Romanulu, iunie 1886 (Anul 30)

1886-06-30

IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului. LA PARIS, la Havas, Lafitte et C-nne, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d-nil Haasenstein, et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S­M. — la G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancatte se refusa — REDACTIUNEA SI ADMINI­CALEA VICTORIEI, 10- Fundatore: C. A. ROSETTI. EDIȚ1 Directore : VENTILA C. A. ROSETTI. Luminézá-te și vei fi. ABONAMENTE Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A­re adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea­­ parului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse. LA­­ IENA, la d.­­ G. Popovici, 15. Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott Cav. Gustave Croce, Via San Fran­­cesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — BUCURESCI 29 CIREȘAR «Monitorul» de la 13 iunie tre­cut a publicat în partea sea neofi­cială raportul consiliului sanitar su­perior către ministerul de interne. Intr­ensul, consiliul, întemeiându-se pe resultatul inspecțiunilor sanitare făcute în decursul lui 1885, propune diferite îmbunătățiri de la a căror realizare depind atât folosele ce vor resulta pentru țară din sacrificiile ce se fac, cât și cuvîntul de a fi al sumei de funcționari și comisiuni cari — cuice­ se pe hârtii—au drept țintă igiena și salubritatea publică. Acest raport sub­semnat de d-nii d-rn Kalenderu, Fotino, Theodori, Fe­lix, Stoicescu, Sergiu, Măldărescu, Cantacuzino, Istrati, constată pentru a nu strvi câteo oară adevărul des re­­pețit în colinele Românului­, avem legi, regulamente, comisiuni, subcomisiuni și consilie pentru a cârmui și stu­dia deosebitele cestiuni de interes și bine public, in cât prin colecțiunea și prin enumerarea lor am estita admirațiunea și rîvna ori­cărui stat fie el cât de civilizat. Oare, mai anii trecuți, una din cele mai însemnate publicațiuni de igienă și salubritate din Paris, La Revue des Sciences Médicales et hy­­giéniques nu proclama ca pe cel mai bun din toată Europa «regulamentul pentru clădiri» al comunei Bucu­­resci ? Nu admira óre numita Re­vistă tóte edicțiunile acestui regu­lament ? Când e vorba casc de a se pune în practică cele ce spun legile și re­gulamentele; când e vorba de a se îndeplini hotărârile și de a se as­culta sfaturile comisiunilor, subco­­misiunilor și diferitelor consilii su­­periore sau ordinare, cestiunea se schimbă; nepăsarea și negrija apar; roua voință și voita încăpățânare se arătă; legile, regulamentele și deci­­siunile rămân ca și cum n’ar fi fost, ăr relele ce ne bântue domnesc și cu mai multă putere. Ast­fel a fost de când avem legi și regulamente. Nimic nu ne împu­­terniceșce până acum a­­flice că nu tot ast­fel va fi și de aci ’nainte. Bunibră, pentru a vădi adevărul fișelor nóstre cu exemple luate chiar din raportul consiliului sanitar su­perior, să arătăm aci cum consiliele de igienă și salubritate publică iși înțelege datoria lor. Art. 49 din legea sanitară qlice că consiliele acestea sunt datore a se întruni o dată pe săptămână, pen­tru a examina raportele ce i se aduc de prin comunele urbane și rurale și a studia măsurile ce sunt de luat în contra bulelor ce bântue său pen­tru mărirea igienei și îmulțirea con­­dițiunilor de salubritate publică. Aceste înțelepte obligațiuni le im­pune legea prin art. 49. Nimic mai bun și mai folositor de­cât acestă prescripțiune. Cum e ănse în reali­tate ? Se petrec lucrurile ast­fel cum legea ordonă ? N’am cuteza să afirmăm contra­riul absolut, dacă raportul consiliu­lui sanitar nu ne-ar da curagiul de a o face, îndeplinirea obligațiune­ impusă prin art. 49 nu e regula, ci escep­­țiunea. Consiliele de igienă și salu­britate publică, de­și compuse din funcționari dependinți de comună și de județe, nu se adună, nu fac ni­mic, ăr starea