Romanulu, ianuarie 1884 (Anul 28)

1884-01-14

20 BAN! ESEMPLARUL IRX3XD.A-QȚITXX>TIED.A. ȘX ^XJlsZLIINrxSTX^^TXXXXTIELA. 14, STRADA DÓMNEI, 14 ANUL ;L XXYIII-LE Viesce și vei putea ANUNCIUEI Linia de 30 tere petit, pagina IV . . ..................40 bani Deto „ „ „ „ ni......................2 lei — „ Inserțiunl șteclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa : IN ROMAJAi la administrațiunea dianiluî. IN PARISla Havas, Lafflte et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA VIENi la d-nil Haasenstein et Vogler, Wallflsckgasse 10. jA FBAÎFORT, S. M. -- la G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. - Scrisorile nefrancate se refusă — SAMBATA, 14 IANUARIU 1814. Luminează-te șî veî fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; șiese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte térile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarnlul și ofieiele poștale. LA 1 ARIS, la Havas, Laitite et C-nie, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d. B. G. Popovicî, 15, Pleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Francisco da Paola (N. 0.) 15, Genova. — Articolele uepublicate se ard — mm a calendar i884 Pejudecațile causeza mari pagube ompirii, multe și mari piedice prn meiului iei. I religiune, ele înlănțuiesc judecata suprim liberul arbitru și reduc pe meni la nedemna posițiune de a cree fară a cerceta. I politica—tot ca și în religiune, căci principiele sunt religiunea civilii ca se jicem așa a omului — prejdecâțile tot atât de vătămătore SOA.and s’au înrădăcinat, când mai curmă folosele lor pentru unii au fost gustate, greu forte este d’a le desidăcina. laceea, în lumea modernă, luptă mai a fost și este pentru a desființa prejudecățile d’orice fel, în religiile și în politică, și a face ca omeii liberi pe deplin să fie în judecea lor și numai de judecată să se onducă în acțiunile lor. Ii politică—și numai de politică ne cupâm astă-dată — prejudecățile audică mare însemnătate. Smnalam un fapt, caci împrejiuraril în care ne aflăm, reforma ce suntm chrămați a face îl pune precum în evidințâ. In trecut, numai boiarul avea drepturi, el nu mai însemna și putea însemn ceva, fiă în localitatea, fiă în statul din care făcea parte. Nedelă mai cu semn cu drepturi ereditre, la noi n’a existat, și boieriile seă privilegiile. Bornele s’au dus, privilegiile s’au desfiinat, cnse privilegiați sunt încă. Proprietatea rurală a luat locul rangul lor. Easte temelia organismului politic. Dipă actuala lege electorală, propriettea singură — și anume numai acea parte de proprietate care are una seű duce sute galbeni venit —re patru colegi și do pentru ficere județ, patru represintanți. După proiectele ce s’au supus Parlamentului pentru revizuirea legii electoale — și după care se pare ca acundentul suflă cu putere spre trecut — acastă stare de lucruri nu numai se păstrază și se respectă, ci— refulat al unei neînțelese, nelogice și staniă prejudecăți—ne íntorcem adecă se pr’opune se ne íntorcem, spre vrerile blestemate, când om era numai proprietarul teritorial, sau mai bine doiarul; strea de lucruri de p’atunci capătă în numitele propuneri, uă conârnure și realisare mai mare de cât i s’a putut da pené acum. Im’adevĕr, proprietarul rurale s’apoteseza; el devine ceva cu totul escenționale, uă ființă cu drepturi osebit de mari și care póte oțărî de sine nu numai asupra presintelui, ci a îigagia definitiv chiar viitorul națiuni ; poprietarul urban, proprietar și denial, ca și cel rural, și om mai în poițiune de cele mai multe ori d’aci ce este proprietatea, câci el șî-a clădit sau chiar a moștenit uă casă pe care Onsé o