Satul Socialist, februarie 1970 (Anul 2, nr. 232-255)

1970-02-14 / nr. 243

Serele Codlea prezintă astăzi cunoscute şi o latură mai de bucureşteni pentru producţia de flori ne puţin cunoscută a activităţii lor : cultura cas­traveţilor satul securist 1 ANUL II Nr. 243 Smbătă 14 FEBRUARIE 1970 6 pagini — 30 bani • Cu prilejul aniversării eliberării oraşului Budapesta de sub ocupaţia hitleristǎ, ambasadorul Republicii Populare Ungare la Bucureşti, Ferenc Martin, a oferit joi un cocteil. Au participat Dumitru Popa, membru al Comitetului Exe­cutiv al C.C. al P.C.R., prim-secretar al Comitetului munici­pal Bucureşti al P.C.R., primarul general al Capitalei, ge­neral-colonel Ion Ioniţa, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., ministrul forţelor armate, Con­stantin Statescu, secretarul Consiliului de Stat, Corneliu Mânescu, ministrul afacerilor externe, Vasile Vlad, şef de secţie la C.C. al P.C.R., generali şi ofiţeri superiori, partici­panţi români la luptele pentru eliberarea Budapestei, con­ducători ai unor instituţii centrale şi organizaţii obşteşti. • Petre Tanasie, ambasadorul extraordinar şi plenipo­tenţiar al Republicii Socialiste România in Ceylon, a pre­zentat guvernatorului general, William Gopan­awa, scriso­rile de acreditare. • Cornel Burtică, ministrul comerţului exterior al Repu­blicii Socialiste România, şi membrii delegaţiei eco­nomice guvernamentale române au fost primiţi la 11 februarie de alteţa sa şeicul Jaber al Ahmed al Jaber al Sabah, prinţ moştenitor şi primul minstru al statului Kuweit. În cursul discuţiilor au fost abordate probleme de interes reciproc. • La Casa ofiţerilor din Minsk a avut loc solemnitatea în cadrul căreia Ion Ciubotaru, însărcinat cu afaceri ad-inte­­rim, şi colonel Cornel Berar, ataşatul militar aero şi naval al Republicii Socialiste România în U.R.S.S., au înmînat unor generali şi ofiţeri superiori sovietici medalii româneşti con­ferite pentru participarea lor la eliberarea ţârii noastre de sub jugul fascist. EVENIMENTE ale. Secţia de mecanizare : ce este, ce va face ? într-o anchetă publicată cu pu­ţin timp în urmă am preze­ntat o sumă de puncte de vedere despre felul în care secţiile de mecani­zare îşi definesc profilul şi se în­cadrează în principiile noi de cola­borare pe tărâmul producţiei cu cooperativele agricole deservite. La sugestia interlocutorilor cu care am organizat precedenta anchetă, am pus în discuţia unor cadre cu munci de răspundere din Ministe­rul Agriculturii şi Silviculturii, din direcţiile agricole judeţene şi din întreprinderile de mecanizare, o altă problemă şi anume : cum ve­deţi funcţionarea secţiei ca sec­tor mecanic al cooperativei ? Re­­dînd părerile participanţilor la an­chetă, vom înfăţişa şi unele puncte de vedere divergente, lucru firesc pentru că procesul definirii activi­tăţii se realizează îndeosebi prin intermediul practicii. — Iar deocamdată — ne spunea Inginerul Gheorghe Gheorghe, di­rector în Ministerul Agriculturii şi Silviculturii — practica pe care o avem ne permite să conturăm a­tribuţiile, să le direcţionăm, nici­decum să le definitivăm. Ca sector mecanic al cooperativei, secţia de mecanizare va trebui să execute pentru aceasta o serie de lucrări pe care nu le efectua înainte vreme. Socot că merită să reţină atenţia sarcinile ce ne revin în mecaniza-O interesantă discuţie pe