Romanulu, iunie 1886 (Anul 30)
1886-06-30
IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului. LA PARIS, la Havas, Lafitte et C-nne, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d-nil Haasenstein, et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, SM. — la G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancatte se refusa — REDACTIUNEA SI ADMINICALEA VICTORIEI, 10- Fundatore: C. A. ROSETTI. EDIȚ1 Directore : VENTILA C. A. ROSETTI. Luminézá-te și vei fi. ABONAMENTE Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. Are adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea parului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse. LA IENA, la d. G. Popovici, 15. Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — BUCURESCI 29 CIREȘAR «Monitorul» de la 13 iunie trecut a publicat în partea sea neoficială raportul consiliului sanitar superior către ministerul de interne. Intrensul, consiliul, întemeiându-se pe resultatul inspecțiunilor sanitare făcute în decursul lui 1885, propune diferite îmbunătățiri de la a căror realizare depind atât folosele ce vor resulta pentru țară din sacrificiile ce se fac, cât și cuvîntul de a fi al sumei de funcționari și comisiuni cari — cuice se pe hârtii—au drept țintă igiena și salubritatea publică. Acest raport subsemnat de d-nii d-rn Kalenderu, Fotino, Theodori, Felix, Stoicescu, Sergiu, Măldărescu, Cantacuzino, Istrati, constată pentru a nu strvi câteo oară adevărul des repețit în colinele Românului, avem legi, regulamente, comisiuni, subcomisiuni și consilie pentru a cârmui și studia deosebitele cestiuni de interes și bine public, in cât prin colecțiunea și prin enumerarea lor am estita admirațiunea și rîvna oricărui stat fie el cât de civilizat. Oare, mai anii trecuți, una din cele mai însemnate publicațiuni de igienă și salubritate din Paris, La Revue des Sciences Médicales et hygiéniques nu proclama ca pe cel mai bun din toată Europa «regulamentul pentru clădiri» al comunei Bucuresci ? Nu admira óre numita Revistă tóte edicțiunile acestui regulament ? Când e vorba casc de a se pune în practică cele ce spun legile și regulamentele; când e vorba de a se îndeplini hotărârile și de a se asculta sfaturile comisiunilor, subcomisiunilor și diferitelor consilii superiore sau ordinare, cestiunea se schimbă; nepăsarea și negrija apar; roua voință și voita încăpățânare se arătă; legile, regulamentele și decisiunile rămân ca și cum n’ar fi fost, ăr relele ce ne bântue domnesc și cu mai multă putere. Astfel a fost de când avem legi și regulamente. Nimic nu ne împuterniceșce până acum aflice că nu tot astfel va fi și de aci ’nainte. Bunibră, pentru a vădi adevărul fișelor nóstre cu exemple luate chiar din raportul consiliului sanitar superior, să arătăm aci cum consiliele de igienă și salubritate publică iși înțelege datoria lor. Art. 49 din legea sanitară qlice că consiliele acestea sunt datore a se întruni o dată pe săptămână, pentru a examina raportele ce i se aduc de prin comunele urbane și rurale și a studia măsurile ce sunt de luat în contra bulelor ce bântue său pentru mărirea igienei și îmulțirea condițiunilor de salubritate publică. Aceste înțelepte obligațiuni le impune legea prin art. 49. Nimic mai bun și mai folositor decât acestă prescripțiune. Cum e ănse în realitate ? Se petrec lucrurile astfel cum legea ordonă ? N’am cuteza să afirmăm contrariul absolut, dacă raportul consiliului sanitar nu ne-ar da curagiul de a o face, îndeplinirea obligațiune impusă prin art. 49 nu e regula, ci escepțiunea. Consiliele de igienă și salubritate publică, deși compuse din funcționari dependinți de comună și de județe, nu se adună, nu fac nimic, ăr starea sanitară a țărei merge cum pate să mergă, adică mai rea decât mergea