Romanulu, februarie 1890 (Anul 34)

1890-02-14

4 M­b­ Y H­ ANUL AL XXXIV-LEA Voiesce și vei putea. ANUNCIURI 40 bani Linia de 30 litere, petit pagina IV ...... Cetto „ „ „ „ III...............2 lei­­ „ Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la adm­inistrațiunea­­ Ziaru­lui. IN PARIS, la Havas, Lafsite et Onne, 8. Place de la Bourse LA VIENA, la d-na­ Hannenstein et Vogler, (Otto Manas) IN ELVEȚIA, la „ „ Din țările cele alte direcția administrațiu cea­­ Jirului. t ’ — Scrisorile nefrancate se reiasă — semplarul ILBan REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA BREZOIANU, No. 18 Fundatore: C. A. ROSETTI Directore : VENTILA C. A. ROSETTI fudițixmea­tie dimaineti. VINERI, SAMBATA, 14, 15 FEBRUARIU (2, 3 FEBR. sl.v.) 181­ O M W MBHI1MIH1III MMI I­­II­ JO'HklulkJ ai Bi­ilJiffl MMMW IUigt flllttft MMBUUIDIOTI Lumineza­te si vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; sese Iunii 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru Preoți, și învățătorii din sate abonamentul este re­­­­dus la 80 lei pe an. Pentru tote țările Uaiusei poștale, trimestrul ÎS lei. A se adresa: IN ROMANIA 1» admhibanțiunea ziarului și oficiele poștale LA PARIS, la Havas, Laffire et C*nle, „ Place ’de‘la Bourse, li GERMANIA AUSTRIA ITALIA și BELGIA, la blu­­­­rourile poștale. , — Articolele Republicate se ard — BUCURESCI, 13 FAURAR Din proiectele de legi pe cari gu­vernul le a presintat Camerei cu pri­vire la organisarea administrațiunei la organisarea poliției, la consiliile județene și comunale, etc., resultă până la evidentă că el n’a avut altă tendință de­cât să concentreze tot în mâinile sale. Prefectul de județ, administratorul de plasă, polițai. 1, geandarmul, etc. au, după aceste legi, totâ puterea în Stat, în județ și comună, și ni­­menul nu-i va mai fi iertat să se mișce de­cât numai prin voința lor și sub a lor priveghere. Interesele locale și colective, atât pentru județ cât și pentru comună, sunt încredințate în cea mai mare parte agenților puterei centrale, că­rora li se ficșeză atribuțiunile cele m­ai întinse, ca represintanți al gu­vernului și singurii în drept a exer­­cita­uă putere aprope deplină asu­pra tuturor. Acestea sunt proiectele de legi cu care guvernul generalului Manu se prezintă înaintea țarei, pentru a răs­punde la­­ prescripțiunile articolului 132 din Constituțiune, care cere des­­centralizarea administrativă! Mărturisim că mare a fost curagiul guvernului și ciudată ideiă ’și-a făcut de Constituțiunea torei când s’a gândit la întocmirea acestor proiecte de legi. Cum? Constituțiunea voesce­nă deplină descentralizare administrativă, și guvernul vine înaintea țărei,—cu tdtă escorta­rea de agenți adminis­trativi, de polițai și grandarmi,—cu nișce proiecte de legi cari tind la instituirea unei adevărate epitropii asupra județelor și comunelor? Dar acesta este a nesocoti simți­­mentul țărei, este a călca Pactul no­stru fundamental și a ne întorce cu 50 de ani înapoi ! Nu­ asemeni proiecte de legi nu pot să fie primite de țară, căci ele nu sunt de­cât să desfidere ce i se aruncă în țață, nu sunt de­cât uă călcare flagrantă a Constituțiunei ce ea ’și a dat la 1866 și uă tendință vădită de a răpi poporului drepturile și libertățile­ sale. Intrega­­ suflare a națiunei se ri­dică și protesteza în contra lor, de­­nuunțându-le ca pe actele cele mai reacționare ce pote sever și un gu­vern. On singură datoriă se impune a­ fi, față cu aceste proiecte de legi, tu­turor liberalilor și democraților, se lupte din tote puterile lor pentru respectarea Constituțiunei și’n con­tra pornirea guvernului, dând