cunosce și vede Zici Z^ ce foldse îi aduce, pe când mult rurali nici nu*’și au venut moșiele proprietarul urban e precum decantat, câci votului séu i se dâ uă mai mică însemnătate. Ci alte cuvinte, ideia vecină și învechită, ideia condamnată a judecării ș’a prețuirii omului dupe averea, și anume după averea imobiliară, găsesc« în proiectele înfățișate Parlamenului de comisiunile numite de el o. realisare pe care pene acum n’o ,vea. E și mai curios. Camera, în sistema actuale, represintă democrația, poporul, totalitatea națiunii. Senatul, din contră, represintă numai uă clasă: proprietatea. Ei bine, după proiectele presintate de comisiuni, comisiunea Senatului e mai logică și mai egalitară, decât a Camerei. Ea, proclamând principiul, sau mai bine prejudecata ca proprietarul e totdeauna și de regulă un om mai bun, mai înțelept, mai cuminte și mai priceput în cele politice decât orice neproprietar, a propus a se pune pe aceeași liniă și a vota în același colegiu proprietarii urbani cu cei rurali. Comisiunea Adunarii deputaților— și Adunarea deputaților represintă, așa cel puțin elice legea de astăji, tote clasele societății române—a fost mai înapoiată și a respectat mai mult ideia evului mediu decât comisiunea Senatului, câci ea a întocmit din proprietarii rurali oă clasă deosebită cu totul și — considerându-i ca ceva mai superior și mai deosebit decât pe cei urbani — le-a acordat și un număr mai mare de represintanți. Acest fapt, ca termen de comparare, e de ajuns spre a dovedi ca actuala lege electorală e uă întocmire arbitrară, pe care nu e cu putință d’a o susține, d’a o apăra. Căci, când Senatul — instituțiune eclotică și orecum privilegiată — respectă și propune a se respecta principiile nu democratice, dar cel puțin egalitare, mai mult decât Adunarea care e presupusă ca represintă națiunea în totalitatea iei, acesta dovedesce ca mincinosa și chiar primejdiósa e basa pe care e stabilită represintațiunea națiunii, cu rodul nn gemena pomului din care e cules, câ Adunarea deputaților pote fi orice, dar numai represintațiunea adevărată a națiunii în totalitatea iei nu e, nu pote fi. Supunând d-lor represintanți ai națiunii, și mai cu sema celor din Cameră — cari pretind ca alegătorii d-lor le-au impus despărțirea proprietății rurale de cea urbană și întocmirea celei d’ăntei, până la u sumă de 1000 lei, într’un corp privilegiat, cu dreptul d’a alege în fiecare județ duci senatori și duci deputați— supunând cugetării d-lor lucrarea comisiunii Senatului, care represintă proprietari mai mari decât cei din Cameră, îi rugam să explice cum s’a putut ca alegătorii senatorilor se fi dat acestora un mandat mai larg decât cel dat deputaților. Semnalând acest fapt, urmăm desbaterea asupra presupunerii ca averea, sau mai exact plata unei sume precare ca imposit este dovadă de capacitate politică. In acesta privință, mai bine decât orice argument, va lămuri cestiunea pentru oricine, urmatorele cuvinte ale nemuritorului Franklin : „Am un măgar, plătesc imposit pentru el și sunt alegător; „îmi móre măgarul, nu mai plătesc, nu mai sunt alegător. „cine era dér alegător, eu sau măgarul meu ?