Romanulu, octombrie 1886 (Anul 30)
1886-10-09
20 BANI EXEMPLARUL REDACTIUNEA SI ADMINISTRAȚIUNEA, CALEA VICTORIEI 10 Fundatore: C. A. ROSETTI. KDI rJJTI U 3TKA ( B 5 ) Directore : VINTILA C. A. ROSETTI. ANUL AL XXX-LE Voiesce și vel putea. ANUNCIUitI Lili* d* 80 Iit®r# petit, pagina IV.............................40 bani »•t« , , » it ni...................2 lei — lajarțimnl ți reolame pagina III și IV linia . . 2 » — „ A se adresa: Di ROMANIA, 1» administrațiunea diarnlol. IN PARIS, la Haras, Lafüte et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d-nil Haasenatein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCPORT, S. M. — la G. L, Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — SAMBATA, 9 OCTOMBRE 1886 Luminéziate și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote idile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via Sanfrancesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — BUCURESCI, 8 BRUMAR De la evenimentele din urmă din '.'Biulgaria se petrecură lucruri cu adevărat surprindetóre, pe care istoria le va înregistra ca nisce semne caracteristice ale stării de lucruri în care se află Europa în anul de grațiă 1886. Acum opt ani, puterile europene hotărîră în Congresul de la Berlin liberarea poporului ulbgar de sub jugul Turciei, și crează un Stat autonom în peninsula balcanică : principatul Bulgariei. Setos de libertăți ca orice popor tânăr și trăit în timp de vecurs în lanțurile robiel, poporul bulgar căută să dea dovedi de tendințele și aspirațiunile sale de a’și conserva neatinsă individualitatea sa națională, recunoscută și garantată de puterile semnatare ale tratatului din Berlin. Rusia însă, de uădată cu crearea acestui nou Stat, căutase să’și câștige tostă preponderința și înrîurirea sea în peninsula balcanică, și nu se înfățișă nici uă ocasiune fără ca să nu’și esprime pe față dorința sea d’a face din Bulgaria, până aci vasală a Turciei, vasala Rusiei. In scopul acesta — sub pretestul iubirei pentru poporul bulgar și al fericirei sale—se grăbi chiar de a doua zi să cucerăscă, prin numirea unui ministru de resbel rus, un teren care să’l serve mai târziu de focarul pasiunilor și al învrăjbirilor interiore. Tânărul principe Alecsandru, simțind pericolul ce se pregătea țarei care’l alesese de suveran al ei și voind să’i asigure autonomia în viitor prin conservarea individualității sale naționale, nu se putu opri de a’și manifesta pe față nemulțumirea sea în contra puterei tutelare a Rusiei, care, printr’un alt Kaulbars, voia să paralisez orice acțiune a capului statului și să nimicescă cu desăvârșire orice simțimânt de independință și orice aspirațiune națională. Atât fu d’ajuns pentru ca Țarul Rusiei să nu’și mai putu ascunde resimțimântul său în contra principelui Alecsandru, care n’are altă vină în fața Europei ș’a istoriei decât acela d’a fi lucrat pentru fericirea, onórea și gloria poporului sau, pe care’l a condus vitejesce pe câmpul de luptă. Revoluțiunea din Filipopol turnă undelemn peste foc, și resimțimântul de până aci se schimbă într’un adevărată mâniă. Cum ? Se se facă un revoluțiune, care să aibă de scop unirea Rumeliei cu Bulgaria, țară scriea și voința Rusiei ? Acesta nu putea să se ierte principelui Alecsandru, mai cu semn că se punea înainte numele Enghiterei ca una care serificea că sfătuise și îndemnase la săvârșirea unui asemenea act de un mare însemnătate politică. Nu trecu un an de atunci—timp în care se întinseră toate vrejile și se uidiră tote planurile de răsturnare—și isbucni de uă dată revoluțiunea din Sofia, călcându-se