tema: CUM TREBUIE SA SE ACŢIONEZE, CE PROBLEME SE CUVIN ÎNCĂ LĂMURITE PEN­TRU CA SECŢIILE I.M.A. SĂ-ŞI ÎNDEPLINEASCĂ EXEMPLAR NOUA FUNCŢIE DE SECTOARE MECANICE ALE COO­PERATIVELOR AGRI­COLE rea lucrărilor în fermele zooteh­nice, cele de reparare şi întreţine­re a diverselor utilaje, proprietatea unităţii deservite. De asemenea, cade în obligaţia secţiei şi efec­tuarea oricărei lucrări mecanice solicitate de cooperativă. — De altfel, noi am efectuat şi pînă acum asemenea lucrări — in­tervine George Munteanu, inginer coordonator la I.M.A. Tulcea. S-ar putea spune că nu ne lipseşte ex­perienţa. — Diferenţa între situaţia ante­rioară şi cea de acum e cu totul alta — ţine să precizeze tovarăşul Gheorghe. înainte întreprinderea repara unele utilaje în cooperati­ve ca un act, i-aş zice — de bună­voinţă. Acum va face acest lucru în aceleaşi condiţii de obligativi­tate ca şi semănatul, bunăoară. Problema care se pune, şi spre care merită să îndreptăm discuţia, aş formula-o astfel : ce căi, ce mij­loace ne stau la dispoziţie pentru îndeplinirea noii sarcini ? — Un fapt mi se pare în afara oricărei discuţii. Noi, în judeţul Mehedinţi — relatează inginerul Ion Floricică, director adjunct al direcţiei agricole — nu prea avem ateliere la secţii. Utilajul propriu ni-1 reparăm fie la sediile între­prinderilor, fie cu ajutorul atelie­relor mobile. Primind sarcina de sector mecanic al cooperativei, secţia trebuie să-şi creeze neapă­rat atelier. — De ce neapărat ? — întreabă inginerul M. Petrovici de la I.M.A. Hărman. Cu asentimentul consi­liilor de conducere, pot fi folosite atelierele, utilajele şi chiar forţa de muncă ce aparţine cooperati­velor. Şi aceasta nu numai atunci cînd efectuăm reparaţii pentru cooperativă. O putem face şi pen­tru repararea maşinilor proprii, în Ţara Birsei, unde funcţionează I.M.A. Hărman, multe cooperative au ateliere excelent dotate. Dacă nu privim lucrurile îngust depar­tamental, ci avem în vedere eco­nomia naţională ca un tot unitar, ni se pare a fi risipă de fonduri ca în asemenea unităţi să creăm ateliere paralele. Ing. ADELA CUMPANASU MARCEL CALIANU (Continuare în pag■ a 5-a) M­arginalii Una din problemele asupra cărora stăruinţa nu e nicioda­tă de prisos este aceea care priveşte relaţiile dintre indi­vid şi societate. Discuţia ur­măreşte pe de o parte distruge­rea şi înlăturarea concepţiilor vechi care, precum se ştie, au o anumită virulenţă, pe de al­tă parte, promovarea acelor principii care stau la baza orînduirii noastrte socialiste. Să-i atragem atenţia cititoru- Măsura actelor noastre lui că filozofia marxistă şi a­­pariţia sistemului de state so­cialiste au zdruncinat din te­melii normele eticii burgheze, capitalismul se vede confrun­tat la el acasă cu o seamă de fenomene cunoscute sub de­numirea de mişcări contesta­­toare. Indiferent de mobilul lor imediat, aceste m­işcări de­nunţă în fond aceeaşi racilă : caracterul anacronic, îmbă­­trînit şi antiuman al relaţii­lor individ-societate în lumea capitalistă. NICOLAE JIANU (Continuare în pag. a 2-a) ее® Citiți în­­ pag. a V l-a rubrica noastră OAMENII DESPRE DURERILE LOR • 24 km pentru o con­sultaţie • Un stomatolog care rupe coastele unui om . O clădire goală, dar dispensar nu se înfiinţează din lipsă de... spaţiu In secţia de mecanizare, vopsi­rea tractoarelor este ultima o­­peraţie înaintea începerii