Satul Socialist, august 1970 (Anul 2, nr. 385-409)

1970-08-08 / nr. 391

SAISI SOCIALIST ANUL II Nr. 391 SIMBĂTĂ 8 AUGUST 1970 6 pagini — 30 bani • Joi la amiază a sosit in Capitală o delegaţie de acti­vişti ai P.C.U.S., condusă de tovarăşul I. I. Jemerov, prim­­adjunct al şefului secţiei construcţii a C.C. al P.C.U.S., care, la invitaţia C.C. al P.C.R., va face o vizită de schimb de experienţă în ţara noastră. • În şedinţa de joi a Comitetului pentru dezarmare, şe­ful delegaţiei române, ambasadorul Ion Datcu, a consacrat intervenţia sa problemelor deceniului dezarmării (1970—­ 1980), proclamat la cea de-a XXIV-a sesiune a Adunării Ge­nerale a O.N.U. EVENIMENTE El a arătat că însemnătatea deosebită pe care România o atribuie programului deceniului derivă din poziţia sa fermă în favoarea dezarmării generale şi, înainte de toate, a de­zarmării nucleare.­­ La invitaţia Uniunii Scriitorilor, a sosit în ţara noastră scriitorul sovietic Oleş Goncear, secretar al Uniunii Scriito­rilor din R.S.S. Ucraineană. În timpul şederii în România, oaspetele sovietic se va întîlni cu scriitori români şi va vizita instituţii de cultură. A Joi a avut loc la Paris cea de-a 78-a şedinţă a Confe­rinţei cvadripartite în problema vietnameză. înainte de în­ceperea şedinţei, noul şef al delegaţiei americane, amba­sadorul David Bruce, care a participat prima oară la lu­crările conferinţei, a declarat presei că prezenţa sa „nu des­chide o nouă fază" a convorbirilor cvadripartite. PENTRU CA LA IARNĂ „CĂMARA" ZOOTEHNIEI SĂ FIE PLINĂ • încheiaţi grabnic semănatul calornri succesive ! Recoltaţi şi depozitaţi cu grijă virajele ! Sîntem într-o perioadă în care se hotărăşte în extrem de mare măsură nivelul producţii­lor de lapte şi carne pe care le vom obţine în toamna şi iarna ce vine. Afirmăm acest lucru întrucît, în prezent, pe ogoare se desfăşoară în paralel re­coltarea fînurilor şi însâmînţa­­rea culturilor succesive, pentru nutreţ. Cu toate succesele înregis­trate în unele unităţi se constată că, în general, la realizarea grabnică a acestui obiectiv ma­jor nu sunt concentraţi toţi oa­menii valizi din cooperative, nu sunt exploatate la întreaga ca­pacitate toate mijloacele meca­nice, ceea ce face ca ritmul în­­sâmînţârii culturilor succesive şi al adunării şi conservării fî­nurilor să fie lent, să existe pe­ricolul pierderii unor impor­tante cantităţi de furaje. Iată ce ne transmit doi din­tre corespondenţii noştri ! Repaus la timpul zorului Cooperativele agricole de pro­ducţie din judeţul Constanţa se află într-o situaţie fără precedent, nici­cum îmbucurătoare , ele îngroaşă rîndurile unităţilor rămase în urmă cu însămînţarea culturilor duble. Spuneam fără precedent, pentru că atît în primăvară, la semănat, cit şi în perioada recoltării păioaselor, unităţile din această zonă au reuşit să încheie printre primele din ţară campaniile agricole respective. Explicaţia — evident cea reală — este toropeala ce i-a cuprins, în preajma încheierii acţiunii de re­coltare a griului, pe lucrătorii di­recţiei agricole şi ai uniunii coope­ratiste, pe unii directori, ingineri şefi, maiştri şi şefi ai secţiilor I.M.A., pe diferiţi specialişti şi membri ai consiliilor de conducere. Numai aşa se explică f­aptul că sar­cinile suplimentare la planurile de însămînţare a culturilor succesive, recomandate de Ministerul Agri­culturii, au rămas multă vreme în­chise în sertarele direcţiei agri­cole. Cum era de aşteptat, atmos­fera aceasta de repaus a contami­nat şi unităţile care