Romanulu, ianuarie 1885 (Anul 29)

1885-01-13

ANUL AL XXIX-LE Voiesce și vei putea. ANITNCIURI Linia de 30 litere petit, pagina IV..............................40 bani Deto „ y­n „­UT....................2 lei . Inserții.al și reclame pagina III și IV linia . . 2 . — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administraținnea diarnlul. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA V1K.V.A, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRA\i FORT. S. M. — la G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America — Scrisorile nefrancate se refusă — 20 BANI ESEMPLARUL REDACȚIUNEA 14, STRADA DOMNEI, ADMINISTRAȚIUNEA 1, STRADA DOMNEI Directore politic și geraute respondător: C. A. ROSETTI SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Paris, 23 Ianuarie —D. Carra de Vaux, consul al Franciei la Galați, e numit în aceeași calitate la Santander. La Galați e înlocuit de d. Viet. Saigon, 23 Ianuarie. — Trupa francesa a împrăștiat pe autorii tulburarilor cari au isbucnit de curând în Cambodge, după ce au omorît vr’uă 20 dintr­enșii. Roma, 23 Ianuaria.— Nișce depeși din Cuneo, Sura și din alte orașe aședate la piciorele Alpilor, semnaliza unor neno­rociri causate de zăpadă. Mai bine de 130 persone au fost îngropate supt ză­padă. Nici una dintre casele nu s’a putut scăpa. Port-Said, 23 Ianuarie. — Corabia Got­­tardo care are pe bordul iei­uă parte din trupele trimise de guvernul italian la Assab, a sosit atâi-diminuță; ea va pleca din n­ou la locul de destinațiune. Constantinopol, 23 Ianuarie.— Consiliul de miniștrii a respins în unanimitate pro­punerile cele din urmă ale baronului Hirsch, privitore la construcțiunea dru­murilor de fer de joncțiune. Berlin, 23 Ianuarie. — Reichstagul, după o­ lungă discuțiune, a acordat cu uă mare majoritate suma de 150.000 de mărci cerută de guvern pentru a înlesni călătoriile de esplorațiune în interiorul Africei. Berlin, 23 Ianuarie. — Monitorul impe­riului publică o o Notă schimbată între guvernele Prusiei și Rusiei, privitore la estradarea criminalilor. Berlin, 23 Ianuarie. — împăratul s’s sculat adl la 11 ore. Monitorul nu va mai publica buletinul sănătății suvera­nului, care este pe deplin însănătoșit. owpili Ol/UlLvmoi J tUAuOU/UOl. OOUl VlUUO AU JjjAV/“ DUMINECA, 13 IANUARIÜ 1886 Luminézá-te și veî fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; ?ese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă luni 4 lei. Centra tóte țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ farului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8. Place de la Bourse.­­. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15. Fleischmarkt.. i IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San­crațli&gn . de Paula (N­O.) 15. Geneva — Articolele nepublicate se ard BUCOÜESCI SI GALINDAR 1885 „Cum stam, nu stam bine. „E un fel de simțiment­ general de nemulțămire. „Comuna rurală este bolnavă și părăsită în bóla. „Consiliele județiane, nisce organe de risipă. „Prefecții, supt­ prefecții, polițaii, în mai tote județele­ sunt, déca nu vătămători intereselor țârei, d’uă ne­­gligință condamnabilă. „Scala merge destul de rea. „Șatenul n’are justiție, orășianul e disperat de trăgănirile legali. reü. „Gospodăria publică merge forte Producem puțin și inferior ;­­cumpăram mult din străinătate , im­portul ne robesce.“ Prin acest negru tablou România Liberă de la 9 Ianuarie salută re­deschiderea Pavimentului. In facia acestui­­ tablou atât de dureros, cred ca trebue să începem prin a mărturi cu toții cu bóla, reul sunt forte vechi și cad, prin ur­mare, în sarcina tutor guvernelor din tote partitele. Acest adevăr trebue mărturii, nu pentru ca să acuzam pe unii și să scuzam pe alții ci fiindcă numai când cu toții­ ne vom recu­­nosce greșialele cu siguranță le vom putea curma. Dovadi ca bala, ca râul, sunt forte vechi ne-o da tot 4’sul­­ jiamiü când­­ zice câ „cele mai multe rele ne vin de la noi enși­ne.