palatul și sechestrându-se persona principelui Alecsandru, care fu tratat de către revoluționari în modul cel mai brutal și mai neomenos. Când poporul se desmetici și fu pus în curent de cele petrecute, își arătă tota indignarea lui în contra făptuitorilor revoluțiunei, cerând pedepsirea lor și ridicăndu-se într’un singur glas de iubire și de devotament pentru principele lui, căruia i se făcu la întorcerea sea în Bulgaria să primire atât de entusiastă cum rareori s’a vădut în viața poporelor. Se scie cele întâmplate în urmă și rasele prin care trecu actuala crisă din Bulgaria. Destul este numai să spunem că astăzî numele principelui Alecsandru este în gura tuturor și că simțimintele poporului bulgar îi sunt și mai mult asigurate. Dar ce mai însemneza adi aceste simțiminte, când se răpesce unui popor până și chiar dreptul d’a hotărâ despre sorta și viitorul său, și când, în desprețul chiar al tratatului semnat de puterile europene, i se impune dictatura uneia din ele. Tratatul din Berlin, făcând din Bulgaria un stat autonom și având toată libertatea în ceea ce privește administrațiunea sa internă, l’a pus în același timp sub chiezășuirea puterilor semnatare, cari tote au același interes și trebue să exercite în comun aceiași supraveghiere. In contra presei opțiunilor însă ale acestui tratat, Rusia tratăză astă dî statul bulgar ca pâ uă provincia rusască, cu cum acțiunea celorlalte puteri semnatare ar fi cu totul anihilată sau ca și când ele ar fi dat mandat cu deplină putere ca Rusia să lucreze cum va voi în Bulgaria în numele lor. Astfel, generalul Kaulbars, trimisul Țarului, are un rol forte ciudat și neesplicabil in Bulgaria. Trimis ca aginte diplomatic, și-a dat în urmă titlu de comisar—nu ne putem explica acesta numire față cu dreptul ce au celorlalte puteri,—apoi a devenit orator de meetinguri populare, controlor al regenței și al guvernului bulgar, cutreierătorul orașelor Bulgariei, propagatorul ortodocsismului și ademenitorul spiritelor, și, în fine, aminte provocator în contra liniștei și a ordinei interiore, față cu pregătirile ce se fac pentru nioile alegeri ale Sobraniei. Telegramele sosite până acum din Sofia ne arăta tote acestea sub uă formă dintre cele mai îngrijitore și mai de temut, și nu este de mirare ca Bulgaria să fie espusă la nici sbuciumări, cari să dea naștere la un stare de lucruri dintre cele mai amenințăte și să creieze conflicte cu greu de înlăturat. Ne întrebăm : Ce are să nască din mersul evenimentelor, din crisa care domnesc e astăzi în Bulgaria și din incertitudinea stărei actuale de lucruri ? Germania și Austria, și cu tote puterile, cari ne spun într’una că doresc pacea și liniștea generală, nu se temere că fața pe care o iau lucrurile în peninsula balcanică prin amestecul nemăsurat al Rusiei pate să compromită buna lor intențiune? Cine pare să prevadă urmările unei tulburări și să măsore întinderea ei? Judecând după atitudinea presei onciase din Viena, pare că Austria nu numai că este nemulțumită de purtarea Rusiei, ci și chiar îngrijată. Și apoi în legătură cu acesta mai sunt și alte împregiurări, cari concură la tot felul de presupuneri și fac să circule tot felul de zgomote, cari ar putea, cu adevărat, să aibă un mare înrîurire asupra mersului afacerilor politice. Intre aceste împregiurări putem cita bunieră și călătoria lordului R. Churchill la Berlin și la Viena, în privința căreia se fac tot felul de comentarii. Ce va eși din tote acestea numai viitorul ne pote spune. In fața ensă a incertitudinei în care ne aflăm, un fapt rămâne bine constatat : că Rusia are ap ji mâna liberă în peninsula balcanică și că nimeni nu cuteza sem Iplică : «Hands off!»