atunci când nu era nici consilie sanitare, nici consilie de salubritate și igienă publică, dar nici atâta syphilis și pelagră pentru a vede adânc admirabila sănătate a țăranului din generațiunea actuală și din generațiunile viitore. Presupuneți énse că prin escepțiune acele consilii de igienă și salubritate publică, în urma unui ordin venit de urgență de la centru, sau de tema vreunei inspecțiuni, s’a adunat că dată, de două ori și cunoscând neajunsurile, imperfecțiunile și alte fete de cari șuier sănătatea și igiena în districtul lor, au edictat diferite măsuri, a scris diferite sfaturi cari vor trebui aplicate și aduse la cunostința publicului de autorităților administrative. Ce fac aceste autorități ? Aplică, realiseză disposițiunile recomandate de consilie ? Și aci, întemeiându-ne pe raportul consiliului sanitar superior, răspundem : nu , administrațiunile nu iau în considerare aceste disposițiuni ; administrațiunile nu le esecută , le ignoră penă și esistența, sau desprețuindu-le, se trec ,,la dosar spre seiință“ pentru cea mai mare laudă a arhivarului și cusătorului său, care cu timpul le clasăză între actele ce vor proba viitorime starea de civilisațiune a României de astăzi. Astfel fiind, ar trebui să fie orbit de pasiune acela care ar acusa legea și regulamentele de și vătămătare, când citind pe hidisposițiunile și ordinele lor , p și cel mai greu de mulțămit nu j decât să le găsescă admirabil* de tóte prevenilétóre. Ce folos éa consiliul sanitar, ca și alte comisiuni de inspectare din țără spune cum regulamentele se apl cum legea se respectă. Și’n timpul acesta când lege, regulamentele sanitare dorm pe 1aiă, bólété syphilis și pelagra d meza fără milă poporațiunea , nai rurală. Românul a atins în deserânc atențiunea autorităților asupra altei primejdii. Raportul consiliului uitar dă la fiecare pas dreptate merilor nóstre. Nu vom reveni țara lor. Ne mulțămim a spera și pe trecut—a spera, glicem, a crede—că cel puțin unele deca tate din măsurile escelente ce pune consiliul sanitar, cu priviri consiliere de igienă și salubritate blică, la vacinarea poporațiunei rale, la syphilis și pelagră, la r ambulanțelor, spitalelor și forma lor rurale, la înființarea cimitir se vor aplica fiecare, dăcă nu întregimea lor, cel puțin în min parte. Aștepta-vom ca răul să devine netămăduit pentru a ne pune a fi să-l tămăduim ?upra menținerei tratatelor esistente ni. Rele Luitpold a promis de a avea nu în vedere binele fidelului poiez. crisorea împăratului german ?ele regent Luitpold de Bavaria a ■matorea scrisore de condoleanță pératul Wilhelm: strălucite principe, iubite frate ! Am rămas adânc mâhirma schiel despre dureresa ce a dat peste Alteța vasilă și casa reg. de Bavaria, Artea Majestăței săle regelui . II. Alteța vóstra regală pate convinsă că eu iau parte din masa acest trist cal, care a at pretutindenea cea mai amâhnire. Am însărcinat pe Ü, principele de coronă d’asesiune sentimentelor mele de antă și d’a mă represinta la anile de înmormântare. Regrespreună cu Alteța vostră causa ă a acestei scrisori, simt nea d’a asigura pe Alteța vóssunt condus de sentimentele care lega casele nóstre reniform tradițiunilor și apronundiri, în măsura în care si condus față cu răposatul că eu privesc relațiunile rede încredere ale ambelor janitare ca un fundament viabil pentru siguranța internănă a Germaniei. SERVICIUL TELEGRAF AL AGENTIEI si MV AI» Paris, 28 Iuniu.—Generarele Mur fiul său au fost sterși din cadrele ai în calitatea lor de membru al unei familii domnitore. Londra, 28 Iuniu. — Negocierile pure între Anglia și China privitore de mania au fost rupte. Tiena, 28 Iuniu.— «Corespondința , liticul spune ca nu numai Pórta, dar și alte puteri au dat la Sofia sfaturi amicale și au îndemnat moderațiunea guvernului princiar. Constantinopole, 28 Iunie.