“ „Ele ne vin din țelul nostru d’a­ gândi, d’a simți, d’a lucra; „din deprinderile moștenite de la părinți, desvoltate în familie, necom­bătute în scala, mult favorate în so­cietate ; „din causă ca nu suntem deprinși de a ne împlini îndatoririle funcțiuni­lor ce avem, „din causa lenevirii și nepăsării.“ In fac­a acestui tablou atât de negru și dureros, cu toții trebue mai ântâi să ne întrebăm: Se pot vindeca aceste bule atât de ad­erătore? Nu? Atunci Parlament și națiune să facem uă adresă către tote pute­rile Europei prin care să le clecem : — Puterici Imperator!, cei cari sunt a muri vă salută! — Da ? Atunci fie­care partită să se se 'ntrunescá, să recunosca bólele mostenite ca și cele nemoșcenite, să vâdă cu ele la marte șigură, du­­rerósa și rușind să, ne conduc, și apoi toți împreună să se lege, unii către alții, ca se unesc cu toții pentru a ne vindeca, și cât mai curând prin putință va fi. Acesta se póte face cu atât mai cu­lesnire cu cât vedem cu ori­cât de negră este fotografia stării nóstre, făcută de câtre România Liberă, tot dânsa ne-a făcut să vedem de carea este sigură, și încă cu vin­ca nici nu mai póte întârzia. E că dovedise ce dânsa ne-a dat : „Avem (pentru că diată) pe cei cari ocupă acțiune ime­un loc in­termediar între optimiști și pesimiști. „Ei văd râul în tota întinderea lui; „ei îl studie (l’au studiat) în ade­vărata lui realitate și sunt convinși câ ’ndreptarea este cu putință.“ Dintr’aceștia, adaogă îndată orga­nul positi­viaților, „facem parte și noi.“ E că deja un bun capital. România Liberă însă ne presinta, din fericire, un capital și mai mare, un capital a­tot-putinte. Ea dise : „Suveranul, miniștrii și țera cugetă câ­reü stam. ..Este un simțin mulțămire.“ Asta dar avem în mâna noistră, și încă cu prisos, tot ce trebue pentru a ne vindeca în mod sigur și destul de curând. Avem constatarea răului, ba încă cu exagerare, și să scie ca răul con­statat este deja pe jumătate vinde­cat. Avem întrega partita positiviști­lor, care ne spune c’a studiat răul și s’a convins ca îndreptarea lui cu putință este. Avem oă Cameră compusă, în mare parte, de bărbați juni, inteli­­genți, instruiți, ne­compromiși și prin urmare patrioți și activi. Avem, ceea­ ce a fost și este forte rar în totă lumea, și de aceea repe­­țim dec­lararea „pe suveran și mi­nisterul. “ Avem în fine, „țara totă, simți­­mântul general de nemulțămire“ și prin urmare pe toți cei cari cugetă, sciu și voiesc mărirea și întărirea națiunii române. Ce ne mai lipsesc e ? partea cea rea și coruptă prin moștenire ? Toți însă sciți câ cei corupți sunt tot­de­­una cei mai supuși, îndată ce s’asi­­gură cu corupțiunea și fiia iei, lenea, nu mai sunt ertate. Precum curagiul cel adevărat este însoțit de onestitate, tot ast­fel cei mișei și răpitori sunt poltroni. La lucru doi delegați ai națiunii! La lucru, cutezâm și noi a vă­­ fice, dupe R­omi­nin­­*~y -1 este ( este v nevoii minist luptați națiunii întregi, caci vi s’a dovedit cu totul cu voi și pentru voi este spre a intra îndată, cu tărie, cu si­guranță și cu înlesnire, în era cea nouă făgăduită, și atât de mult dorită de tota națiunea, lui în acord cu aceea ce se vede în­­ siariile cele mari. De fapt, ch­iar în ajunul consiliului de miniștri, Daily Ne­ws dec­larâ ca propunerile fran­­ceze sunt în adevăr neadmisibile dar ele procură uă lasă solidă alte negocieri, care ar putea, pentru prin