alarma și căutând, prin protestări prin presă și întruniri publice, se împedice vo­tarea unor proiecte de legi cari con­­centrezá tot în mâinele guvernului, răpind comunelor și județelor toată independința lor. Atât avurăm de­­ fii pentru a­ fi. Cesiunea dărei în judecată a gu­vernului I. Brătianu a intrat ieri în Cameră în fasa sea din urmă pr­in punerea la vot a conclusiunilor Ra­portului Comisiunei de informațiuni, care cere ca nouă miniștrii să fie trimiși înaintea Curții de casațiune. Conform articolului 19 din legea responsabilității ministeriale, votarea s’a făcut în mod individual și sus­ținătorii dărei în judecată a d-lui I. Brătianu n’au obținut de­cât 67 vo­turi, contra 86, pe când cele două treimi cerute trebuiau sé întrunesca numeral de 102 voturi. Astă­­zi se va urma cu votarea și în privința celor­l­alți opt miniștrii cari au făcut parte din guvernul I. Brătianu. Nu seim care are să fiă resultatul votului pentru fie­care din ei, dar după cum am putut judeca lucrurile și am văfslut curentul ce domnesce în Cameră, pare-ni-se că nimeni n’are sé fiă trimis înaintea Curții de casațiune, cu totu stăruința ce se pune de către susținătorii dărei in judecată pentru a se putea în­truni cele două treimi cerute, cel puțin pentru vr’uă câți-va din foștii miniștrii. Votul de ori Procedenduse la vot asupra dâtei în jude­cată a d lui I. C. Bratianu, Cam­ra a res­pins propunerea cu 86 voturi contra 67. Ar fi urmeza a se vota decâ cei­lalți opt foști miniștri trebue ori n­e dați judecă­­tei. * Asupra ultimelor scene petrecute în Ca­meră complectam cele date er­ sera cu ur­­matórele: D. Manu­rogă Camera a nu considera cuvântul guvernului ca un ingerință. Ca­mera are dreptul de control, se și ’l eser­­cite dupa cum i dicteza consciința. De­clara că in intrega acesta afacere guver­nul a fost și este desbracat de ori­ce pre­judecata de partid. Spera ca partidul con­servator nu va urma însă partidul liberal care la 1876 proiectase darea în judecata a conservatorilor căzuți de la putere. Nu voim, orice d-sa, se stabilim în­­ era ca mij­loc de luptă darea în judecata pentru a distruge un partid. Se cere închiderea discuției. D. Lascar Catargiu, vorbesce contra închidere!. Trebue, orice d-sea sé lămuresc unele neesactitați ce s’au spus pe soco­­tela nóstra. Polemiseza atât cu oratorii cari au a­­parat pe d. Bratianu cât și cu cele 7a se de guvern. Conchide că o în interesul d-lui I. Bra­tianu se fia dat în judecata. Se se spelet deca nu’i vinovat, să nu remâna la ca­rantina. Noi, când liberalii au întârziat și în urmă au renunțat să ne dea în judecata, am cerut să fim dați, glice d. Catargiu. Ci­­tesce apoi ua hârtia prin care a protestat înaintea Domnului ș’a cerut să fie dat în judecată. Inchidiendu-se apoi discuția, se proce­­deza la vot la ora 4 și jumătate. D. Faladi, cere a se pune la vot mai înainte luarea în considerația a conclusiu­­nilor raportului. D. Panu, zice ca votul trebue a se pune în parte pentru fie­care fost ministru. Așa prevede și legea asupra responsabilității ministeriale. D. Trianduß, declara ca părerea biu­­roului este acela a d-lui Pauu. In mijlocul unei tăceri generale și a­tențiuni încordata presidentul spune că se va vota în parte pentru fie­care ministru. Se începe cu .d. Bratianu. Resultatul l’aua sc­ris mai sus. S’au abținut la vot d nii D. Bratianu, d. Al. Lahovary, Cristu Negoescu și C. Gri­­gorescu. Au lipsit d-nii: N­. Isvoranu, Maiorescu, D. Rosetti, Popovici, Silion, C. C. Do­­brescu, Dimitropol, Macarescu și Alecsan­­drescu. STRANII DESPRE NOI Cât de neștiutori suntem noi ăș­tia din România. Ne