sanitară a țărei merge cum pate să mergă, adică mai rea de­cât mergea atunci când nu era nici consilie sanitare, nici consilie de salu­britate și igienă publică, dar nici atâta syphilis și pelagră pentru a vede a­­dânc admirabila sănătate a țăranu­lui din generațiunea actuală și din generațiunile viitore. Presupuneți énse că prin escep­­țiune acele consilii de igienă și sa­lubritate publică, în urma unui or­din venit de urgență de la centru, sau de tema vre­unei inspecțiuni, s’a adunat că dată, de două ori și cu­noscând neajunsurile, imperfecțiunile și alte fete de cari șuier sănătatea și igiena în districtul lor, au edictat diferite măsuri, a scris diferite sfa­turi cari vor trebui aplicate și aduse la cunostința publicului de autorită­ților administrative. Ce fac aceste autorități ? Aplică, realiseză disposițiunile recomandate de consilie ? Și­ aci, întemeiându-ne pe raportul consiliului sanitar superior, răspun­dem : nu , administrațiunile nu iau în considerare aceste disposițiuni ; administrațiunile nu le esecută , le ignoră penă și esistența, sau despre­­țuindu-le, se trec ,,la dosar spre sei­­ință“ pentru cea mai mare laudă a arhivarului și cusătorului său, care cu timpul le clasăză între actele ce vor proba viitorime­ starea de civi­­lisațiune a României de astă­zi. Ast­fel fiind, ar trebui să fie orbit de pasiune acela care ar acusa legea și regulamentele de și vătămătare, când citind pe hi­disposițiunile și ordinele lor , p și cel mai greu de mulțămit nu j de­cât să le găsescă admirabil* de tóte prevenilétóre. Ce folos éa consiliul sanitar, ca și alte­­ comisiuni de inspectare din țără spune cum regulamentele se apl cum legea se respectă. Și’n timpul acesta când lege, regulamentele sanitare dorm pe 1­aiă, bólété syphilis și pelagra d meza fără milă poporațiunea , nai rurală. Românul a atins în dese­rânc atențiunea autorităților asupra al­tei primejdii. Raportul consiliului uitar dă la fie­care pas dreptate merilor nóstre. Nu vom reveni ț­ara lor. Ne mulțămim a spera și pe trecut—a spera, glicem, a crede—că cel puțin unele deca tate din măsurile escelente ce­­ pune consiliul sanitar, cu priviri consiliere de igienă și salubritate blică, la vacinarea poporațiunei rale, la syphilis și pelagră, la r ambulanțelor, spitalelor și forma lor rurale, la înființarea cimitir se vor aplica fie­care, dăcă nu în­tregimea lor, cel puțin în min parte. Aștepta-vom ca răul să devine netămăduit pentru a ne pune a fi să-l tămăduim ?­upra menținerei tratatelor esistente ni. Rele Luitpold a promis de a avea nu în vedere binele fidelului po­­i­ez.­ crisore­a împăratului­­ german ?ele regent Luitpold de Bavaria a ■matorea scrisore de condoleanță pératul Wilhelm: strălucite principe, iubite frate ! Am­ rămas adânc mâh­­irma schiel despre dureresa ce a dat peste Alteța vas­­ilă și casa reg. de Bavaria, Artea Majestăței săle regelui . II. Alteța vóstra regală pate convinsă că eu iau parte din ma­sa acest trist cal, care a at pretutindenea cea mai a­­mâhnire. Am însărcinat pe Ü, principele de coronă d’a­sesiune sentimentelor mele de antă și d’a mă represinta la anile de înmormântare. Regre­­spreună cu Alteța vostră causa ă a acestei scrisori, simt ne­­a d’a asigura pe Alteța vós­­sunt condus de sentimentele­­ care lega casele nóstre re­­niform tradițiunilor și apro­­nundiri, în măsura în care si condus față cu răposatul că eu privesc relațiunile re­de încredere ale ambelor janitare ca un fundament vi­abil pentru siguranța internă­­nă a Germaniei. SERVICIUL TELEGRAF AL AGENTIEI si MV AI» Paris, 28 Iuniu.—Generarele Mur fiul său au fost sterși din cadrele ai în calitatea lor de membru­ al unei­­ familii domnitore. Londra, 28 Iuniu. — Negocierile pure între Anglia și China privitore de mania au fost rupte. Tiena, 28 Iuniu.