concesiuni reciproce, se conducă la uă înțelegere. Ceea ce se discută mai mult în Londra, este garanția inter­națională pentru împrumut și con­trolul internațional. Engliteza ar do­ri bucuros să aibă a face numai cu Francia. In schimb cei din Paris cred câ cooperarea celor­l­aP" este uă garanție pem probabil ca consiliul nistru va lua astă­ eji atunci se va vedea de­ mai mult de presiunea blice de­cât de aceea a r..... De altă parte gasim în Politische Correspondent urmatorea relațiune ce i se trimite din Londra . Cercurile guvernamentale englese n’ar fi nefavorabile proiectului unui control internațional în Egipet. In schimb se crede ca un asemene control nu se po­­trivesce cu presința trupelor englese în Egipet, și de aceea se exprimă dorința ca acest control să fie efecutat tocmai după retragerea trupelor engleze de ocupațiune. Intru­cât privesce împrumutul, apoi cei din Londra ar preferi ca numai o­ parte din el, de exemplu 5 milione, să fie pus supt garanție, cr restul să se efectueze cu aceleași condițiuni ca și datoria privi­legiată. Guvernul englez ar fi gata a consimți ca, pe timpul cât va ține ocu­­pațiunea, garanția să fie esclusivamente englesă și ca garanția internațională an­­glo-franceză să fie introdusă în apel aax vii­ța atitudinii Italiei în cestiunea egip­tenă. Atitudinea Italiei nu este nici cum în contradicere cu relațiunile iei cu cele două puteri imperiale și n’a avut ca con­secință nici cea mai mică răcălă a aces­tei­ relațiuni, de vreme ce,­ până în­tre care, limite, libertatea de acțiune a Ita­liei, în cestiunea marii Mediterane a fost recunoscută de la început între cele trei puteri. RUSIA Oiarul oficial rus public după care n’­ ’ W-nu le era­­ mor numai d’a cumpăra pro­prietăți rurale, dar se pare ca acesta mă­sură esterminatóre n’a dat pene acum re­­sultatele dorite. De fapt, în acele tări care aparțineai­ altă dată Coronei polone proprietățile au rămas cu totul în mâna Polonilor, deși măsura de mai sus se a­­plică de mai multe cincimi de ani In Ru­sia­ se înlătură adese prin deosebite mici­idei disposițiunile și legile, și tot ast­fel s’a făcut negreșit și cu acesta măsură. Proceda­rea e forte simplă, se găsesc Ruși care-și pun numele nainte spre a cumpăra Polonii proprietăți. Prin Ukazul de faciă se pune capăt neăa+.d­ ^­­­i spune lege irii, și lor de nu și tectua­ntului cari 1 au urmat în retragerea sea din I­ai­lament sau mai bine cari l’au împins la acesta pentru ca se precipite căderea lui Ion Brătianu“, fără să die un cuvânt mă­car. Actele politice, viața politică aparține tuturor: fie­care este în drept să apre­­țuiască cum îi vine la socotălă și Ce facem și ce nu facem. Calomnia, de altă parte, este un armă pe car­ e în zadar s’ar cerca cine­va s’o sdrobéscá în mâna unor ad­versari. Esperiința m’a făcut îngăduitor; n am deprins a răbda nu numai câte n pic din acest venin, dar chiar doze al torte. Ș’apoi, când d. Stătescu își permite să nă cu d. C. A. Rosetti este în stare d’a se lăsa să fie împins de unii alții în viața mea politică, ce se-í mai z­ic­ea când ne trateza, pe a­nume, de mici intriganți politici cari ațîțâm definirea între acesti douî capi recunoscuți ai vechiului partid liberal național ? De ce ași spune d-lui Stătescu ca am urmat în retragerea mea neconcertată pe venerabilul d. C. A. Rosetti care a voit, prin protestațiunea s­a, să pună la adă­post libertatea presei amenințată, pentru ca am cred­ut ca era un trist exemplu dat tinerimii de astă­­i și urmașilor noș­­tri ca uă asemenea demonstrațiune, retra­gerea întemeietorului partidului liberal dintr’uă Cameră liberală, să fie un act absolut individual ? Nu soun decâ­t Stă­tescu, natură