— Scriea ce spunea că adunarea bulgaresca a adoptat cu un mare majoritate adresa de respuns la discursul tronului a fost primita cu mare mulțumire. Pesta, 28 Iuniü.— Se semnalază terminarea fortificațiunilor din Varșovia, începerea lucrărilor tot de felul acesta la Modlin și construcțiunea marelor casărmi pe linia de la Chelm la Varșovia. Munich, 28 Iuniü.—Principele Luitpold a dat jurământul ca regent. Conform ceremonialului, ministrul justiției a citt formula jurământului, pe urmă președintele primei camere D. de Frankenstein a pronunțat un discurs în care a exprimat încrederea parlamentului și a finlanda avem deja ciate manuni însemnate în favorul polul Gladstone. Mai mult s'au : —tâăir^Hig SÁ.X-X 4J-C*. OCB d’a se soi care au fost pro- conservatorilor în cestiunea î înainte de ultimele alegeri. ;uzul apărător al drepturilor se, Sexton, a făcut în intrude la St. James Halle urmădeclarațiuni . In ultimul an s’a dus un distins tory, Howard Vincent, la Dublin, ca delegat al torylor, și a ținut mai multe conferințe cu conducătorii partidei irlandeze. Densus a negociat în privința cestianei Homerule și s-a ajuns la o înțelegere nu numai în privința principiului ci și în privința detaliilor unei măsuri de asemenea natură. Partida irlandeză se scie că lordul-locotenent al cabinetului conservator a stăruit pentru o întrevedere cu conducătorul partidei irlandese. Lordul Carnarvon declară acum că dânsul n’a intrat deloc în negocieri. Este însă mai pe sus de orice îndoială că lordul Carnarvon a deșteptat în d. Parnell speranța că conservatorii, învingând la alegeri, vor înscrie în programa lor parlamentul irlandei, protecțiunea industriei irlandeze și un proiect pentru cumpărarea de pament în Irlanda mai favorabil decât al d-lui Gladstone. Partida irlandeză se scie cu lordul Carnarvon imediat înainte și după convorbirea cu d. Parnell a vorbit cu lordul Salisbury în scop de a se consulta în privința convorbirei cu Parnell. Lordul Salisbury după aceea, în discursul său de la Newport, a a adus ca exemplu, în privința cestiunei irlandeze, parlamentele sonoiai autro-Ungare, și în discursul de la'■ ț halle s’a declarat gata d’a acorda autonomia Irlandei, întrucât acesta s’ar putea împăca cu interesele regatului. SUEDIA ȘI NORVEGIA »National Zeitung» publică un corespondință din Christiania, care conține amenunte interesante asupra luptei care exista de mai mult timp între Norvegia și Suedia în privința unirei celor două regate, care, după spusele corespondintelui, în momentele de față ar fi serios amenințată. Partida norvegiană ultra-națională, care este în același timp ultra-democratică, lucrâzd pe față de mai mult timp pentru a distruge unirea și a proclama un republica norvegiană. Acesta partidă sosind la putere prin venirea ministerului Sverdrup, își a îndoit activitatea pentru a obține realizarea dorințelor sale. Nu numai că d. Sverdrup loveșce direct în unire, dar caută indirect pentru a stabili egalitatea completa a fiecaruia din cele două Regate Unite față cu străinătatea. După pactul Unirel, tote cestiunile esteriore sunt resolvate de Rege după propunerea ministrului suedez al afacerilor străine. D. Sverdrup ceruse în primavera anului trecut, ca aceste cestiuni să fie în viitor resolvate după propunerea unui «Consiliu de Stat» compus din trei miniștrii suedezi și din trei miniștrii norvegiani. Cabinetul din Stophalm trimisti acesfn narari», autorimiunea ca gestiunea afacerilor esteriore se rémâna încredințată ministrului suedez al afacerilor străine. In luna lui Februarie trecut, d. Sverdrup a revenit asupra propunere!, cerând ca să creeze un post de ministru norvegian al afacerilor din afară, —care n’a existat până acum,—și că acest