“ Un Franclin, votând pentru , în numele și ca represintante al unui măgar, e cu imaginea ce infățișeză uă lege censitară, acolo unde imposit mobiliar există; la noi, alegător privilegiat este, și proiectele de reformă propun să fie și mai mult, pământul, câci omul nu voteza decât ca proprietar, ca represintante al pământului. Cineva, după legea actuală și după propunerile făcute, e capabile astăji pentru ca este propietar și necapabile mâne, când își vinde moșia. Că capacitate, existând în afară de om, este oă creațiune a unor legi arbitrare, pe care ânsă rațiunea n’o póte adopta. Intr’adevăr, dacă un om — proprietar fiind — are capacitate și inteligință, dacá își pute da sema despre trebuințele Statului și e în stare s’alegă între diferite mijloce p’acela care mai sigur ar putea aduce binele și fericirea Statului și a-i asigura viitorul, acel om pástreza aceste calități și după ce nu mai are proprietate , asemene, daci nu le-a avut nainte de a fi proprietar, nu le va avea, nu le va dobăndi nici prin faptul că a dobăndit proprietate. Prin urmare, Asinul lui Franclin pare să fie înfățișat și la noi ca resultantă a legii electorale esistente și a proiectelor propuse de comisiuni. Prejudecata din care isvorâsc acele propuneri la mai bune resultate peste putință este să ducă. Unul singur din proiectele până acum înfățișe, cel care cere un singur colegiu numaP, de compararea lui Franclin. mile,p,-i ,vici fuim, FI cautat, ( nrr)( presupunere, ci ) . reali de carte; el, spre a proclam; legător, nu se muri cineva se platescă jóre care nu fie pentru uă moșibră, fie pent casă, fie patentă, fie chiar pentru măgar, ci ’i cere neapărat ca, intervenire străină, se puta vota, adică să scie sĕ citescá, să scie să-și scrie singur votul. Acesta e încă unul dintre motivele pentru cari susținem proiectul care propune întocmirea unui singur colegiu electorale. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Londra, 24 Ianuarie. — Guvernul pregăteșce un corp de armată de 10.000 de omeni pentru a fi trimis în Egipet, deci va fi trebuință; vasele-transport sunt deja gata. Paris, 24 Ianuarie. — Ministrul marinei a primit un depeșă de la amiralul Courbet, datată din Hanoi 19 Ianuarie; ea spune că uă puterică colonă fiind trimisă în recunostere câtre Bac-Nink, a întâlnit pe inamic postat puteric înaintea fortăreței; amiralul să asceptă la uă seriosă resistență. Berlin, 24 Ianuarie. — Din causa unei ușurî răceli care obligă pe împăratul Wilhelm a sta în casă, marele bal de binefacere ce trebuia să ie de la operă supt înaltul patronagiu al Maiestăților lor imperiale a fost amânat pentru 5 Februarie. Starea sănătății împăratului, e cu tote acestea satisfâcătore și nu-l obligă a întrerupe recepțiunile sale zilnice; adoia amindi Maiestatea Lea a primit pe principele de Württemberg și pe noul mareșambelan, cornitele de Stolberg. Pamfletul, intitulat Societatea din Berlin, ale cărui prime exemplare au intrat adi în Germania, au fost secestrate din ordinul procurorului general ca conținând ofense contra împăratului, contra membrilor familiei regale, contra principelui de Bismarck și contra miniștrilor. UA IDEE BINEFACATOARE ne comunică din Paris, nestrămutatul amic al României, d. A. Ubicini. La rândul meu am onore d’a o comunica domnilor miniștrii și membrilor Parlamentului. Fie c’acestă idee română, patriotică espresă de câtre vechiul nostru amic și Philo-român Ubicini, se găsească resunet în inima celor cari pot s’ajute la întruparea fiei. Fie, c’acastă bună semânță ce ne vine din străinătate—de se póte întrebuința acest cuvânt vorbind de Francia și de d. Ubicini—să cată pe inimi roditore. Prima parte a acestei epistole ce-o publicam aci, ne făcu să credem ca este oă introducere a unei istorii moderne a României, ce autorul epistolei este în stare, pare mai bine decât oricare altul, a o scrie; însă sufletul pliiloromân, al celui care se lăsă un moment a fi răpit două vedenie retrospective, îmboldit de energia practică a francesului, nu rentase mult timp în trecut, fară a se găndi îndată a face ca trecutul de folos să devie presintelui și viitorului. D’aci îi veni un idee din cele mai romănescî, idee bine facatare și practică, la făptuirea căreia fiecare român pute să ia partea sea, C. A. Rosetti Paris, 19 Ianuariu, 1884. .