a reclama locul sau pene ce Camera va fi adoptat sau respins proiectul în cestiune.“ Lordul Hartington, ministru de resbel, răspunde d-lui Labouchere: „Avocatul generale, dice el, va cere în adevâr, în acesta sera, autoritatea d’a presintă Camerei un proiect, care face jurământul religios facultativ.“ Acesta declarațiune este primită printr’un tunel de aplause. Cât despre d. Bradlaugh, el părăseșce radios palatul de la Westminster și se depărteză într’un cab, urmat d’uă mulțime nenumărată care-i face ovațiuni nesfîrșite. E că ce poate face opiniunea publică în Anglia; un putere care scre se se manifesteze într’un mod atât de demn și de impunător, nu va fi nici uodată nesocotită. Guvernul are și el într’acesta uă mare misiune. Prin răspăndirea instrucțiunii, prin respectul ce va arăta câtre orice manifestațiune liberă , demnă și pacinică a opiniunii publice, el va contribui în mare grad la desvoltarea moravurilor nóstre publice. Nu ne îndoim câtădată apucați pe acesta cale, nu ne vom mai întorce nici uă dată înapoi, spre a recădea în prada unor regimuri de violențe și de falsificare ca acelea prin care am trecut. ISEKV 1Ü1U L TELEGEAE1C AL AGENȚIEI HAVÁJS Roma, 24 Februarie.—Secțiunea de punere în acusațiune a curtei de apel a înaintat pe gigattierii la curtea de jurați ca culpabil câ și-a espis țara unei declarări de resbel din partea Austriei prin lovitura de revolver ce a tras contra marcoi țoroi de la ambasada austro-ungară din Roma. Lozilra, 24 Februarie.—Conferința Dunării s’a întrunit la 3 ore după ambaeja ; tate puterile erau represintate afară de România și Serbia. Se asigură că lucrările sunt forte înaintate și câ tate cestiunile principale au fost deja discutate și resolvate în principiu. Se crede prin cercurile diplomatice ca soluțiunea cestiunelor rădicate în sînul Conferinței vor fi favorabile vederilor Rusiei și Austriei. Conferința n’a luat cunoscință și n’a făcut nici uă alusiune la intențiunea României de a desființa porturile france de la Galați, Brăila și Kiustenge. Se crede ca viitorea întrunire se va ține Mercuri. Londra, 24 Februarie. — In ședința iei de Sâmbătă, 20 Februarie, Conferința a respins cererea Serbiei de a fi admisă în comisiunea europeană din Galați cu același titlu ca România, Austria și Germania au fost singurele puteri cari au sprijinit pe Serbia. Rusia a declarat ca dacă Serbia va fi admisă, ea va cere de a se admite și pe Bulgaria. Se crede ca dacá Serbia ar fi fost admisă, Grecia la rîndul séu ar fi cerut a se bucura de aceeași favore. Se asigură cu Rusia, făcând concesiunile pe care i le cereau celelalte puteri, adoptarea propunerii sale privitore la gura Kilia este acum positivă. Paris, 24 Februarie.— Camera a votat, cu u majoritate de 200 voturi, dn ordine de tji esprimând încrederea sea în noul cabinet și aprobând retragerea funcțiunilor oficialilor aparținând vecinelor familii cari au domnit în Francia. Londra, 25 Februarie. — Conferința a adoptat ieri un proiect transacțional pentru cestiunea Kilkcly care a fost presintat de lordul Granville și primit fără schimbări de către represintantele Rusiei. Acesta înțelegere e atribuită mai cu sema silințelor delegaților francezi. Conferința va ține Mercuri ultima sea ședință. Bruxelles, 25 Februarie.In urma unei esplosii accidentale de dinamită ce s’a întâmplat într’un sat aprope de Bruxelles, poliția a arestat două individi, cari au fost recunoscuți ca se numesc Métayer și Circet, condamnați în lipsă în afacerea Montcena-les-Mines. Nișce hărții însemnate au fost sechestrate la dânșii. Métayer a mărturit ca se urzește un complot grav, care intereseza pe mai multe State ale Europei. Depeșe cifrate au fost îndată espediate din Bruxelles la Viena, la Paris, la Berlin și la Petersburg, Sofia, 25 Februarie. — Sesiunea Adunării naționale s’a închis aici prin citirea unui discurs princiar. LUNI, MARȚI, 14, 15 FEBRUARIE 1883 Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: la Capitală și districte: un an 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarulul și ofieiele poștale. LA PARIS, la Havas-Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15, Fleisclimarkt. IN ITALIA, la d. dott Cav. Gustavo Croce, Via San Francesco da Paola (N. 0.