Satul Socialist, noiembrie 1969 (Anul 1, nr. 156-181)

1969-11-08 / nr. 162

PAGINA 2 ! ! " Iresponsabilitatea la... volan ! A cunoaşte circulaţia ca re­guli şi riscuri şi prevenirea a­­cestora constituie o datorie şi o parte integrantă din educaţia fiecărui cetăţean , fie pieton sau conducător auto. Specia­liştii în probleme de circulaţie susţin că, dacă s-ar respecta legea în spiritul şi litera ei, n-ar mai exista motive de con­statări, uneori, din cele mai triste. Ne-am convins, o dată în plus, de acest adevăr însoţind zilele trecute o „echipă a con­trolului circulaţiei" pe drumu­rile judeţului Ilfov, comandată de lt. col. ing. Ioan Matei. Mergeam la „pas" pe şoseaua ce duce spre Bolintin. Deodată, cu o viteză „supersonică" trece pe lingă noi autocamionul 22-B-961. Accelerăm și îl ajun­gem în mijlocul comunei unde făcuse „staţie". Din el coborau nici mai mult nici mai puţin de... 24 de persoane. — Cu ce viteză, ai mers to­varăşe ? — Redusă — răspunde în „doi peri" şoferul Ștefan Rădu­­canu. — Cu 100 km/oră ! încărcat cu saci și persoane, nerespectînd reducerea vitezei la viraje, nesemnalizînd la de­pășiri, şoferul în cauză ar fi putut comite accidente grave. A urmat „firesc" întocmirea procesului verbal de contrave­nient la legile circulaţiei, ca şi o adresă către conducerea co­operativei agricole de producţie din Mogoşoaia, care va trebui să prevină transporturile ile­gale de persoane efectuate de şoferul Ştefan Răducanu. Pornim. Nu trece mult şi din faţă ne întîmpină autocamio­nul 21-TR-689 care mergea în zig-zag, fiind gata, gata să provoace un accident. — Actele, vă rugăm ! — De ce ? — întreabă şofe­rul Grigore Mustaţă, care mi­rosea a băutură. Nu redăm întregul dialog din motive de spaţiu. Conducătorul auto, pe lîngă persoanele de la „bord" transporta fără forme legale şi o cantitate de produ­se... Ce a urmat se înţelege de la sine, cu atît mai mult cu cît autocamionul aparţinea au­tobazei I.R.T.A. Videle. Ceea ce surprinde în mod cu totul neplăcut este faptul că o serie de şoferi, hai să le spu­nem „profesionişti", încalcă în mod voit legile. Ei transportă mărfuri şi persoane care nu a­­parţin de unităţile respective, fac, cum se spune, trafic pe cont propriu cu maşinile statu­lui, încasînd sume importante de bani. Iată încă un exemplu. Auto­camionul 21-B-3402 condus de State Dumitru — proprietatea I.C.A.R. , după ce şi-a înde­plinit obligaţiile de serviciu, a făcut calea întoarsă spre Bucu­reşti încărcînd pasageri, butoaie cu varză şi păsări. In aceeaşi situaţie au fost găsite şi auto­camioanele 22-B-3511 şi 31-TR- 903. Este sau nu aceasta o în­călcare a legii ? Ne îndreptăm spre Olteniţa. Ajungem pe locurile vechii bălţi de la Greaca. Aici şi-a pierdut viaţa Marin Ivaşcu, răsturnîndu-se cu tractorul. „Circulînd" sub influenţa al­coolului, Florea Enache, cu ma­şina 21-IF-609 din Vidra, era să intre din plin în casa unui ce­tăţean. Exemplele ar mai putea continua. Pe drumurile parcurse am întîlnit o mulţime. Vom da numai două nume ale celor sancţionaţi pentru diverse aba­teri : Mihai Lazăr, autocamio­nul 49-B-693, Ştefan Năstase, autocamionul 31-B-5852. După o asemenea „cursă" s-ar impune o seamă de concluzii. Nu le tragem noi, în speranţa că cei sancţionaţi vor face aceasta şi pe viitor nu vor mai cădea în