trebuiau să execute lucrările. Un raid efectuat în ziua de 4 august în raza I.M.A. Topraisar a dovedit-o din plin. Directorul acestei unităţi — Petre Mirea — şi-a luat concediu de o­­dihnă şi a plecat la munte, imediat după încheierea recoltării. La rîn­­dul său, dispecerul întreprinderii, împreună cu şeful secţiei de la Cumpăna, Gheorghe Bratu, se cin­steau la bufet, în plină zi, la ora 17, în vreme ce pe câmp situaţia stătea cam aşa : pe întreaga rază de activitate a întreprinderii, din 2 380 hectare prevăzute fuseseră însămânţate doar 1 500, iar din 5 389 hectare care trebuiau arate, plugurile brăzdaseră numai 2 700. Sunt cooperative în raza acestei în­treprinderi — Biruinţa, Moviliţa şi Bărăganul — unde majoritatea su­prafeţelor care urmează a fi arata şi însămînţate sunt încă neelibe­rate de paie. Poposim la cooperativa din To­praisar, localitate unde se află şi sediul întreprinderii de mecanizare. Nici aici situaţia nu este strălu­cită. De ce ? — întrebăm. — „Din cauza organizării foarte slabe a muncii mecanizatorilor. Vina — ni se spune — o poartă conducerea secţiei, a întreprinderii. Tocmai în această perioadă, de la secţia noas­tră din Topraisar au fost trimise în alte unităţi 4 tractoare". Este un motiv, dar chiar şi în asemenea condiţii, dacă mecanizatorii, aju­taţi de inginerul-şef, şi-ar fi organi­zat mai bine lucrul nu s-ar fi sim­ţit, poate, lipsa maşinilor respec­tive, aşa cum, de altfel s-a întîm­­plat în campania de recoltare. Dar cine să se ocupe de aceste probleme ciar înşişi organizatorii direcţi te odihnesc . Asemenea aspecte — tractoare la odihnă, paie pe cîmp, rezultate cu totul necorespunzătoare la în­­tăminţarea culturilor duble — sunt de semnalat în multe unităţi agri­cole din judeţ. Deseori, pentru a se justifica această situaţie se aduce GH. MIHAESCU Satului socialist* (Continuare in pap. a 5-a) Reportaj de buzunar Se ştie că la sistemul hidro­energetic de la Porţile de Fier vor lucra în final şase agregate uriaşe pentru produ­cerea curentului electric. Pri­mul dintre ele a şi fost mon­tat şi a intrat în seria de probe tehnologice întîi la uscat, apoi cu apă. In momentul cînd scriem aceste rînduri, agrega­tul şi-a început probele cu apă, fără sarcină electrică. In cinstea zilei de 23 August, se FĂT FRUMOS prevede ca el să intre în func­ţiune completă, producînd pri­mele cantităţi de curent elec­tric. Aşa cum spun muncitorii şi tehnicienii care lucrează pe acest şantier de o mare însem­nătate pentru dezvoltarea eco­nomiei patriei noastre, intra­rea în producţie a primului agregat din seria de şase a centralei din sectorul româ­nesc a barajului va constitui cel mai frumos prinos de mun­că şi creaţie pe care harnicii constructori de la Porţile de PETRU TOLVADIA (Continuare în pag. a 2-a) t/WWWWWWWW EXISTA UN TERMEN DE PUNERE ÎN FUNCŢIUNE A COMPLEXELOR INTERCOOPERATISTE. PE ŞANTIERUL DV. VA FI RESPECTAT? RĂSPUNDERILE SE PASEAZĂ, IAR LUCRĂRILE STAU PE LOC Cunoscînd că modernizarea creş­terii animalelor este calea sigură spre producţii şi venituri mari, a­­dunările generale a numeroase co­operative agricole din judeţul A­­rad au hotărît aderarea unităţilor lor la asociaţii intercooperatiste cu profil zootehnic. Astfel au fost constituite şase asociaţii care şi-au propus să construiască tot atîtea complexe zootehnice de tip indus­trial. Cinci asociaţii vor exploata complexe de creştere şi îngrăşare a porcilor şi vor livra 102 000 de porci pe an. Cea de a şasea asociaţie constru­ieşte un complex de îngrăşare