cu totul reflecsă, póte pri­cepe un asemenea avânt. Afară de aces­ta socotelele politice, curând sau mai târ­jiu, își gasesc tot­deuna momentul de răfuire­s că de ce, cu tota onerea dis­tinsă ce mi-a făcut Romă­nulci de a mă pune să figurez în Comitetul său de re-Honfinvin ------ -con­a lucrărilor în starea lor actuală. De tract să nu fie vorba !.. D. Stătescu strigă cât îi ia gura ca comuna n a fost apărată, se puune ca spri­jinitor al dreptul­ui sacru de apărare, ne acasă ca noi am voi să-l scamotâm. Ce e mai mult și mai txist: prin pamflete, de care nu vrea să mă ocup, după cum nex cercetez nici oficina din care ați por­nit—reproducerea lor în Voința Națională și calitatea de funcționar a autorului ne­­o spune în­deajuns—se pretinde ca siste­mul de apărare mărginit în cererea de nulitate a contractului s’a concertat în mod fraudulos între noi, sau cel puțin între clientul nostru și unul, unul sin­gur, din avocații comunei. Puțină bună credință — décâ se pare. Der acest sistem s’a crezut de câtre părinții orașului, de câtre toți avocații pe care i-a consultat, la luminele cârora au recurs, ca și de tribunalul local, singu­rul garantator intereselor comunei. Am cerut necontenit să se examineze fondul. Dar cine să cuteze? Calomnia, care se distiliza astă­zi, s’ar fi debitat mai aprig decâ­tr’un represin­­tante al comu­nei ar fi părăsit tărâmul a­­târât după lungă chibzuire. D. Stătescu însuși, marele avocat, care nu avea ne­­voie să împrumute de la circuri sistema de a face reclamă bătând toba mare, a formulat­­ pce­stü cinci­spr­e­zece motive de casare contra primei otărâri a Curței din Focșani spre a demonstra ca legea comunală ca și legea de comptabilitate fusese violate și ca contractul era unul. Deci așa credeam și domnia mea. Caci nu putem admite ca d. Stătescu își respectă destul de puțin profesiunea ca să susție fese pe care nu le-ar crede ? - DIN AFARA ENGLITERA Consiliul de miniștri englez, care s’a întrunit Mercur­ spre a studia propunerile puterilor în privința E­­gipetului, n’a luat nici o h­otărâre de și a ținut șapte ore. El se află su­pt presiunea opiniunii publice, care cere ți mai ale» Iu­liu­ Gd­a V7IüU»bUN­« VUltIUD« a lăsa uă deplină libertate de acțiune a noului Parlament ce se va alege în ur­ma votării bilulul pentru reforma elec­torală După acesta expunere, guvernul englez ar primi cam tóte cererile celor patru puteri, dar va face însă totul dependințe de la evacuarea Egipetului de câtre tru­pele engleze. Și fiind­ca Engliteza nu vo­iesce să ia nici uă îndatorire în privința termenului evacuării, apoi adoptarea sus­­citatelor modalități ale puterilor n’ar a­­vea nici uă valore și că asemene soluțiune a cestiunii egiptene n’ar fi nici cum de natură a satisface Europa. In fine, mai găsim și’n Neue freie Presse urmatorea telegramă din Lon­dra cu data de 21 Ianuarie: După inf­­rmațiuni positive, consiliul de miniștrii ținut astă­ cii s’a pronunțat ca tóte propunerile puterilor sunt discu­tabile, afară de aceea privitore la comi­­siunea de anchetă, care fu decblarată ca neadmisibilă. Cabinetul englez va face i­­mediat nici propuneri puterilor spre a se ajunge la uă înțelegere. Nu s’a luat însă nici uă­otărâre definitivă în privința cestiunii daca Englitera va garanta sin­gură împrumutul de nouă milione sau va propune uă altă cale, spre a face netre­­buinciosă comisiunea de anchetă. Prin cercurile ce se află în strânse legături cu guvernul, să speră ca în curend se va a­­junge la un resultat satisfăcător. ITALIA Un telegramă din Roma spune ca prin cercurile bine informate de a­­colo se asigură ca Italia face pregă­tiri spre a ocupa Tripoli. Ministerul de resbel este ocupat