închipuiam că se im puțină geografie și ia urma ur­mei nu avem cea mai mică ideiă de acesta sciință; ne hranim cu mângâerea că cunoscem îndestul e­­venimentele din țară, dar n’avem ha­bar de cele ce se petrec în jurul nos­tru , fapt mai trist­ense de­cât tóte, e că publicul nostru cetitor e indus în erore de întrega presă, dându-i sclii mincinase și false în loc de a­­devărate și exed­e. Cei din Berlin sunt mai solid­l, nu glumă, căci — ce să le faci — scrii și cuno­­c mult mai bine ca noi cele ce se petrec în țară. Și dacă voiți să vă încredințați despre acesta, n’aveți de­cât să v’aruncați privirile în ul­timul numer (e) al revistei berlineze Der Export, organ oficial al socie­tăței centrale­­ de geografie comer­cială. Pe când noi, sărmanii împreună cu cele­ l’alle­­ flare din Bucuresci, de­­dem­­ flinic scris asupra podului peste Dunăre, pod care va L­ua linia Fe­stesd cu cea de la Cerna-Vodă-Con­­stanța, numitul <flar prin pana unui colaborator activ ne dă cea mai for­mală desmințire, și dovedește că tóte câte s’au scris sunt minciuni și pure invențiuni și că podul peste Dunăre se va face între Giurgiu și Rusciuc, tot cu acestă ocasiune, numitul­­ fiar ne spune că lucrările acestui pod au fost adjudecate asupra firmei Fi­ves-Gilles, care din erore a fost bo­tezată Fives-Lille. Ce ne romene nouő de făcut acuma ? Faterpec­­cavi. Ei, ce se facem, se spunem tot, nimic să nu ascundem. Nu putem, nu ne lasă onestitatea, să destăi­nuim­­ tot. Sărmanii de noi, ce idei greșite aveam în privința drumului celui mai scurt dintre Bucuresci- Varna. Ca să ajungem aci, cu noul pod, vom parcurge în viitor următo­rul itinerar: Bucuresci — Giurgiu— Rusciuc — Constanța — Rasgrad —■ Șum­la—Varna și tot acestă cale o vor lua—după afirmațiunea colabo­ratorului­­ fiarului Export — toți că­lătorii cari vin din Austro-Ungaria, Germania, Elveția, pentru a ajunge mai repede la Marea Neagră. Cu cunoștințele nostre geografice ne am încurcat roa în socoteli, ne vine deci a crede că pentru a a­­junge la Viena, plecând din Bucu­reșci, trebue să mergem prin Podu­­llóei, Herța, Kazan, Arhanghel, Smir­na, Damasc, Insule Canare și Schles­­wig-Holstein. Omul tot prost răm­âne și neștiu­tor­e cât trăește. Și ,ca să dovedască, că cele ce le spune nu sunt inventate, numitul (flar, adică tot Export, se basază pe documente istorice. Ca dovadă că podul se va construi între Giurgiu și Rusciuc, corespondintele Exportu­lui citeză cartea lui Rudolf Henke— un alt filosof-geograf—din 1877, care spune că mulți ani vor mai trece până ca să se isprăvască cu lucră­rile acestui pod. Un alta dovadă, tot atât de pu­ternică ca și precedenta, aduce prea onorabilul și stimabilul corespondent al foei berlineze, că M. S. Regele Carol prin mesajiul tronului din a­­cest an, și-a exprimat dorința ca în prima­véra viitóre să se începă lu­crările mult așteptatului și doritului pod peste Dunăre între Giurgiu și Rusciuc. Sărmanii de noi. Ca niște elevi umiliți stăm cu ochii plecați înain­tea cititorilor, mai întâiü pentru ne­­cunoscințele nóstre în ale geografiei și al II lea, pentru că i-am mințit în modul cel mai nerușinat atâta vreme. Facem uă declarație și în același timp și uă promisiune cititorilor noș­tri! . De acuma doainte vom căuta a reproduce informațiunile nostre din bine informatul­­ flar Export, organ al societăței centrale de geografie comercială, care apare în Berlin, W. Lanstrasse No. 32. Alt­fel nu merge. R. L. «- Cestiunea naționalităților în Ungaria In numărul nostru de ieri am dat resumatu­l articolului ce Un Român a scris asupra cestiunei naționalități­lor