culpă. Altfel... EM. ROIBU i/iiimimmriirM/m/iimi/mirrmiirmimi/imiitimiitmtiwmrmiminimf. Cercul „mîînilor îndemmatîce'' îşi justifică cu prisosinţă numele ADUNATE DE PRIN SATE ALIITURI DE PROBLEMA... Şcoala generală din Curseşti Deal, comuna Pungeşti, judeţul Vaslui, a început să fie con­struită prin 1956. Dar, potrivit relatărilor directorului Diaco­­nescu Laurenţiu, nici acum con­strucţia nu este practic termi­nată , acoperişul nu este cores­punzător, plouă în clase, apa se infiltrează prin pereţi, sobe de teracotă nu există. In plus, combustibilul cu care a fost a­­provizionată şcoala în acest an este insuficient şi de proastă calitate. La sesizările de mai sus, Con­siliul popular judeţean Vaslui răspunde cam aşa : din 1956, şcoala nu a mai necesitat repa­raţii. In acest an s-au făcut, totuşi, reparaţii curente (?), iar dacă există unele neajunsuri, vinovat este directorul, care nu a luat măsurile corespunzătoare. Şi... cam atît Nimic despre ca­litatea construcţiei şi reparaţii­lor, nimic­­ despre inexistenţa sobelor, nimic despre calitatea submediocră a combustibilului. Deci, un răspuns... pe ici, pe colo. Sperăm că acţiunile de remediere a situaţiei semnalate vor urmări totuşi... părţile esen­ţiale. JALBA PRICHINDEILOR Deşi copiii de la grădiniţa din comuna Izbiceni, judeţul Olt, nu ştiu încă să scrie, plîngerile lor au ajuns, totuşi, pînă la noi. (E drept, că i-au mai ajutat şi pă­rinţii). Iată despre ce este vor­ba. Există în comună o grădi­niţă cu local propriu : dormi­toare, săli de masă şi de joacă, bucătărie etc. Dar­­întotdeauna există şi un dar), conducerea cooperativei agricole de produc­ţie a hotărît ca acest local să primească altă destinaţie şi l-au cedat oficiului P.T.T.R. Vă în­chipuiţi , probabil, că prichin­deilor li s-a pus la dispoziţie o altă clădire, mai bună poate ? Da de unde ! Cu toate că exis­tă în comună alte 2—3 clădiri apte să-i adăpostească, grădi­niţa a fost trimisă... la şcoală. Nimic de zis. Vor merge ei şi acolo, dar nu acum, cînd sînt prea mici şi cînd, prin înfiin­ţarea claselor I (copii de 6 ani) şi a IX-a, şcoala abia îşi aco­peră necesarul de spaţiu. Unde să mai încapă şi grădiniţa ? Noul complex comercial al cooperativei de consum din comuna Potlogi, județul Dâmboviţa Vrăbiile din M­agir­eşti Un hîtru spunea nu de mult : „Vrăbiile sînt cele mai credincioa­se femei pentru că... rămîn şi iar­na !" O fi avînd omul dreptate, cugetarea fiindu-i atestată de ges­tul unor vrăbii din Măgireşti, ju­deţul Bacău, care, spre spaima paz­nicului de la cooperativa agricolă şi-au durat sus, în carcasa reflec­torului, pe stilpul de la intrare, un cuib de toată frumuseţea. Au ignorat pur şi simplu becul de neon ; l-au încercuit cu paie, trans­­formîndu-l într-un fel de mimre­­sou. Vor — dacă mi-e îngăduit să spun aşa — să fie şi ele... la cu­rent cu ce se mai întîmplă în co­mună. — Aici vă găsirăţi loc de cuib ? De ce nu v-aţi dus, păcatelor, la căminul cultural că tot nu-i ţipe­nie de om pe-acolo ? s-a adresat, în timpul orelor sale de rodnică activitate, paznicul. Nu-mi pot permite să suţin că vrăbiile i-au dat vreun răspuns paznicului, dar sînt sigur că la că­minul cultural nu s-ar duce nici dacă le-ar tăia careva stîlpul cu reflectorul devenit cuib. Ştiu ele, vrăbiile, ce ştiu : la căminul cul­tural