Romanulu, decembrie 1892 (Anul 36)

1892-12-03

ANUL AL 36-LEA—Ediția I-a Voes ce și vei putea. ABONAMENTE. 42 lei pe an in tota (ora­ 60 lei „ „ streinătate A Wr­MPITTRI. Pag­ IV linia 20-baut! P- III a­n l) Si 1/ 1 l­ei 1. 1 ien. Inserții și reclame 2­le Scrisorile nefrancate se refu­ia.—Artico­lele nepublicate se ard. Anunciuri și abonamente se primesce la administrația sarului. BANI REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA, Strada Brezoia­nu, 12 Fondat in 1857 de C. A. ROSETTI APARE IN TOATE Z­ILELE­­ DE LUCRU ȘI DUMINIGELE Director, VINTILA C. A. ROSETTI SAMB.—LUNI, 3—5 DECEMBRE (21—23 NOEM. st. v.) 1892 Lo iminéza­te și vei fi. IN STREINĂTATE anunciuri se primesce LA PARIS, la d-nii Lorette, rue Caumartin 6 —Havas 8 place de la Bourse—Jones, 31 bis. me Faub, Montmartre Adam, Bd Raspail 105 bis iN GERMANIA la d. A. Steiner Ulamburg ( Berlin) și d. G. L. Daube (Frankfurt) EXEMPLARUL BAN! LA GENEVA, la Haasenstein si Vogler.­­TRIA la Dukes, I Wollzeile 6—8, Viena »­■" .7 Abonamente se pot face la tote biurourile poștale din țară și străinătate. -AUS­ Bucur­esci, 20/2 Undrea DOTAȚIUNEA AZI se va depune pe biuroul Ca­merei, proectul pentru dotațiunea principelui Ferdinand. Conservatorii, consecințe cu prin­cipiile lor, nu înțeleg că că regali­tate pate fi democratică, precum vi­­sau unii liberali. Ei ne spun lămurit, prin organele lor, că «fostele curte­ sunt imagina fidelă a bogățiilor unei națiuni» și conchid că de­ore­ce România e bo­gată «suntem în măsură de a plăti a­­morul propriu național, care cere ca suveranul și principii noștri să sus­­ție cu strălucire rangul lor și presti­giul exterior al Românii. De aceia, pre­cum au cerut în 1870 să se facă uă dotațiune Dom­­nei Elisabeta, la căsătoria sa cu domnul Carol, el cer aeji, cu ocasiu­­nea căsătorii principelui Ferdinand sé ’I se dea uă dotațiune, pentru că de aci înainte va avea și dânsul «curtea sea» să întreb : Este sau nu conform cu spiritul democratic al organisărei nostre so­ciale a înlesni mucsul curtei ? Este logic ca bogăția țetei se ser­­vescă a întreține fostele curtel? Amorul propriu national constă in dorința d’a face ca se strălucescă rangurile principilor ? Câștigă monarh­ia popularitate prin crearea unor dotațiuni ? Constituția nois­ră, care prevede pe principele moștenitor, cu inten­­țiune, sau fără, a exclus cestiunea dotațiunei séle? La tóte aceste Întrebări răspund fără șovăire . Nu, a in­e3ns luesul curței, nu este democratic. Nu, a servi bogăția țerei pentru fostele curtel, nu e logic, nu Nu, strălucirea rangurilor curței, constitue amarul nostru na­țional. Nu, prin dotațiuni familia Regală nu câștigă popularitate mai mare. Nu, constituțiunea când a lăsat la uă parte cestiunea dotațiunii, n’a făcut’o fără intentiune. Lucrul, când pătrunde in stratu­rile societății, fie in cele de jos, fie in cele sus, duce națiunile către pră­pastie. Decăderea Romei, in mare parte putem să o atribuim luesului din clasele cârmuitore. Bogățiile țetei sunt menite a înlesni traiul tuturor, a face opere de bine­faceri, precum a înțeles bine Prin­cipesa Maria, când a cerut să nu-i se dea el diadema, ci se se facă un operă de bine­facere, care constitue avuția cea mare pentru inimele ge­nerose care pentru densele mult mai scumpe de­cât fastele curiei. Amorul propiu al națiunii nu este și nu pote fi pus in strălucirea ran­gurilor curiei. Cea ce insă e mai important pen­tru dinastie, și in special pentru tînara Princesă și pentru Principele care este desemnat spre a se urca pe tronul român, este