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — ROMANIA Și CESTIUNEA DUNAREaNA Supt acest titlu citim în chiarul la Justice de la 22 Februarie : . Un deputațiune română, compusă din mai mulți studenți, s’a presintat ieri în birrourile ziarului la Justice și a înmânat d-lui Clemenceau adresa urmatore, în care sunt espuse dreptele revendicări ale României și despre care am vorbit în numărul nostru de Duminecă : Domnule deputat, «știe poporul« care datoresc Franciei deșteptarea sentimentului național și independința, se află și micul popor latin de la Dunăre. Francesî prin inimă, aspirațiuni și civilisațiune, n’avem decât un gând: d’a semăna pe țermurile Dunării marea ideie revoluționară. Și noi suntem fiii lui 89 : Democrația română se modeleza după democrația francesă. Fiul Țăranului de la Dunăre vine pe țermurile Senei spre a se instrui și duce cu el civilisația franceză. D-tea esti unul dintre cei mai demni și mai autorizați represintanți ai democrației. Va seri că ești al nostru. Numele d-tele, așa de popular în Paris, estimat și forte iubit în țara nostră. Micele popore, care iubesc libertatea, își amintesc atitudinea d-tele generosa față cu Egipetul. Ne adresăm câtre d-tea și suntem și curi ca vom fi ascultați cu bună-voință. Cunosci causa ce ne aduce. Suntem pe cale de a deveni victimele unei spoliațiuni ne mai aurjste. Austria, pentru câ e mai tare, vrea se ne ia Dunărea, singura nostră cale comercială , vrea să ne aservesca economicesce și politicesce, vrea se ne supună la influința germană. Și, lucru de necrescut, complicele Austriei este Francia! Cabinetul din Viena cunosce dragostea și devotamentul ce avem pentru a doua patrie a nóstra. El scie, cu tot ce pleca de pe țărmurile Senei se primesce cu entusiasm pe țărmurile Dunării. Proiectul Barrere nu e decât ștampila francesă pusă pe proiectul austriac. Francia sacrifică pe ambasea cea mai fidelă și mai devotată. Totă lumea cunosce proiectul Barrere. România a presintat un contra-proiect, publicat în presa parisiană, ce diferă în pantele urmatore de proiectul austriac, ij is frances. Proiectul Barrere admite oă comisiune miesto în care se află Austria, România, Bulgaria, Serbia și un delegat, în ordine alfabetică, al comisiei dunărene. Președinția e dată Austriei. Contra-proiectul român admite o comisie de supraveghiere, compusă de Statele riverane și din două delegați ai comisiei europene în ordine alfabetică, președinția fiind dată la un delegat al comisiei europene ales cu majoritate de voturi. Puntul esențiale al proiectului român este ca nu recunosce Austriei alt drept decât acela de membru al comisiei europene. România cedeza chiar rîndul său ca membru al comisiei dunărene, spre a nu avea nici uă dată două voturi. Noi voim se servim intereselor tuturor puterilor pe Dunăre și aci este unde se arăta slăbiciunea Austriei, căreia puțin îi păsa de interesul generale și de libera navigație și care n’are decât scopuri egoiste de dominațiune. Conferința din Londra a refuzat să admită pe România cu vot deliberativ. Care e motivul oficiale ? Nu suntem uă putere europeană. Noi vom răspunde cu art. 53 al tratatului din Berlin — și nu noi l’am făcut — ne da vot deliberativ în comisia dunăreană. Tratatul din Viena, ce reguleza regimul de navigație al fluvielor, recunosce suveranitatea Statelor riverane. Afară de acesta, art. 55 al tratatului din Berlin acordă Statelor riverane dreptul de a face regulamente de poliție pe Dunăre. Ei bine tocmai asupra acestui punt se discută în conferință, și noi avem dreptul a