Romanulu, decembrie 1889 (Anul 33)

1889-12-03

ANUL AL XXX1II-LE Yoiesce și vei putea. ANUNCIUSI Linia­­re 30 litere, petit pagina IV.......................40 bani Cette „ „ „ „ HI............2 tel „ hi&estiuni și reetane paria HI și IV Mite . 8 „ — „ A se adresa: ÎN ROMÂNIA, la IN PARIS, la Havaa, Lai­te et Oaria, 8, Prece J Ț­mi LA VIENA, la <b*H Haaaesatm et V«*tes,­­Ttttelfwt IN ELVEȚIA, la „ , , Din firile o*se irite dbeet t» a*«totea­tea«a f—V « — Scrisorile nefir&aestc» ee xvfroft—• * ESEMPLARU­L l­) BAN REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA BREZOIANU, No. 18 Fundatore: C. A. ROSETTI Directore: VINTILA C. A. ROSETTI MARȚI, MERCURI, 3, 4 DECEMBRE (21, 22 NOEM. st. v.) Loi minéza­te și vei fi. ABONAMENTE In Capitals și districte, un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; un tonă 4 lei. Pentru Preoți, și învățătorii din «are abonamentul este re­du« te 10 tel­pe »a Pentru tóté țSrile Unroot postaié, trimestrul 16 tel. A se adresa: IN ROMANIA, la adminstrația nea șteratel și pilnete postate. LA PARIS, la Havas, LoiSte et C­asa, 8. Puce de te Bourse. IN GERMANIA, AUSTRIA, ITALIA, și BELGIA, te ba­rourile postate. — Articolele ne­publica­te se ard — BUCURESCI, 2­UNDREA «Guvernul merge din succes în succes !». Acesta afirmațiune este tipărită în capul Constituționalului de Duminică. Și acele mari succese, de care vorbesce confratele nostru, sunt a­­legerea președintelui Camerei, cu 2 voturi, prin care «­și a regulat si­­tuațiunea constituțională», și «impor­tantele resoluțiuni luate în întrunirea ținută la d. C. Olănescu». In acea întrunire, după cât afirmă organul guvernului, toți cei presinți s’au pronunțat contra unei atitudini intransigente față cu ministerul. A­­semenea toți s’au pronunțat nu nu­mai în contra ideii oposițiunei unite, dar chiar a unei acțiuni paralele cu grupul d-lui C. Brătianu și cei mai mulți din­amicii d-lui Catargiu au declarat că ei nu vor mai merge la nici oă întrunire la care va participa fostul ministru de finance. Mărturisim că, chiar dacá faptele s’ar fi petrecut ast­fel, totuși nu ve­dem așa mari succese și nu găsim că ele pot justifica faimosa esclama­­țiune . Guvernul merge din succes în succes! Trebui însă să observăm că puțin temeia se pute pune pe afirmările con­fratelui nostru, căci, în­­plina în care apăru acea declarațiune, ea fu des­­mințită în modul cel mai categoric de Naționalul, organul autorizat al gru­pului d-lui Lascar Catargiu. In numele domnului C. Olănescu, și al celor­l­ alți cari fusese pre­sinți la acea întrunire, Naționalul lacsa de aiurări cele scrise de Con­stituționalul și îi da cea mai formală desmințire, adăugând că toți au de­clarat și declară că vor urma pe d. Catargiu în ori­ce atitudine ar crede că e bine să ia față cu cele­l­alte grupuri, pentru a lupta, cu succes, contra guvernului actual. Așteptând ca Constituționalul să ve dea ore­ care unor lămuriri asupra mersului din succes în succes al gu­vernului, trecem la uă cestiune care ne preocupă mai mult, la sorta sol­daților noștri. In același număr al Monitorului oficial în care apărea mesagiul regal, mesagiu în care se pune uă deose­bită greutate pe lucrările ce represen­­tanții țărei vor trebui să întreprindă întru fortificarea țerei, întru ridica­rea și organisărel armatei nostre, cu câte­va pagine mai în