• Scumpul meu amic, i Asistam Duminica trecută la Te-Deum celebrat cu ocasiunea noului an în biserica română din strada St-Jean de Beauvtis pe când preotul oficia eu, cugetând la uă parte, comparam presintele cu trecutul. Revedeam, în minte, în locul boltei gothice unde resuna vocea preotului și cântecul diaconilor, stricta capelă din strada Racine, întemeiată în timpii cei grei ai exilului, de arhimandritul Iosaphiat și unde, dupe trecere de mai mulți ani, se celebra cel de ’nteiu. Te-Deum după prochlamarea Unirii. Apoi, printr’uă nuuă asociațiune de idioi, mergând și mai napoi în trecut, revedeam aprópe, în vecinătate de bătrâna Sorbonă, într’uă stradă care nu mai este că astăzi, sala, și mai modestă încă, unde un grup de patrioți și de studințî milîl+ironi mnlilAtrA«V -L *1 Biblioteca mea—adică biblioteca pe care o visez eu—va fi instalată lângă noa biserică, într’uă clădire care ar forma casă ancesă a capelei. Aședată în centrul cartierului latin, în același timp sală de citire și de lucru, ea va forma un fel de terâm comun, unde, la umbra drapelului național, se vor întălni, urmând vederileosebite, dar tote îndreptându-se spre același scop, membrii coloniei române din Paris și străinii, din ce în ce mai numeroși, cari se intereseză de afacerile României. Rămâne cestiunea punerii în aplicare a ideei, pe care n’am nevoie s’o desbat aci. Trebue se vă spun numai cu o abstracțiune făcând de cheltuelele primei instalări pe care Statul le va lua negreșit asupră-i, cuprinzând localul bibliotecei în devisul lucrărilor de construcțiune și de espropriare a imobilului din strada St. Jean de Beauvais;—cheltuiala, după părerea mea nu va fi tocmai mare. Câteva cumpărări neapărate, trimiterea unui exemplar din diferitele publicațiuni făcute cu cheltuiala sau supt auspiciile guvernului, de la 1848 încoce și din care se găsesc exemplare duble, ar fi de ajuns pentru a forma, cu rămășițele vechei biblioteci din 1846, un prim fond, care s-ar alimenta și ar cresce din an în an, cu ajutorul unei modeste subvențiuni înscrise în bugetul, fie al ministerului afacerilor străine, fie al ministerului cultelor și instrucțiunii publice, precum și a darurilor autorilor, a editorilor, a particularilor indigeni sau străini. fin parte-mi, posed un orecare număr 1a semplar, pe care ași fii române e tresnet la resunet, urnea depli. Membrii asuui agiunii au ntuineitt, unul câte unul, în țără ; biblioteca fu închisă ; operele cari o compuneau fură împrășciate în mare parte și ceea ce a mai rămas, zace —sau mai bine dispăcea acum cățiva ani—în fundul unui vechiu dulap, într’uă sală din vechia capelă care da în apartamentul părintelui Iosaphat. Nu erediare, scumpe amice, câ a sosit momentul să strîngem aceste prețiose remășițe pentru a pune basele unei noi biblioteci care se servescá junimii române ce studie la Paris și streinilor, Francesscu alții, cari ar dori să se ocupe despre Romănia ? Negreșit, s’a scris mult asupra acestei țari de vremă câțiva ani. Documentele oficiale, publicate de feluritele ministerii, publicațiunile oficiului de statistică, memoriile Academiei române, revistele periodice, marele olinrii, cum e Românul și altele cărțile verdi, galbene, albastre roșii etc., ce apar în fiecare an la Bucuresci, Roma, Londra, Paris, Viena, conțin afară de acesta, materialuri prețiose pentru istoricii, economiștii, diplomații, arheologii cari ar dori să cunoscă de aprope afacerile României. Dar unde pot ei să-și procure, se cunoscă aceste cârți, aceste