participa la ea. Și Austria interveni asupra acestui punt, voind a face să i se recunosca de Europa preponderința asupra Statelor riverane din josul Dunării. Daca i se va recunosce umbra unui drept, Austria va face de aci puntul de sprijin pentru aservirea nostră. Care e motivul real al escluderii nóstre de la conferință ? Allgemeine Zeitung o spune: România refuză se accepte proiectul Barrere. Daca ne-am fi aratut favorabili proiectului Barrere, același drept internațional care astă iji autorisa escluderea nóstra ar fi autorizat admiterea nóstra. Și se pretinde ca relațiile statelor între ele sunt basate pe orecare principii de drept! Și se afirmă existența unui drept al ginților! La Paris opinia publică se declară pentru noî; presa ne susține. In Justice, d. Pieron ne-a consacrat un articol favorabil, pentru care suntem fericiți când putem mulțumi. Tradițiile diplomației sunt de a sacrifica poparele, mai ales pe cele slabe, ale democrației sunt din contra, a le sprijini. Studenții români din Paris, fii intelectuali ai Franciei, se adreseza la c-tra și prin d-tea la Francia democratică. Francia nu-și va părăsi tradițiile republicane. Aceste tradiții și-au câștigat simpatia poparelor. Ce am făcut noi diplomației francese, pentru ca ea să ne impue proiectul Barrere, ce n’are altceva frances în sine decât numele autorului său ? Cei cari se prezintă înaintea d-tele sunt studiați. Insistam asupra calității de student ează pentru ce : In Marte 1871, colonia germană din Bucuresci se adună pentru a serba înfrângerea Franciei. Studeații din Bucuresci, indignați de insulta adusă doliului nostru național, caci inimele tuturor Românilor sângerau de nenorocirile Franciei, împresură sala banchetului, pătrund în ea și aruncă pe ferestre pe toți Germanii, mai antoni pe consulul lor. Nimeni la noi n’a putut insulta nepedepsit pe Francia. Poporul din Bucuresci s’a transportat la consulatul francos spre a cânta acolo Marseillaisa. Scusați-ne care reamintim aceste dureróse evenimente, citele mai ales care luptai atunci spre a vindeca rânile scumpei vostre patrie. Ceea ce a făcut poporul român la 1871, nu era decât datoria sea. Suntem și cumi, câ marea democrație franceză își va face datoria sea, câci noi ne-am convins ca este cea mai generosă dintre democrații. Domnule deputat. Interveniți în favorea nostră, faceți să vi se audă vocea în parlamentul francez și procesul nostru va fi câștigat in fața opiniunei publice europene. Și dacá justiția nu e decât un cuvânt, ei bine posteritatea își va reaminti ca ai rădicat vocea pentru cei slabi; în țara nóstra un popor întreg va pronunța cu dragoste și respect numele d tele, câei se va scri câ d-tea ai ascultat favorabil doleanței» unor tinolsmi care—mânecate—va fi chemată se mórá cu armele în mână pentru drepturile și independința țârii sale. Mihai N. Seulescu, A. A. Badarea, C. C. Poenaru, S. Russenescu, B. St. Gebrescu, N. G. Filipescu, George A. Gheorghiu, George Peșacov, C. Ciolacu, N. Sachelarie, M. Bădulescu, G. Vasiliu, G. Protopopescu, Colecsiu, Iuliu Brezoianu, dr. C. Papilian, B. R. Gostineanu, Victor Pompilian, M. Cremineanu, A. Alexiu, Adrian Peretz, Mihai Mărescu, George Niculescu- Dorobanțu, St. Pantely, Mircea R. Goltineanu, G. A. Manolescu, loan Moșoiu, I. Tanoviceanu, loan Voinescu, Nic. I. Gebiescu, Mihai Burlan, P. Alecsandrescu, I. Buzdugan, Ion Grădișteanu, G. I. Stănciulescu, Vintilă Rosetti, Grigore Maniu, Vasile Cosmovici, Alecsandru Ritzu, C. G. Iliescu, Ant. C. Corobanu, N. Atanasescu, Codrescu. Intr’uă scurtă alocuțiune, d. Clemenceau a mulțămit studenților români pentru demersul lor și i-a asigurat câ via sea simpatie este dobândită pentru causa lor. FOITA ROMANULUI, 15 FEBR-REGINA de Charles Lomon IV 2 Mardusul Silviani era atunci un om de cincizeci și cinci de ani. El nu părea a-i avea. El avea uă talia naltă, de acelea care par ca se indrepteza mereu cu