Romanulu, decembrie 1889 (Anul 33)
1889-12-03
ANUL AL XXX1II-LE Yoiesce și vei putea. ANUNCIUSI Liniare 30 litere, petit pagina IV.......................40 bani Cette „ „ „ „ HI............2 tel „ hi&estiuni și reetane paria HI și IV Mite . 8 „ — „ A se adresa: ÎN ROMÂNIA, la IN PARIS, la Havaa, Laite et Oaria, 8, Prece J Țmi LA VIENA, la <b*H Haaaesatm et V«*tes,Ttttelfwt IN ELVEȚIA, la „ , , Din firile o*se irite dbeet t» a*«toteatea«a f—V « — Scrisorile nefir&aestc» ee xvfroft—• * ESEMPLARUL l) BAN REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA BREZOIANU, No. 18 Fundatore: C. A. ROSETTI Directore: VINTILA C. A. ROSETTI MARȚI, MERCURI, 3, 4 DECEMBRE (21, 22 NOEM. st. v.) Loi minézate și vei fi. ABONAMENTE In Capitals și districte, un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; un tonă 4 lei. Pentru Preoți, și învățătorii din «are abonamentul este redu« te 10 telpe »a Pentru tóté țSrile Unroot postaié, trimestrul 16 tel. A se adresa: IN ROMANIA, la adminstrația nea șteratel și pilnete postate. LA PARIS, la Havas, LoiSte et Casa, 8. Puce de te Bourse. IN GERMANIA, AUSTRIA, ITALIA, și BELGIA, te barourile postate. — Articolele nepublicate se ard — BUCURESCI, 2UNDREA «Guvernul merge din succes în succes !». Acesta afirmațiune este tipărită în capul Constituționalului de Duminică. Și acele mari succese, de care vorbesce confratele nostru, sunt alegerea președintelui Camerei, cu 2 voturi, prin care «și a regulat situațiunea constituțională», și «importantele resoluțiuni luate în întrunirea ținută la d. C. Olănescu». In acea întrunire, după cât afirmă organul guvernului, toți cei presinți s’au pronunțat contra unei atitudini intransigente față cu ministerul. Asemenea toți s’au pronunțat nu numai în contra ideii oposițiunei unite, dar chiar a unei acțiuni paralele cu grupul d-lui C. Brătianu și cei mai mulți dinamicii d-lui Catargiu au declarat că ei nu vor mai merge la nici oă întrunire la care va participa fostul ministru de finance. Mărturisim că, chiar dacá faptele s’ar fi petrecut astfel, totuși nu vedem așa mari succese și nu găsim că ele pot justifica faimosa esclamațiune . Guvernul merge din succes în succes! Trebui însă să observăm că puțin temeia se pute pune pe afirmările confratelui nostru, căci, înplina în care apăru acea declarațiune, ea fu desmințită în modul cel mai categoric de Naționalul, organul autorizat al grupului d-lui Lascar Catargiu. In numele domnului C. Olănescu, și al celorl alți cari fusese presinți la acea întrunire, Naționalul lacsa de aiurări cele scrise de Constituționalul și îi da cea mai formală desmințire, adăugând că toți au declarat și declară că vor urma pe d. Catargiu în orice atitudine ar crede că e bine să ia față cu celelalte grupuri, pentru a lupta, cu succes, contra guvernului actual. Așteptând ca Constituționalul să ve dea ore care unor lămuriri asupra mersului din succes în succes al guvernului, trecem la uă cestiune care ne preocupă mai mult, la sorta soldaților noștri. In același număr al Monitorului oficial în care apărea mesagiul regal, mesagiu în care se pune uă deosebită greutate pe lucrările ce representanții țărei vor trebui să întreprindă întru fortificarea țerei, întru ridicarea și organisărel armatei nostre, cu câteva pagine mai în urmă găsirăm uă listă întrăgă de soldați deșertați în zilele acestea. Am căutat să ne informăm, și ni s’a spus că nu trebue să ne mirăm dacă am găsit că soldații din tote armele deserteze cu grămada : întreg sistemul nostru militar, răul tratament, maltratările, bătăile și schingiuirile la cari sunt espuși soldații nu póte să aibă alt resultat decât ca să-l facă să deserteze, să se sinucidă chiar. Ni s’ar afirmat că s’ar putea întocmi oă listă destul de mare a soldaților cari, ne mai putând suferi viața din cazarmă, ș’au curmat filele, după