—«Jos mâinile!» SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Sofia, 7 Octombre. — Generalul Kaulbars își urmeza călătoria. La sosirea sa la Plevna a fost primit de un deputațiune de notabili, careia generalul îi iacu cunoscut dorințele împăratului. Notabilii răspunseră ca vor reflecta asupra puntelor indicate. Generalul va sosi astăzii la Șistov și mâine probabil va pleca la Rusciuk. Un ziar din partidul Radoslavofi a publicat un articol forte violent în contra generalului Kaulbars. Sofia, 7 Octombre.—Generalul Kaulbars a fost primit rece de poporațiunea din Șistovo, primul oraș cu garnisona din drumul său. Invitând prin scrisóre pe ofițerii garnisonei pentru a veni la densul, mesagerul său a primit respunsul verbal că ofițerii refusa a avea relatiuni cu persone politice, farâ ordin formal din partea guvernului. Generalul Kaulbars a plecat la Rusciuk într’un barca. Sofia, 7 Octombre.—Scriea dată de fiarele din Est. Petersburg care anunță ca garnisona din Șumla ar fi declarat guvernului ca’șî reserva libertatea sea de acțiune decâ ministerul nu accepta cererile generalului Kaulbars și ca garnisonele din Vidin, Rusciuk, Plevna și Slivno ar fi voind să urmeze exemplul celei din Șumla, euâ curată născocire. Adevărul este ca nisce agenți străini lucrezá pentru a conrupe armata, dar ca pretutindeni sunt înlăturați. Qaish, ofico«, din Șumîla cari se lăsară a fi influențați au cerut chiar iertare ministrului de resbel. Guvernul veghiazâ asupra acestor intrigi, și e hotărît a lua măsuri energice decât de trebuința. Berlin, 7 Octombre.—«Gazeta Germaniei de Nord» desminte în mod formal sorrile date de precarifiare, tficând ca septemnatul militar ar fi înlocuit printr’un alta basa legala pentru efectivul armatei. Roma. 7 Octombre.—După nisce serii oficiase, ocuparea Suakimului ar fi apropiata. S’ar fi proiectat asemenea, de acord cu Englitera, un acțiune energica contra Abisiniei. In schimb, Italia ar susține pe Engliteracontra Franciei în cestiunea supremației din Egipet. Viena, 7 Octombre.—Se comunică din Belgrad »Corespondenții Politice» cu d. D. Novacovici e numit definitiv la Costantinopole, înlocuind pe d. Gruici. Acest din urma e transferat la Londra. Același chiar afla ca ambasadorul Austro Ungariei la Londra, comitele Carolyi, a sosit la Viena, și se va întorce peste câteva zile la Londra, concediul său fiind espirat. Paris, 7 Octombre. — «Journal des Débats» afirmă ca Englitera a cerut autorisatia să stabilesca deposite de cărbuni într’un insula din apropierea Dardanelelor, dar că Sultanul a refuzat de a da acesta autorizație. Suakim, 7 Octombre.—Arabii amici au luat cu asalt orașul Tamar după uă resistenta înverșunata a partizanilor lui Osman Digma, cari au avut 200 morți și mulți răniți și prisonieri. Năvălitorii au avut și ei 20 de morți și 20 râniți. Londra, 7 Octombre. Se asigura ca călătoria lordului Churchill e motivata pentru cause de sănătate. Plângerile lucrătorilor de la fabrica Mandrea si Leon Vr’uă 80 de lucrători curelari din fabrica de efecte militare a d-lor Mandrea și Leon au încetat lucrul din cauza scădere! salariului. De astă dată, ca de obiceiu, poliția s’a pus la ordinele patronilor și agenții săi au devenit ombele instrumente ale esplotatorilor muncei. Mulți lucrători fură duși la secțiunea 36 supt cuvânt de a se vedea décá au pașaporte. Aci, după câte mi se spune, comisarul îl întreba de ce nu vor să facă ranița cu un leu, că sunt bine plătiți și îi