— «Corespondința , liticul spune ca nu numai Pórta, dar și alte puteri au dat la Sofia sfaturi amicale și au îndemnat moderațiunea guvernului princiar. Constantinopole, 28 Iunie.— Scriea ce spunea că adunarea bulgaresca a adoptat cu un mare majoritate adresa de respun­s la discursul tronului a fost primita cu mare mulțumire. Pesta, 28 Iuniü.— Se semnalază termi­narea fortificațiunilor din Varșovia, înce­perea lucrărilor tot de felul acesta la Mod­lin și construcțiunea marelor casărmi pe linia de la Chelm la Varșovia. Munich, 28 Iuniü.—Principele Luitpold a dat jurământul ca regent. Conform ceremonialului, ministrul jus­tiției a citt formula jurământului, pe urmă președintele primei camere D. de Franken­stein a pronunțat un discurs în care a ex­­prim­at încrederea parlamentului și a fi­nlanda avem deja ciate ma­­nuni însemnate în favorul po­lul Gladstone. Mai mult s'au : —tâăir^Hi­g SÁ.X-X 4J-C*. OCB d’a se soi care au fost pro­­- conservatorilor în cestiunea î înainte de ultimele alegeri. ;uzul apărător al drepturilor se, Sexton, a făcut în intru­de la St. James­ Halle urmă­­declarațiuni . In ultimul an s’a dus un distins tory, Howard Vincent, la Dublin, ca delegat al torylor, și a ținut mai multe conferințe cu conducătorii partidei irlandeze. Densus a negociat în privința cestianei Home­rule și s-a ajuns la o înțelegere nu numai în privința principiului ci și în privința de­taliilor unei măsuri de asemenea natură. Partida irlandeză se scie că lordul-lo­­cotenent al cabinetului conservator a stă­ruit pentru o întrevedere­­ cu conducătorul partidei irlandese. Lordul Carnarvon de­clară acum că dânsul n’a intrat de­loc în negocieri. Este însă mai pe sus de ori­ce îndo­ială că lordul Carnarvon a deșteptat în d. Parnell speranța că­­ conservatorii, în­vingând la alegeri, vor înscrie în progra­ma lor parlamentul irlandei, protecțiunea industriei irlandeze și un proiect pentru cumpărarea de pam­ent în Irlanda mai fa­vorabil de­cât al d-lui Gladstone. Partida irlandeză se scie cu lordul Carnarvon i­­mediat înainte și după convorbirea cu d. Parnell a vorbit cu lordul Salisbury în scop de a se consulta în privința convor­­birei cu Parnell. Lordul Salisbury după aceea, în discursul său de la Newport, a a adus ca exemplu, în privința cestiunei irlandeze, parlamentele sonoiai a­u­­­tro-Ungare, și în discursul­ de la­­'■ ț halle s’a declarat gata d’a acorda auto­nomia Irlandei, întru­cât acesta s’ar pu­tea împăca cu interesele­ regatului. SUEDIA ȘI NORVEGIA »National Zeitung» publică un corespon­­dință din Christiania, care conține ame­­nunte interesante asupra luptei care exista de mai mult timp între Norvegia și Suedia în privința unirei celor două regate, care, după spusele corespondintelui, în momen­tele de față ar fi serios amenințată. Partida norvegiană ultra-națională, care este în același timp ultra-democratică, lu­­crâzd pe față de mai mult timp pentru a dis­truge unirea și a proclama un republica norvegiană. Acesta partidă sosind la pu­tere prin venirea ministerului Sverdrup, își a îndoit activitatea pentru a obține reali­­zarea dorințelor sale. Nu numai că d. Sverdrup loveșce direct în unire, dar caută indirect pentru a stabili egalitatea com­pleta a fie­caruia din cele două Regate­ Unite față cu străinătatea. După pactul U­­nirel, tote cestiunile esteriore sunt resol­­vate de Rege după propunerea ministru­lui suedez al afacerilor străine. D. Sverdrup ceruse în prima­vera anului trecut, ca a­­ceste cestiuni să fie în viitor resolvate după propunerea unui «Consiliu de Stat» com­pus din trei miniștrii suedezi și din trei miniștrii norvegiani. Cabinetul din Sto­phal­m trimisti acesfn narari», au­torimi­u­­nea ca gestiunea afacerilor esteriore se rémâna încredințată ministrului suedez al afacerilor străine. In­­ luna lui Februarie trecut, d. Sverdrup a revenit asupra pro­punere!, cerând ca să creeze un post de ministru norvegian al