în acest mo­ment cu formarea, în acest scop, a unui corp de armată de 25,000 o­­meni. Se mai adaogă câ tocmai cu acesta afacere este în legătur­ă și de­­misiunea ambasadei’elxxí turc­­ de a­­colo. Politische urmatórea telegramă ce i Correspondent publică se trimite din Roma cu data de 20 Ianuarie. In cestiunea egiptena, Italia va stărui în atitudinea ce a observat pene acum. Ea are cea mai mare dorință ca să se a­­jungă la o­ înțelegere între Francia și cele la care luasem parte. Adânc pătruns de respectul ce fie­care datoresce justiției, mi s’a părut ca e da­­toria baroului, faciă cu magistratura, de a-l menține și a-i mări prestigiul, de a lupta din resputeri spre a înlătura veri­­ce influențe străine care ar atinge-o în demnitatea iei. Am crezut și cred ca a pune pe public judecător într’u­ afacere litigiosă este a face apel de la justiția organisată la opiniunea publică, și, prin acesta chiar, a ofensa magistratura, vio­lând una din cele mai de căpetenie dato­­rii ale baroului. Cu părere de roți sunt silit astă­zil să rup tăcerea, nu ca să pledez aci un pro­ces care va veni peste câte­va zide dina­­intea curții de apel din Bucureșci, dar să vorbesc de densul ca să mă apăr. Fidel credinței mele, reverențios câtre justiție care, la noi mai cu semn, și în fac­a încercărilor denunțate în Senat de tm onorabil fost magistrat nalt, nu ar trebui atinsă nici măcar, după cum­­ zice poetul, cu un foc de trandafir, am tăcut, ca și onorabilii mei colegi, cu d. Ver­­nescu și regretatul Vasile Boerescu în cap, când onor, tribunal de Covurlui, ad­mițând modul de a vedea al primarului și al advocaților comunei Galați, a res­pins cererea d-lui Gr. Eliad considerând contractul său ca nul și neobligator pen­tru comună, am păstrat aceeași tăcere absolută și când onor. înalta curte de Ca­­sațiune a casat­otărârea onor. curți din Focșani dată asupra revizuirii. Târît éase în discusiune fâră voia meaj direct pus în cestiune de câtre onor. meu amic d. E. Stătescu care în „Voința“ sea „Națională“ amintește ca Bo­năruțu care a criticat proiectul său de lege ca uă în­călcare a puterii leg­uitóre asupra pu­terei judecătorescl, „numără mai mulți advocați de a­ i antreprenorului în comi­tetul său de redacțiune“, apoi adaogă câ „nu este legal și cinstit ca comuna să ră­mână condamnată prin scamotarea drep­tului de apărare,­ câ acest proces este „imoral“ și constituie un adevărat „scan­dal“, ba chiar învinuesce ca ne-am fi ră­dicat contra proiectului d-sale pentru câ „întărește puțin fericitul desnodament ca comuna să plutesca îndatări, nimeni de si­­gur nu va cârti decâ mă cred în drept și détor d’a răspunde. A putut d. Stătescu să rostescá la rariul ce a primit d. Stătescu de la co­muna Galați pentru motivele de Casa­­țiune ce­ a redactat contra primei hotă­râri a Curții din Focșani și pe care nu le-a susținut la bară, nici de cel ce a primit pentru susținerea recu sului con­tra hotărârii date asupra revizuirii; nu vreau să cercetez cât a votat consiliul comunal de Galați pentru d. Stătescu ca să-­i susție drepturile dinaintea curții de apel din Bucuresci și cât 0răși îi va da ca s’o apere dinaintea înaltei Curți de Casațiune, câci evident este:—d-sea nu se pute îndoi—ca la nimeni alt nu va putea recurge comuna și guvernul care, după propria d-sele mărturisire, se îngrijasce de sorta acest­ui proces, de­cât la d-sea care, mai abil de­cât chiar doctorul Mar­­covici, a reînviat pe mort de la gropa și a dus zelul câtre clientul său până a face un salt mortal de la bară la tribuna Senatului, spre a-­i asigura isbânda. Țin­ensă să încredințez pe­­ Stătescu ca nici unul din avocații d-lui Gr. Elia­­de, nici regretatul