i s-a pregătit lui Gerilă o pri­mire fastuoasă Ca şi anul trecut, Comitetul executiv al consiliului popular comunal (preşedinte Con­stantin Prăjescu) a hotărît să men­ţină pe post de frigider această unitate culturală. Frigul anului precedent a scos din răbdări o directoare, care pînă una alta a dezertat, a pensionat medical un bibliotecar şi va trata şi în această iarnă cu multă răceală spiritele dornice de căldură cultural-educa­­tivă care, eventual, se vor încumeta să dea tîrcoale lăcaşului. Ciment pe jos, sobe stricate, uşi rele pe clanţă, ferestre cărora,le e lehami­te de ochiuri lipsă — iată cum aşteaptă sosirea iernii căminul cultural din Măgireşti. Am întrebat forurile locale : — Activităţi la cămin ? — Nu. Ar trebui întîi să existe director. — Şi de ce nu există ? — Pentru că a fost, dar nu mai există , a dispărut. Cămînul a stat închis. — Şi­­ mai stă încă... — Aşteptăm ; am înaintat de multă vreme două propuneri la judeţ, dar încă nu ne-au fost con­firmate. Au îngheţat pe-acolo — Cu lemnele cum staţi ? — Cu lemnele ? Bine. Vor fi aduse de la „Combustibilul" din Comăneşti. — De ce n-au fost aduse pînă acum ? — Păi n-avem director la că­min ? E limpede... Mai grijulii, vrăbiile din Măgi­reşti şi-au durat cuib sus, pe stîlp, într-un reflector. Măcar de-ar servi înțeleaptă lor vrednicie drept pil­dă celor din comună... AUREL STANCIU SATUL SOCIALIST Г Ginduri, proiecte as început de drum ! (Urmare din pag l) ceasta şi pentru că, Га timpul po­trivit nu s-au luat măsuri de combatere a bolilor şi a dăunăto­rilor. La Cobor se simte deci lip­sa unui specialist ; acolo este un teren de afirmare pentru orice tî­­năr. Iuliu Bonferth : Nu sunt un am­biţios, precum colegul meu. Mai degrabă sînt un om statornic. Coo­perativa Şinca în care voi munci ca inginer agronom mă va avea nu numai în perioada de stagia­­tură. Sînt hotărît să-mi aduc con­tribuţia de specialist în această cooperativă de-a lungul întregii vieţi. De aceea mi-am chemat aici şi soţia, tehnician agronom. Inginer Gh. Comănici, director adjunct la direcţia agricolă , îm­preună cu uniunea cooperativelor agricole şi cu consiliile populare comunale, direcţia agricolă se pre­ocupă în prezent de asigurarea u­­nor condiţii de trai cît mai bune pentru toţi cei 12 specialişti care vor pune umărul la dezvoltarea agriculturii judeţului nostru. Avem în vedere, în principal, problema locuinţelor. Nici tovarăşul inginer Bonferth, nici colegii lui de pro­moţie nu au de се-şi face griji cu asemenea probleme. De altminteri, ei nu se vor simţi singuri. Tot timpul, noi, cadrele cu experienţă mai îndelungată, vom fi lîngă ei pentru a le îndruma primii paşi, paşii hotărîtori. De aceasta şi-au putut da seama ei înşişi dintr-un bun început, căci mai înainte de a-şi lua munca în primire, noi am organizat la Casa agronomului din Hălchiu, unde are acum loc masa rotundă, un instructaj de mai multe zile. Pe baza unui plan te­matic şi cu concursul unor cadre de conducere ale direcţiei agrico­le şi uniunii judeţene am căutat să-i familiarizăm pe noii specia­lişti, să-i punem în temă cu si­tuaţia agricolă, cu profilul şi pers­pectivele judeţului, cu anumite ca­racteristici specifice cooperativelor în care au fost repartizaţi, cu ac­tele normative oficiale ale unităţi­lor cooperatiste... Traian