Satul Socialist, noiembrie 1969 (Anul 1, nr. 156-181)
1969-11-08 / nr. 162
I/ PAG. A 3-A FOAIE PENTRU INIMĂ şi MINTE Şcoala ? şi viaţa PAG. A 4-A in plus de două milioane de lei prin îmbunătăţirea structurii producţiei Conf. univ. dr. ing. CONSTANTIN ANDERCA Institutul agronomic Timişoara Cum trebuie să fie organizată producţia? Cum trebuie ordonaţi factorii de producţie în succesiunea lor cea mai logică şi, în acelaşi timp, cea mai eficientă? Iată întrebări pe care le pune permanent practica conducerii şi planificării agriculturii. In condiţiile complexităţii actuale a acestei ramuri, folosirea ciberneticii — strălucită cucerire a secolului nostru — se impune ca o stringentă necesitate pentru elaborarea unor decizii fundamentate economic şi tehnic. Făcînd aceste sublinieri, să vedem acum în ce domenii ale agriculturii poate fi folosită cu succes cibernetica. Cercetările efectuate atît pe plan mondial, cit şi în ţara noastră, au dovedit că metodele matematice şi calculatoarele electronice îşi găsesc utilizare în cele mai variate domenii ale agriculturii. Folosirea lor în planificare, la nivel macroeconomic şi de întreprindere — I.A.S., I.M.A., cooperativă agricolă — ne permite să elaborăm planurile în mai multe variante, pe criterii riguros ştiinţifice. Raportul optim între principalele sectoare agricole — producţia vegetală şi animală — care este deosebit de important în agricultură va fi astfel stabilit cu precizie. ’ Zonarea producţiei, profilarea şi specializarea unităţilor, probleme de strictă actualitate, puse de Congresul al X-lea al partidului, constituie un alt domeniu de utilizare a ciberneticii. Colectivul catedrei de economie şi organizare de la Institutul agronomic din Timişoara a terminat cercetările şi verificările experimentale ale folosirii unor modele economico-matematice pentru stabilirea structurii producţiei in cooperativele agricole. Fără a intra în detalii, doresc să înfăţişez doar un exemplu în legătură cu marile avantaje pe care ni le oferă cibernetica în stabilirea structurii producţiei sau a profilului unităţii cooperatiste. Mă refer la cooperativa din Ghiroda, judeţul Timiş. Problema pe care ne-am propus-o spre rezolvare a constat în determinarea mărimii optime a sectoarelor de producţie, astfel ca eficienţa întregii activităţi să se îmbunătăţească şi producţia globală, producţia netă şi venitul net să fie cel maxim posibil, în condiţiile date. Un punct dulce pe harta ţării — Bucecea, judeţul Botoşani. La fabrica de zahar ,,Şiretul", campania de prelucrare a sfeclei este in toi Foto : Agerpres — Ce semeni acum, Luca Poni ? — Ehe, să fim noi sănătoși, mă întîmpină cu zeflemea Mînzul. Cu semănatul am isprăvit de mult. Ne vom trage, încetîncet, la căldurică. — Te înșeli, Luca Poni. Semănatul nu se rezumă la campanie, la bobul aruncat în pămînt. Pe mine alt semănat mă interesează acum. Te întrebam ce anume semeni în mintea celor 30—40 de adolescenţi ai satului,i care au isprăvit în vara asta şcoala generală. Mulţi dintre ei nu aspiră la şcoli înalte. Rămîn ţărani. Vor lucra pogoanele cooperativei agricole. De drept, ei devin învăţăceii tăi de acum. Eşti, vrei-nu vrei, dascălul lor cel mai autorizat. Vor să-şi însuşească ştiin ж ввщ ța lucrării pămintului. De la cine, dacă nu de la voi, inginerii ogoarelor ? — Uite că nu m-am gîndit la asta — îmi spune cu surpriză Luca Poni. Mai precis, nu m-am gîndit încă. In general, noi ne dăm seama că... — Nu în general, Luca Poni. Trebuie să vă dați seama in special, dacă mă pot exprima așa. Cu rigoare, în