urmă găsirăm uă listă întrăgă de soldați deșertați în­­ zilele acestea. Am căutat să ne informăm, și ni s’a spus că nu trebue să ne mirăm dacă am găsit că soldații din tote armele deserteze cu grămada : întreg sistemul nostru militar, răul trata­ment, maltratările, bătăile și schin­giuirile la cari sunt espuși soldații nu póte să aibă alt resultat de­cât ca să-l facă să deserteze, să se sinucidă chiar. Ni s’ar afirmat că s’ar putea întoc­mi oă listă destul de mare a solda­ților cari, ne mai putând suferi viața din cazarmă, ș’au curmat filele, după cum cunoscut lucru este și acela, că tinerii cari trebue să se presinte la recrutare, pentru ca se scape de mi­liția, își­ taiă un deget sed două, ba după cum se pretinde s’au găsit și d’aceia cari nu s’au dat îndărăt d’ași strica un ochiu ca astfel orbind, se scape de mai marile chinuri ce au a le suferi în armată. Când astfel de lucruri se petrec în armată, când mare parte a Monitoru­lui oficial este plin cu numele deser­­torilor, când ni se afirmă că în par­tea de sus a țărei tinerii trec Prutul, la Dunăre trec în Bulgaria și și pe­trec­­ filele ca val de el pe acolo nu­mai pentru a scăpa de armată, când aprope pe fie­care­­ zi în presă se a­­duc coșuri de sălbăticii in armată, noi nu putem îndestul de mult să a­­tragem atențiunea celor în drept asu­pra următorului lucru : înainte d’a discuta asupra mijlo­­celor prin cari s’ar mai putea storce terel bani pentru fortificații, și cum­­,peicarca,l­­a tot' felul' de arm­e, să set lucreze pentru moralisarea armatei, să se altoiască in ofițerii cari prin procedeele lor speriă pe soldați, sen­timente mai nobile, înainte d’a se fortifica țara cu ziduri, sé se for­tifice armata prin punerea în prac­tică a unei sisteme militare mai să­­nătosă, ca astfel să nu ni se dea ocazia a asista și a înregistra fapte în socotela armatei nóstre ca cele cari au alarmat în ultimele săptă­mâni țara, și astfel să înceteze și deșertările cari în present se fac cu grămada. Am urmărit după Monitorul nostru și după fiarele italiane, în deosebi după il Diritto din Roma, cestiunea comerciului de vite între noi și Italia. Mulțămită activității desfășurate de ministrul nostru de externe, de le­­gațiunea nostra de la Roma și de dreptele apreciări ale guvernului ita­lian, tóte piedicele ce s’ar fi putut pune liberei practice a acestui co­­ ndițiunea d­e sera mercia de vite între România și Ita­lia s’au ridicat. Guvernul M. S. Regelui Umberto I a hotărît că ori­ce vite din Româ­nia, de la târgul de vite de la Con­stanța se pot­ fi introduse liber în Italia. Câștigul e enorm. In curând efec­tele i se vor vedea. Un nou debușeul se deschide comercialul nostru, și dacă ministerul nostru de externe reușesce ca același drept­a favore să se acorde și vitelor cari plecă din Galați și din Brăila tot spre Italia, nu vom avea de­cât a ne felicita împreună de estensiunea ce se va da relațiunilor nóstre comerciale cu oă țară-suroră și până a­ fi continuu simpatică. SERVICIUL TELEGRAFIC­­­­ AL „ROMANULUI“ Augsburg, 30 Noembre. Trenul sosind de la Munich, la 1 după meciul-nopte­, s’a ciocnit la intrarea în gară cu un tren gol; nici un călător n’a avut de suferit din causa accidentului, duci am­ploiați ai­ trenului au fost răniți. Petersburg, 30 Noembre. Ordonanța privitore la alăturarea a două baterii ușore la brigada