a mieilor. Capacitatea : 30 000 de a­D. CTTU din centrala Băncii Agricole (Continuare în pag. a 6-a) L După încheierea recoltatului mecanizatorii secţiei din Coşe­­reni-Ilfov şi-au concentrat toate forţele la însămînţarea culturi­lor succesive Un moment important al pre­luării griului la baza de recep­ţie din Buzău, recoltarea pro­belor pentru analizele de labo­rator Foto : N. RUSU VVW^^^AAAAAAI OMOGENIZAREA SOCIALA-proces logic al dezvoltării societăţii noastre socialiste GHEORGHE ILIE lector universitar Omogenizarea socială, apropierea şi integrarea tuturor claselor şi păturilor sociale de oameni ai muncii într-o forţă unică în jurul Partidului Comunist Român repre­zintă una din trăsăturile funda­mentale ale evoluţiei societăţii ro­mâneşti contemporane. Posibilita­tea reală şi practică a procesului de omogenizare socială şi-a croit drum o dată cu desfiinţarea clase­lor exploatatoare şi lichidarea ex­ploatării omului de către om. Pe fundalul marilor transfor­mări înnoitoare ce s-au produs în baza economică a societăţii, în via­ţa socială şi politică, în procesul revoluţiei şi construcţiei socialiste, au avut loc schimbări radicale în structura populaţiei ţării noastre, în natura şi rolul claselor şi pătu­rilor sociale, în relaţiile dintre ele. Promovarea şi generalizarea proprietăţii socialiste asupra mij­loacelor de producţie a declanşat, pe multiple planuri, un proces de apropiere şi unitate a forţelor so­ciale ale societăţii, care se reflectă pe de o parte în consolidarea alian­ţei muncitoreşti-ţărăneşti, iar pe de altă parte în realizarea coeziu­nii şi unităţii social-politice a tu­turor celor ce muncesc. Poziţia, în esenţă egală, faţă de mijloacele de producţie a tuturor oamenilor muncii, dubla lor cali­tate — de proprietar şi de produ­cător al bunurilor materiale şi spi­rituale — determină comunitatea de interese fundamentale şi aspi­raţii, unitatea lor de voinţă şi de acţiune în înfăptuirea programu­lui de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate. In etapa actuală, direcţiile prin­cipale şi ritmul prefacerilor sociale sunt determinate de dezvoltarea şi perfecţionarea bazei tehnico-mate­­riale a societăţii, a relaţiilor de producţie şi sociale, de ridicarea nivelului cultural şi tehnic al în­tregii populaţii. Procesul de indus­trializare socialistă a ţării, raţiona­la repartizare pe teritoriu a for­ţelor de producţie, dezvoltarea ar­monioasă şi echilibrată a tuturor judeţelor şi localităţilor ţării gene­rează o continuă mobilitate în in­teriorul claselor şi grupurilor so­ciale mari, cit şi o diminuare trep­tată, dar continuă, a deosebirilor esenţiale dintre ele. Industrializa­rea socialistă aduce modificări sub­stanţiale în raporturile dintre ra­murile principale ale economiei, dintre industrie şi agricultură, din­tre acestea şi sfera serviciilor. Greutatea specifică a Industriei în crearea venitului naţional era în 1969 de 52 la sută, faţă de 27 la sută, cît revenea ramurilor agricul­turii şi silviculturii. Acestor mutaţii le corespund schimbările importante ce au Ioc In raporturile numerice dintre cla­se, în ce priveşte locul şi rolul lor In viaţă socială. După datele recen­t Continuare in pag. a 2-a) CITIŢI ÎN PAG. A 3-A: DOBROGEA ÎŞI CONTINUĂ MARŞUL Reportaj de PETRU VINTILĂ O memorabilă victorie a poporului român, con­structor harnic şi talentat al socialismului, a consti­tuit-o cooperativizarea agriculturii. Se ştie, prima re­giune cooperativizatâ a fost Dobrogea. Dar pâmîn­­tul dintre Dunăre şi