dobândirea iubirei poporului său. Acesta nu se câștigă debutând în viață prin a cere bani, de la cel cari abia pot să-și procure pânea Zilei, bani spre a întreține lucrul și, ceea­ ce numesc conservatorii, fastele curței. Dar mai presus de tote, cea ce ar trebui se ne îngrijască, este consti­tuțiunea nóstra. Democrații cari au făcut’o, cunos­când tendințele cărmunel d’a se in­­bogăți, sciind cât de servili devin consilierii tronului, aceia cari au redactat constituțiunea au voit se puse­ră stavilă setei de avuții a domnilor. Au voit să opresca pe miniștrii și pe deputați de a satisface acele do­­rinți și de aceia au înscris impactul nostru fundamental articolul 94 care sună astfel: «Legea ficșează lista civilă pentru durata fie­cărei domnii­». S’a oprit ca In timpul domniei să se mărescă, sub ori­ce formă, lista civilă, care a fost ficsată prin legea din 29 iulie 1866 la suma de lei 3,200,000. Principele moștenitor era recunos­cut și nimic nu se hotârise pentru el. Liberalii au făcut greșeala, in 1884, de a interpreta constituția, pretinzând că prin proclamarea regatului s’a început uă a doua domnie și au înfi­ințat apanagiul Coroanei, spre a sa­tisface lucrul și fastele întregei familii regale. Amicii noștrii nu mai erau în ca­meră, n’au put­­ sâ ridice vocea lor spre a combate legea, dar toți au considerat faptul ca uă greșeală. C. A. Rosetti, care dirigi­a atunci Ro­mânulu, n’a voit să marescu impo­pularitatea regelui, ridicându-se contra faptului împlinit. Românulu a păstrat u­ tăcere sem­nificătivă, care pentru toți fu espre­­siunea dureres acelui ce vedea pe foștii săi tovarăși de luptă, depăr­tând pe rege de națiune. Ca și atunci, Românulu nu’și va face din dotațiune, vă armă spre a deconsidera pe viitorul rege, dar, ca și atunci credem că liberalii nu tre­buie să dea concursul lor, unul fapt neconstituțional, nepopular și care menit nu este a întări dinastia. Sunt póte singurul care in luptele politice n’a insultat nici uădată pe capul statului. Voiu române póte singurul care va privi donațiunea ca un ce nepopular, dar acésta nu mé opresce d’a urma tradițiunea Românului, d’a fi acum, ca și In 1884, contra fostelor, cari numai spre peire ne pot duce, Vintilă Rosetti. ---------- —■ t+j» wi -----------­ rr?el © £ gra,m 3 Paris, 1 Decembre.—Comisiunea vămi­lor a adoptat convențiunea de comerț și navigațiune între Franța și România. Sofia. 1 Decembre. — Carantina pentru voiajorii ce vin din Austro-Ungaria pre­cum și pentru acei ce vin prin Tramibrod, e de 5 Zile , observațiunea de 24 ore nu se aplică de­cât voiajorilor din România Paris. 1 Decembre.—D. Brisson ’și con­tinuă demersurile sale; pene la prând el nu s’a dus la Elysee. — Un individ, numit Luskina. zicând că e german, a fost arestat sub inculpa­­țiune de spionagiu; ’i s’a confiscat uă co­respondență voluminosă.­­ D. Ricard a anunțat comisiunei de anchetă că a dat ordin să se confisce cele 26 cecuri ale casei Thierrée. D. de Rotschild a declarat că a primit de la Banca Franței 2 cecuri de câte un milion fie­care, ce­ i s’a dat ca plată pen­tru Casa Rotschild din Frankfurt. — La Libre Parole publică fac­similul unei scrisori a d-lui de Reinach către d. Antoniu Pronest, deputat, cu data de 31 iulie 1886 prin care îi dădea u o mie de obligațiuni Panama. Mai mulți membrii ai comisiunei de an­chetă au cerut ca să le facă cunoscut Banca Frânții numele semnăturilor celor 23 cecuri. Trei din membri s’au și dus la Bancă și au recunoscut trei cecuri libe­rate de casa Thierrée, având uă valoare de 2,040,000 fes., dar cari nu privesc a­­facerea Panama; ei n’au găsit numele încasatorilor celor­l­alte cecuri Paris. 