de artilerie No. 24 indică orașul Helsingfort ca reședință a statului-major al celor două unități. Observatorul din Revel anunță punerea în vigore a unei legi, asupra modificarea disposițiunilor legale actuale în provinciile politice. In urma acestei legi, drepturile e­­lectorale se găsesc regulate și limba ru­­sesca va trebui să fie substituită limbei germane in actele publice. Messina, 30 Noembre. Imparatesa Friderica și principesele fiile sale s’au dus după amorfi la Taormina ca sé visiteze mormintele antice; ele se vor întorce la Messina séra la 7 ore și 20 de minute. Roma, 30 Noembre. Ministrul de finanțe a presintat Camerei bugetul definitiv pentru 1888-1889, buge­tul rectificat pe 1888-90 și proiectil de bu­get pe 1890T-91. Condițiunile bugetare s’au îmbunătățit intr’un mod simțitor. Deficitul real pentru 1890 91 va fi de 28 milione 800 mii h­., seu de 32 miiione jumătate, dacă se va ține sema de cheltuelele estra­­ordinare. Ministrul de comerț a depus proiecte de lege prorogând prvilegile băncilor de emi­siune, ficsând cursul legal al biletelor lor și reorganizând aceste instituțiuni. Roma, 30 Noembre. Generalul Rovero, care înlocuește pe ge­neralul Baldissera în comandamentul tru­pelor din Masnah, se va îmbarca la 4 De­cembre la Neapole pentru a merge la pos­tul său. Estrcito italiano zice că misiunea etio­piana va pleca mâine. Același jurnal­­ zice că un credit de 17 milione de franci se­­ va cere cât se pote de curând de la Ca­meră pentru construirea unei mari uzine pentru fabricarea pulberei fără fum și a cartușelor de infanterie. . „ Comitetul Bursei a decis se cere minis­trului de finanțe autorizația de a­­ face să se coteze oficial împrumutul bulgar 6 °­ C. Berlin, 30 Noembre. Monitorul imperiului publică un ordin de cabinet adresat mareșalului de Moltke, cu prilejul aniversarei a 50 a­numaivelsele în ordinul pentru merit. împăratul aduce omagiu marelor merite ale mareșalului și constată că M. S. a dobândit convingerea în timpul șederei la Constantinopol, că Moltke nu e uitat în Turcia, împăratul a conferit mareșalului corona cu briliante ce trebue se o porte împreună cu ordinul primit acum 50 de ani. Agenția Havas Română. Ungurii apreciați după ade­­vărata lor valore începe a se face lumină asupra pretinsului liberalism și cavalerism maghiar; în curând ei vor fi cunos­cuți și în străinătate, în depărtare după cum sunt, ci nu sub aureola cu care isbutiră pe un timp a se înfățișa Europei, poporelor culte. L'Europe, acum de curând a ver­sat multă lumină asupra situațiunei politice și sociale din Ungaria. Fran­­cesii­­ se-și cunoscă de aci încolo mai bine prietenii. Un articol apărut în Kreuzzeitung din Berlin îl face acum mai bine cunoscuți și lumei germane. Estragem din acel articol următo­­rele aprecieri : «Limba maghiara nu e uă limbă cultă , ea nu se póte măsura cu cele­l­alte limbi, față cu care sta isolata. Limba română, precum și cea slava, se desvoltă în mod uimitor și au un răzim în limbile surori, care au ajuns la clasicitate. Limba un­­guresca e uă limbă bastarda, nu póte a­­junge la u­ însemnătate culturala mai mare nici chiar între hotarele Ungariei.... După ce organul german arătà apoi te­rorismul prin care s’a introdus limba un­­guresca în școlile nemaghiare, continuă: «De uă ucidere însă a vieții intelectuale a celor­l’alte