ministru să funcționeze pe rând cu colegul său suedez. Cabinetul din Stocholm a respins categoric acesta cerere și Camerile suedeze au luat uă hotărîre în același sens. Dar majoritatea radicală a Storthingului norvegian nu se crede bătuta și «comisiunea protocolului» a acestei adunari a hotărît a se transmite Regelui ua adresă pentru a cere soluțiunea cestiunei în sensul dorit de Norvegia, dând în același timp un vot de blam la adresa d-lui Richter, șeful secțiunei norvegiane în senul ministerului suedez, pe care -l acuza de esces de condescendințâ față cu Suedia și de orecare recela pentru causa națională a Norvegiei. Acesta hotărârea «comisiunei protocolului» este dintre cele mai grave, căci nu mai încape îndoială ca Storthingul o va vota precum nu este îndoială că Regele va respinge cererea formulată în adresă, căci nici un minister și nici un parlament suedez n’are să adereze la ea. «National Zeitung» crede câ democrații norvegiani cred a împinge astfel lucrurile la estrem numai în scopul de a rupe unirea, și organul majoritații Storthingului, «Dagbladet», cere ideja să represintațiune diplomatică speciala a Norvegiei în capitalele străine, unde pe lângă WyftțJut.UO MWSV4ICA OV, t #1 tige.“ liuixile Norvegiei. Un altă simptomă gravă este primirea facuta la Christiania a scriitorului și patriotului norvegian Björnstjerne Bjornson, care a sosit acum în urmă din Francia. «Poporul norvegian, »zice în acesta privința «Dagbladet,» scie că n’are un șef mai viguros și mai curagios ca Bjornson când este vorba de onorea și de autonomia țarei. In fața conflictului mirei, care din <R în <ji se apropia mai mult, era forte firesc să se facă uă bună primire autorului scrierei «Al audit ce dice Suedezul ?» Corespondintele fetei berlineze încheia dicend cu Björson, acest fanatic inamic al Suediei și al unirei, s’a întors tocmai la timp în patria sea pentru a aprinde focul luptei In contra unirei, cum a facut-o deja în 1882. si_________________ Vămile rumefiate și cestiunea teșcherelelor Citim în aliarul «Le Temps . Cestiunea «teșcherelelor» se află pusa din nou la ordina d'lei. Ua notificare a directorului vămilor din Filipopol dispune ca conform unei decisiuni a ministrului de finance bulgar, tpte mărfurile de provenință turcă cu destinațiunea pentru cele două Bulgarii, însoțite sau nu de un certificat de origina, vor fi supuse unui drept de importațiune de 8 la sută. Acesta decisiune, în contra căreia guvernele europene, și mai m -îmi lu da, nu vor imanjia fără îndiala d’a protesta este cel din urma termen al unei serii de greu ațî și de negocieri cari se raporta la cestiunea vămilor rumeliote. Ne aducem aminte că, după "stăruințele d-lui Freycinet, guvernul bulgar a declarat că este gata d’a lăsa intrarea liberă în Rumelia a mărfurilor europene importate în Turcia, cu condițiunea ca ele să fie însoțite la fruntaria de un certificat al vămii din Constantinopole, constatând că s’a plătit tacsa ceruta la intrarea lor pe teritorul otoman. Dar când fu vorba de a pune în practică acesta învoiala, Porta refusa de a da certificatele de cari avea trebuință comercianții europeani, picând că ea nu recunoscea principelui Alecsandru puterea de a pune un cordon vamal la fruntaria Rumeliei, care inceteza astfel de a face parte integranta din imperiu. In urma acestora, Camera de comerciu din Constantinopole propune ca «teșcherelele» să fie liberate de președintele acestei corporațiuni, și acest mijloc fu primit de guvernul bulgar. Dar acesta nu convenea comercianților FOIȚA «ROMANULUI» 30 IUNIE VINA D-SOREI CORDIER de G. Le Faure si F. Steyne IV (Urmare) . Ș’apoi, urmă Berlin, e vna mea v’am întâlnit Arbalul prefectirel, cu m’ai invitat sa merg în casa lui Cordi și că ai venit singur sa mé el ? D-na’ Cordier îmi