Satul Socialist, noiembrie 1969 (Anul 1, nr. 156-181)
1969-11-08 / nr. 162
PAGINA 2 ! ! " Iresponsabilitatea la... volan ! A cunoaşte circulaţia ca reguli şi riscuri şi prevenirea acestora constituie o datorie şi o parte integrantă din educaţia fiecărui cetăţean , fie pieton sau conducător auto. Specialiştii în probleme de circulaţie susţin că, dacă s-ar respecta legea în spiritul şi litera ei, n-ar mai exista motive de constatări, uneori, din cele mai triste. Ne-am convins, o dată în plus, de acest adevăr însoţind zilele trecute o „echipă a controlului circulaţiei" pe drumurile judeţului Ilfov, comandată de lt. col. ing. Ioan Matei. Mergeam la „pas" pe şoseaua ce duce spre Bolintin. Deodată, cu o viteză „supersonică" trece pe lingă noi autocamionul 22-B-961. Accelerăm și îl ajungem în mijlocul comunei unde făcuse „staţie". Din el coborau nici mai mult nici mai puţin de... 24 de persoane. — Cu ce viteză, ai mers tovarăşe ? — Redusă — răspunde în „doi peri" şoferul Ștefan Răducanu. — Cu 100 km/oră ! încărcat cu saci și persoane, nerespectînd reducerea vitezei la viraje, nesemnalizînd la depășiri, şoferul în cauză ar fi putut comite accidente grave. A urmat „firesc" întocmirea procesului verbal de contravenient la legile circulaţiei, ca şi o adresă către conducerea cooperativei agricole de producţie din Mogoşoaia, care va trebui să prevină transporturile ilegale de persoane efectuate de şoferul Ştefan Răducanu. Pornim. Nu trece mult şi din faţă ne întîmpină autocamionul 21-TR-689 care mergea în zig-zag, fiind gata, gata să provoace un accident. — Actele, vă rugăm ! — De ce ? — întreabă şoferul Grigore Mustaţă, care mirosea a băutură. Nu redăm întregul dialog din motive de spaţiu. Conducătorul auto, pe lîngă persoanele de la „bord" transporta fără forme legale şi o cantitate de produse... Ce a urmat se înţelege de la sine, cu atît mai mult cu cît autocamionul aparţinea autobazei I.R.T.A. Videle. Ceea ce surprinde în mod cu totul neplăcut este faptul că o serie de şoferi, hai să le spunem „profesionişti", încalcă în mod voit legile. Ei transportă mărfuri şi persoane care nu aparţin de unităţile respective, fac, cum se spune, trafic pe cont propriu cu maşinile statului, încasînd sume importante de bani. Iată încă un exemplu. Autocamionul 21-B-3402 condus de State Dumitru — proprietatea I.C.A.R. , după ce şi-a îndeplinit obligaţiile de serviciu, a făcut calea întoarsă spre Bucureşti încărcînd pasageri, butoaie cu varză şi păsări. In aceeaşi situaţie au fost găsite şi autocamioanele 22-B-3511 şi 31-TR- 903. Este sau nu aceasta o încălcare a legii ? Ne îndreptăm spre Olteniţa. Ajungem pe locurile vechii bălţi de la Greaca. Aici şi-a pierdut viaţa Marin Ivaşcu, răsturnîndu-se cu tractorul. „Circulînd" sub influenţa alcoolului, Florea Enache, cu maşina 21-IF-609 din Vidra, era să intre din plin în casa unui cetăţean. Exemplele ar mai putea continua. Pe drumurile parcurse am întîlnit o mulţime. Vom da numai două nume ale celor sancţionaţi pentru diverse abateri : Mihai Lazăr, autocamionul 49-B-693, Ştefan Năstase, autocamionul 31-B-5852. După o asemenea „cursă" s-ar impune o seamă de concluzii. Nu le tragem noi, în speranţa că cei sancţionaţi vor face aceasta şi pe viitor nu vor mai cădea în