documente, a câror esistență une ori nici nu o bănuiesc ? De câte ori nu mi s’a întâmplat ca un ingeniar, în ajunul d’a întreprinde oă călătorie de explorare, sau un învățat, însărcinat c’uă misiune în Principate, un aginte, numit într’un post diplomatic sau consular, în momentul d’a pleca la reședința sa, chiar un profesore la Sorbona sau la Colegiul Franciei, silit să vorbescá despre România într’uă di fiesă, se vină la mine se mă róge a î indica lucrările ce trebue se citesca pentru a se familiarisa de mai nainte cu țara în care era să reșadă, pentru a-i călăuzi în cercetările lor, pentru a le înlesni succesul misiunii, se- ai pune în stare să-și țină cursul sau conferința ! Ce serviciu ași fi făcut atât lui cât și țârei—câci tóte aceste cercetări, aceste lucrări folosesc în definitiv României, care nu pote decât să căștige făcându-se cunoscută—daci ași fi putut să-i respund : „Du-te la biblioteca română din strada st. Jean de Beauvais, în cutare di, la cutare oră. Vei găsi acolo tot ce-ți trebue: să bibliografie completă a României cu un catalog special al tutor lucrărilor, al cărților, al broșurelor, al manuscriselor, al revistelor, al diarelor, pe care le posedă biblioteca și pe care se va grăbi se vi le pună la disposițiune.“ Vedi, scumpe amice, din acesta simplă espunere care este desideratum mea, completă a Românului, pe an,( o undumitale voințe pe care am avut în totd’aunna de gând s’o fac danii României și care va fi acolo la locul său. Nu cred c’am avea nevoie să ne preocupăm de onorariile unui bibliotecar. Ar fi de ajuns să se alegă printre bursieri și ceilalți studenți români din Paris, de ce tineri cu bunăvoință cari, din aplecare precum și din patriotism, ar primi să facă un di de serviciu la bibliotecă, în fiecare săptămână, cum se face acesta la biblioteca Ste-Genevieve, supt privighiarea unui comitet. Iți dau, scumpe amice, ideia mea într’un bucată , d-tea subțiaz’o și perfecționez’o. Cred ca e bună, d-tea vei face’o desăvărșită. Iți strâng mâna cu iubire. A. Ubicini. DIN AFARA GERMANIA ,iarului clerical Germania nu ’i place nici de cum amestecul oficiosei Norddeutsche Alllgemeine Zeitung în cestiunea visitei împăratului Francisc Iosef la regele Humbert, piarul clerical menține scirea dată despre scrisorea împăratului Austriei câtre Papă, cu tóte desmințirile ce i s’au dat, și apoi adaugă : Mai însemnată decât cestiunea privitore la relațiunile dintre împăratul Austriei și Vatican, este simptoma de amestec politic al foii Norddeutsche Allgemeine Zeitung în acesta cestiune. Relațiunile unui principe catolic cu căpetenia bisericei sale sunt d’uă natură atât de delicată, încât nu pot suferi amestecul unor mâni străine. AUSTRO-UNGARIA Citim urmatorele în edițiunea de sălă a diarului Neue freie Presse de la 22 Ianuarie : Camera deputaților s’a întrunit asta de din nou după uă vacanță de șase săptămâni, dar încă n’a început desbaterile asupra propunerii Wurmbrand, care sunt așteptate cu atâta nerăbdare. Se pare ca nu s’au sfirșit încă negocierile preliminarii dintre fracțiuni, șimajoritatea, câreia îi place să mergă la sicur în asemene cestiuni, voes ce să mai amâne aceste desbateri. Intre acestea resună din tote pârțile melodia oficiosă cu propunerea Wurmbrand trebue respinsă, pentru ca să nu se dea cu ea nastere luptei dintre naționalități. Limba germană de Stat este uă trebuință și prin urmare trebue să esiste, dar a face uă lege în acesta privință, ar fi a provoca naționalitățile î piarul Nemzet, din Pesta, se ocupă într’un comunicat care pare oficios, despre călătoria d-lui Tisza la Viena și Jice cu actualele raporturi presintate Coronei