afacerilor din afară, —care n’a existat până acum,—și că a­­cest ministru să funcționeze pe rând cu colegul său suedez. Cabinetul din Sto­­cholm a respins categoric acesta cerere și Camerile suedeze au luat uă hotărîre în același sens. Dar majoritatea radicală a Storthingu­­lui norvegian nu se crede bătuta și «co­­misiunea protocolului» a acestei adunari a hotărît a se transmite Regelui ua a­­dresă pentru a cere soluțiunea cestiunei în sensul dorit de Norvegia, dând în a­­celași timp un vot de blam la adresa d-lui Richter, șeful secțiunei norvegiane în senul ministerului suedez, pe care -l acuza de esces de condescendințâ față cu Su­edia și de ore­care recela pentru causa na­țională a Norvegiei. Acesta hotărârea «co­­misiunei protocolului» este dintre cele mai grave, căci nu mai încape îndoială ca Storthingul o va vota precum nu este în­doială că Regele va respinge cererea for­mulată în adresă, căci nici un minister și nici un parlament suedez n’are să a­­dereze la ea. «National Zeitung» crede câ democrații norvegiani cred a împinge ast­fel lucrurile la estrem numai în scopul de a rupe unirea, și organul majoritații Stor­­thingului, «Dagbladet», cere ideja să repre­­sintațiune diplomatică speciala a Norve­giei în capitalele străine, unde pe lângă WyftțJut­.UO MWSV4ICA OV, t #1 tige.“ liuixile Norvegiei. Un altă simptomă gravă este primirea facuta la Christiania a scriitorului și pa­triotului norvegian Björnstjerne Bjornson, care a sosit acum în urmă din Francia. «Poporul norvegian, »zice în acesta pri­vința «Dagbladet,» scie că n’are un șef mai viguros și mai curagios ca Bjornson când este vorba de onorea și de autono­mia țarei. In fața conflictului m­irei, care din <R în <ji se apropia mai mult, era forte firesc să se facă uă bună primire autoru­lui scrierei «Al audit ce dice Suedezul ?» Corespondintele fetei berlineze încheia dicend cu Björson, acest fanatic inamic al Suediei și al unirei, s’a întors tocmai la timp în patria sea pentru a aprinde focul luptei In contra unirei, cum a facut-o deja în 1882. si________­_________ Vămile rumefiate și cestiunea teșche­­relelor Citim în­­ aliarul «Le Temps . Cestiunea «teșcherelelor» se află pusa din nou la ordina d'lei. Ua notificare a directorului vămilor din Filipopol dispune ca conform unei decisiuni a ministrului de finance bulgar, tpte mărfurile de prove­­nință turcă cu destinațiunea pentru cele două Bulgarii, însoțite sau nu de un cer­tificat de origina, vor fi supuse unui drept de importațiune de 8 la sută. Acesta decisiune, în contra căreia gu­vernele europene, și mai m -îmi lu d­a, nu vor imanjia fără înd­­­iala d’a pro­testa este cel din urma termen al unei serii de greu­ ațî și de negocieri cari se raporta la cestiunea vămilor rumeliote. Ne aducem aminte că, după "stăruințele d-lui Freycinet, guvernul bulgar a declarat că este gata d’a lăsa intrarea liberă în Ru­­melia a mărfurilor europene importate în Turcia, cu condițiunea ca ele să fie înso­țite la fruntaria de un certificat al­­ vămii din Constantinopole, constatând că s’a plă­tit tacsa ceruta la intrarea lor pe terito­­rul otoman. Dar când fu vorba de a pune în practică acesta învoiala, Porta refusa de a da certificatele de cari avea trebu­ință comercianții europeani, picând că ea nu recunoscea principelui Alecsandru pu­terea de a pune un cordon vamal la frun­taria Rumeliei, care inceteza ast­fel de a face parte integranta din imperiu. In ur­ma acestora, Camera de comerciu din Con­stantinopole propune ca «teșcherelele» să fie liberate de președintele acestei corpo­­rațiuni, și acest mijloc fu primit de gu­vernul bulgar. Dar acesta nu convenea comercianților FOIȚA «ROMANULUI» 30 IUNIE VINA D-SOREI CORDIER de G. Le Faure si F. Steyne IV (Urmare) . Ș’apoi, urmă Berlin, e vna mea v’am întâlnit Ar­balul prefectirel, cu m’ai invitat sa merg în casa lui Cordi­ și