Ţichindeleanu : încă din anii studenţiei m-a pasionat cer­cetarea ştiinţifică. O lucrare pre­zentată la cercul ştiinţific studen­ţesc pe tema „Aprecieri asupra calităţii carcaselor şi a precocită­ţii la unele porcine" mi-a fost premiată şi mi-a atras invitaţia la sesiunea jubiliară pe ţară a zoo­­tehniştilor ce va avea loc în cu­­rînd. Sînt hotărît ca şi în coope­rativa Dacia, unde sunt repartizat ca medic veterinar, să-mi con­tinui activitatea de cercetare, de­oarece sunt convins că cel mai bun loc de cercetare este unitatea de producţie. Ioan Furcoi : Sínt fiu al Bără­ganului, îmi place deci agricul­tura. Vreau ca la Lisa să muncesc în aşa fel ca tatăl meu, brigadie­rul Jegumicol Luchian Furcoi, de la cooperativa Miloşeşti, din Bără­gan, să se mîndrească cu fiul său, cel dinţii intelectual pe care l-a dat neamul Furcoilor. După cum arată şi numele, neamul Furcoilor a avut parte în trecut doar de furcă şi bineînţeles, de sapă. Cornel Mihăilă : Sunt din Valea Jiului. Tatăl meu a fost miner, iar eu însumi înainte de a intra la Institutul agronomic din Cluj, am lucrat într-o mină la Lonea. Am optat pentru cooperativa Hîr­­şeni, deoarece viitoarea mea so­ţie locuieşte în Făgăraş, la cîţiva kilometri de comuna unde voi lu­cra. Ca să fiu sincer, am avut o strângere de inimă aflînd că uni­tatea din Hîrseni nu şi-a îndepli­nit obligaţiile contractuale la o serie de produse. Ca fost munci­tor, ştiu ce repercusiuni are a­­ceasta asupra aprovizionării popu­laţiei, a muncitorilor. De aceea, principalul gînd cu care plec la Hîrşeni este ca această coopera­tivă să nu mai fie codaşă în în­deplinirea obligaţiilor contractu­ale. Iar ca să şi le poată îndepli­ni trebuie neapărat să obţină pro­ducţii bune. Marius Gîrleanu : Pentru un medic veterinar este un motiv de satisfacţie să munceşti într-un ju­deţ care oferă condiţii optime pen­tru dezvoltarea zootehniei. In a­­cest judeţ s-a obţinut, anul tre­cut, la produsul lapte de vacă, o medie de 1 800 de litri. Cît m-aş bucura ca la cooperativa Felmer, în 1970, producţia de lap­te pe vacă furajată să întreacă 2 000 de litri. Dar pentru a trăi această bucurie, mînecile trebuie suflecate. Matei Cîrstea : Am avut ferici­rea să fiu numit inginer agronom la cooperativa chiar din satul meu natal — Vaida-Recea. Va fi o mîndrie pentru mine să contribui la transformarea satului, la con­solidarea economică a cooperati­vei. Otto Menegeş : Mie agricultura nu-mi este cunoscută doar din cărţi. înainte de a intra la Insti­tutul agronomic din Bucureşti am muncit cinci ani ca lucrător la serele I.A.S. Codlea. Conducerea întreprinderii m-a ajutat să ur­mez liceul seral şi apoi faculta­tea de horticultura. Un amănunt : în timpul vacanţelor am muncit la seră, cîştigînd 4 000 de lei pe vară, bani ce mi-au folosit mult pe timpul studenţiei. Statul, societa­tea m-au ajutat ca din muncitor să devin inginer, şi eu, conştient de aceasta, mă voi achita de o­­bligaţiile asumate prin muncă. Gînduri, năzuinţe... Aparţin unor oameni aflaţi la vîrsta nobilelor elanuri, a nobilelor înfăptuiri. Des­pre fiecare din aceşti doisprezece vom mai auzi, desigur. Despre faptele lor vom scrie. Ne-a plă­cut de la bun început hotărîrea cu care au dezavuat locurile căl­duțe prin birour­ile stivuite de hâr­uii, hotărîrea de a merge acolo