culpă. Altfel... EM. ROIBU i/iiimimmriirM/m/iimi/mirrmiirmimi/imiitimiitmtiwmrmiminimf. Cercul „mîînilor îndemmatîce'' îşi justifică cu prisosinţă numele ADUNATE DE PRIN SATE ALIITURI DE PROBLEMA... Şcoala generală din Curseşti Deal, comuna Pungeşti, judeţul Vaslui, a început să fie construită prin 1956. Dar, potrivit relatărilor directorului Diaconescu Laurenţiu, nici acum construcţia nu este practic terminată , acoperişul nu este corespunzător, plouă în clase, apa se infiltrează prin pereţi, sobe de teracotă nu există. In plus, combustibilul cu care a fost aprovizionată şcoala în acest an este insuficient şi de proastă calitate. La sesizările de mai sus, Consiliul popular judeţean Vaslui răspunde cam aşa : din 1956, şcoala nu a mai necesitat reparaţii. In acest an s-au făcut, totuşi, reparaţii curente (?), iar dacă există unele neajunsuri, vinovat este directorul, care nu a luat măsurile corespunzătoare. Şi... cam atît Nimic despre calitatea construcţiei şi reparaţiilor, nimic despre inexistenţa sobelor, nimic despre calitatea submediocră a combustibilului. Deci, un răspuns... pe ici, pe colo. Sperăm că acţiunile de remediere a situaţiei semnalate vor urmări totuşi... părţile esenţiale. JALBA PRICHINDEILOR Deşi copiii de la grădiniţa din comuna Izbiceni, judeţul Olt, nu ştiu încă să scrie, plîngerile lor au ajuns, totuşi, pînă la noi. (E drept, că i-au mai ajutat şi părinţii). Iată despre ce este vorba. Există în comună o grădiniţă cu local propriu : dormitoare, săli de masă şi de joacă, bucătărie etc. Darîntotdeauna există şi un dar), conducerea cooperativei agricole de producţie a hotărît ca acest local să primească altă destinaţie şi l-au cedat oficiului P.T.T.R. Vă închipuiţi , probabil, că prichindeilor li s-a pus la dispoziţie o altă clădire, mai bună poate ? Da de unde ! Cu toate că există în comună alte 2—3 clădiri apte să-i adăpostească, grădiniţa a fost trimisă... la şcoală. Nimic de zis. Vor merge ei şi acolo, dar nu acum, cînd sînt prea mici şi cînd, prin înfiinţarea claselor I (copii de 6 ani) şi a IX-a, şcoala abia îşi acoperă necesarul de spaţiu. Unde să mai încapă şi grădiniţa ? Noul complex comercial al cooperativei de consum din comuna Potlogi, județul Dâmboviţa Vrăbiile din Magireşti Un hîtru spunea nu de mult : „Vrăbiile sînt cele mai credincioase femei pentru că... rămîn şi iarna !" O fi avînd omul dreptate, cugetarea fiindu-i atestată de gestul unor vrăbii din Măgireşti, judeţul Bacău, care, spre spaima paznicului de la cooperativa agricolă şi-au durat sus, în carcasa reflectorului, pe stilpul de la intrare, un cuib de toată frumuseţea. Au ignorat pur şi simplu becul de neon ; l-au încercuit cu paie, transformîndu-l într-un fel de mimresou. Vor — dacă mi-e îngăduit să spun aşa — să fie şi ele... la curent cu ce se mai întîmplă în comună. — Aici vă găsirăţi loc de cuib ? De ce nu v-aţi dus, păcatelor, la căminul cultural că tot nu-i ţipenie de om pe-acolo ? s-a adresat, în timpul orelor sale de rodnică activitate, paznicul. Nu-mi pot permite să suţin că vrăbiile i-au dat vreun răspuns paznicului, dar sînt sigur că la căminul cultural nu s-ar duce nici dacă le-ar tăia careva stîlpul cu reflectorul devenit cuib. Ştiu ele, vrăbiile, ce ştiu : la căminul cultural i s-a