cum cunoscut lucru este și acela, că tinerii cari trebue să se presinte la recrutare, pentru ca se scape de miliția, își taiă un deget sed două, ba după cum se pretinde s’au găsit și d’aceia cari nu s’au dat îndărăt d’ași strica un ochiu ca astfel orbind, se scape de mai marile chinuri ce au a le suferi în armată. Când astfel de lucruri se petrec în armată, când mare parte a Monitorului oficial este plin cu numele desertorilor, când ni se afirmă că în partea de sus a țărei tinerii trec Prutul, la Dunăre trec în Bulgaria și și petrec filele ca val de el pe acolo numai pentru a scăpa de armată, când aprope pe fiecare zi în presă se aduc coșuri de sălbăticii in armată, noi nu putem îndestul de mult să atragem atențiunea celor în drept asupra următorului lucru : înainte d’a discuta asupra mijlocelor prin cari s’ar mai putea storce terel bani pentru fortificații, și cum,peicarca,la tot' felul' de arme, să set lucreze pentru moralisarea armatei, să se altoiască in ofițerii cari prin procedeele lor speriă pe soldați, sentimente mai nobile, înainte d’a se fortifica țara cu ziduri, sé se fortifice armata prin punerea în practică a unei sisteme militare mai sănătosă, ca astfel să nu ni se dea ocazia a asista și a înregistra fapte în socotela armatei nóstre ca cele cari au alarmat în ultimele săptămâni țara, și astfel să înceteze și deșertările cari în present se fac cu grămada. Am urmărit după Monitorul nostru și după fiarele italiane, în deosebi după il Diritto din Roma, cestiunea comerciului de vite între noi și Italia. Mulțămită activității desfășurate de ministrul nostru de externe, de legațiunea nostra de la Roma și de dreptele apreciări ale guvernului italian, tóte piedicele ce s’ar fi putut pune liberei practice a acestui co ndițiunea de sera mercia de vite între România și Italia s’au ridicat. Guvernul M. S. Regelui Umberto I a hotărît că orice vite din România, de la târgul de vite de la Constanța se pot fi introduse liber în Italia. Câștigul e enorm. In curând efectele i se vor vedea. Un nou debușeul se deschide comercialul nostru, și dacă ministerul nostru de externe reușesce ca același drepta favore să se acorde și vitelor cari plecă din Galați și din Brăila tot spre Italia, nu vom avea decât a ne felicita împreună de estensiunea ce se va da relațiunilor nóstre comerciale cu oă țară-suroră și până a fi continuu simpatică. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Augsburg, 30 Noembre. Trenul sosind de la Munich, la 1 după meciul-nopte, s’a ciocnit la intrarea în gară cu un tren gol; nici un călător n’a avut de suferit din causa accidentului, duci amploiați ai trenului au fost răniți. Petersburg, 30 Noembre. Ordonanța privitore la alăturarea a două baterii ușore la brigada de artilerie No. 24 indică orașul Helsingfort ca reședință a statului-major al celor două unități. Observatorul din Revel anunță punerea în vigore a unei legi, asupra modificarea disposițiunilor legale actuale în provinciile politice. In urma acestei legi, drepturile electorale se găsesc regulate și limba rusesca va trebui să fie substituită limbei germane in actele publice. Messina, 30 Noembre. Imparatesa Friderica și principesele fiile sale s’au dus după amorfi la Taormina ca sé visiteze mormintele antice; ele se vor întorce la Messina séra la 7 ore și 20 de minute. Roma, 30 Noembre. Ministrul de finanțe a presintat Camerei bugetul definitiv pentru 1888-1889, bugetul rectificat pe 1888-90 și proiectil de buget pe 1890T-91. Condițiunile bugetare s’au îmbunătățit intr’un mod simțitor. Deficitul real pentru 1890 91 va fi de 28 milione 800 mii h., seu de 32 miiione jumătate, dacă se va ține sema de cheltuelele estraordinare. Ministrul de comerț a depus proiecte de lege prorogând prvilegile băncilor de emisiune, ficsând cursul legal al biletelor lor și reorganizând