mare, odinioară înapoiat din punct de vedere industrial, agricol şi cultural, a cu­noscut în anii noştri o dezvoltare rapidă, multilate­rală şi armonioasa, întocmai ca toate celelalte zone ale ţării. Platformele industriale de la Constanţa, Medgidia sau Tulcea au corespondenţe egale în forţă, tinereţe şi amploare pe Valea Trotuşului şi a Mureşului, la Craiova, Tr. Măgurele şi Piteşti, la Ora­dea şi Galaţi. Pretutindeni în ţară, construcţia socia­listă a cunoscut în cei 26 de ani de la Eliberare un ritm fără precedent, şi acest ritm, acest marş impe­tuos, continuă cu forţe sporite. Pâmîntul dintre Du­năre şi mare constituie în acest sens doar un exem­plu pe care îl decupăm şi îl înfăţişăm ca o ilustrare convingătoare a construcţiei socialiste pe plan na­ţional, ca o dovadă a uriaşului efort constructiv la care este prezentă fiecare părticică din pâmîntul scump al patriei noastre. CITIŢI ÎN PAG. A 4-A: PE MUREŞ, TIRNAVI ŞI SOMEŞ CURGE DIN NOU TORENTUL ТИТЛ COMPETENŢĂ PROFESIONALĂ, dar şi o demnă ţinută morală Antichitatea greacă, cu fascina­ţia artei şi gîndirii sale, cu gestu­rile sale uimitoare — unele tot atît de memorabile ca marile crea­ţii — ne-a lăsat şi un caz celebru de „lezmajestate"... şcolară : un elev îşi insultă profesorul. Elevul se numea Alcibiade, viitorul mare om politic şi general atenian, iar motivul reacţiei sale îl constituia faptul că profesorul nu avea în biblioteca sa nici un volum de Homer. Incompatibilă, fireşte, cu etica raporturilor profesor-elev, mani­festarea pare izvorîtă din admira­ţia neţărmurită pentru opera poe­­tului-rege, a cărui lectură ne produce şi astăzi — cum spune Marx — „o plăcere artistică ine­galabilă". Dar, trecînd peste acest aspect, gestul păstrează, peste se­cole, semnificaţii de simbol. In ochii elevului, dascălul, îndrumă­torul primilor săi paşi în viaţă, reprezintă stma, chintesenţa celor mai înalte calităţi şi virtuţi uma­ne. Spiritul critic al tînărului, în­setat de valori supreme, dar departe încă de adînca şi înţe­leaptă înţelegere a complexităţii firii omeneşti, nu poate ierta men­torului său moral nici cea mai mică abatere de la ceea ce con­sideră el, pe drept cuvînt poate, că alcătuieşte idealul perfecţiunii. Reacţie normală, firească, mai ales dacă avem în vedere necesitatea fundamentală a tinerilor de a-şi călăuzi viaţa, comportarea, fap­tele, după un model, pe care-l ridică adeseori pînă la cel mai înalt rang. Şi, în marea majoritate a cazurilor, modelul de persona­litate umană ales este unul dintre învăţătorii sau profesorii tînăru­lui. Intr-o anchetă, întreprinsă cu cîtva timp în urmă printre elevii din judeţul Gorj, la întrebarea „Ce model ţi-ai ales în viaţă ?“, din 146 elevi chestionaţi, 119, repre­­zentînd circa 81 la sută, au indi­cat unul dintre profesorii pe care i-au avut de-a lungul anilor, sau pe care îi au în prezent Motiva­ţiile prin care-şi justificau alege­rea evidenţiază criteriile pe care se întemeiază preferinţele : talent şi competenţă profesională, inteli­genţă şi grad de cultură, căldură sufletească şi virtuţi morale. „Mo­delul pe care mi l-am ales în viaţă — declara eleva Daniela Popescu, din clasa a VIII-a a Liceului din Valea Sadului — îl întruchipează tovarăşa profesoară Maria Horho­­ianu. M-a impresionat la dînsa căldura sufletească şi bogăţia cu­noştinţelor, grija şi dăruirea cu care ne îndrumă paşii. De la dînsa am învăţat să fiu cinstită şi corectă, să iubesc munca şi să-i simt satisfacţiile". De bună seamă, cele relatate mai sus aduc în