cam­paniei agricole de primăvară Foto : AGERPRES © © Ф 6 © Toţi cei care muncesc ogorul ştiu că în toamnă vremea nu a fost prielni­că răsăririi griului. N-au fost precipitaţii, pămîntul era secătuit de apă de se­ceta din primăvară şi vară. Am intrat în iarnă cu suprafeţe pe care griul nu răsărise sau era slab înfrăţit. Controlul riguros, săp­­tămînal, al fiecărei parce­le este de acum o sarcină de capitală importantă pentru toţi specialiştii din unităţi, pentru preşedinţi, pentru brigadieri. Şi nu doar pentru a înregistra pasiv suprafeţele cu grîu nerăsărit sau slab înfră­ţit. Mai întîi prentru că, aşa cum precizează Minis­terul Agriculturii şi Silvi­culturii, se impune fertili­zarea cu prioritate a cul­turilor de grîu intrate în iarnă într-o stare de ve­getaţie corespunzătoare, şi a celor cu perspective de producţie bună. Reco­mandarea porneşte de la raţionamentul că folosirea cu precădere a îngrăşă­mintelor la culturile care se prezintă bine va con­duce la un spor de pro­ducţie care va putea aco­peri pierderile de pe cele­lalte suprafeţe. Prin a­ceasta nu se înţelege, fi­reşte, o intervenţie exclu­sivă, unilaterală. Griul de pe mari suprafeţe poate fi ajutat să ajungă bine pînă la faza de recoltare şi să dea recolte bune, prin acţiuni operative şi bine organizate pentru spargerea crustei, depis­tarea şi distrugerea foca­relor de dăunători, scur­gerea apelor care băltesc, în judeţul Bacău, la un prim control au fost iden­tificate suprafeţe însu­­mînd circa 2 000 de hec­tare pe care griul este ne­răsărit sau slab înfrăţit. La cooperativa agricolă din Parincea, inginerii Eufrosina şi Nicolae Ro­man, împreună cu briga­dierii şi şefii de echipă, au constatat că din cele 974 hectare însămînţate cu grîu doar pe 460 hec­tare cultura răsărise co­respunzător. Controalele făcute de cooperatorii din Ungureni au arătat că şi la ei starea de vegetaţie este nemulţumitoare. Doar pe 120 hectare din 560 însămînţate în toamnă griul îşi arată peria deasă şi verde a firelor bine în­frăţite. Pe 55 hectare nici nu a răsărit. Cum, după topirea zăpezii, apele băl­tind au început să ame­ninţe cu sufocarea plante­lor, cooperatorii de la Pa­rincea şi Ungureni au trecut de urgenţă la săpa­rea de şanţuri de scurge­re. In acelaşi timp, pe so­lele cu grîu mai slab în­frăţit s-a trecut la ad­ministrarea suplimentară a azotatului de amoniu. VASILE IOSIF (Continuare în pag. a 5-a) CUNOAŞTEŢI STAREA DE VEGETAŢIE A GRIULUI ? Parcul Uzinei de autocamioane Braşov. La fiecare opt minute, pe poarta uzinei de la poale­le Tîmpei porneşte pe drumuri­le ţârii un nou autocamion ro­mânesc ŢĂRĂNIMEA, o puternică forţă de progres între forţele sociale de bază ale progresului economic şi social al ţării, la loc de frunte se înscrie ţărănimea, în strînsă unitate şi a­­lianţă cu clasa muncitoare, clasă conducătoare . în stat, ţărănimea aduce o contribuţie tot mai mare la realizarea sarcinilor constrite- GHEORGHE ILIE lector universitar ţiei socialiste, la sporirea bună­stării întregului popor. Cooperativizarea agriculturii şi generalizarea relaţiilor socialiste de producţie au transformat ţără­nimea într-o clasă omogenă şi u­­nitară, într-un factor hotărîtor al transformării societăţii noastre, al înaintării ei nestăvilite pe calea progresului multilateral, material şi spiritual. Crearea şi dezvoltarea unei pu­ternice