Vasi­le Boerescu, nici respectabilul nostru decan D. Vernescu, nici noi ce știa de la Româ­nilă, nici vre­unul din cei­lalți, nu a primit un ban măcar pentru acest proces, nici are vre­un anga­jament pre­care cu clientul. Nu interesul ne-a condus și ne con­duce. Dar am creijixt și credem ca nu ne era permis să refulam ministerul ce ni se cerea de câtre un antreprenor ne­norocit, care a pus un milion patru sute mii franci în esecutarea unor lucruri pentru cari nu a primit de­cât două sute mii franci, și după ce aștepta patru­spre­­c­ece ani plata­rea, vede ca primăria, per­sona morală exx care contractase,­ voesce să scape de îndeplinirea obligațiunilor stipulate tăgăduind validitatea, legalita­tea contractului, și acesta nu în mod im­provizat, neprecumpănit, la bai­a tribu­nalului de câtre primar și două avocați ai sei, ci în mod cugetat, sistematic, prin încheiări multiple ale consiliului comu­nal. E ceva mai puțin moral, mai puțin cin­stit de­cât acesta tăgăduire a obligațiu­nilor contractuale ? Era bun contractul când antrepreno­rul ch­eltuia din punga lui aprope un milion și jumătate pentru canaluri și le făcea așa de solide în­cât au ținut patru­sprezece ani fără reparațiune și au re­­sistat neclintite la greutatea estraordi­­nară a tunurilor rusesc, cari au trenat ționala a revizuirii. Revizuire ? pentru ce ? Apărătorii comunei omis­au a presinta justiției acte importante ? Nu stau să examinez sensul în care este cercuit de legiuitor acest miZloc de revizuire. Frau­dă ? Doi, fie, din partea avocaților co­munei ? — Dar am văzut pe tot consi­liul, ce fie ? diferitele consilii comunale care s’au succes, pe toți avocații comu­nei, cu d. Stătescu împreună, convinși ca apărarea care se presintase era înteme­iată ; am văzut naintea naltei Curți de casațiune pe d. Stătescu pledând alături cu d. Mârzescu, pe care nu am să’l apăr eu câci e în stare să se apere singur, și negreșit d. Stătescu, care se gâneră lesne când e onorea ’n joc, nu ar fi primit să împărtășască cu un avocat infidel man­datul de a represinta comuna Galați! Nu, nu póte fi vorba nici de fraudă, nici de doi, ci numai de uă convincțiune juri­­dică eronată a cârei ră­pundere trebue să cadă în mod egal asupra tuturor acelora cari au pus’o la ivela și au susținut’o. Alt­fel lucrul nu era răa închipuit. Intr’adevăr, daci contractul să deahiara nul, nu mai era nevoie să se cerceteze actele din dosar, recepțiunile efectuate; lucrările nu se mai plateu după preciu­­rile stipulate; antreprenorul, considerat ca un gerant de afaceri, ca un om care ar fi lucrat fară mandat, n’ar fi avut dreptul se cera de­cât valorea actuală a lucrărilor de care profită comuna. Acesta pârghie, cu care voia să se înlăture drep­turile antreprenorului spre a i se con­suma ruina, s’a fărîmat de hotărîrea înal­tei cur­ți de casațiune. Nu e un cu­vent ca să se acuze de rea credință acei ce s’a opintit la dânsa, câci acelor care strigă mai tare le-ar reveni uă parte bună de responsabilitate. Revizuire dar pentru ce ? Pentru ca comuna n’a fost apărată ! Nu vrau cu nici un chip să discut aci sensul articolului 291 din procedura nostră, nici deci cuvintele „nu au fost apărate“ din primul aliniat al acestui articol pot însemna: nu au fost apărate „într'un mod complect“ fac­ă cu aliniatul al douilea care nu deschide calea la re­vizuire, pentru apărare necomplectă, de­cât numai când s’ar fi omis în mod frau­dulos de a se presenta justiției acte im­portante.11 Nu cercetez déca codul nostru de procedură a fost luat din legea fran­­ceză sau genoveză ori déca­­ și are obîrșia altă legislațiune, ca cea ver­­deca cuvintele „valablement­ari, în legea francesă, au dat

Next