că ai venit singur sa mé el ? D-na’ Cordier îmi pare o b­ocheta intui, rLn­cât te rog sa n’o zu lipsești din pricina mea. Iți mărturisesc chiar, pentru ca sâ te liniș­tesc, ca dacă am primit invitarea a fost numai ca nădăjduiam să mai văd, nu pe d-na Cordier ci pe fii-sa. — Ad­ esclama cu rácela d’Estivel. —■ îmi închipuesc, reluă locotenentul, ca asta nu pare să te supere. Tu nu ești amorezat de față, și prin urm­are pot­ spui fără tema că m’am gândit mult la ochii ei cei mari și albaștrii de când ne-am întâlnit la Luxembourg. Tin dor să mai merg în casa de la Champs-Élysées, nu numai ca să mulțumesc proprietarilor că­ror au primit bine ci și cu nădejdea că o sa fiu iubit de d-sora Cordier. Vei fi bine cu joc cu cărțile pe fața, și nu în contra ta. D’Estivel sta pe gânduri. — Ne-am înțeles,­­fise el în cele din urmă, o să vorbesc în privința asta d-nei Cordier; de­cât, să te­ aștepți la piedici. Berton strânse mâna prietenului său și plecă spre a intra într’o sală de scrimă, unde căuta sa mai gonesca, prin esercis­ü, pre­cari gânduri cari ’1 nelinișteau. Pe când da lovituri peste lovituri de floretă unul prévet, care nu era în stare să lupte cu dînsul, locotenentul își dicea că d’Esti­­vel nu era un om sincer și câ își ascun­­a gândul; cu tote astea nu-i venea­­ bănuiască de tot, și puțin câte puțin­ă chiar că fusese la d’Estivel și nu se ar gândi decât la figura încântatore a d-ș prei Cordier, ast­fel că sfârși prin a o vedea inainte­i, în locul chiar unde se găsea adversarul său, lăsase floreta la voia întâmplarei, și adversarul trase profit din asta spre a’i da o lovitură care îi aduse aminte că era pe pământ. Avea dreptate locotenentul sa bănuiască pe d’Estivel. Amantul Juliei avea multe gânduri rele. De­sigur ca numai gelozia îl împinsese să vie la ministerul de resbel­are a surprinde pe d-na Cordier și pe prietenul său, și numai de necaz îi lăsase singuri. Și cu tote astea, de când plecase Berton de la dînsU* * 1, plăsmuia un plan necalificabil. Se gândea să aducă lucrul ca Berton sä se amorezeze de d-na Cor­dier. Planul era pe jumătate isbutit, în privința d-nei Cordier ; locotenentul plăcea grozav acestei femei caprifiase, — ea îl găsea mai voinic și mai de spirit decât d'Estivet. Berton ajunsese la Paris cu faima unui ofițer a cărui purtare strălucita fusese citată prin jurnale. In sfârșit pe el nu o cunoștea încă d-na Cordier, îl dorea; pe câtă vreme d’Estivet, fericit de doi ani aprope, era în poziția unui amant ale cărui cusururi se cunosc tóte, și al cărui jug îl purta și mai cu greu ca femeia de­cât pe acela al bărbatului ei. D’altmintreli, d’Estivel ghicea ce se petrece în inima amantei sale. Chiar lui i se urâse, de cât nu voia s’o ispravesc, fără uă compen­sație. Ce’și 4>cea dînsul, pe când se co­bora pe scară Raoul? Iși tin­cea : Raoul vă să fie peste opt zile amantul amantei mele; și eu, peste șase luni, uă sa me căsătoresc cu d sora Cordier. Nu pentru înteia oră se gândise d’Estivel la căsăto­ria asta. De când intrase în casa asta, în­cepuse sa tragă nădejde, dar d-na Cor­dier îl sărise de gât atât de iute că uitase îndată pe fată ca­­ săi satisfacă pasiunea ce o cuprinsese pe mamă. La dreptul vor­bind, amorul ăsta vechia îi sta în gât. E adevărat că datorea acestui amor funcția care va ocupa, o funcție strălucită dar neîndestulătore pentru ambiția sa ; zestrea d-sorei Cordier însă i-ar fi adus un venit de cinci-czeci de mii de franci. Prezența lui Berton era un reu pentru dînsul, dar se putea să fie și un bine. Cum se mai căia acum d’Estivit că îm­­pedicase pe d-na Cordier să supere cu prietenul lui, ghicise lucrul, mulțumită in­­tervenirei sale fârâ de veste. Iși cunoștea amanta, și știa că ce-ar fi fost în stare sâ facă, chiar din capul locului. — Nu mai încape vorbă, gândea el, am fost un zebrec! Dar d’asta dată se hotărâse, avea sâ lase