naționalități prin limba ma­ghiară nici vorbă nu póte fi. In zadar,se negă literatura indigena a sașilor din Ar­deal, cari traesc în patria lor ungară a­­prope tot atât de demult ca și secuii.. Dar și poesia poporală indigenă a Slavilor și a Românilor din léra unguresca, Banat și Ardeal pote emula cu cea maghiară și e tot atât de îndreptățită la numirea de pa­triotică. Viața intelectuală a acestor națio­nalități nu o va pute înăbuși maghiaris­mul. Acesta vieță s’a înălțat tocmai prin forța, cu care s’a validizat maghiarismul, dar s’a desfășurat cu fur­a lupta, din cauză că maghiarii consideră patria, comună tu­turor, drept un proprietate a lor și for­­meza asupra ei prerogative și predomina­­țiune. Parlamentarismul desfrânat din Pe­sta, ale carui efecte revoluționare in­tern sunt incontestabile, a putut, pe lângă a­­cesta, se caza în așa escese pe care regi­mul imperatesc cu anevoia le-ar­­ fi suferit să se întâmple în consiliul imperial din Viena ori in dietele din Cislaitania. Presa maghiara s’a laudat mereu că, dupa cea englezesca, ea este cea mai libera și mai buna presa politica,—întocmai cum tot ea asemana de obiceiu și constituțiunea ma­ghiara numai cu cea engleza. «Un lucru insa nu mai póte face acesta presa care­­ și-a dovedit deja forte adese­ori libertatea ei în ce privește înjosirea Austriei și a Germaniei. Ea nu mai póte astupa gura presei celor­ inalte naționalități in special a efiatelor române și slave, și cu atat mai mult nu póte impiedica, ca ilustrarea ce o fac acestea adeveratelor stan­de lucruri din Ungaria se treca ho­­tarele acesteia... Ast­fel berea, cu care presa jidano-maghiara din Pesta se încerca a acoperi cele mai murdare lucruri, se desface adese­ori în mod cam neplăcut prin niște racle de lumina drastice, care arăta realitatea în tala­galătatea tei. «Noi credem deci, ca atât pentru Un­garia, cât și pentru Cislai­ania, organiza­­țiunea statului numai pe că naționalitate politica se póte întemeia, și în cadrul a­­cesteia deosebitele rase trebue să fie­ egal îndreptățite. «Ce privesce énsé viața culturala a Un­gariei, un distins membru al casei magna­ților din Pesta, episcopul tseblanch, con­firma vederilor nóstre, și terminam cu cu­vintele lui : «Când e vorba de cultura unguresca, asta nu póte însemna alt­ceva, de­cat ca națiunea maghiară iși însușeste cultura eu­ropeana generala și da pe langa­ acesta espresiune tipului naționalității politice. A­­cesta cultura reclamă un mare cultivare a spiritului și va înalta conseiințâ morala. Durere énse, în Ungaria domnesce pe te­renul moral un mare regres.» Încă câte­va articole de felul a­­cesta prin­­ fiarele mai mari din Oc­cident, și ungurii vor fi bine cunos­­cuți, așa după cum sunt: despoți și nedrepți față cu naționalitățile, pre­tențioși față de tron și închipuiți când e vorba de propriele lor pu­teri. dresată lor. Politice că s’ar fi ivit neînțelegeri între guvern și principele Ferdinand. Căsătoriei sale nu i se opune ni­meni, după cum este dinainte re­­solvată și cestia religiunei cărei tre­bue să aparțină copil ce eventual s’ar nasce după căsătorie. In pri­vința acesta constituția bulgară este clară: art. 38 «fice că copiii născuti din principele străin vor trebui bo­tezați în legea ortodocșă, și princi­pele Ferdinand când s’a hotărât se merga în Bulgaria, de­sigur și-a dat sema de