mod aplicat. Chestiunea pe care ţi-o semnalez nu este (vei vedea de ce !) o treabă de calendar. Ea indică o stare mai generală, e un semnal. Iată de ce. Copilandrii ăştia ar vrea şi parcă n-ar vrea să facă agricultură. De vrut ar vrea, instinctual, pentru că sunt os ţărănesc. Au o pornire firească, de obîrşie, înspre munca pămîntului. Şi totuşi, parcă n-ar vrea, deoarece au o viziune critică faţă de cum au lucrat pămîntul bunii şi taţii lor. Vor altceva, ceea ce agricultura socialistă înfăptuieşte statornic. Lipseşte însă acel „cîrlig“ care să-l ancoreze exact la timp, în acel altceva. POP SIMION (Continuare în pag. a 2-a) L SAISI SOCIALIST Cotidian editat de ri-CbS Í , Sλ --Í..—. —a . Z «i m r шшщ f -* r ă aplpnlp i fja ...:....7*___V . _____! ANUL I Nr. 162 SÎMBATA 8 NOIEMBRIE 1969 6 pagini 30 bani • CASA PRIETENIEI ROMANO-SOVIETICE DIN BUCUREȘTI A GĂZDUIT JOI DUPA-AMIAZA, ADUNAREA FESTIVA ORGANIZATA DE COMITETUL MUNICIPAL BUCURESTI AL P.C.R., CONSILIUL CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMANIA, COMITETUL DE STAT PENTRU CULTURA SI ARTA, COMITETUL CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST SI CONSILIUL GENERAL A.R.L.U.S., CU PRILEJUL CELEI DE-A 52-A ANIVERSARI A MARII REVOLUTE SOCIALISTE DIN OCTOMBRIE. DESPRE SEMNIFICAŢIA CELEI DE-A 52-A ANIVERSARI A MARII REVOLUTE SOCIALISTE DIN OCTOMBRIE A VORBIT TOVARĂŞUL IOSIF BANC, MEMBRU SUPLEANT AL COMITETULUI EXECUTIV AL C.C AL P.C.R., VICEPRE EVENIMENTE ŞEDINŢE AL CONSILIULUI DE MINIŞTRI. A LUAT APOI CUVÎNTUL A. V. BASOV, AMBASADORUL UNIUNII SOVIETICE LA BUCUREŞTI. • Delegaţia de specialişti din Uniunea Sovietică, condusă de A. A. Moraviov, vicepreşedinte al Comitetului de tehnică pentru agricultură al R.S.F.S. Ruse, a făcut o vizită la Ministerul Agriculturii şi Silviculturii, unde a avut o întâlnire cu Ion Moldovan, adjunct al ministrului, şi cu alţi specialişti din minister. A părăsit Capitala Victor Ionescu, preşedintele Camerei de Comerţ a Republicii Socialiste România, pentru a participa la deschiderea Expoziţiei româneşti de bunuri de consum şi produse alimentare organizată de Camera de Comerţ in Berlinul de vest. La invitaţia Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, a sosit în Capitală o delegaţie a Consiliului Naţional al Frontului Naţional al Germaniei Democrate, condusă de Siegfried Mohr, vicepreşedinte al consiliului, care face o vizită de schimb de experienţă în ţara noastră. (Continuare în pag. a 5-a) 4 Cu deplină mîndrie, conducerile a 45 de cooperative agricole din judeţul Brăila au anunţat, după ce s-au sfătuit cu cooperatorii, că suplimentează contractele la porumb cu circa 14 000 de tone. Printre cele 45 se află şi cooperativa din Ianca. Pe Fătu Şocariceanu, preşedintele unităţii, l-am întîlnit la baza de recepţie, unde sosise cu trei tractoare cu remorci pline cu ştiuleţi. — Cooperativa noastră, ne spunea dînsul, avea contract pentru 1332 de tone şi a livrat aproape 1600. In aceste zile, mai transportăm în bază încă 160 de tone de porumb. Suplimentarea cantităţilor contractate este o îndatorire patriotică a cooperatorilor, un răspuns la ajutorul pe care îl primim din partea statului şi fără de care nu am fi putut realiza recolte bogate Declaraţii asemănătoare ne-au făcut şi Dumitru Crăciun, preşedintele cooperativei din Tătaru, şi Gheorghe Chişeru, preşedintele cooperativei din docile. împreună, cele două cooperative au predat statului peste 5 000 de tone de porumb, 20 la sută din această cantitate fiind livrare suplimentară. Pe întregul judeţ fuseseră transportate