de ministrul-președinte, pot atrage după denseleotărîri du uă mare însemnătate în privința tutor acelor cestiuni politice, care preocupă acum viața politici a Ungariei. ENGLITERA Trimiterea fară veste a generarului Grordon în Sudan a produs în Londra oă bună impresiune și se crede ca el va fi susținut de trupele engleze îndeplinirea misiunii sale, care consta în protegtarea garnisonei și a locuitorilor din Chortum. In acesta privință găsim urmatorele amănunte în die Presse de la 23 Ianuarie : Încă de pe când generalele Gordon se afla în Londra, cabinetul îi propuse să se ducă în Sudan, dar negocierile începute atunci nu reușiră din causa pretențiunii sale de a i se lăsa uă deplină libertate de acțiune ca aginte direct al Englitezei și să fie din tote puntele de vedere independinte atât de mectiv cât și de guvernul sef. Generarele Gordon se duse dupe aceea la Bruxelles, de unde vor să plece în Congo, când d. Gladstone telegrafia de la Hawarden lordului Hartington, câ primeșce condițiunile generarelui Gordon. Ministerul de resbel comunica acesta generarelui, care se afla încă în Bruxelles și el pleca chiar eri în Sudan. Totuși cercurile militare sunt îngrijate ca generarele va sosi prea tărijiti în Char'"'da nu pate să ajungă decât pesîn acest restimp are trebuința unge de partea sea triburile rear*guvernul nu pate să acorde acești bani fară consimțimentul Parlamentului. ITALIA Un telegramă din Roma, cu data de 23 Ianuarie și publicată de die Presse, anunță urmatorele : D. Mancini va presinta astăeji Camerei un proiect de lege, care cere prelungirea încă pe cinci ani a jurisdicțiunii europeane în Egipet. In același timp d-sea va depune pe biuroul Camerei și un raport asupra resultatelor acestei jurisdicțiuni. Expunerea de motive este făcută chiar de d. Mancini. Proiectul pentru desființarea capitulațiunilor tunesiane va fi presintat mâne. MUNTENEGRU In precedintele nostru număr am publicat vă scrie din Zara, care spunea ca principele Nikita a chemat supt arme 4000 omeni, spre a procede la o ocupare cu forța a teritoriului Gusinje, cedat Muntenegrului Fiind cu principele Muntenegrului, Zice Neue freie Presse de la 23 Ianuarie, are dreptul a lua în stăpânire acest teritoriu ce i-a fost cedat de Portă, apoi nu e nimic de obiectat contra sus citatei măsuri, deși póte nu sunt sleite încă tote mijlocele pacinice, spre a îndupleca pe Albanesi să renunțe la resistență nefolositóre. Mai nelinișcitore însă decât aceste măsuri militare sunt călătoriile unora din membrii familiei princiare muntenegrene și scomptele false ce se împrâștie în acesta privință din Cetinje. Mai ântâiu se comunică cu principesa Zorka Karagheorghevici, fiica principelui Nikita, este bolnavă pe morte în Paris, apoi se anunță câ mama iei a plecat spre capitala Franciei, și în fine se scrise cu principele Nikita, din causa bulei fiicei sale, a renunțat la venirea sa în Viena pe timpul carnavalului. Acum se dovedesce însă ca principesa Zorka nu numai n’a fost bolnavă, dar încă a fost acum câtăva vreme în Temișora, în cea mai deplină sănătate, și aci principele Petre Caragheorghevici ar fi avut uă întrevedere cu d. Ristici. De altă parte urăși se anunță ca principesa Muntenegrului a renunțat la călătoria sea la Paris, din causa marei zăpedi ce a câzut, dar ca totuși se va duce în capitala Franciei, unde d’abia au sosit acum principele și principesa Karagheorghevici. Nu se spune de ce principele Nikita a renunțat la călătoria sa la Viena pe timpul carnavalului. Trebue să mărturim însă, câ ne par forte ciudate aceste pretinse ,și adevărate călătorii și și acesta împrăștiare cu intențiune de scompte false.