acesta disposițiă a consti­tuției bulgare. Principele Bulgariei In conflict cu gu­vernul său. Se răspândise scrrea în presa eu­­ropena ca principele Ferdinand, dom­nitorul Bulgariei s’a certat cu mem­brii cabinetului și că din acesta causă un conflict serios s’a ivit in­tre tron și țără. Scirea răspândită se desminte a­­cum intr’un mod oficios. Nu este a­­devărat, se scrie într’un depeșă a­ SCIRI D'ALE PILEI D. Burada, procurorul general, împreună cu d. G. Falcoianu, directorul penitencia­relor, a plecat la penitenciarul Slanic si de aci la cele­l­alte penitenciare, spre a forma tablourile condamnaților, cari vor trebui să fie grațiați în curând. * * * D. ministru de interne va începe săptă­­mâna acesta cu examinarea bugetelor con­siliilor județene din țara, cari au fost vo­tate în ultima sesiune a consiliilor. ★ * * Săptemâna acesta membrii minoritatei din Camera vor adresa diferiților miniștrii mai multe interpelări. Nu crede Const, ca acești membrii sé voiasca să împedice majoritatea să lu­creze. * * * Ca ofițer recrutor pentru orașul Bucu­­resci, a fost numit d. colonel Macca, co­mandantul regimentului de dorobanți, din Ploesci. Ca­ medic, recrutor va fi probabil numit d. maior Fratoștițeanu. * * * Senatul a decis ca viitorea ședința să se țină Mercuri când se va alege și co­­misiunea de răspuns la mesagiul tronului. * ♦ * D. Constantin I. Lupu, profesor de fi­­losofie la liceul din Focșani, s’a logodit cu d-ra Elise Goleșteanu. Felicitările nóstre. * * ★ I se spune ziarului Frăția din Focșani că din casa regimentului 8 de linie, lip­sesc peste 8,000 lei. In numărul viitor numitul ziar promite a da detailii amănunțite. Ofițer­ii recrutori Iată numele ofițerilor Însărcinați de mi­nistrul de resbel a presida In anul acesta consiliile de reviste pentru operațiunele re­­cri­mărei contigentului anului viitor. Credem ca facem un serviciu cetitorilor noștrii a si putea comunica acesta listă Înainte de a apare ea in Monitorul oficial: Argeș, maiorul Botescu. CURIER LITERAR SUMAR: D. M. Ciproean: Relațiunile dintre Ma­tei Basarab Vasile Lupul, test de licență în li­tere (.Bacriresci, 1889). Mulțumirii sfaturilor ce primesc de la magiștrii lor, documentelor istorice ce li sunt a fi la îndemână mult mai multe de­cât în trecut și, mai cu sema, mulțumitâ dorinței forte firesci de a face u­ lucrare originală,—licențiații în litere al Facultăți­lor nóstre aleg drept subiecte de țese pen­tru obtențiunea gradului materii mult mai interesante de­cât ca pe trecut.­­ Altă data filosofia lui Platon sau elocința latină erau subiectele pescari, dintr’un con­­deiă și la comandă, le înjghebau candidații la licență, puțin păsându-le de trezirea de­săvârșită a subiectelor cernute și rescer­­nute de la Renascere și pene acum de a­­tâția eleniști și de atâția latiniști. Am avut ocasiune să vorbim despre a­­semenea serbede și incolore lucrări. De la un cârd de vreme cnse, cititorii au putut vede că fesele tind tóte să fiu lucrări ori­ginale și de folos imediat, atât pentru ară­­tarea celor ce pote și va pute licențiatul, cât și pentru contingentul ce trebue adus științei române cu asemenea lucrări. Dintre téremurile deschise spre cerce­tare arborei juvenile a viitorilor profesori și publiciști, teremul istoriei naționale este acela care’l adimenesce și’i atrage mai mult. Documentele