amenința că îi va aresta daca nu se pun imediat la lucru. Cestiunea muncitorilor luând pe fiecare fi proporțiuni mai mari, și grevele înmulțindu-se, presa liberala este datore să se abată puțin de la luptele politice spre a discuta aceste cestiuni capitale. Noi, cari totd’auna am luat apărea lucrătorilor apăsați, ne facem mlînă datoriă d’a fi interpreții lor reducând plângerile acestor mere la anul 1880 spun, ei, și până aiii au găsit alinarea suferințelor lor & acea fabrică, dar de la un timp încece domnii patroni au făcut mai multe reduceri de preț la lucru și adî le oferă un preț cu care nu sunt în stare a se susține ei și familiile lor , după cât spus. D-nii Leon și Mandrea spre a-i face să se supună acestor reduceri îi a amenințat că vor aduce lucrători din străinătate, îngrijiți de viitorul lor, acești nenorociți au adresat că suplică consiliului de miniștrii spre a cere să li se dea lucru, formulând plângerile l or în urmatorele trei punte : j «1. înainte ni se plătea 2 lei de lucru de fiecare raniță, în urmă s’a sclădut la 1 leu 50 bani, 1 leu 25 bani și acum s’a redus la 1 leu. «II. Patronii ne-au obligat a primi mărci de tinichia, în loc de bani. Acele mărci se primesc numai în fabrică, care dă mâncarea și băutură ce îi convine: «III. Déci unul din lucrători ridică glasul ,spre a arăta miseria în care află, imediat este espulsat din nucă. . . . cineva a vărsa orice sumă va primi, fie cât de mică, în mâna comitetului, care va distribui pâine celor ce n’au. Déci tóte faptele s’au petrecut astfel, după cum ni le-au povestit curelarii, ei erau în drept d’a nu primi uu scădere de preț. Nimeni nu putem sili pe un muncitor angagiat la început cu 2 lei să facă în urmă același lucru cu 1 leu. Muncitorul este în drept a refuza orice scădere îi face patronul , și el pare în acel caz să părăsescă îndată atelierul. Seim că judecătorul ocolului I din Bucureșci a admis, după cum ne povestea mai calsele trecute (ziarul «Gutemberg» , că «patronul pate oricând concediu pe lucrător, dar acesta nu póte părăsi un atelier fară a avisa pe patron, deorece acesta ar prejudicia interesele patronului», dar cn asemenea juridicțiune nu o putem admite, și lucrătorii nu se vor mai adresa, de aci înainte, justiției, care pentru denșii nu există în țara românescá Poliția póte aduce cu sila pe curelari în ateliere; măsura însă este primejdiosă, și sperăm că d. Moruzi va înțelege că rolul său nu este d’a interveni In asemenea diferente, care trebuesc regulate numai printr’un arbitragiu. Lucrătorii, suntem siguri, vor primi acesta, și daci va fi bună voință cum sperăm, din partea d-lor Mandrea și Leon pe acesta cale, neînțeerile ne pute curma, ca datori suntem Ujula pe uităm cei în lipsă. fanga a 1 C înVt ngă acestea s’a nils care ne^espioatea Din aceste cause, spun curelarii de la fabrica Mandrea și Leon, ei au încetat lucrul și s’au adresat guvernului cerând să fie întrebuințați a lucrările Statului cu salariul care se va crede de cuviință. Mulți din acești muncitori au servit sub drapel și au un numerosa familie. Nu este crede datoria celor cari tilnic trîmbițază vitejia soldaților noștrii de la Plevna, Grivița, Rahova, se aibă grijă ca cei de care se fălesc să nu fie espuși a muri de fume pe ulițele capitalei? Purtarea curelarilor de la fabrica Mandrea și Leon nu este întru nimic resoratitare. Scăderea de salariu ce li se face neconvenindu-le, ei n’o primesc și alerga spre a cere de lucru în altă parte. Ei vor să fie liberi, să’șî procure mâncarea unde le place și de aceea cer să fie plătiți cu bani care se