din Ungaria. Vom da a­ fi resumatul și traduce­rea pe ici pe colo a articolului ce d. Max Falk, directorul (ziarului Fes­ter Lloyd l’a scris ca răspuns, tot în fara din Arad «Arad és Vidéke». Articolul este lung de aprope șapte colovne. Trebue se observăm îndată, de la început, spiritul advocățesc în care e scris. D. Max Falk susține că caută ne­­dreptá și deci alerga la sofisme, la chițibușuri pentru a câștiga causa. D-sea își esprimă mai nainte de tóte bucuria că pote sta de vorbă cu un român. Nâgă­țase că ar esista în Unga­ria cestiunea naționalităților în forma cum o trâmbiță­­ fiarele ce nu se pot împăca cu «ideia de stat maghiar». Face un fel de profesiune de cre­dință că e om cu vederi liberale, că nu póte fi bănuit de șovinism și că în privința acesta are declarațiunele unei foi române. (Am dori să seim care lóic a dat brevet d-lui Falk. Nu cum­va Revista catolică ? R). Néga apoi că ungurii n’ar fi ómeni cavaleri, că ar călca legea de la 1868, că cultur egyletul ar avea alte scopuri de­cât răspândirea culturei între maghiari, că asilurile de copil ar fi a se înființa pentru a desna­­ționaliza pe nemaghiari și în tot res­tul articolulului se încerca a dovedi acesta. Cu ce argumente éase, cu ce lo­gică ? Cu ce întorsături de frasă și cuvinte cu două înțelesuri?... Gândin­­du-te că ast­fel scrie unul dintre cei mai eminenți publiciști maghiari, un om care este consultat în tot ce gu­vernul face, trebue să disperezi de cei ce au cänlut sub eghemonia un­gurilor. La imputarea ce o face Românul, în articolul său că bărbații de stat al Ungariei nu au avut curagiul să definieze ce­va să­­ facă «ideia de stat maghiar» d. Falk respunde : «Dăcă acest lucru în adevăr nu s’a făcut, atunci de­sigur s’a omis tot din causa pentru care legiștii anti­chității nu au formulat pedepsa pentru paricit­l : nimeni nu se gândea că ase­menea crimă ar putea să fie comisă. Ideia de stat maghiar n’a fost defi­nită, pentru că se presupunea că nu se va găsi nimeni care să nu o în­­țelegă și fără definiție». D. Max Falk dă acesta definițiv. După ce spune că Ungaria este un stat independent, după ce face deosebire între țările confederative și relațiunele politice dintre Austria și Ungaria, ajunge la concluzia că Un­garia este un stat maghiar, de poli­­glotism nici pomenire, și fiind­câ în Ungaria mai locuiesc și nemaghiari cari nu pot să se folosescă în afacerile Statului în limba lor maternă Și fiind­că dintre tote aceste popore nafiateca ungurăscă este mai mare, mai hustă, statul nu pate fi timbrat de­cât cu pecetea ungurască, statul nu pate fi de­cât maghiar. Prin urmare : «Din acesta rezultă ca un lucru firesc că trebue privit ca dușman al statului maghiar toți aceia a­zi tăgă­­duesc caracterul maghiar al­­ mic... Și scrți ce înțelege d. Max Falk prin «caracterul maghiar al țării ?» Ca în Ungaria să nu fie altă limbă în justiția și administrația de­cât cea maghiară, că ungurii sunt exact corecți când fac așa cum fac alii (ne­socotesc legea de la 1868 despre naționalități) când deschid școli­­ ma­ghiare pentru a aduna în ele pe ne­­maghiari, cu un cuvânt­­ cu totul ce face guvernul este forte bine făcut, este pentru a da țării «caracterul maghiar». Vom urma: piarele despre arestarea principelui de Orleans av>­xi a. . . '.u.. .