Hum­uzaki, publicate de A­­cademia, au făcut și vor face minumi; re­generarea studiilor istorice la noi se va datori in maxima parte acestei admirabile colecțiuni. Nouele orizonturi ce „N­urmu­­zakeu a deschis și va deschide asupra tu­turor epocelor istoriei Românilor din tote părțile Daciei Traiane, sunt din cele mai întinse. Prin documentele acestei colecțiuni, istoria română va reînvia pentru ca și ea se reînvieze trecutul. Dintre licențiații in litere cari lunile tre­cute au primit gradul, d-nii Caprescu și G. Constantinescu R. au fost aceia cari din istoria și-au ales subiectele de tractat în tesá. Vom­ vorbi mai târz­iu de lucrarea d-lui G. Constantinescu Et. intitulata Vrajba dintre Cantacuzinești, Cantemirești și Brăn­­covianu (1688-1705). Am citit­­ filele acestea tesa d-lul M. I. Caprescu asupra Relațiu­nilor dintre Matii Basarab și Vasile Lu­pul și asupra acesteia voiu stă­ți cu aten­țiunea ce merită ori­ce lucrare bună. Căci, într’adever, lucrarea d-lui Caprescu, afară de observațiunile ce voi înșira mai la vale, este uâ lucrare meritoria, onora­­tóre pentru autor și că garanția temeinică pentru noi ca, adicâ, de va fi se continue d. Gaprescu cu cercetările sale, vom mai ave placere se mai numeram au ca un te­ner istoric, plin de dor pentru reînvierea trecutului nostru, și bogat in mijlocele ne­cesare pentru a duce la bun sfârșit aceste cercetări. Modul cum a priceput reînvierea epocei lui Matei Basarab și Vasile Lupul ne ofere acesta asigurare. După ce sfârșesc, cu citirea cârtei sale îți mai rămâne, și pentru tot­deauna, multe din cele ce autorul iți spune, și focul ce el pune a zugrăvi banióra bătălia de la Finta (pg. 105—10­3) e o dovadă ca a tractat cu iubire subiectul. Are părți noue. Din combinarea datelor adunate din docu­mentele Hurmuzake, din cronice și din h­risove și acte vechi publicate în alte colecțiuni, d. Gaprescu ne presinta sub o alta lumină și pe domnul Munteniei și pe domnul Modovei. Fiind lucruri noui, se nu se tema d. Câprescu deca din gura unora acum sau mai stârziu.va]au­ fi rostindu-se cuvintele: fan­tasii, potrivelc dintr'un condeiu înferbîntat. Sunt omeni in sciința româna cari, deca nu sciu un lucru, au curaj­ul se’ți a­­firme ca acel lucru nu exista. Eu unul am avut sa ’nghit multe de felul acesta cu al meu Ludovic al XIV și C. Brăn­­coveanu, în care nu este un singură afir­­mațiune pe care se nu fi avut grija a o sprijini, învedera și autentifica cu un do­cument din ale timpului sau cu ua afirma­țiune a vi’unui istoric. Mi s’a fi­s­ca’s fantasii. Deca scrisorile ambasadorilor spun minim­ul, deca miniștrii lui Ludovic XIV spuneau numai mofturi, iar nu pare ad­­­veruri cum spun unii istorici români din veacurile nóstre, vina nu e a mea. Când insa lucram opera la Biblioteca naționala din Paris, vedeam ca tot pe documentele ministerului afacerilor streina se întemeiau și toți invitații Franciei pentru a’și studia cestiunile cu cari se ocupau. Prin urmare, când aici mi se spune ca am potrivit, în­vinuirea trece prin mine la documentele consultate și citate cu sfințenia în josul fie­­carei pagine. Se vede énse ca espunerea relațiunilor amenințite ale Franciei cu Ro­mania, de care mulți nici chiar banuiau, conținea pre multe lucruri noue, pentru ca se nu ui se reteze pamentul de sub pi­ciiire și se nu­mi se­­ jica: fantașii. Mi