aceste instituțiuni. Roma, 30 Noembre. Generalul Rovero, care înlocuește pe generalul Baldissera în comandamentul trupelor din Masnah, se va îmbarca la 4 Decembre la Neapole pentru a merge la postul său. Estrcito italiano zice că misiunea etiopiana va pleca mâine. Același jurnal zice că un credit de 17 milione de franci se va cere cât se pote de curând de la Cameră pentru construirea unei mari uzine pentru fabricarea pulberei fără fum și a cartușelor de infanterie. . „ Comitetul Bursei a decis se cere ministrului de finanțe autorizația de a face să se coteze oficial împrumutul bulgar 6 ° C. Berlin, 30 Noembre. Monitorul imperiului publică un ordin de cabinet adresat mareșalului de Moltke, cu prilejul aniversarei a 50 anumaivelsele în ordinul pentru merit. împăratul aduce omagiu marelor merite ale mareșalului și constată că M. S. a dobândit convingerea în timpul șederei la Constantinopol, că Moltke nu e uitat în Turcia, împăratul a conferit mareșalului corona cu briliante ce trebue se o porte împreună cu ordinul primit acum 50 de ani. Agenția Havas Română. Ungurii apreciați după adevărata lor valore începe a se face lumină asupra pretinsului liberalism și cavalerism maghiar; în curând ei vor fi cunoscuți și în străinătate, în depărtare după cum sunt, ci nu sub aureola cu care isbutiră pe un timp a se înfățișa Europei, poporelor culte. L'Europe, acum de curând a versat multă lumină asupra situațiunei politice și sociale din Ungaria. Francesii se-și cunoscă de aci încolo mai bine prietenii. Un articol apărut în Kreuzzeitung din Berlin îl face acum mai bine cunoscuți și lumei germane. Estragem din acel articol următorele aprecieri : «Limba maghiara nu e uă limbă cultă , ea nu se póte măsura cu celelalte limbi, față cu care sta isolata. Limba română, precum și cea slava, se desvoltă în mod uimitor și au un răzim în limbile surori, care au ajuns la clasicitate. Limba unguresca e uă limbă bastarda, nu póte ajunge la u însemnătate culturala mai mare nici chiar între hotarele Ungariei.... După ce organul german arătà apoi terorismul prin care s’a introdus limba unguresca în școlile nemaghiare, continuă: «De uă ucidere însă a vieții intelectuale a celorl’alte naționalități prin limba maghiară nici vorbă nu póte fi. In zadar,se negă literatura indigena a sașilor din Ardeal, cari traesc în patria lor ungară aprope tot atât de demult ca și secuii.. Dar și poesia poporală indigenă a Slavilor și a Românilor din léra unguresca, Banat și Ardeal pote emula cu cea maghiară și e tot atât de îndreptățită la numirea de patriotică. Viața intelectuală a acestor naționalități nu o va pute înăbuși maghiarismul. Acesta vieță s’a înălțat tocmai prin forța, cu care s’a validizat maghiarismul, dar s’a desfășurat cu fura lupta, din cauză că maghiarii consideră patria, comună tuturor, drept un proprietate a lor și formeza asupra ei prerogative și predominațiune. Parlamentarismul desfrânat din Pesta, ale carui efecte revoluționare intern sunt incontestabile, a putut, pe lângă acesta, se caza în așa escese pe care regimul imperatesc cu anevoia le-ar fi suferit să se întâmple în consiliul imperial din Viena ori in dietele din Cislaitania. Presa maghiara s’a laudat mereu că, dupa cea englezesca, ea este cea mai libera și mai buna presa politica,—întocmai cum tot ea asemana de obiceiu și constituțiunea maghiara numai cu cea engleza. «Un lucru insa nu mai póte face acesta presa care și-a dovedit deja forte adeseori libertatea ei în ce privește înjosirea Austriei și a Germaniei. Ea nu mai póte astupa gura presei celor inalte naționalități in special a efiatelor române și slave, și cu atat mai mult nu póte impiedica, ca ilustrarea ce o fac acestea adeveratelor stande lucruri din Ungaria se treca hotarele acesteia... Astfel berea, cu care presa jidano-maghiara din Pesta se încerca