cât anii sporesc. Era un om cu vă stare colosală. Afară de imensele sale proprietăți din grurul Catanei, el mai avea la Barcelona un palat construit de strămoșul lui, la reîntorcerea din Mecsic, unde fusese guvernatore de provincia. Silvianui avusese din tată în fiu acel instinct folositor de a prevedea în orice luptă care va fi partea învingătóre și de a se amesteca în ea. De altmintreli, incapabili d’uă trădare, ospitaliari, generoși,, amestecând pe cât trebuie blândețea italiană cu asprimea castilană, soldați bravi, curtesani aleși, diplomați adânci, ei nu încetară d’a juca un rol însemnat în îndouia lor patria. Actualele marchii era fiul unei Francese și veduv tot d’uă Francesă, de unde resultă câ fiii lui erau aprope Francesî de origină. Dér Silviani, ca multe din familiele cele vechi, aveau privilegiul d’a perpetua la urmașii lor tipul primitiv al rasei. Fiul semăna câte uă dată cu tatăl într’un chip ne mai pomenit. Era peste putință ae nu observe cine va acesta îndată ce visita galeria strămoșilor din palatul Silviani. Era un om cu un spirit distins, puternic și fin; un savant, un literat, un cunoscător de tot felul de lucruri frumose. El iubia banii pentru puterea ce dau. De altmintrelî, el și-ar fi sacrificat mai bine tota averea până la cel din urmă ban decât să facă un lucru înjositor după dânsul. Era catolic înfocat și găsea că Dumnezeu a făcut bine lucrurile întru ceea ce-l privea. Un preceptor jesuit îngrijise de educațiunea lui, ceea ce-i permitea să facă la trebuință, cu fruntea sus și cu conșciința împăcată, nișce lucruri pe care omul vulgar are obiceiul de a le judeca cam aspru. Pe acest om vulgar el îl desprețuia la culme. Slugile lui îl iubeau și se temeau de el, ceea ce constitue devotamentul servil. Una din virtuțile sale, câci avea de mai multe feluri, era dragostea parintesei, își iubea copiii cu pasiune, dar cu demnitate. Pentru nimic pe lume el nu le-ar fi permis să -l tutuiască. El se privia ca stăpânul absolut al corpurilor și al sufletelor lor remâind a-și da sema despre acestea lui Dumnezeu. Intru ceea ce privește teoria puterii, el se ținea de dreptul roman, drept de ven4are, drept de morte. Scrisorile primite de la Dolores arătau în destul de bine la ce se putea aștepta cineva de la un asemene om, întrucât privesce indulgința. Un cadet deuă familie mare, tenor, brav și sărac, se înamorase de ea și seruse să facă a fi iubit. Pote cu Jorge de Norébe n’avea tot ce trebuia spre a dobândi încrederea unui tată de familie. Era cuviincios, galant, de spirit, nu i se imputase nici uă dată uă acțiune înjositóre, dar reputațiunea lui de duelist și om norocos în amor era înspăimântătore. Totuși tinerețea lui și sinceritatea amorului lui permiteau d’a spera uă îndreptare, daca Dolores ar fi voit se se dea de ostenela, și biata fată trebuie să fi dorit din inimă se cuceresca prin virtute acest suflet sburdalnic, câci ea avu curagiul să marturescă tatălui său ca iubea pe acest téner și ca jurase d’a nu fi decât a lui. Din partea i, don Jorge ceruseră audiență marchisului și își făcuse cererea cu uă emoțiune și cu uă căldură comunicativă. Marchisul îl ascultă cu uă adevărată curtenie, îi mulțămi pentru onorea ce făcea familiei sale, și-î ceru voiă să se găndescă. Un alt cusur al lui Jorge de Norobe era d’a conspira. Marchizului nu-i plăcea acesta și-i spuse francamente. Tânărul promise d’a renunța la ori-ce intrigi politice Dar din asemene aventuri nu iese cineva așa , lesne cum a intrat. Poliția din Barcelona, cu totul adormită de obiceiu, avu un acces de activitate chiar în săptămâna care urma acestei întrevederi. Un complot se descoperi, și don Jorge, tradus naintea unei comisiuni militare, fu condamnat să fie împușcat. In momentul când Armand afla despre acesta tristă împregiurare, el se gândea tocmai se se ducă cu Regina se cadă la genuchele tatălui său. Tânăra lui femeie îi părea