industrii, îndeosebi a in­dustriei constructoare de maşini, electrificarea ţării, dezvoltarea in­dustriei chimice au permis statului să acorde agriculturii un sprijin multilateral. Numai în primii trei ani ai actualului cincinal au fost investite în agricultură 20 miliar­de lei, la care se adaugă peste 9 miliarde lei investiţii din fon­durile proprii ale cooperativelor agricole. Eforturi şi mai mari vor fi fă­cute în viitorul cincinal pentru dezvoltarea înzestrării tehnice a agriculturii, integrării ei organice în ansamblul economiei naţionale, ca ramură de bază. în Directivele Congresului al X-lea al partidului se prevede un volum de inves­tiţii de 60 miliarde lei din bugetul de stat, la care se adaugă circa 20 miliarde din fondurile proprii ale cooperativelor agricole. Indus­tria va produce o gamă de maşini diversificată, necesară mecanizării complexe a lucrărilor agricole, va furniza circa 2,5 milioane tone în­grăşăminte chimice anual. Se va acorda o atenţie sporită lucrărilor de hidroamelioraţii, pe primul plan fiind înscrise irigaţiile. Toate aces­te eforturi materiale vor duce la o sporire considerabilă a produc­ţiei agricole ; la sfîrşitul anului 1975 urmează să se obţină apro­ximativ 17,5—18,5 milioane de tone de cereale, 4 milioane tone de le­gume, volumul producţiei zooteh­nice va creşte cu 25—28 la sută comparativ cu 1970. Participarea cu un volum sporit de valori materiale la circuitul e­­conomic, integrarea mai organică a sectorului cooperatist în ansam­blul economiei naţionale constituie principala îndatorire socială a ţă­rănimii. în sporirea rolului social al ţă­rănimii, atribuţii complexe revin uniunilor cooperatiste agricole, ca organizaţii proprii ale ţărănimii. Ele coordonează eforturile ţărani­lor cooperatori pe scară locală şi naţională, în vederea rezolvării problemelor de interes comun, e­­conomic, social şi cultural, mij­locesc desfăşurarea relaţiilor de schimb, comerciale şi financiare dintre cooperativele agricole şi or­ganizaţiile de stat. Prin interme­diul lor se realizează relaţiile eco­nomice de alianţă, în ambele sen­suri, dintre clasa muncitoare şi ţărănime. An de an vin în agricultură contingente tot mai numeroase de cadre calificate — ingineri, teh­nicieni, mecanizatori. La sfîrşitul anului 1968 existau în agricultură 14 800 specialiști, 14 500 cadre cu (Continuare în pag. a 2-a) Oricîtă bunăvoinţă ai avea, în­tr-o zi, două, sau chiar într-o săp­­tămînă, nu poţi cunoaşte la per­fecţie problemele unui sat, oame­nii de aici, preocupările, bucuriile şi micile lor necazuri. Cei mai au­torizaţi să-şi spună părerea sînt cei care trăiesc şi muncesc la sat. Acesta este şi motivul principal, pentru care în fiecare dimineaţă răsfoim atent scrisorile sosite de la corespondenţii noştri voluntari, a­­devăraţi cronicari ai faptului cu­rent. Cu poşta de ieri am primit mai multe scrisori care se referă la oa­menii puşi să vegheze asupra să­nătăţii sătenilor. Demn de menţio­nat este faptul că multe scrisori încep cu : „Avem un dispensar nou", „De curînd la dispensarul nostru a sosit aparatură moder­nă", „Medicul a împlinit 10 ani de cînd lucrează în satul nostru" etc. Sînt însă şi scrisori în care cores­pondenţii voluntari ridică o seamă de probleme care se cer a fi stu­diate cu atenţie de către organele sanitare judeţene şi chiar de mi­nisterul de resort. De