pare o bocheta intui, rLncât te rog sa n’o zu lipsești din pricina mea. Iți mărturisesc chiar, pentru ca sâ te liniștesc, ca dacă am primit invitarea a fost numai ca nădăjduiam să mai văd, nu pe d-na Cordier ci pe fii-sa. — Ad esclama cu rácela d’Estivel. —■ îmi închipuesc, reluă locotenentul, ca asta nu pare să te supere. Tu nu ești amorezat de față, și prin urmare pot spui fără tema că m’am gândit mult la ochii ei cei mari și albaștrii de când ne-am întâlnit la Luxembourg. Tin dor să mai merg în casa de la Champs-Élysées, nu numai ca să mulțumesc proprietarilor căror au primit bine ci și cu nădejdea că o sa fiu iubit de d-sora Cordier. Vei fi bine cu joc cu cărțile pe fața, și nu în contra ta. D’Estivel sta pe gânduri. — Ne-am înțeles,fise el în cele din urmă, o să vorbesc în privința asta d-nei Cordier; decât, să te aștepți la piedici. Berton strânse mâna prietenului său și plecă spre a intra într’o sală de scrimă, unde căuta sa mai gonesca, prin esercisü, precari gânduri cari ’1 nelinișteau. Pe când da lovituri peste lovituri de floretă unul prévet, care nu era în stare să lupte cu dînsul, locotenentul își dicea că d’Estivel nu era un om sincer și câ își ascuna gândul; cu tote astea nu-i venea bănuiască de tot, și puțin câte puțină chiar că fusese la d’Estivel și nu se ar gândi decât la figura încântatore a d-ș prei Cordier, astfel că sfârși prin a o vedea inaintei, în locul chiar unde se găsea adversarul său, lăsase floreta la voia întâmplarei, și adversarul trase profit din asta spre a’i da o lovitură care îi aduse aminte că era pe pământ. Avea dreptate locotenentul sa bănuiască pe d’Estivel. Amantul Juliei avea multe gânduri rele. Desigur ca numai gelozia îl împinsese să vie la ministerul de resbelare a surprinde pe d-na Cordier și pe prietenul său, și numai de necaz îi lăsase singuri. Și cu tote astea, de când plecase Berton de la dînsU* * 1, plăsmuia un plan necalificabil. Se gândea să aducă lucrul ca Berton sä se amorezeze de d-na Cordier. Planul era pe jumătate isbutit, în privința d-nei Cordier ; locotenentul plăcea grozav acestei femei caprifiase, — ea îl găsea mai voinic și mai de spirit decât d'Estivet. Berton ajunsese la Paris cu faima unui ofițer a cărui purtare strălucita fusese citată prin jurnale. In sfârșit pe el nu o cunoștea încă d-na Cordier, îl dorea; pe câtă vreme d’Estivet, fericit de doi ani aprope, era în poziția unui amant ale cărui cusururi se cunosc tóte, și al cărui jug îl purta și mai cu greu ca femeia decât pe acela al bărbatului ei. D’altmintreli, d’Estivel ghicea ce se petrece în inima amantei sale. Chiar lui i se urâse, de cât nu voia s’o ispravesc, fără uă compensație. Ce’și 4>cea dînsul, pe când se cobora pe scară Raoul? Iși tincea : Raoul vă să fie peste opt zile amantul amantei mele; și eu, peste șase luni, uă sa me căsătoresc cu d sora Cordier. Nu pentru înteia oră se gândise d’Estivel la căsătoria asta. De când intrase în casa asta, începuse sa tragă nădejde, dar d-na Cordier îl sărise de gât atât de iute că uitase îndată pe fată ca săi satisfacă pasiunea ce o cuprinsese pe mamă. La dreptul vorbind, amorul ăsta vechia îi sta în gât. E adevărat că datorea acestui amor funcția care va ocupa, o funcție strălucită dar neîndestulătore pentru ambiția sa ; zestrea d-sorei Cordier însă i-ar fi adus un venit de cinci-czeci de mii de franci. Prezența lui Berton era un reu pentru dînsul, dar se putea să fie și un bine. Cum se mai căia acum d’Estivit că împedicase pe d-na Cordier să supere cu prietenul lui, ghicise lucrul, mulțumită intervenirei sale fârâ de veste. Iși cunoștea amanta, și știa că ce-ar fi fost în stare sâ facă, chiar din capul locului. — Nu mai încape vorbă, gândea el, am fost un zebrec! Dar d’asta dată se hotărâse, avea sâ lase în