a acoperi cele mai murdare lucruri, se desface adeseori în mod cam neplăcut prin niște racle de lumina drastice, care arăta realitatea în talagalătatea tei. «Noi credem deci, ca atât pentru Ungaria, cât și pentru Cislaiania, organizațiunea statului numai pe că naționalitate politica se póte întemeia, și în cadrul acesteia deosebitele rase trebue să fie egal îndreptățite. «Ce privesce énsé viața culturala a Ungariei, un distins membru al casei magnaților din Pesta, episcopul tseblanch, confirma vederilor nóstre, și terminam cu cuvintele lui : «Când e vorba de cultura unguresca, asta nu póte însemna altceva, decat ca națiunea maghiară iși însușeste cultura europeana generala și da pe langa acesta espresiune tipului naționalității politice. Acesta cultura reclamă un mare cultivare a spiritului și va înalta conseiințâ morala. Durere énse, în Ungaria domnesce pe terenul moral un mare regres.» Încă câteva articole de felul acesta prin fiarele mai mari din Occident, și ungurii vor fi bine cunoscuți, așa după cum sunt: despoți și nedrepți față cu naționalitățile, pretențioși față de tron și închipuiți când e vorba de propriele lor puteri. dresată lor. Politice că s’ar fi ivit neînțelegeri între guvern și principele Ferdinand. Căsătoriei sale nu i se opune nimeni, după cum este dinainte resolvată și cestia religiunei cărei trebue să aparțină copil ce eventual s’ar nasce după căsătorie. In privința acesta constituția bulgară este clară: art. 38 «fice că copiii născuti din principele străin vor trebui botezați în legea ortodocșă, și principele Ferdinand când s’a hotărât se merga în Bulgaria, desigur și-a dat sema de acesta disposițiă a constituției bulgare. Principele Bulgariei In conflict cu guvernul său. Se răspândise scrrea în presa europena ca principele Ferdinand, domnitorul Bulgariei s’a certat cu membrii cabinetului și că din acesta causă un conflict serios s’a ivit intre tron și țără. Scirea răspândită se desminte acum intr’un mod oficios. Nu este adevărat, se scrie într’un depeșă a SCIRI D'ALE PILEI D. Burada, procurorul general, împreună cu d. G. Falcoianu, directorul penitenciarelor, a plecat la penitenciarul Slanic si de aci la celelalte penitenciare, spre a forma tablourile condamnaților, cari vor trebui să fie grațiați în curând. * * * D. ministru de interne va începe săptămâna acesta cu examinarea bugetelor consiliilor județene din țara, cari au fost votate în ultima sesiune a consiliilor. ★ * * Săptemâna acesta membrii minoritatei din Camera vor adresa diferiților miniștrii mai multe interpelări. Nu crede Const, ca acești membrii sé voiasca să împedice majoritatea să lucreze. * * * Ca ofițer recrutor pentru orașul Bucuresci, a fost numit d. colonel Macca, comandantul regimentului de dorobanți, din Ploesci. Ca medic, recrutor va fi probabil numit d. maior Fratoștițeanu. * * * Senatul a decis ca viitorea ședința să se țină Mercuri când se va alege și comisiunea de răspuns la mesagiul tronului. * ♦ * D. Constantin I. Lupu, profesor de filosofie la liceul din Focșani, s’a logodit cu d-ra Elise Goleșteanu. Felicitările nóstre. * * ★ I se spune ziarului Frăția din Focșani că din casa regimentului 8 de linie, lipsesc peste 8,000 lei. In numărul viitor numitul ziar promite a da detailii amănunțite. Ofițerii recrutori Iată numele ofițerilor Însărcinați de ministrul de resbel a presida In anul acesta consiliile de reviste pentru operațiunele recrimărei contigentului anului viitor. Credem ca facem un serviciu cetitorilor noștrii a si putea comunica acesta listă Înainte de a apare ea in Monitorul oficial: Argeș, maiorul Botescu. CURIER LITERAR SUMAR: D. M. Ciproean: Relațiunile dintre Matei Basarab Vasile Lupul, test de licență în litere (.Bacriresci, 1889). Mulțumirii sfaturilor ce primesc de la magiștrii lor, documentelor istorice ce li sunt