1 Decembre.—D. Profesor Brou­­ardel va desgropa in cluând cadavrul d-lui de Reinach și îi va face autopsia in prezența a 2 doctori delegați de tri­bunal. — Comisiunea vămilor a aprobat con­vențiunea cu Columbia, Uruguay, Para­guay și republica Argentina. Constantinopole, 1 Decembre. — Agen­ția din Constantinopole află din sorginte autorizată că sunt ne­fundate tote sgo­­motele nefavorabile, răspândite contra re­giei tutunurilor; ea își urmează un mers regulat și satisfăcător. Liege. 1 Decembre. — Mai mulți lcră­­tori de mină din Harlez s’au pus în grevă. Belgrad, 1 Decembre.— Tratatul serbo­­englez ce expiră la 3­1 Decembre, va fi prelungit până la 30 Iunie 1893. d-lui Leser, redactor al Ziarului la Répu­­blique francaise’, care a apărat causa ro­mânilor din Transilvania. * Secția III a senatului a ales Președinte pe d. G. Vernescu, in contra episcopului de Rimnic. Secretari au fost aleși d-nn Urdăreanu și Millo.* Tribunalul de Ilfov a declinat compe­­tința sea in procesul d-lui St. Siiceanu, casierul clubului liberal, acusat pentru do­liul pus la acel club, cu ocasiunea morței lui Meschin. * Ceremonia funebră: s’a oficiat ori, in casele defunctului Marghiloman de către mitropolitul primat Toți miniștri, un mare număr de depu­­tați, senatori, membrii ai curților și tri­bunalelor, camera de comercia­și amici, urmară convoiul. Carul funebru era tras de 8 cai, cor­­danele se țineau de deputați și senatori din Buzău. Trăsurile de doliu aveau felinarele a­­prinse și înconjurate de zăbranie negru. M. S. Regele și principele Ferdinand erau represintați prin aghiotanții, iar M. S. Regina prin d-na Zoe Bengescu. * Comisiunea comunală a mers la Bâcu spre a inspecta filtrele. S’a admis ca până când se­ va face un nou­ proiect, pentru alimentarea capitalei cu apă, să se îndrepteze instalarea de la Bâcu. * Președinte al comisiunei pentru răspuns la mesagiu s’a ales d. colonel Rosnovanu și raportor d. Maiorescu, iar nu d. Lau­­rian, după cum se credea. * Nimic nu s’a hotărît încă, spune Vln­­dépendance, in privința domnei de onore a Principesei Maria. * Clișeul medaliilor comemorative pentru căsătoria principelui Ferdinand va fi făcut la Viena și medaliile turnate la monetăria nostră. Pe uă parte va fi represintat Prințul Ferdinand și principesa Maria, pe cea­larta se va pune data căsătoriei. 13’ale­șile I Studenții români din Paris au cumpă­rat un obiect de artă pe care ’1 vor oferi FOIȚA DIARULUI «ROMANULU» 7 CONST. de STAMATE-CIUREA NEPOTUL meu PETRACHEL Se vede că instinctul de propria păs­trare, prevedea că va trebui sé înot. Ast­fel séu altmin frerea s’a întâmplat un sciü, dar atunci numai m’am vé­­zut desbrăcat de palton și jachetă, când un braț puternic mă aruncă pe trotuarul malului și, cu uă su­dalmă energică, îmi dădu câți­va zdupaci. Furios, eu m’am sculat în piciure sărind ca uă fiară rănită a­­supra agresorului cu care Incepuia a me lupta. Dar el dând un țignal cu șuerul, In grabă alți sergenți de po­liție alergară In ajutorul sergentului pe care eu il sugrumam de gât. In același moment pe stradă se opri un caretă In care ședea un funcțio­nar, cum se vede eminent, căci unul din sergenți a alergat spre dânsul la ‘chemarea lui, făcându’l onorul militar cu degetele la tâmplă. — Ce gâlciavă este acolo? ’l-a întrebat funcționarul. — Un tinâr nebun, excelența vos­­tră, vrea numai­de­cât să se înece. ’I-a respins sergentul arătându-me cu degetul. — Puneți-i la arest, faceți anchetă cine este, și