unde este mai greu, acolo unde se decide, de fapt, soarta recolte­lor Le urăm din inimă succes, la îc­eput de drum ! Cineamatorismul (Urmare din pag. I) filmate, cum să dea o idee unitară bogatului material faptic înregis­trat pe peliculă. Este ceea ce au reuşit să facă însă cineamatorii din Arad cu fil­mul de mare poezie şi realism, deo­sebit de apreciat la Festival : „Ploaia nu cade numai din cer", în care filmul, documentar-artistic să-i spunem, avînd şi o nuanţă de umor subliniază lupta omului cu prejudecăţile, victoriile sale asupra naturii. Ritmul trepidant, vertigi­nos al lucrărilor de irigare a cîm­­pului este spart în secvenţele de film de prezenţa ridicolă a paparu­delor care „imploră milă cerească". Mulţi cineamatori, aşa cum era de aşteptat, au aflat în folclor o bogată sursă de inspiraţie. Multă vreme îţi rămîne în minte emoţio­nantul film al pionierilor din Cîm­­pulung Moldovenesc, conduşi de neîntrecutul artist, amator şi el, F. Michitovici : „Povestea unei al­­tiţe". Este istoria unei copile care preia meşteşugul înfloririi iilor de la mama ei, dar mai ales de la bătrînele satului. Dar cea mai impresionantă sec­venţă, inegalabila prin profunzi­mea şi realizarea ei, ni s-a părut cea dintr-un film de scurt metraj, realizat la Oţelul Roşu. Palmele unui olar impresionează pe cele ale copilului aflat în faţa sa în­­drumîndu-l cum să modeleze lu­tul de pe roata ce se învîrteşte. Ce se va întîmplă însă cînd ci­neamatorismul va capta mai mult şi tineretul sătesc ? întrucît, aşa cum spuneam, la acest prim Festi­val republican n-a fost prezent de­cit un cineclub sătesc din judeţul Dolj Mai de mult era la Păuliş, în judeţul Arad, un cineclub sătesc cu frumoase perspective. Dar acolo există un animator , profesorul Jie­reghie, şi trebuie spus că aceste mi­­crogrupuri de pe lîngă instituţiile culturale se creează de obicei cînd există un om pasionat şi cu spirit organizatoric. Profesorul Jireghie trezise pasiunea cineamatorismului la tinerii din sat. A înfruntat multe greutăţi, legate de aparatura nece­sară, de prelucrarea peliculei, dar a realizat filme de interes local, ce au stîrnit mare vîlvă la vremea lor. Greutăţile fiind însă din ce în ce mai mari, entuziasmul cineaştilor din Păuliş a pălit stingîndu-se trep­tat. Au mai fost cîndva vreo două la sate cinecluburi săteşti prin judeţul Bi­hor. Este clar că cineamatorismul — care a ieşit din postura de cenuşă­reasă, în fine, trebuie ajutat mai mult. O dotare materială corespun­zătoare este absolut necesară ; de aceea e momentul ca Ministerul Comerţului Interior să înţeleagă cît de important ar fi un magazin spe­cializat pentru procurarea de către amatori, a aparatelor, peliculei, chimicalelor şi a altor materiale necesare. Pe de altă pare specia­liştii profesionişti ar trebui să fie prezenţi în mijlocul amatorilor. Pentru a facilita developarea fil­melor, destul de costisitoare şi pre­tenţioasă, mixajul şi alte manopere, trebuie un laborator central, even­tual pe lîngă Casa Centrală a Creaţiei Populare. Cineamatorii erau la noi, pînă mai ieri, necunoscuţi. Astăzi s-au afirmat, dar mai au încă drum de parcurs pînă la deplina confirmare a potentelor lor creatoare. Este da­toria tuturor să-i ajutăm, mai ales că anul viitor, pe vremea asta, ci­neamatorii se vor afla din