s’a­fis, am tăcut și am lucrat înainte tot după documentele Hurmuzake. După el și dupe documentele arhivelor franceze voi lucra și de acum încolo. Cei cari apar­țin și vor mai aparține școlei istorico-e­­roice, școlei de sforăituri patriotice intr’un templu sever, al istoriei, unde numai cu­vintele adeverului trebuesc rostite și au­­zite,—aceia vor continua a ne fice tutu­ror nouă­­cestora, tinerii, fantasii, pica ! Nu pe părerea acestora contăm, nici după aprobarea lor trepadam. I Pentru noi este un nespusă plăcere când, în josul paginelor vedem citându-se de li­ i­cențiații Hurmuzake sau colecțiunile su­­­­plimentare, acelea ale d-lor Odobescu și Tocilescu. Acesta probeza îndata fără dar și pate ca noul autor a muncit munca rod­nica prin el, ci nu prin manuale de a doua sau a treia mâna, pi pentru ca Hurmuzake este un comera mereu plina, ori câte bo­gații s’ar scote dintr’ensa, lucruri noué și tot noué, și mereu noué vor ave de ara­­tat cei cari pe viitor vor cerceta comera cu priceperea și norocul d-lui Gaprescu. Cu privire specială la tesa sa, ași fi dorit ca începutul studiului să fi fost un intro­­ducțiune în care, de vreme ce e vorba de doui domni bine și mult legați cu cele­l­­alte state europene, d. Caprescu ne-ar fi încondeiat cu bogate amănunte starea tu­turor statelor, pe ai căror diplomați îi vom vede mai târziu amestecându se în dom­­niele lui Mateiu Basarab și Vasile Lupul. Este la pag. 20—23 un fel de ochire asupra Europei, dar nu e la locul ei și nu e completa. Austria, Richelieu, Turcia, Po­lonia, Veneția se lega între ele și prin Turcia cu principatele române în timpul lui Matei și lui Vasile Lupul, în­cât vede­rile lor în politica Orientului europen se impunea ca introducțiune studiului d-lui Caprescu. Sistemul celor trei state dușmane Austriei (Suedia, Polonia și Turcia) înși­rate în Orient, de-a lungul, de la Nord la Sud, una din gândirile geniale ale lui Hi­chelion, nu este pomenit de d. Caprese cu amănuntele și v­ija ce el merită. Un alt lucru pe care l’ași fi tractat o mai multă prudența și in judecarea cărui ași fi pus mult mai multă reserva, este ces­tiunea patriotismului lui Vasile Lupul (paj 27) și a admirațiunei pentru acesta (paj 132) in danna lui Gheorghiță Ștefan. I­saprescu iea parte la acțiune și adese­or cu un ardere care ’1 face sa tréca dincol de ținta propusa. Nu sciü <jeu!­déca Vasil Lupul va fi sé fia atât de g­eneros cât ni arata d-sea, și tarâși nu sciü <Jeb 1­dec Gheorghiță Stefan merita fulgerile sub car il trâsnesce cu deosebită dușmănia d. Ca preseu, «Vasilist» înflăcărat, autorul Intu­neca pe succesorul eroului său cu tot c­are mai negru pe paletă. In schimb, por­tretul și apreciațiunea faptelor lui Vasil Lupul imi par­că lașa de dorit (pag. 122) Și ceia ce este fórte curios In cestiun este ca, combinate și înfrățite bine, docu­mentele citate de d. Caprescu ne aduc li ua conclusiune care nu e ’n favorul lu Vasile. Nu fie că hotărăsc pentru Gheor­ghița Ștefan, dar nici pe eroul d-lui Că­prescu nu’l suia la Înălțimea unde înfocați sea iubire l’a suit. Personagiul asupra căruia converg pi bună dreptate și simpatia cititorului și si­lințele autorului de a’l lumina tot mai mul și tot mai bine, este bătrânul Matei. Ace­sta da, ori câte i s’ar spune spre lauda nu vor fi de prisos. Cestiunea lui Vasile este a

Next