>'­ aico­t­­­ iliarele republicane n’au tóte a­­celeși vederi asupra situației ce­ i s’a creat guvernului prin arestarea prin­cipelui de Orleans. Dar décá guvernamentalii nu su­nt hotărâți asupra celor ce trebue a se face, apoi oposanții sunt și marnăn­­iiți. Din acesta causă interpelarea ce era să se facă Sâmbătă, a fost amânată. Mai ales Bonapartiștii sunt elementul discordant în opoziția care voieste să facă zgomot în jurul­ prin­­cipelui. Ei nu vor să ajute cu nimic la facerea reclamei principelui de Orleans. * D. Cassagnac este forte mândru de cele ce a­ făcut principele Și îna­intea unui­­ fiarist s’a exprimat astfel: «Găsesc că principele a arătat­ un mare curagiu prin întorcerea sea în țără. Acest pas al lui este o com­pensare pentru reîntorcerea în țără a­­ ducelui FORȚA ROMÂNULUI 14 FEBRUARIE DIN CARNETUL UNUI NIHILIST LA IMPRIMERIE CLANDESTINA Saperny Peréulk e in strada mică de tot din St. Petersburg, curățica, retrasă și liniștita. E . plăcut, e.liniște aci și veci tóte pră­văliile din Nevsky și Lin­eiaia. E destula lumină in strada cu­ tóte ca casele sunt in r­efagii. In­­ acesta ulița, în tomna anului 1879, familia, Lissenko, își alesese ua locuința în cazul­ al 4-lea din casa cu No. 17. O. Lissenko, era un tenor forte distins, purta ochelari fini și era îmbrăcat ca cel mai bogat rentier. Nevasta sa, vioae și fru­mușică, care mergea la brațul soțului ei, și cânta mult pe dvornic, cu căutătură ei în­mpatica. Din parte­ I, Lissenko era forte mulțumit de casa ce și-a ales o.­Odăile erau frumu­sețe și scara curată și luciOse. Și mai mult, nu era por­tar în casa asta.­­ Ești mai puțin supraveghiat, când n’ai pe acești spioni de portari, observă Lissenko, nevestei sale, când remaserâ sin­guri amândoi. Acesta era părerea lui Alecsandru Mi­­hailoff, vestitul șef al mai multor conspi­­rațiuni. Cu câte­va­­ zile mai înainte, dânsul vi­­sitase cu deamânuntul apartamentul luat cu chirie. — Uite, păreți! sunt tar!. Z*se el tova­rășilor set, nici un sgomot nu se va auiji. Două rânduri de trepte ne ușureza pleca­rea și intrarea nostra. Ferestrile sunt a­­ședate într’un mod esceptional, poți vedea de aci în cea­l­altă strada. Semnul de si­guranță va fi dar bine observat. Intr’un cuvânt, baeți, nu ne va putea surprinde a­­partamentul nici de cum. Și așa și era. Ușa prin care intrai în casa era forte tare, anticamera era prevézuta do­uă mica ferestrae, așezată sus și care dedea pe scară. Pe aici, în cas de pericol, cei din num­tru puteau forte bine trage cu revol­verele, fară a fi câtuși de puțin atinși. Acesta ideie a resistenței prin forță și cu mâna înarmata nu era tocmai plăcută pentru organisatorul tipografiei Kviatcovsky, căci pretinsa d-na Lissenko, nu era alta de­cât nevasta lui. Amândnoi puși «afară din lege», Kviatovsky și d sora Sofia Iva­­noff, nu se puteau cununa civil; cu tote acestea erau deja 4 luni de când ea fu în­sărcinată. In acele momente, nimenea nu mai fă­cea cestie de sentiment, nimenea nu mai cugeta la interesele sale personale. Tóte și tóte numai pentru Causa. Și familia cea distinsă se instala. Ea se compunea din un pretins soi, Ni­­colae Buc și din pretinsa lui nevastă. N’a­­veau nici un copil. Dar familia Lissenko a­­vea un servitore, care în realitate nu era de­cât un tovarașă, una anume Maria Griaznoff. Aici nu mai erau înscriși ca lo­catari. Cu­­ate acestea două bărbați mai locuiau acolo, într’un mod clandestin. Conspiratorii aveu dreptate să nu ție pe mulți în acesta locuință, ca sé nu devie suspecți. Și mai mult, fie­care pasport nou trebuia verificat, tote fiind false, se putea da lesne de pericol. Cu sistemul adoptat, cel din locuință se putea crede în siguranță, căci paspor­­tul lui Lissenko, era un duplicat, adică co­pia unui adevărat pasport, pe numele unui Lissenko, care nici nu visase vr’uo data de a fi nihilist. Poliția putea deci sa-l ve­rifice. Aceste duplicate sunt forte mult că­utate de conspiratorii