nou în frigurile organizării unui Festival republican. Nr. 162 — Sîmbătă 8 noiembrie Simbătă 8 noiembrie SOARELE răsare la ora 7 şi 2 minute. Apune la ora 16 şi 57 de minute. Luna răsare la ora 5 şi 11 minute. Apune la ora 15 şi 51 de minute. De la începutul anului au trecut 312 zile. Pînă la sfîrşitul anului au rămas 53 de zile. STAREA VREMII . Timpul probabil pentru 8 no­iembrie . Vremea se menţine ră­coroasă, mai ales noaptea şi dimi­neaţa Cerul va fi variabil. Vor cădea precipitaţii izolate. Vîntul va sufla slab, pînă la potrivit. Temperaturile minime vor oscila între -8 şi +2 grade, iar maxi­mele între 4 şi 16 grade. Ceaţă locală. Timpul probabil pentru 9, 10 şi 11 noiembrie . Vreme schimbătoa­re şi în încălzire uşoară. Cer tem­porar noros. Vor cădea ploi loca­­le. In zona de deal şi munte se va semnala lapoviţă şi ninsoare. Vînt potrivit Temperaturile minime vor fi cuprinse între -5 şi +5 grade, iar maximele între 5 şi 15 grade. MEDALION ALEXANDRU PHOEBUS Se împlinesc 70 de ani de la naşterea lui Alexandru Phoebus, pictor şi grafician român. A fost permanent preocupat de redarea figurilor de muncitori, realizînd portrete şi compoziţii remarcabi­le prin vigoarea desenului şi prin dramatismul sentimentului („Mun­citor", „Țărani din Făgăraș ). Phoebus s-a remarcat și ca un original evocator al peisajului urban. MIC ÎNDREPTAR DE COMPORTARE , SERVIABILITATE ŞI SERVILISM Nu trebuie uitat niciodată că politeţea nu e autentică, nu ne arată ca pe nişte oameni educaţi şi manieraţi, decît în măsura în care o practicăm faţă de toată lumea şi deci şi faţă de cei mai mici decii noi ca poziţie socială sau ca vîrstă. A fi blind, surîzător şi îndatoritor cu cei mari şi nepăsător sau dur cu cei mici e o do­vadă de grosolănie sufletească, de ipocrizie. In acest sens un vechi proverb armean spune : „Mulţi sínt destul de vicleni ca să surîdâ îm­păratului, dar puţini sínt destul de înţelepţi ca să surîdâ cerșetorului". МШ0 Ş! TELEVIZIUNE Duminică 9 noiembrie RADIO Programul I. 1­7.00 Radiojur­nal. Buletin meteo-rutier. 7.15 Ora satului. 7.45 Cîntece și jocuri. 8.00 Revista presei. 8.10 Ilustrate mu­zicale. 9.00 RADIOMAGAZINUL FEMEILOR. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.00 DE TOATE PEN­TRU TOŢI. 13.00 RADIOJURNAL Sport 13.15 Noutăţile săptăminii — muzică uşoară. 13.30 Cine ştie cîştigă. 14.00 ESTRADA DUMINI­CALA. 14.30 ORA VESELA. 15.30 Estrada duminicală. 19.00 GAZE­TA RADIO. 19.20 Muzică de dans 20.10 Cîntă Irina Loghin. 20.25 Zece melodii preferate. 21.00 Ro­manţe. 21.40 Revista şlagărelor 22.00 RADIOJURNAL. 22.10 Pano­ramic sportiv. 22.30 Zece minute cu Mireille Mathieu. 22.40 Caval­cada ritmurilor Programul II. 1­­7.00 Muzică populară interpretată de Raveca Săndulescu și Ion Luican. 7.15 Cîntă Ilona Motica. 7.30 Sumarul presei. Buletin meteo-rutier. 12.30 Varietăţi muzicale. 14.30 Muzică uşoară. 15.00 Drag mi-e jocul ro­­­mânesc. 15.45 Parada vedetelor de muzică uşoară. 17.30 CARA­VANA FANTEZIEI. 19 00 Vechi melodii populare. 19.20 TEATRU SCURT. Premieră. CABANIERUL de DAN TARCHILA. 20.00 Vă in­vităm la dans. 22.25 Romanţe cu Elisabeta Vasi­li­u şi Alexandru Bojenescu. TELEVIZIUNE Programul I. 1­8.45 Deschide­rea emisiunii. Matineu duminical, pentru copii şi tineretul şcolar. 10.15 ORA SATULUI. 12.00 De strajă patriei. 