discuţie eficienţa şi calitatea orelor de dirigenţie în care colocviile despre ideal vor trebui dirijate în sensurile nece­sare şi folositoare societăţii, ilus­ D. ATANASIU (Continuare in pag. a 2-a) ­ Mai ceva decit căratul nucilor cu ţăpoiul A intîlnit Strîmbă lemne cooperatori care au devenit adevăraţi specialişti în me­seria de crescători de ani­male. Munca lor e măsurată în tone de carne, lapte. Dar a întîlnit şi pe unii care se cred tare pricepuţi, ştiu to­tul şi nu mai au de învăţat nimic. Şi cum trecea el într-o zi prin Budacu de Jos, judeţul Bistriţa-Năsăud, îl întîlneşte pe Avram Lupescu care toc­mai băgase vacile, vreo 120, în trifoi. Cum se pricepe şi el puţin la animale, drume­ţul i-a spus îngrijitorului să scoată vacile din trifoi că alt­fel... abatorul le mănîncă. — Pe mine mă înveţi ? a răspuns Lupescu şi şi-a vă­zut de ale lui. Seara, Strimbă-lemne a a­­flat că 42 de vaci trecuseră pe altă lume. Toţi îngrijitorii de anima­le care pretind că îşi cunosc cît de cît meseria ştiu că ureea se administrează în hrana animalelor nu cu ca­rul, ci cu cîntarul. Ştie şi Ion Tom­a de la cooperativa din Hezeriş, judeţul Timiş, dar e mai comod să pui cu lopata ureea, mai ales cînd îţi stă la discreţie. Ce a ur­mat ? Lotul lui de 12 vaci s-a redus la jumătate într-o singură zi. Să arunci nucile cu ţă­poiul în pod sau să sui vaca în fînar ca să mănînce sint nişte nimicuri pe lîngă ce fac alţii. Mai în glumă, mai în serios, Strimbă-lemne i-a spus unui îngrijitor, cam ne­priceput în meserie, că e mai uşor să arunci vacile în fîn­­tînă ca să se adape, decit să munceşti pentru a le scoate apă. Aşa ceva i-a spus lui Chiţu Ion de la cooperativa agricolă din Feldioara, jude­ţul Braşov. Pentru domesti­cirea vacilor mai recalcitran­ ! POVESTE CU STRÎMBA-LEMNE te, acesta avea o metodă spe-­­ cială: le înţepa cu furca. O­r Joiana, care nu stătea ■ cuminte la muls, a pri­mit atîtea împunsături de furcă pînă a decedat. Ion I Chiţu a plătit cu 3 500 lei ■ şi 6 luni închisoare violen­ța sa. • Strîmbă lemne se miră ■ peste poate : cîte-i mai sînt date omului să vadă ! GH. NEAGU X Însemnări de călătorie DIN REPUBLICA ARABĂ UNITĂ Prin ţara piramidelor C­ălătorul care se întoarce din Egipt este de obicei între­bat : „Ai văzut piramidele ?" Deşi asemenea monumente fune­rare s-au construit în antichitate în Mesopotamia şi Persia, în India şi Mexic, în decursul veacurilor Egiptul a fost considerat „ţara pi­ramidelor", pe teritoriul său fiind înălţate cele mai mari, cele mai celebre piramide. La numai 20 km sud de frumoasa capitală egip­teană, am admirat, la Giseh, cele­brele piramide ridicate pentru glo­rificarea faraonilor Kheops, Khe­­fren şi Mykerinos. Cea care a fost consacrată faraonului Kheops a fost considerată una din cele şapte minuni ale antichităţii. Pentru iu­bitorii de cifre trebuie să arătăm că această piramidă avea 146 m înălţime (în prezent 138 m), iar pentru construcţia ei au fost ne­cesare peste 2,5 milioane mc de piatră, unele blocuri din granit de­păşind 20 de tone. Plini de emo­ţie urmăm ghidul prin îngustul la­birint în piatră care duce spre ca­mera mortuară unde a fost depus, cu mii de ani în urmă, sarcofagul faraonului. La ieşirea din interio­rul piramidei, vizitatorul care „se respectă" nu trebuie să piardă pri­lejul să se fotografieze cocoţat pe răbdătoarea cămilă, această „co­rabie a deşertului", în faţa cele­brului Sfinx şi a celor trei pira­mide. Din fotografie nu trebuie să VIOREL RADA (Continuare in pag. q 6-a)

Next