pregătit lui Gerilă o primire fastuoasă Ca şi anul trecut, Comitetul executiv al consiliului popular comunal (preşedinte Constantin Prăjescu) a hotărît să menţină pe post de frigider această unitate culturală. Frigul anului precedent a scos din răbdări o directoare, care pînă una alta a dezertat, a pensionat medical un bibliotecar şi va trata şi în această iarnă cu multă răceală spiritele dornice de căldură cultural-educativă care, eventual, se vor încumeta să dea tîrcoale lăcaşului. Ciment pe jos, sobe stricate, uşi rele pe clanţă, ferestre cărora,le e lehamite de ochiuri lipsă — iată cum aşteaptă sosirea iernii căminul cultural din Măgireşti. Am întrebat forurile locale : — Activităţi la cămin ? — Nu. Ar trebui întîi să existe director. — Şi de ce nu există ? — Pentru că a fost, dar nu mai există , a dispărut. Cămînul a stat închis. — Şi mai stă încă... — Aşteptăm ; am înaintat de multă vreme două propuneri la judeţ, dar încă nu ne-au fost confirmate. Au îngheţat pe-acolo — Cu lemnele cum staţi ? — Cu lemnele ? Bine. Vor fi aduse de la „Combustibilul" din Comăneşti. — De ce n-au fost aduse pînă acum ? — Păi n-avem director la cămin ? E limpede... Mai grijulii, vrăbiile din Măgireşti şi-au durat cuib sus, pe stîlp, într-un reflector. Măcar de-ar servi înțeleaptă lor vrednicie drept pildă celor din comună... AUREL STANCIU SATUL SOCIALIST Г Ginduri, proiecte as început de drum ! (Urmare din pag l) ceasta şi pentru că, Га timpul potrivit nu s-au luat măsuri de combatere a bolilor şi a dăunătorilor. La Cobor se simte deci lipsa unui specialist ; acolo este un teren de afirmare pentru orice tînăr. Iuliu Bonferth : Nu sunt un ambiţios, precum colegul meu. Mai degrabă sînt un om statornic. Cooperativa Şinca în care voi munci ca inginer agronom mă va avea nu numai în perioada de stagiatură. Sînt hotărît să-mi aduc contribuţia de specialist în această cooperativă de-a lungul întregii vieţi. De aceea mi-am chemat aici şi soţia, tehnician agronom. Inginer Gh. Comănici, director adjunct la direcţia agricolă , împreună cu uniunea cooperativelor agricole şi cu consiliile populare comunale, direcţia agricolă se preocupă în prezent de asigurarea unor condiţii de trai cît mai bune pentru toţi cei 12 specialişti care vor pune umărul la dezvoltarea agriculturii judeţului nostru. Avem în vedere, în principal, problema locuinţelor. Nici tovarăşul inginer Bonferth, nici colegii lui de promoţie nu au de се-şi face griji cu asemenea probleme. De altminteri, ei nu se vor simţi singuri. Tot timpul, noi, cadrele cu experienţă mai îndelungată, vom fi lîngă ei pentru a le îndruma primii paşi, paşii hotărîtori. De aceasta şi-au putut da seama ei înşişi dintr-un bun început, căci mai înainte de a-şi lua munca în primire, noi am organizat la Casa agronomului din Hălchiu, unde are acum loc masa rotundă, un instructaj de mai multe zile. Pe baza unui plan tematic şi cu concursul unor cadre de conducere ale direcţiei agricole şi uniunii judeţene am căutat să-i familiarizăm pe noii specialişti, să-i punem în temă cu situaţia agricolă, cu profilul şi perspectivele judeţului, cu anumite caracteristici specifice cooperativelor în care au fost repartizaţi, cu actele normative oficiale ale unităţilor cooperatiste... Traian