a fi la îndemână mult mai multe decât în trecut și, mai cu sema, mulțumitâ dorinței forte firesci de a face u lucrare originală,—licențiații în litere al Facultăților nóstre aleg drept subiecte de țese pentru obtențiunea gradului materii mult mai interesante decât ca pe trecut. Altă data filosofia lui Platon sau elocința latină erau subiectele pescari, dintr’un condeiă și la comandă, le înjghebau candidații la licență, puțin păsându-le de trezirea desăvârșită a subiectelor cernute și rescernute de la Renascere și pene acum de atâția eleniști și de atâția latiniști. Am avut ocasiune să vorbim despre asemenea serbede și incolore lucrări. De la un cârd de vreme cnse, cititorii au putut vede că fesele tind tóte să fiu lucrări originale și de folos imediat, atât pentru arătarea celor ce pote și va pute licențiatul, cât și pentru contingentul ce trebue adus științei române cu asemenea lucrări. Dintre téremurile deschise spre cercetare arborei juvenile a viitorilor profesori și publiciști, teremul istoriei naționale este acela care’l adimenesce și’i atrage mai mult. Documentele Humuzaki, publicate de Academia, au făcut și vor face minumi; regenerarea studiilor istorice la noi se va datori in maxima parte acestei admirabile colecțiuni. Nouele orizonturi ce „Nurmuzakeu a deschis și va deschide asupra tuturor epocelor istoriei Românilor din tote părțile Daciei Traiane, sunt din cele mai întinse. Prin documentele acestei colecțiuni, istoria română va reînvia pentru ca și ea se reînvieze trecutul. Dintre licențiații in litere cari lunile trecute au primit gradul, d-nii Caprescu și G. Constantinescu R. au fost aceia cari din istoria și-au ales subiectele de tractat în tesá. Vom vorbi mai târziu de lucrarea d-lui G. Constantinescu Et. intitulata Vrajba dintre Cantacuzinești, Cantemirești și Brăncovianu (1688-1705). Am citit filele acestea tesa d-lul M. I. Caprescu asupra Relațiunilor dintre Matii Basarab și Vasile Lupul și asupra acesteia voiu stăți cu atențiunea ce merită orice lucrare bună. Căci, într’adever, lucrarea d-lui Caprescu, afară de observațiunile ce voi înșira mai la vale, este uâ lucrare meritoria, onoratóre pentru autor și că garanția temeinică pentru noi ca, adicâ, de va fi se continue d. Gaprescu cu cercetările sale, vom mai ave placere se mai numeram au ca un tener istoric, plin de dor pentru reînvierea trecutului nostru, și bogat in mijlocele necesare pentru a duce la bun sfârșit aceste cercetări. Modul cum a priceput reînvierea epocei lui Matei Basarab și Vasile Lupul ne ofere acesta asigurare. După ce sfârșesc, cu citirea cârtei sale îți mai rămâne, și pentru totdeauna, multe din cele ce autorul iți spune, și focul ce el pune a zugrăvi banióra bătălia de la Finta (pg. 105—103) e o dovadă ca a tractat cu iubire subiectul. Are părți noue. Din combinarea datelor adunate din documentele Hurmuzake, din cronice și din hrisove și acte vechi publicate în alte colecțiuni, d. Gaprescu ne presinta sub o alta lumină și pe domnul Munteniei și pe domnul Modovei. Fiind lucruri noui, se nu se tema d. Câprescu deca din gura unora acum sau mai stârziu.va]au fi rostindu-se cuvintele: fantasii, potrivelc dintr'un condeiu înferbîntat. Sunt omeni in sciința româna cari, deca nu sciu un lucru, au curajul se’ți afirme ca acel lucru nu exista. Eu unul am avut sa ’nghit multe de felul acesta cu al meu Ludovic al XIV și C. Brăncoveanu, în care nu este un singură afirmațiune pe care se nu fi avut grija a o sprijini, învedera și autentifica cu un document din ale timpului sau cu ua afirmațiune a vi’unui istoric. Mi s’a fisca’s fantasii. Deca scrisorile ambasadorilor spun minimul, deca miniștrii lui Ludovic XIV spuneau numai mofturi, iar nu pare adveruri cum spun unii istorici români din veacurile nóstre, vina nu e a mea. Când insa lucram opera la Biblioteca