12.30 închiderea e­­misiunii de dimineaţă. 13.00 FOT­BAL: Polonia — Bulgaria. Preli­minariile Campionatului mondial. 15.00 RUGBI. România­­ — Fran­ţa­­. 16 30 Meciul de fotbal Ro­mânia - Grecia cu 7 zile înainte de disputarea lui. 17.00 REALITA­TEA ILUSTRATA. 19.00 TELE­JURNALUL DE SEARA, o Cro­nica duminicală. 19.30 Rapsodia română. 19.50 Desene animate. 20.00 Film cu trei stele. SOCIE­TATEA ANONIMA CROOKES. 21.25 TELESPORT. 21.40 PROFIL DE 625 DE LINII. 22.25 Telejur­nalul de noapte. Programul II.­­ 20.00 CAPODO­PERE ALE MUZICII UNIVER­SALE 20.30 MEDALION MU­ZICAL. 21.20 Roman foileton. LUNGA VARA FIERBINTE. 22.10 Filme documentare. 22.40 închi­derea emisiunii programului II.L iVVVVWVVVS^VS/vVVVAAiVVVW» ADOLESCENŢII (Urmare din pag. 1) adică în cooperativă, la ferma de stat ori întreprinderea de mecanizare a agriculturii. Stau ce stau băieţandrii. Taie frunză la cîini. Mai leagă un snop. Mai sapă în vie. Mai culeg o mazăre şi, fapt inerent, se plictisesc. În­cep a­boli de tentaţia oraşului. Lipseşte factorul cu viziune clară care să-i înstăpînească în structura nouă, modernă, a u­­niversului ţărănesc. Ei nu cu­nosc bine această structură, nu o cunosc dinlăuntru, n-au par­ticipat la ea. Şi, lucru capital, nu-i cunosc perspectivele, ar­gumentele de civilizaţie viitoa­re. Pe ei şcoala i-a solicitat, ani în şir. Cărţile. Isprăvindu-şi a­­ceastă obligaţie, adolescenţii (aflaţi nici în căruţă nici în teleguţă) aşteaptă alt glas. Al pămîntului. Al lumii agreste. Nu se produce. Preocupările social­­economice ale satelor rămîn ex­clusiv de domeniul „celor ma­turi“ Viaţa sătească îşi men­ţine matca solemnă şi gravă. Rămîne univers închis. Asta le inspiră tinerilor (fini observa­tori !) o plictiseală, li jigneşte şi îi îndepărtează de fenomene şi realităţi care — ideal vorbind — ar trebui să-i atragă. Ce fac tinerii. Iau calea oraşelor. Se aruncă orbeşte în valul ome­nesc care îi duce înspre acolo. Trebuie ori nu, ei îmbrăţişează cele mai felurite ocupaţii (ca să nu zic profesii), acceptă cele mai năstruşnice condiţii de via­ţă. Ei nu sunt nici orăşeni (să zicem , lucrători în industrie) şi nici ţărani nu mai sunt. — Ce-i de făcut ?, mă în­treabă Luca Poni. — Să privim în faţă această realitate cu mari implicaţii de ordin social-economic. Să nu concepem agricultura şi viaţa rurală doar la nivelul bobului, al plantei. Să nu pierdem din ochi dimensiunile omeneşti, ale lumii agreste. Adolescenţii de care îţi vorbesc sunt posibilii muncitori agricoli de mî­ine. Fermierii şi cooperatorii anului ’90. Inconjoară-te de ei în fel şi chip. Ei nu se mulţumesc doar cu îndemnuri sterile. Vor argumen­te. Vor să-i convingi. Te întreb, Luca Poni .* puteţi voi, inginerii, să faceţi niţel aposto­lat în agricultură ? întreprinderile pentru aprovizio­NAREA CU SEMINŢE ŞI MATERIAL SANI­TOR asigură in toate judeţele, cooperativele agricole de producţie, întreprinderile agricole de stat, precum şi cultivatorii cu orice canti­tate de sămînţa de spanac, salată şi ridichi de lună din soiuri valoroase, necesare pentru în­­săminţările din această toamnă. Adresaţi-vă depozitelor şi magazinelor de desfacere ale întreprinderilor pentru Aprovi­zionarea cu Seminţe şi Material Săditor din cadrul judeţelor, care sunt aprovizionate cu cantităţi suficiente.

Next