aduceți-’mi raportul,— a hotărît excelența și după acestă poruncă s’a depărtat. Trei Z de șeZuib­eu arestat la cor­­pul de gardă, când In a patra Z' un ofițer ’mi-a înmânat din partea pro­curorului general că poruncă, ală­turată cu bani de drum, îm care ’mi se amintia că sunt instalat în pro­vincia asta In funcțiunea de judecă­tor de instrucție cu loja de 600 ru­ble pe an. Și iată că de trei ani de când trăesc aici In neajunsuri forte simțitore, impărțind mica mea lofa cu soră-mea văduvă, ce-și duce viața în mizerie cu un casă de copil. Când, cu câte­va zile înapoi, de­uă dată și pe neașteptate primesc uă epistolă recomandată din Samara, unde pe temeiul acestei epistole mă grăbesc a merge. Este asta vr’uă mistificație sau a­­dever, eu singur nu înțeleg. Găsesc un ceva, dar fiind desobicinuit de a aștepta vr’uă deosebită fericire, nu’mi venea a crede în ceea­ ce pronunța epistola. Iată, citesce, și vei judeca singur. Și Petrăchel ’mi-a înmânat scrisorea ce conține următórele : Adoratul meu Pierre! «Aduți aminte cu trei ani înapoi, «de balul mascat-monstru ce Ta­i dai nobleță capitalii la 15 Februa­­­rie. Tu, raZimat de­uă od­oină, pri­­n vial cu distracțiune danțul frenetic «al măscilor, când subit dinaintea ta «s’au ivit două măsci, un domino «negru ce era șeful teu, contele ge­­­neral, și dama lui, Gitana, care e­­«ram eu. Șuguind eu cu tine te-am «numit Leporello, ca pe sluga nepu­­­tinciosului Don­ Juan ce ne­încetat «ma urmăria ca uă umbră Și pre­­«cum tot­d’a­una este, că cu cât eu «mâ depărtam de densul, cu atât el «se silia a ’mi intra In suflet, prin «tot felul de sacrificiuri, — eu In «grabă am înțeles ce profit putem «scote din acastă mină de aur ce «era deschisă pentru ecsploatații, la «care noi femeile prin elicsirul amo­­­rului suntem cel mai iscusiți pio­­­neri. Deci, eu ca șarpele ,l-am mu§­­«cat la inimă lunecându- intre de­­«gete și ne­ dându-me în mâna lui. «Noi, cochetele ambulante, fiind călite «în ispitele măgulirilor, cunoscem «bine unde duce pasiunea amorului «pe inteligentul curtezan devenit bu­ ♦­trân și ne­putincios. «Această pasiune vădată incâlcin­­«du­s în mraja mea, soarbe din el «toată rațiunea, tot instinctul de păs­­­trare propie. Și, cu cât subiectul, ce «’I inspiră acea pasiune, stă în uri­­«cioasă degradație și amorțire mo­­­rală, cu atât pasiunea arde mai tare «în el, pentru că așa fel de oameni «stricați din tinerețe își fac uă glorie «fanatică să învingă pe monstrul vi­­«ciului la picioarele lor. Acestor pu­­«treparuri omenesci ce își îngropa «ultima flacără a vieței spre ațf «țarea simțirilor stinse, nu le trebue «candarea și inocența femeii, ci din «contra, trebue sa li se arate neîm­­«blânzire cruzime și indiferență. In «tâmplările exemplelor sunt nenu­­­merate, că cei mai mari bărbați cu «capacități înalte, s’au pierdut pen­­­tru femei. In betrânii lascivi cu «organismul ruinat, într’atâta se ri­­­ dică puterea dorințelor nesăți0se, In «cât la urmă acea putere sfarmă «coaja stricată prin usul deprava­­«țiunii și­­ duce la nebunii de si­­«nucidere sau însoțirea legală cu fe­­­meia pe care o doresc cu ardere. «Dupa filosofia noastră femeiască, «noi ne-am încredințat, că cu cât «rațiunea este mai bătrână și ana­­­lismul mai îndărătnic, cu atât de­­«vastațiunea veninului amorului de­«vine mai violent în sângele lor...... «Până la cea d­intâia dată, când «te-am văzut, eu păstram în inima «mea pruncia unui amor pur și ne­­pătat, și nimeni nu presupunea că «în sanctuarul sufletului meu ascun­­«deam acest neprețuit odor ne­atins

Next