în pace pe d-na Cordier și pe loco­tenent, care, sigur în fața unei femei de un asemenea temperament, era să cedeze fara dar și pate. O dată Berton amorezat, d’Estivel nu se mai îndoia ca fosta-l amanta a să-i servesca de complice în proiectele lui asu­pra d-sprei Cordier. Seim, cu tote astea, că fata părea ca simte uă antipatie gro­zava pentru omul care era forte bine pri­mit în casa tatalui­ său. Să nu fi bagat de soma d’Estivel acésta antipatie, ori câ cre­dea că o s’o învingă ? Caracterul energic al d-șorei Cordier nu prea îl întârea lu credința asta. O să vedem îndată pe ce se bizuia ca să-și ajunga scopul. V. D-șora Antoinette Cordier, sora d-lui Cordier, era uâ femeia mărunțica, înde­sată, grăsumie și, cu tota grosimea trupu­lui ei, era atât de­ vreie că prietenii se în­trebau cum de avea răbdare să ispravescă cap-d’operite cari o rînduiau printre cei d’anteí sculptori­ ai epocei. Necontenit în mișcare, ea avea peiasiga*^ta vioiciune trupesca, un spirit forte TMP și imaginația forte bogată ; uă judecată sănătosă , drepta, și uă inima de înger. Jude­când după ochii ei vii și șireți, după gura ei care ți se părea că te ia în zeflemea n’ar fi crezut nici ua dată că o se gă­­sescl, după surîsul ei batjocoritor, comori de bunătate. Cu tote acestea, ast­fel de caracter a­­vea d-ra Antoinette, desmintind categoric pe cei cari califica pe tote fetele bătrâne de supârâciose și egoiste. Celibatul, nu nu­mai ca nu ’i secase inima dar­­-o mă­rise, ca se­­ zicem așa. Afara de asta, cu­­vîntul pentru care­ inima fetelor bătrâne se strânge, se închide la tot și pentru toți, ehte ca in­ima lor n’a simțit nici ua data. Cu d-ra Antoinette nu se petrecuse lucrul tot ast­fel, fusese­ră data tinâră, fusese frumosă, iubise, și încă cu înfocare și pa­siune. Fusese și ea iubita; și dacă acela care o iubise cum iubea și dânsa nu mu­rea, ar fi devenit și densa una din acele mume fericite de familie, cari o facea se suspine când le vedea. După mortea celui pe care o alesese de tovarăș în viață, î și ceru­se inima, hotarîtă să trăiască singura cu amintirea ei. Și se ținuse de jurămân­tul ce ’și­­ fâcuse; după ce refuzase pe toți pretendenții cari se presintaseră, de­clară în sfârșit într’un cji că era hotârîtâ să nu se mărite nici uă dată. Atunci, pă­rinții ei lâsând’o în voie, își întocmi tra­iul după gusturile ei și, în lipsă de amor, se mângăiă cu talentul ce­­ avea, ne­lă­sând din mână creionul și dalta de­cât pentru ca se umble prin muzee și pe la esposițiuni. Când se însura fratele său, se bucură mult, căci trăgea nădejde se gă­­sesca ua gospodărie în care se ’și răco­­rescu inima. Dar, val ! nu T a trebuit multa vreme ca se înțelege ca frumosa d-na Cor­dier nu era sora ce o căuta. De atunci, nu­­ calca piciorul de­cât din când in când în casa din Champs-Élysées, se în­chisese în atelierul ei, unde primia vre­m­ câți­va prieteni adeverați. Cu tote acestea, la nasterea Madelenei, simți pentru dânsa sa iubire care crescu treptat cu copilul; adesea, o aducea acasă ca s’o faca să se face și se supunea la tote capriciile ei. Și mama, târâta de vîrtejul concertelor, tea­trelor și balurilor, nu numai că nu se plângea ca o lua fata d’acasa dér era chiar mulțumită că nu mai era silita se îngri­­jasca de dânsa. Așa­dar, Madelenea ’și petrecea vremea în atelierul mătușei sale Antoinette, și de mică, întinsă pe un di­van, contempla coșuri întregi pe artist lup­tând cu materia, și au­ jea într’una lovitura seca a ciocanului sau zgomotul pilei prac­ticantului. Ast­fel învâțase arta, la 11 anii isbutise sâ facă un statuetă de pământ, piin acea fusese să­­ fi fericită pentru d-ra Antoinette,­­și îmbrățișa nepota plângând, și lacrimile ei fură pentru copil ca un bo­tez al artei. De atunci, Madelena lucră se­rios, desenând și mânuind pământul gal­ben , desprețuia petrecerile din lume, în I

Next