Ţichindeleanu : încă din anii studenţiei m-a pasionat cercetarea ştiinţifică. O lucrare prezentată la cercul ştiinţific studenţesc pe tema „Aprecieri asupra calităţii carcaselor şi a precocităţii la unele porcine" mi-a fost premiată şi mi-a atras invitaţia la sesiunea jubiliară pe ţară a zootehniştilor ce va avea loc în curînd. Sînt hotărît ca şi în cooperativa Dacia, unde sunt repartizat ca medic veterinar, să-mi continui activitatea de cercetare, deoarece sunt convins că cel mai bun loc de cercetare este unitatea de producţie. Ioan Furcoi : Sínt fiu al Bărăganului, îmi place deci agricultura. Vreau ca la Lisa să muncesc în aşa fel ca tatăl meu, brigadierul Jegumicol Luchian Furcoi, de la cooperativa Miloşeşti, din Bărăgan, să se mîndrească cu fiul său, cel dinţii intelectual pe care l-a dat neamul Furcoilor. După cum arată şi numele, neamul Furcoilor a avut parte în trecut doar de furcă şi bineînţeles, de sapă. Cornel Mihăilă : Sunt din Valea Jiului. Tatăl meu a fost miner, iar eu însumi înainte de a intra la Institutul agronomic din Cluj, am lucrat într-o mină la Lonea. Am optat pentru cooperativa Hîrşeni, deoarece viitoarea mea soţie locuieşte în Făgăraş, la cîţiva kilometri de comuna unde voi lucra. Ca să fiu sincer, am avut o strângere de inimă aflînd că unitatea din Hîrseni nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale la o serie de produse. Ca fost muncitor, ştiu ce repercusiuni are aceasta asupra aprovizionării populaţiei, a muncitorilor. De aceea, principalul gînd cu care plec la Hîrşeni este ca această cooperativă să nu mai fie codaşă în îndeplinirea obligaţiilor contractuale. Iar ca să şi le poată îndeplini trebuie neapărat să obţină producţii bune. Marius Gîrleanu : Pentru un medic veterinar este un motiv de satisfacţie să munceşti într-un judeţ care oferă condiţii optime pentru dezvoltarea zootehniei. In acest judeţ s-a obţinut, anul trecut, la produsul lapte de vacă, o medie de 1 800 de litri. Cît m-aş bucura ca la cooperativa Felmer, în 1970, producţia de lapte pe vacă furajată să întreacă 2 000 de litri. Dar pentru a trăi această bucurie, mînecile trebuie suflecate. Matei Cîrstea : Am avut fericirea să fiu numit inginer agronom la cooperativa chiar din satul meu natal — Vaida-Recea. Va fi o mîndrie pentru mine să contribui la transformarea satului, la consolidarea economică a cooperativei. Otto Menegeş : Mie agricultura nu-mi este cunoscută doar din cărţi. înainte de a intra la Institutul agronomic din Bucureşti am muncit cinci ani ca lucrător la serele I.A.S. Codlea. Conducerea întreprinderii m-a ajutat să urmez liceul seral şi apoi facultatea de horticultura. Un amănunt : în timpul vacanţelor am muncit la seră, cîştigînd 4 000 de lei pe vară, bani ce mi-au folosit mult pe timpul studenţiei. Statul, societatea m-au ajutat ca din muncitor să devin inginer, şi eu, conştient de aceasta, mă voi achita de obligaţiile asumate prin muncă. Gînduri, năzuinţe... Aparţin unor oameni aflaţi la vîrsta nobilelor elanuri, a nobilelor înfăptuiri. Despre fiecare din aceşti doisprezece vom mai auzi, desigur. Despre faptele lor vom scrie. Ne-a plăcut de la bun început hotărîrea cu care au dezavuat locurile călduțe prin birourile stivuite de hâruii, hotărîrea de a merge acolo unde