pace pe d-na Cordier și pe locotenent, care, sigur în fața unei femei de un asemenea temperament, era să cedeze fara dar și pate. O dată Berton amorezat, d’Estivel nu se mai îndoia ca fosta-l amanta a să-i servesca de complice în proiectele lui asupra d-sprei Cordier. Seim, cu tote astea, că fata părea ca simte uă antipatie grozava pentru omul care era forte bine primit în casa tatalui său. Să nu fi bagat de soma d’Estivel acésta antipatie, ori câ credea că o s’o învingă ? Caracterul energic al d-șorei Cordier nu prea îl întârea lu credința asta. O să vedem îndată pe ce se bizuia ca să-și ajunga scopul. V. D-șora Antoinette Cordier, sora d-lui Cordier, era uâ femeia mărunțica, îndesată, grăsumie și, cu tota grosimea trupului ei, era atât de vreie că prietenii se întrebau cum de avea răbdare să ispravescă cap-d’operite cari o rînduiau printre cei d’anteí sculptori ai epocei. Necontenit în mișcare, ea avea peiasiga*^ta vioiciune trupesca, un spirit forte TMP și imaginația forte bogată ; uă judecată sănătosă , drepta, și uă inima de înger. Judecând după ochii ei vii și șireți, după gura ei care ți se părea că te ia în zeflemea n’ar fi crezut nici ua dată că o se găsescl, după surîsul ei batjocoritor, comori de bunătate. Cu tote acestea, astfel de caracter avea d-ra Antoinette, desmintind categoric pe cei cari califica pe tote fetele bătrâne de supârâciose și egoiste. Celibatul, nu numai ca nu ’i secase inima dar-o mărise, ca se zicem așa. Afara de asta, cuvîntul pentru care inima fetelor bătrâne se strânge, se închide la tot și pentru toți, ehte ca inima lor n’a simțit nici ua data. Cu d-ra Antoinette nu se petrecuse lucrul tot astfel, fuseseră data tinâră, fusese frumosă, iubise, și încă cu înfocare și pasiune. Fusese și ea iubita; și dacă acela care o iubise cum iubea și dânsa nu murea, ar fi devenit și densa una din acele mume fericite de familie, cari o facea se suspine când le vedea. După mortea celui pe care o alesese de tovarăș în viață, î și ceruse inima, hotarîtă să trăiască singura cu amintirea ei. Și se ținuse de jurământul ce ’și fâcuse; după ce refuzase pe toți pretendenții cari se presintaseră, declară în sfârșit într’un cji că era hotârîtâ să nu se mărite nici uă dată. Atunci, părinții ei lâsând’o în voie, își întocmi traiul după gusturile ei și, în lipsă de amor, se mângăiă cu talentul ce avea, nelăsând din mână creionul și dalta decât pentru ca se umble prin muzee și pe la esposițiuni. Când se însura fratele său, se bucură mult, căci trăgea nădejde se găsesca ua gospodărie în care se ’și răcorescu inima. Dar, val ! nu T a trebuit multa vreme ca se înțelege ca frumosa d-na Cordier nu era sora ce o căuta. De atunci, nu calca piciorul decât din când in când în casa din Champs-Élysées, se închisese în atelierul ei, unde primia vrem câțiva prieteni adeverați. Cu tote acestea, la nasterea Madelenei, simți pentru dânsa sa iubire care crescu treptat cu copilul; adesea, o aducea acasă ca s’o faca să se face și se supunea la tote capriciile ei. Și mama, târâta de vîrtejul concertelor, teatrelor și balurilor, nu numai că nu se plângea ca o lua fata d’acasa dér era chiar mulțumită că nu mai era silita se îngrijasca de dânsa. Așadar, Madelenea ’și petrecea vremea în atelierul mătușei sale Antoinette, și de mică, întinsă pe un divan, contempla coșuri întregi pe artist luptând cu materia, și au jea într’una lovitura seca a ciocanului sau zgomotul pilei practicantului. Astfel învâțase arta, la 11 anii isbutise sâ facă un statuetă de pământ, piin acea fusese să fi fericită pentru d-ra Antoinette,și îmbrățișa nepota plângând, și lacrimile ei fură pentru copil ca un botez al artei. De atunci, Madelena lucră serios, desenând și mânuind pământul galben , desprețuia petrecerile din lume, în I