la bazele de recepţie pînă în seara zilei de 2 noiembrie circa 80 000 de tone, un număr de 37 cooperative încheind pînă la aceeaşi dată şi livrările suplimentare. — Mai sînt de preluat circa 10 000 de tone — ne informa inginerul Petre Tătaru, directorul Întreprinderii judeţene de valorificare a cerealelor — pînă la realizarea integrală a obligaţiilor contractuale la porumb, care revin sectorului agricol cooperatist. TUDOR MANTA (Continuare în pag. a 5-a) Codaşi într-un judeţ fruntaş o © © © ® © © © © e Glodari, proiecte la început de drum Peste cîteva zile, o nouă promoţie de specialişti — ingineri agronomi, horticultori, medici veterinari — vor începe, plini de emoţie şi de elan, să-şi exercite profesia în cooperativele agricole. La Casa Agronomului din Hălchiu, judeţul Braşov, am întîlnit 12 proaspeţi absolvenţi. Cu ce gînduri şi năzuinţe, cu ce ambiţii se îndreaptă ei spre cooperativele din Hîrseni, Felmer, Vaida-Recea şi celelalte din judeţ, unde au fost repartizaţi ? Aceasta a fost tema „Mesei rotunde“ organizată recent de ziarul nostru, la care, în afară de tinerii absolvenţi, au mai participat delegaţi ai direcţiei agricole şi o nouă promoţie de specialişti in cooperativele agricole din judeţul Braşov uniunii judeţene cooperatiste. Redăm mai jos, în rezumat, dezbaterile. Gheorghe Popa : Tovarăşii de la direcţia agricolă s-au mirat cînd le-am cerut să mă repartizeze acolo unde este mai greu. Am procedat astfel fiindcă doresc să-mi amintesc întotdeauna cu plăcere de primii ani de activitate, pe care îi vreau să fie cei mai rodnici. Mi s-a repartizat cooperativa Cobor din zona Rupea, care anul acesta a obţinut, la cartofi, o producţie medie scăzută. După cite mi s-a spus, a-Ing. A. CUMPANASU T. DUMITRESCU (Continuare în pag. a 2-a) Zilnic la baza de recepţie din Călăraşi, judeţul Ialomiţa, sosesc mii de tone de porumb aduse de cooperativele agricole care şi-au suplimentat contractul Foto : C. DUMITRU In laborator, descifrînd tainei* naturii. La microscop, inginera Lucia Luncă, de la Staţiunea experimentală Buzău întreaga producție marfa LA FONDUL DE STAT ! Suplimentar: 16.500 tone de pomméI Sunt tot mai numeroase cooperativele agricole din judeţul Teleoriman care răspund sprijinului neprecupeţit primit din partea statului prin suplimentarea obligaţiilor contractuale la porumb şi alte produţse agroalimentare. Din datele centralizate pînâ în seara zilei de 5 noiembrie la direcţia agricolă a judeţului, rezultă că unităţile cooperatiste din raza întreprinderilor de mecanizare Brînceni, Lunca, Uiţiuleţ şi Putineiu s-au angajat să livreze statului 16 696 de tone de porumb peste prevederile iniţiale. Se evidenţiază cooperativele „Par- tizanul Roşu" — Zimnicea (557 tone), „7 Noiembrie" — Viişoara (796 tone), Slobozia Mîndra (456 tone). Acţiunea de suplimentare a contractelor continuă. ^ Un ultim efort la strîngerea recoltei In cooperativele agricole campania de toamnă este în linii generale terminată. In cooperativele agricole au fost însămînţate cu grîu şi secară 1 973 037 hectare, cu 33 037 hectare mai mult decît se planificase iniţial. S-a cules porumbul de pe 1 177 347 hectare, mai rămînînd de recoltat ştiuleţii de pe 45 800 hectare , 5 770 hectare în cooperativele agricole din judeţul Ialomiţa, 5 400 hectare în Olt, 4 700 hectare în Constanţa, 3 000 hectare la Tulcea, 2 900 hectare la Cluj. S-a încheiat şi recoltatul cartofilor pe 101 819 hectare, excepţie făcînd 107 hectare în Argeş, 77 hectare în Caraş-Severin, 42 hectare în Maramureş şi 24 hectare în Vîlcea. Dacă