cîţiva ani, medicul Paul Ste­­lea, împreună cu soţia, tot medic, cu doi copii, s-au stabilit definitiv în comuna Găujani, judeţul Ilfov. Cei doi soţi au socotit această so­luţie drept cea mai bună, întrucît medicină nu se poate practica în­tre două curse spre Bucureşti, îm­preună îşi îndeplinesc datoria de apărători ai sănătăţii oamenilor muncii de la sate. Totuşi, cores­pondentul nostru apreciază că sa­tul ar trebui să ofere intelectuali­­ i. GHEORGHIȚA (Continuare în pag. a 2-a) PAGINA a III-A FOAIE PENTRU INIMĂ ȘI MINTE PAGINA a IV-a Actualitatea politică Apăsătorul coşmar al americii Sunt, se petrec lucruri greu de înţeles uneori: în Statele Unite se vorbeşte tot mai mult de retragerea din Viet­nam. Este o cerinţă impusă de raţiune, de bunul simţ elementar, dictată de starea de fapte de pe teatrul de operaţii. Se vorbeşte de retragere, stabilindu-se termene calendaristice şi cifre reprezentînd contingentele ce urmează să pără­sească Vietnamul, dar nu şi­­ sfîrşitul războiului. A apărut în sfîrşit, un termen — „vietnami­zarea", folosit ca paravan al inter­venţiei americane şi care nu este după cum sublinia recent senato­rul George Mc­­Govern, nimic alt­ceva decit o „politică menită s ascundă americanilor eșecul tors al angajamentului militar ameri­can în afacerile poporului vietna­mez“. Că lucrurile stau așa, că proiec­te de „vietnamizare" a războiuri înseamnă de fapt prelungirea con­flictului, iar nu curmarea lui, reie­se, între altele, şi din faptul c bugetul militar al Statelor Unit pe exerciţiul financiar 1970, pre­vede la capitolul Vietnam o creş­tere de la 300 la 450 milioane do­lari. în plus, aliaţilor S.U­ A, car participă la acest război li se va acorda, de asemenea, 3,162 miliar­de dolari. Greu de înţeles rămîne însă fap­tul că toate acestea vin în fla­grantă contradicţie cu acţiunile in­treprinse în însuşi sinul Adminis­traţiei­­ Statelor Unite. De cîtva timp în Comisia pentu problemele externe se duc aprinși dezbateri­i asupra politicii S.U.A N. POPESCU-BOGDANESTI (Continuare în pag. a 6-a) - POVESTE CU STRÎMBA-LEMNE -STRl­lM ■ LEMNE,СШ SUtimi MOBILA? Strîmbă-lemne a pri­mit o invitaţie de la lo­cuitorul Victor Bijică din comuna Bengeşti-Gorj. îl chema să vadă, că d-aia-i Strîmbă-lemne, ce mobilă strîmbă a cumpărat. Îna­inte de a-i desface amba­lajul, valora 6 340 lei. Du­pă ce i-a desfăcut amba­lajul, care a costat şi el 182 lei, a constatat că mo­bila nu valorează nici... două parale. Strîmbă-lemne s-a pre­zentat la faţa locului şi a constatat următoarele : 1. Diferenţa de culoare în­tre piese ; 2. De la patul studio lipseşte partea lem­noasă pe care se aplică tapiţeria spătarului ; 3■ La toaletă, în loc de ramă pentru oglindă, a fost fo­losită o uşă veche pe care se cunoaşte şi locul unde a fost montată broasca ; 4. Uşa din mijloc de la şi­fonier nu are opritori ; 5. Furnirul deslipit pe di­ferite porţiuni la uşa din dreapta ; 6. Uşa şifonieru­lui este strîmbă. După ce a făcut aceste constatări, Strîmbă-lem­ne a întrebat pe Victor Bijică : „Cine zici că a lu­crat mobila ?“. „C.E.I.L.-Constanța, ca­re n-a răspuns nici pînă în prezent la sesizarea mea, făcută la data de 14 noiembrie 1969“. Auzind acestea, Strîmbă-lemne a plecat grăbit spre Con­stanţa. Ce-o fi făcut la Con­stanţa ? Aşteptam să ne informeze conducerea combinatului respectiv. ROMEO POPESCU

Next