este mai greu, acolo unde se decide, de fapt, soarta recoltelor Le urăm din inimă succes, la îceput de drum ! Cineamatorismul (Urmare din pag. I) filmate, cum să dea o idee unitară bogatului material faptic înregistrat pe peliculă. Este ceea ce au reuşit să facă însă cineamatorii din Arad cu filmul de mare poezie şi realism, deosebit de apreciat la Festival : „Ploaia nu cade numai din cer", în care filmul, documentar-artistic să-i spunem, avînd şi o nuanţă de umor subliniază lupta omului cu prejudecăţile, victoriile sale asupra naturii. Ritmul trepidant, vertiginos al lucrărilor de irigare a cîmpului este spart în secvenţele de film de prezenţa ridicolă a paparudelor care „imploră milă cerească". Mulţi cineamatori, aşa cum era de aşteptat, au aflat în folclor o bogată sursă de inspiraţie. Multă vreme îţi rămîne în minte emoţionantul film al pionierilor din Cîmpulung Moldovenesc, conduşi de neîntrecutul artist, amator şi el, F. Michitovici : „Povestea unei altiţe". Este istoria unei copile care preia meşteşugul înfloririi iilor de la mama ei, dar mai ales de la bătrînele satului. Dar cea mai impresionantă secvenţă, inegalabila prin profunzimea şi realizarea ei, ni s-a părut cea dintr-un film de scurt metraj, realizat la Oţelul Roşu. Palmele unui olar impresionează pe cele ale copilului aflat în faţa sa îndrumîndu-l cum să modeleze lutul de pe roata ce se învîrteşte. Ce se va întîmplă însă cînd cineamatorismul va capta mai mult şi tineretul sătesc ? întrucît, aşa cum spuneam, la acest prim Festival republican n-a fost prezent decit un cineclub sătesc din judeţul Dolj Mai de mult era la Păuliş, în judeţul Arad, un cineclub sătesc cu frumoase perspective. Dar acolo există un animator , profesorul Jiereghie, şi trebuie spus că aceste microgrupuri de pe lîngă instituţiile culturale se creează de obicei cînd există un om pasionat şi cu spirit organizatoric. Profesorul Jireghie trezise pasiunea cineamatorismului la tinerii din sat. A înfruntat multe greutăţi, legate de aparatura necesară, de prelucrarea peliculei, dar a realizat filme de interes local, ce au stîrnit mare vîlvă la vremea lor. Greutăţile fiind însă din ce în ce mai mari, entuziasmul cineaştilor din Păuliş a pălit stingîndu-se treptat. Au mai fost cîndva vreo două la sate cinecluburi săteşti prin judeţul Bihor. Este clar că cineamatorismul — care a ieşit din postura de cenuşăreasă, în fine, trebuie ajutat mai mult. O dotare materială corespunzătoare este absolut necesară ; de aceea e momentul ca Ministerul Comerţului Interior să înţeleagă cît de important ar fi un magazin specializat pentru procurarea de către amatori, a aparatelor, peliculei, chimicalelor şi a altor materiale necesare. Pe de altă pare specialiştii profesionişti ar trebui să fie prezenţi în mijlocul amatorilor. Pentru a facilita developarea filmelor, destul de costisitoare şi pretenţioasă, mixajul şi alte manopere, trebuie un laborator central, eventual pe lîngă Casa Centrală a Creaţiei Populare. Cineamatorii erau la noi, pînă mai ieri, necunoscuţi. Astăzi s-au afirmat, dar mai au încă drum de parcurs pînă la deplina confirmare a potentelor lor creatoare. Este datoria tuturor să-i ajutăm, mai ales că anul viitor, pe vremea asta, cineamatorii se vor afla din nou