în zilele următoare cooperatorii din Bihor, Arad, Teleorman, Buzău vor recolta orezul de pe cele 100 hectare care au mai rămas, accelerînd şi treierişul, practic şi această lucrare va fi terminată. Viile — cu excepţia a 5100 hectare din judeţele Sibiu, Vîlcea, Caraş-Severin, Cluj, Mehedinţi, Sălaj, Timiş — sînt culese. Totul depinde acum de transportul şi preluarea rapidă a produsului în centrele de vinificaţie. Sîntem la sfîrşitul primei decade a lunii noiembrie, vremea s-a răcit, au căzut primii fulgi de zăpadă, iar pe 15 070 hectare sfecla continuă să nu fie scoasă : 1 900—2 000 hectare în judeţele Ilfov, Timiş, Dolj ; 1600 hectare in Buzău şi cite 400—1000 hectare în Arad, Botoşani, Covasna, Ialomiţa, Mehedinţi, Olt, Satu Mare, Suceava, Teleorman, Vrancea. Dar ceea ce este mai grav, pe cîmp au rămas netransportate 317 600 tone de sfeclă , 50 000 tone la Covasna, cite 30 000 tone în Timiş, Arad, Bihor, Braşov, 14 000 tone la Botoşani şi 12 000 tone la Suceava. Cauzele acestei stări de lucruri nesatisfăcătoare se află şi în cooperativele agricole, în modul în care a fost organizat şi s-a desfăşurat recoltatul. Dar, in cele mai multe cazuri, vinovate sunt fabricile de zahăr, centrele lor de preluare a sfeclei. încă de acum cîteva săptămini s-a indicat ca fabricile să preia în silozurile proprii toată producţia, lucru ce nu s-a realizat. Timpul este, de acum, foarte înaintat. Recolta care a mai rămas pe cîmp trebuie strînsă grabnic pentru a evita orice pierdere. Aceasta impune un ultim efort din partea lucrătorilor de pe ogoare, mobilizarea tuturor forţelor manuale şi mecanice la recoltat şi transportul producţiei. POVESTE CU STRIMBALEMNE Din satele Cozmeşti, Oţeleni, Hindreşti, Muncelu de Sus, Luncaşi şi altele, amplasate în perimetrul dintre oraşele Roman şi Paşcani, am primit zeci de scrisori de mulţumiri adresate lui Strîmbă lemne. Ce a făcut personajul nostru pentru locuitorii din aceste sate ? — O minune, ne spune tovarăşa Viorica Ştefănescu, directoarea şcolii din satul Cozmeşti. In cîteva zile de cînd e prin satele noastre, Strîmbălemne ne-a scăpat de o mulţime de necazuri : ne asigură de două ori pe lună buteliile cu aragaz, pe care le aduce cu propriile mijloace de la Paşcani. Pînă acum trebuia să mergem noi la Paşcani să le schimbăm ; cînd la magazinul sătesc nu se găseau chibrituri, el s-a făcut luntre şi punte şi le-a adus ; şi sare ne-a adus... Acum se ocupă de rezolvarea altor probleme, privind buna aprovizionare cu cele necesare sătenilor de pe meleagurile noastre... I-am adus la cunoştinţă lui Strîmbă-lemne mulţumirile locuitorilor din satele pomenite şi l-am întrebat : — Ai devenit un fel de cărăuş benevol. De ce faci toate acestea ? — Le fac pentru că cei ce sînt plătiţi să le facă uită că au această obligaţie. Cînd îşi vor aduce aminte, să le adresaţi lor mulţumirile trimise pe numele meu. Aşteptăm să primim şi altfel de mulţumiri. Pînă atunci îl felicităm şi noi pe Strîmbă-lemne pentru... această sesizare. D. TARNAUCEANU CĂRĂUŞUL BENEVOL Cineamatorismul la sat© Fină mai ieri erau necunoscuţi. E vorba, desigur, de cineamatori, cum singuri se denumesc, care în orele libere, aşa cum alţii pictează, scriu versuri sau citesc, — ard în focul creaţiei, consumînd (cînd o au !) sute de metri de peliculă. A fost de ajuns un prim festival al cineamatorilor pentru a ne releva, fără putinţă de tăgadă, că şi noi dispunem de o mişcare în această direcţie, că avem o micro-cinematografie de rezonanţă, ce a fost în stare să ofere privirilor publicului şi juriului