primesc pretutindeni șr nu cu mărci de tinichea, aibă chiar pe ele faimosa inscripțiune : FABRICA DE EFECTE MILITARE. Avem în mână mai multe din aceste mărci pe care le putem arăta celor cari voesc să admire banii cu cari se plătesc lucrătorii noștri. Cei rămași pe drumuri au ales un comitet care să se ocupe de ameliorarea situațiunii lor. Până vor găsi de lucru, ei sunt espușî a nu avea nici chiar cu ce să’și procure hrana zilnică. Oricare ar fi aprecierile publicului asupra căușelor grevei, este un ce netăgăduit : vr’uă 80 de lucrători și familiile lor sunt pentru moment lipsiți de ori ce miijloc de esistența. Datoria nostră este d’a-I ajuta si d’a da mamelor cu ce cumpăra pâine copiilor. De aceia Românulă se însăr ROMANIA ȘI RUSIA Supt acest titlu, Saint-James Gazette publică în capul colanelor sale următorul articol : Nu numai în Bulgaria și’n Serbia Rusia face sforțări energice pentru a stabili influințarea. In adevăr la cel ar folosi se rusifice aceste două mici State, doua România—mult mai înaintată în civilisatiune decât amândouă, și c’ua poporatiune mai mare decât poporatiunea Serbiei ș’a Bulgariei luate împreună — ar rémâne independinte séu, ceea ce este înca și mai rea, ar înclina către un alianța cu Austria ? Pentru a se duce în Bulgaria pe uscat, Rusia trebue sé treca prin România , și trecerea ei trebue să se facă sau cu puterea, cu sau fără consimțimentul Austriei, sau, ca în timpul resbelului ruso-turc, în virtutea unei conventiuni formale. Faptul ca în 1877 România a încheiat un conventiune cu Rusia, conventume prin care Rusia a întrebuințat, drumurile de fer române și a cumpérat în România promisiuni pentru armata care na valea în Turcia, acest fapt, Bioem, nu este încuragiator pentru cel care ar voi sa privesca pe România ca un bariera în calea Rusiei spre Constantinopole-Dar cu adevărat. România n’a căutat să alega între ceea ce avea de făcut. Mai nainte d’a se înțelege cu Rusia, a făcut apel la tote Puterile cari garantaseră neutralitatea ei, dar nici un putere nu s’a găsit singura în drept d’a lucra afara numai de cașul când obligațiunea ar fi fost primita de tote Puterile semnatare. Nu mai rămânea deci României altceva de focul decât se se íntelega în condițiunile cele mai bune e’uâ putere care gromadise deja un forte mare armata la fruntaria sea de Nord. Ea ave ’ se alega intre aceste doua căi: séua fi navanta de trupele ruse și tratata ca țăra cucerită, sau a leaemite se treca cu conditiuni hotârîte și c’un folos orecare. Un data ce România se afla cu Rusia, avu interes ca Rusia să fie învingăare, căci altmintrerea s’ar fi găsit espusă, după retragerea armatei rusești, la mânia Turciei. Tocmai pentru acesta când a fost chiamată de Rusia, care se afla atunci în mari greutăți dinaintea Plevnei, România a dat aliatei sale, de voie , de nevoie, sprijinul unui puternic contingent și a pus-o în stare de a lua întărirea pe care o atacase în deșert. Dupa încheierea păcii veni momentul d’a încheia socotelile cu Rusia, care se aretase deja dispusa d’a trata pe România ca pe un Stat vasal. Dar chiar pe baza unor asemeni relațiuni, marea putere nu «e conduse cu generositate, sau chiar cu justiția ordinară cifre cel mai mic, se încercase deja, în Kueșert, de priva armata româna de stindarde, pușcî și alte trofee pe cari le luase de la Turci, și, la finele resbelului, Rușii au anecsat teritoriul de la gurile Dunării, care, subt numele de Basarabia, fusese luat de la Rusia și dat Moldovei de tratatul din Paris de la 1856. Guvernul român, prevedând acesta eventualitate, introdusese