în frigurile organizării unui Festival republican. Nr. 162 — Sîmbătă 8 noiembrie Simbătă 8 noiembrie SOARELE răsare la ora 7 şi 2 minute. Apune la ora 16 şi 57 de minute. Luna răsare la ora 5 şi 11 minute. Apune la ora 15 şi 51 de minute. De la începutul anului au trecut 312 zile. Pînă la sfîrşitul anului au rămas 53 de zile. STAREA VREMII . Timpul probabil pentru 8 noiembrie . Vremea se menţine răcoroasă, mai ales noaptea şi dimineaţa Cerul va fi variabil. Vor cădea precipitaţii izolate. Vîntul va sufla slab, pînă la potrivit. Temperaturile minime vor oscila între -8 şi +2 grade, iar maximele între 4 şi 16 grade. Ceaţă locală. Timpul probabil pentru 9, 10 şi 11 noiembrie . Vreme schimbătoare şi în încălzire uşoară. Cer temporar noros. Vor cădea ploi locale. In zona de deal şi munte se va semnala lapoviţă şi ninsoare. Vînt potrivit Temperaturile minime vor fi cuprinse între -5 şi +5 grade, iar maximele între 5 şi 15 grade. MEDALION ALEXANDRU PHOEBUS Se împlinesc 70 de ani de la naşterea lui Alexandru Phoebus, pictor şi grafician român. A fost permanent preocupat de redarea figurilor de muncitori, realizînd portrete şi compoziţii remarcabile prin vigoarea desenului şi prin dramatismul sentimentului („Muncitor", „Țărani din Făgăraș ). Phoebus s-a remarcat și ca un original evocator al peisajului urban. MIC ÎNDREPTAR DE COMPORTARE , SERVIABILITATE ŞI SERVILISM Nu trebuie uitat niciodată că politeţea nu e autentică, nu ne arată ca pe nişte oameni educaţi şi manieraţi, decît în măsura în care o practicăm faţă de toată lumea şi deci şi faţă de cei mai mici decii noi ca poziţie socială sau ca vîrstă. A fi blind, surîzător şi îndatoritor cu cei mari şi nepăsător sau dur cu cei mici e o dovadă de grosolănie sufletească, de ipocrizie. In acest sens un vechi proverb armean spune : „Mulţi sínt destul de vicleni ca să surîdâ împăratului, dar puţini sínt destul de înţelepţi ca să surîdâ cerșetorului". МШ0 Ş! TELEVIZIUNE Duminică 9 noiembrie RADIO Programul I. 17.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 7.15 Ora satului. 7.45 Cîntece și jocuri. 8.00 Revista presei. 8.10 Ilustrate muzicale. 9.00 RADIOMAGAZINUL FEMEILOR. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.00 DE TOATE PENTRU TOŢI. 13.00 RADIOJURNAL Sport 13.15 Noutăţile săptăminii — muzică uşoară. 13.30 Cine ştie cîştigă. 14.00 ESTRADA DUMINICALA. 14.30 ORA VESELA. 15.30 Estrada duminicală. 19.00 GAZETA RADIO. 19.20 Muzică de dans 20.10 Cîntă Irina Loghin. 20.25 Zece melodii preferate. 21.00 Romanţe. 21.40 Revista şlagărelor 22.00 RADIOJURNAL. 22.10 Panoramic sportiv. 22.30 Zece minute cu Mireille Mathieu. 22.40 Cavalcada ritmurilor Programul II. 17.00 Muzică populară interpretată de Raveca Săndulescu și Ion Luican. 7.15 Cîntă Ilona Motica. 7.30 Sumarul presei. Buletin meteo-rutier. 12.30 Varietăţi muzicale. 14.30 Muzică uşoară. 15.00 Drag mi-e jocul românesc. 15.45 Parada vedetelor de muzică uşoară. 17.30 CARAVANA FANTEZIEI. 19 00 Vechi melodii populare. 19.20 TEATRU SCURT. Premieră. CABANIERUL de DAN TARCHILA. 20.00 Vă invităm la dans. 22.25 Romanţe cu Elisabeta Vasiliu şi Alexandru Bojenescu. TELEVIZIUNE Programul I. 18.45 Deschiderea emisiunii. Matineu duminical, pentru copii şi tineretul şcolar. 10.15 ORA SATULUI. 