naționala din Paris, vedeam ca tot pe documentele ministerului afacerilor streina se întemeiau și toți invitații Franciei pentru a’și studia cestiunile cu cari se ocupau. Prin urmare, când aici mi se spune ca am potrivit, învinuirea trece prin mine la documentele consultate și citate cu sfințenia în josul fiecarei pagine. Se vede énse ca espunerea relațiunilor amenințite ale Franciei cu Romania, de care mulți nici chiar banuiau, conținea pre multe lucruri noue, pentru ca se nu ui se reteze pamentul de sub piciiire și se numi se jica: fantașii. Mi s’afis, am tăcut și am lucrat înainte tot după documentele Hurmuzake. După el și dupe documentele arhivelor franceze voi lucra și de acum încolo. Cei cari aparțin și vor mai aparține școlei istorico-eroice, școlei de sforăituri patriotice intr’un templu sever, al istoriei, unde numai cuvintele adeverului trebuesc rostite și auzite,—aceia vor continua a ne fice tuturor nouăcestora, tinerii, fantasii, pica ! Nu pe părerea acestora contăm, nici după aprobarea lor trepadam. I Pentru noi este un nespusă plăcere când, în josul paginelor vedem citându-se de li icențiații Hurmuzake sau colecțiunile suplimentare, acelea ale d-lor Odobescu și Tocilescu. Acesta probeza îndata fără dar și pate ca noul autor a muncit munca rodnica prin el, ci nu prin manuale de a doua sau a treia mâna, pi pentru ca Hurmuzake este un comera mereu plina, ori câte bogații s’ar scote dintr’ensa, lucruri noué și tot noué, și mereu noué vor ave de aratat cei cari pe viitor vor cerceta comera cu priceperea și norocul d-lui Gaprescu. Cu privire specială la tesa sa, ași fi dorit ca începutul studiului să fi fost un introducțiune în care, de vreme ce e vorba de doui domni bine și mult legați cu celelalte state europene, d. Caprescu ne-ar fi încondeiat cu bogate amănunte starea tuturor statelor, pe ai căror diplomați îi vom vede mai târziu amestecându se în domniele lui Mateiu Basarab și Vasile Lupul. Este la pag. 20—23 un fel de ochire asupra Europei, dar nu e la locul ei și nu e completa. Austria, Richelieu, Turcia, Polonia, Veneția se lega între ele și prin Turcia cu principatele române în timpul lui Matei și lui Vasile Lupul, încât vederile lor în politica Orientului europen se impunea ca introducțiune studiului d-lui Caprescu. Sistemul celor trei state dușmane Austriei (Suedia, Polonia și Turcia) înșirate în Orient, de-a lungul, de la Nord la Sud, una din gândirile geniale ale lui Hichelion, nu este pomenit de d. Caprese cu amănuntele și vija ce el merită. Un alt lucru pe care l’ași fi tractat o mai multă prudența și in judecarea cărui ași fi pus mult mai multă reserva, este cestiunea patriotismului lui Vasile Lupul (paj 27) și a admirațiunei pentru acesta (paj 132) in danna lui Gheorghiță Ștefan. Isaprescu iea parte la acțiune și adeseor cu un ardere care ’1 face sa tréca dincol de ținta propusa. Nu sciü <jeu!déca Vasil Lupul va fi sé fia atât de generos cât ni arata d-sea, și tarâși nu sciü <Jeb 1dec Gheorghiță Stefan merita fulgerile sub car il trâsnesce cu deosebită dușmănia d. Ca preseu, «Vasilist» înflăcărat, autorul Intuneca pe succesorul eroului său cu tot care mai negru pe paletă. In schimb, portretul și apreciațiunea faptelor lui Vasil Lupul imi parcă lașa de dorit (pag. 122) Și ceia ce este fórte curios In cestiun este ca, combinate și înfrățite bine, documentele citate de d. Caprescu ne aduc li ua conclusiune care nu e ’n favorul lu Vasile. Nu fie că hotărăsc pentru Gheorghița Ștefan, dar nici pe eroul d-lui Căprescu nu’l suia la Înălțimea unde înfocați sea iubire l’a suit. Personagiul asupra căruia converg pi bună dreptate și simpatia cititorului și silințele autorului de a’l lumina tot mai mul și tot mai bine, este bătrânul Matei. Acesta da, ori câte i s’ar spune spre lauda nu vor fi de prisos. Cestiunea lui Vasile este a