ruși, căci nu în­tot­­dea­una se înfațișaza ast­fel de prilejuri. Cei două barbați ascunși se numeau Lubchin și Zuckermann. Apartamentul tipografiei avea cinci ca­mere cu bucătărie cu tot. Intrând în anticamera, visitatorul putea vedea atârnat pe peretele din fața ușei, un portret mare al împăratului. Un divan, un masă împrejurul câreia stetea vr’au șase scaune, și un mare covor era așternut pe jos, nici bogat nici sărac, mobilierul unei familii ruse, care trâește modestă. Un alta odae era reservatâ pentru d-șora Ivanoff, dar se părea a fi camera de cul­care a soților. Erau aci așezate doua pa­turi, unul pentru densa și celalalt pentru servitare. Ceilalți locuiau in celelalte odăi și se culcau pe jos pe niște saltele de pae sau pe hârtia de tpar, așeejata în forma de saltele. In una din aceste cam­re, cea ca­re era mai bine ascunsa și mai tainică, era insta­lată tipografia. Presa tipografica era forte simpla. Pe un tabla mare de fer, se așezau pa­ginile jețuite. Un mare cilindru, umplut înăuntru cu fel de fel de litere,—ca să fie mai greu—și învelit cu postav, trecea îna­inte și înapoi pe aceste pagine, inegrind zațul cu cernela. Doul erau ocupați cu acesta lucrare. Unul mereu ungea literile cu cernela, ți­nând în mâna și cilindrul cu postav, ce­lălalt întindea hârtia, asupra zațiului. Trebuiai să fii fos meșter în a așeza hârtia pe litere. Cu acest metod primitiv, puteai tipări 200-300 foi pe­t fl­ Acest sistem de t­ragiu fu adoptat ca cel mai bun și propriu în ast­fel de oca­­siuni. Cei două tovarăși lucrau cu mare bagare de lemn, ca să nu producă nici un zgomot, încă ceva; tote uneltele și păr­țile din care se compunea acesta tipogra­fie puteau fi forte lesne desfăcute și rea­șezate la loc. Numai tabla cea de fer era obiectul cel mai incomod ; în celelalte tipografii clandes­tine, ea e înlocuita cu­ un sticla forte­­ *­ tare. In odaia din fund era așezat atelierul de composițiune. Numai câte­va mese erau în acesta odae. Pe ele erau așezate mai multe castie cu diferite feluri de caractere. Numai noptea se lucra la lumina unor lămpi de c­libru mare. Ca să nu pătrundă lumina pe afară, cei din’ăuntru avură grija de a pune niște perdele grase, ceruite, ast­fel că părea întuneric în odaia. Instalațiunea se făcu sub privegherea lui Alexandru Mihailoff cu un succes com­plect. Nici că imprudența sân­g­eșală nu se făcu. Literile, partea cea mai grea­ a materialului—peste 200 kilograme—a fost transportată cu mobilierul undata, punân­­du-se câte puține în fie­care cufăr. Tabla cea d fer, cea mai grea și mai lată din tote obiectele, fu transportate în timpul unei zile pleurase, sub mantalele de cau­ciuc. Nimenea, afară de cel­­ din tipografia, nu cunoștea cu deamănuntul casa. Lucrul începu. Trebuia să se publice primul numar din Narodnaia Folia (Vo­ința Poporului), noul organ al­ partidului in­formațiune!. Acest ziar făcu mare sgomot..Avea mulți partizani călduroși, dar În schimb avea și dușmani înverșunați, chiar printre membrii partidului revoluționar. Acest Ziar nu era uă faie teroristă, cum era Mica főid de Zkmb­aX Voliia, care o preceda. Nu era un apel la resbunare, cum e­­rau altele multe dinainte, ficarul nu se adresa numai partidului socialist. El apela la intrega societate rusă ca sé resterne acest guvern. Mai cerea ca sé se convoce oâ adunare constituantă. Cu exagerațiune, dar cu mare entusiasm și căldură, era scris. Și tocmai pentru acesta avu un resunet mare. Pentru partid, Z­arul era un ade­­vărat succes. Acest succes încuraja mult pe membrii din redacție și pe cel Ilalți partizani al noului partid. (Va urma).

Next