atât de tânără și de blândă, încât era se iflă peste putință marchizului se nu se înblânzescá. Impregiurarea lui Jorge de Norébe îl făcuse se raspandesca. Dacă întâmplarea se arătase atât de bine-voitóre spre a scăpa pe tatăl său de un om care nu-i convenea, om forte cunoscut și d’uă bună familie, ce n’ar fi putut se facă aceiași întâmplare, din momentul când Regina ar fi călcat pe pământul spaniol, contra unei tinere femei necunoscută și fără nici uă apărare ? Cât despre el, Armand , îi mai trebuia încă un an pentru ca să devină maior după legea țereî sale, și mardusul nici n’ar fi avut trebuință să se abată din calea legală spre a-l trimite să petrecă acest an în vr’uă incliisore religiosă sau militară. In acest timp, Regina putea se fi arestată și aruncată în vr’uă monastire de unde să nu mai esă. Aceste lucruri sunt totdeauna cu putință supt guvernele monarhice. Este mai mult ca sigur ca Regina n’ar fi refuzat marchisului Silviani acesta mică satisfacțiune. Deci, departe de a se mai gândi la a trece fruntaria, el se dete și mai mult de osteneală a ține secret tot ce făcuse de un an. I se părea cu greu ca tatăl său se afle despre o căsătorie contractată cu simplitatea formelor engleze, de câtre doui străini perduți în imensitatea Londrei, printre patru milione de omeni. Pericolul va veni negreșit din altă parte, în ziua când însuși marchizul se va găndi se-l visare. In tocmai astfel se și întâmpla. El primi într’uă dimineță , de la tatăl său vă scrisóre, scurtă și afectuosa, prevestindu-l ca însurătarea lui eraotărîtă. Acesta era un alianță aprope princiară, care trebuia să rădice le cel mai nalt punt de strălucire numele și averea Silvianilor. Nu mai era vreme de a sta la îndoială. Armand respinse mărturind totul. Pentru un copil crescut astfel cum fusese el, plin de afecțiune și de respect, era uă amenințare ingrozitore blestemul părintesc. El simțea mai dinainte că spaimă religiosă- Dar nici uă dată juna lui femeiă nu-i fusese mai scumpă ca în acest moment când era se fie nevoit să o apere. Marchizul nu trămise nici un blestem. El își zise cu blândețe de fiul său pentru însemnătatea ce da unui păcat al tinereței, condamnabil negreșit, dar chiar de acum iertat. Sorta Reginei va fi asigurată; sorta copilului de asemene. Cât despre căsătorie, nulitatea iei era vădită. Ea era să fie pronunțată cu cât se va putea mai puțin scompt de câtre tribunalele competente, atât cel civil cât și cel religios; de altmintreli Armand era liber să vină a apăra pe aceea pe care o numosi compsex. uoa; și ac^pta să vină să se apere singură, dar marchizul ruga pe fiul său să-i facă onorea de a-și închipui ca nu se încurcase în acesta afacerefară ca se fie informat mai anter ü bine și fară se fi dobândit siguranța unei sentințe de anulare. Armand nu putea se-și mai facă nici uă ilusiune în acesta privință. Dar, oricare ar fi fost sentința pronunțată asupra unei căsătorii contractată de el pe timpul minorității sale, va trebui negreșit să vină și epoca în care va putea să-i dea, cu deplinătatea drepturilor sale, validitatea ce-i lipsea. Cestiunea era de a ține un an pept mâniei marchizului. Tatăl său nu putea să-l desmoștenescá, câci cea mai mare parte din bunurile din Sicilia le erau ne-alienabile și supuse regimului dreptului de anteiü născut. Nu e mai puțin adevărat ca până la mortea tatălui său, Armand nu avea decât căteva mii de franci, din economiile sale de tenor. Dar moșcenitorul sicura vre uă douăsprezece milione găsesce întotdeauna ca să se împrumute. La trebuință, el era otărît se muncescá pentru femeea sea și copilul său. Acesta ideiă îl făcea să fie și mai mândru. El răspunse în acest sens tatălui său. Cât pentru propunerea de a se duce să se apere singur, ea era ridicolă, afară numai daca nu ascundea uă cursă. In loc d’a accepta invitațiunea ce-l făcea tatăl său, el se făcu păzitorul cel mai serios al Reginei,