în conventiune oăelansa specială prescriind că în tote impregiurarile integritatea teritoriului român trebue să fie conservata în limitele actuale. De uadată ce Rusia s’a aflat în posesiunea bucății de pâmânt dorită cu lăcomia, a refuzat d’a o mai părăsi. Resbelul ruso-turc a dat României independința, și, în același timp, a dat armatei române ocasiunea d’a dovedi ca era compusă de trupe viteze și disciplina. Dar el făcuse asemenea ca țara ""'Pérdaua însemnată parte din «*r ntoriul séu, și acesta nu ^'are îndoiala ca contribuioe mult a hotărî pe România să caute un sprijin în Austria, după cum a făcut de câțiva ani âncea. Adesea destinul statelor celor mici le fac să fie nevoite de a se sprijini când pe la putere când pe alta, și România ar putea să câștige sau luând parte cu Austria într’un resbel in contra Rusiei, sau, cu Rusia ca într’un resbel în contra Austriei. Déci, de rexemplu, România ar suferi perderi seriose într’uă luptă în contra Austriei, Rusia ar putea s’o despagubesca în casul unei înfrângeri austriace, dându-i Transilvania cu poporațiunea ei româna. Daci fiind ajutată de Austria ar respinge fle Rusia, respi^a, ci ^naturala ar fi fâșia CM i căderea basarabiei\car^r aŭ aparținut Rusiei în timp de opt-cinci de ani. Un ultim fapt al României, fapt d’ua natura defensivă, a fost îndreptat nu in contra Austriei ci în contra Rusiei. In urma învitațiunei guvernului român, generalul Brialmont a întreprins fortificarea Bucureștilor, care, îndata ce lucrările vor fi terminate, va fi al treilea oraș întărit în Europa, adica cel mai tare după Anvers (unde generalele Brialmont deja a lucrat) și după Metz. Sista forturilor cari încongiera Bucurescii n’ar putea sé opresca calea Austriei spre Constantinopol, avănd în vedere ca Austria, înaintând în acesta direcțiune, n’ar atinge de loc pe România. Dar Rusia, întreprinlând un marș în același scop, n’ar putea să treca decât prin România. In cașul acesta capitala româna n’ar putea să fie lăsata la ua parte, și pentru a o asedia ar trebui un armată aprope tot atât de mare ca pentru asediarea Metzului. Prin urmare, se face tóte sforțările pentru a sapa și a mîna România prin mijlocele politice și așa zise morale. Pentru ca România nu póte fi reclamată de Rusia în virtutea nici unei teorii etnologice (populațiunea româna fiind de rasa latină), Rușii fac apel la locuitorii ei pe tarâmul comunității de religiune si de «legaturi istorice». Intr’un tjiar care servă la Bucuresci interesele Rusiei, un scriitor trage din căderea principelui Alecsandru conclusiunea urmatóre : «Interile din Orient cari datoresc, în trecut, liberarea lor Rusiei, nimeni—orice merite ar putea se aibă și orice serviciu ar fi putut se faca — nu pute sa resiste mult timp opunându-se acestei uniri». Și scriitorul adauga, evident, la adresa Regelui Carol al României : «Acesta este un fatalitate inevitabila ca principii germani transplantați în Orient nu pot și nu voesc s’o intelega.« Este probabil ca aceste argumente fac puțin efect asupra Românilor, câci dacá ar fi un dorință generală în téra pentru «un unire d’aprope cu Rusia», Camera evident ca n’ar fi votat sume imense necesare pentru fortificarea Bucurescilor în contra eventualități, unei înaintări a Rusiei. Cu tóte acestea, este de dorit să nu se perda din vedere ca în România, ca și'n Serbia și’n Bulgaria, Rusia lucreza cu ardere pentru a demoraliza țara și a face ca orice guvern să fie cu neputință. La prima vedere ar putea părea ca orice resistență din partea României n’ar putea să aibă nici un efect pentru a împedica I