12.00 De strajă patriei. 12.30 închiderea emisiunii de dimineaţă. 13.00 FOTBAL: Polonia — Bulgaria. Preliminariile Campionatului mondial. 15.00 RUGBI. România — Franţa. 16 30 Meciul de fotbal România - Grecia cu 7 zile înainte de disputarea lui. 17.00 REALITATEA ILUSTRATA. 19.00 TELEJURNALUL DE SEARA, o Cronica duminicală. 19.30 Rapsodia română. 19.50 Desene animate. 20.00 Film cu trei stele. SOCIETATEA ANONIMA CROOKES. 21.25 TELESPORT. 21.40 PROFIL DE 625 DE LINII. 22.25 Telejurnalul de noapte. Programul II. 20.00 CAPODOPERE ALE MUZICII UNIVERSALE 20.30 MEDALION MUZICAL. 21.20 Roman foileton. LUNGA VARA FIERBINTE. 22.10 Filme documentare. 22.40 închiderea emisiunii programului II.L iVVVVWVVVS^VS/vVVVAAiVVVW» ADOLESCENŢII (Urmare din pag. 1) adică în cooperativă, la ferma de stat ori întreprinderea de mecanizare a agriculturii. Stau ce stau băieţandrii. Taie frunză la cîini. Mai leagă un snop. Mai sapă în vie. Mai culeg o mazăre şi, fapt inerent, se plictisesc. Încep aboli de tentaţia oraşului. Lipseşte factorul cu viziune clară care să-i înstăpînească în structura nouă, modernă, a universului ţărănesc. Ei nu cunosc bine această structură, nu o cunosc dinlăuntru, n-au participat la ea. Şi, lucru capital, nu-i cunosc perspectivele, argumentele de civilizaţie viitoare. Pe ei şcoala i-a solicitat, ani în şir. Cărţile. Isprăvindu-şi această obligaţie, adolescenţii (aflaţi nici în căruţă nici în teleguţă) aşteaptă alt glas. Al pămîntului. Al lumii agreste. Nu se produce. Preocupările socialeconomice ale satelor rămîn exclusiv de domeniul „celor maturi“ Viaţa sătească îşi menţine matca solemnă şi gravă. Rămîne univers închis. Asta le inspiră tinerilor (fini observatori !) o plictiseală, li jigneşte şi îi îndepărtează de fenomene şi realităţi care — ideal vorbind — ar trebui să-i atragă. Ce fac tinerii. Iau calea oraşelor. Se aruncă orbeşte în valul omenesc care îi duce înspre acolo. Trebuie ori nu, ei îmbrăţişează cele mai felurite ocupaţii (ca să nu zic profesii), acceptă cele mai năstruşnice condiţii de viaţă. Ei nu sunt nici orăşeni (să zicem , lucrători în industrie) şi nici ţărani nu mai sunt. — Ce-i de făcut ?, mă întreabă Luca Poni. — Să privim în faţă această realitate cu mari implicaţii de ordin social-economic. Să nu concepem agricultura şi viaţa rurală doar la nivelul bobului, al plantei. Să nu pierdem din ochi dimensiunile omeneşti, ale lumii agreste. Adolescenţii de care îţi vorbesc sunt posibilii muncitori agricoli de mîine. Fermierii şi cooperatorii anului ’90. Inconjoară-te de ei în fel şi chip. Ei nu se mulţumesc doar cu îndemnuri sterile. Vor argumente. Vor să-i convingi. Te întreb, Luca Poni .* puteţi voi, inginerii, să faceţi niţel apostolat în agricultură ? întreprinderile pentru aprovizioNAREA CU SEMINŢE ŞI MATERIAL SANITOR asigură in toate judeţele, cooperativele agricole de producţie, întreprinderile agricole de stat, precum şi cultivatorii cu orice cantitate de sămînţa de spanac, salată şi ridichi de lună din soiuri valoroase, necesare pentru însăminţările din această toamnă. Adresaţi-vă depozitelor şi magazinelor de desfacere ale întreprinderilor pentru Aprovizionarea cu Seminţe şi Material Săditor din cadrul judeţelor, care sunt aprovizionate cu cantităţi suficiente.