peste 300 de filme cu subiecte diverse, cel mai lung nedepâşind 15 minute. © Cite subiecte nu au fost surprinse de aparatul de filmat ! Teme legate de procesul muncii, de istoria trecută şi prezentă a poporului, de educaţie, de cultură, de viaţa cotidiană au fost oglindite cu îndrăzneală şi bineînţeles cu mai multă sau mai puţină pricepere. In multitudinea de teme, viaţa satului şi-a găsit locul cuvenit, surprinsă însă, în majoritatea cazurilor, de către orăşeni , pentru că din păcate, timid, un singur cineclub sătesc s-a ivit deocamdată în concursul jubiliar din acest an. Cineamatorii din cluburi şi case de cultură au înţeles că viaţa satului le poate oferi numeroase teme — artistice şi mai ales documentare — şi n-au pregetat să se avînte intr-acolo, nu fără succes şi interes. De altfel, cineamatorii casei de cultură din Sînnicolaul Mare şi-au făcut bunul obicei de-a imortaliza orice eveniment mai deosebit consumat în satele din împrejurimi. Şi asta de multă vreme. Există astfel o cronică vie a acestei părţi a judeţului Păcat însă că aici, ca şi în alte locuri, nu se realizează acele „jurnale de actualitate" locale, care ulterior ar putea circula la cinematografele săteşti ce dispun de aparate de proiecţie de 16 mm. Cu ceva mai multă bunăvoinţă şi înţelegere, cu ceva mai multă peliculă afectată în acest scop s-ar realiza un lucru deosebit de eficient, practicat cu succes în alte ţări, dacă ar fi să numim, bunăoară, numai R. S. Cehoslovacă, unde cineamatorismul este mai dezvoltat. Membrii clubului casei de cultură a sectorului V din Bucureşti s-au deplasat în repetate rînduri în comuna Popeşti-Leordeni, au surprins aspecte din viaţa cooperatorilor, munca pe cîmp şi în sectorul zootehnic, sesizînd, desigur, şi unele deficienţe. Din păcate, realizatorii n-au ştiut (oare le-a arătat cineva?) cum să „rotunjească" secvenţele ŞERBAN RADULESCU (Continuare în pag. a 2-a) p aote de călătorie Armoniile Kievului înă la Kiev, trenul are de străbătut cale lungă printre şesurile ucrainene, nesfîrşite. De la fereastra vagonului privim în depărtări, peste oceanele de culturi. Satele sínt rare, iar în jurul gărilor este totdeauna forfotă. In așteptarea călătorilor sunt venite maşini, autobuze sau brişti, oameni cu şepci înalte, îmbrăcaţi în tradiţionalele robăşti. Sunt ţărani cu umeri laţi, robuşti, cu păr bălai care înfruntă adeseori ploile reci şi persistente. Acest peisaj rustic îl cunoşti aidoma din scrierile marilor condeieri ruşi. Dacă foarte multe din locuri au căpătat o înfăţişare nouă, firea oamenilor a rămas neschimbată. A rămas nealterată acea natură poetică, ospitalieră, comună şi ţăranului nostru, acea dispoziţie pentru povestirea parfumatăa unor întîmplari trăite cu toată intensitatea. Şi, iată că tot privind prin gări şi peste spicele lanurilor de porumb, ne apropiem de Kiev, de acest oraş ce ţi se întipăreşte adine în memorie din ziua cînd ai făcut prima cunoştinţă cu el. Prezenţa Niprului, cu lunca lui lată, creează oraşului un cadru feeric, ca un decor de teatru, în care se desfăşoară una din cele mai fascinante istorisiri dramatice. Oraşul se întinde şi pe un mal şi pe celălalt. Peste apele Niprului, poduri metalice de dimensiuni impresionante fac ca trenurile metroului să iasă din masivul unui mal şi după trecerea prin temporarul luminiş, sa pătrundă în pămîntul celuilalt versant. Kievul este oraşul parcurilor, al curţilor năpădite de podoaba coroanelor înverzite. Străzile largi, clădirile cu postamentul greu, de piatră. CONSTANTIN STRBU (Continuare în pag.e. da)