Satul Socialist, octombrie 1970 (Anul 2, nr. 436-462)

1970-10-25 / nr. 457

PAGINA 2 I­E Duminică 25 octombrie SOARELE răsare la ora 6 şi 43 de minute. Apune la ora 17 şi 16 minute. De la începutul anului au trecut 298 de zile. Pînă la sfîrşitul anului au rămas 67 de zile. STAREA VREMII: Timpul probabil pentru 25 oc­tombrie , vremea se menţine re­ce. Cerul va fi variabil în jumă­tatea de nord-vest a ţării ; pre­cipitaţii locale, sub formă de a­­verse. In vesu­l ţării cerul va fi noros şi vor cădea ploi locale. La munte şi In nordul ţării va ninge. Vintul va prezenta inten­sificări în Maramureş, Moldova şi Banat, din sectorul nord-estic. Temperatura continuă să scadă. Temperaturile minime vor co­borî pînă la minus 5 grade în vestul ţării Timpul probabil pentru 26, 27 şi 28 octombrie , vremea se va încălzi treptat începind din nord-vestul ţării. Cerul va­ fi variabil, mai mult noros, in ju­mătatea de nord a ţării unde precipitaţiile vor fi mai frecvent STAREA VREMII • MEDALION • POVESTEA VORBE! • MICA ENCISrOPENIÎL CUNOŞTINŢE COSITOARE , I te, în rest precipitaţii locale. Vînt potrivit. Temperatura se menţine scăzută mai ales in nord-estul ţării unde minimele vor ajunge pină la minus 8 gra­de. Apoi temperatura va creşte, minimele fiind cuprinse intre minus 2 grade şi plus 6 grade, iar maximele intre 6 şi 16 grade. Ceaţă locală. MEDALION GUSTAV MAHLER Se împlinesc 10 ani de la naşterea compozitorului şi di­rijorului austriac GUSTAV MAHLER. Şi-a făcut studiile muzi­cale, concomitent cu cele de filozofie şi istoria artelor, la Praga şi Viena. A obţinut de timpuriu premii de pian şi compoziţie. Din 1880, la numai 20 de ani, a început o glo­rioasă carieră de şef de orchestră, îndeosebi de operă. A fost director şi dirijor principal al teatrelor de operă din Budapesta, Hamburg şi Viena. A întreprins numeroase tur­nee în Europa şi America. Spre sfîrşitul vieţii Gustav Mahler a compus 10 simfonii (ultima netermingISI), în care uneori foloseşte vocea, precum şi cîteva lucrări de muzică dramatică şi de cameră. Creaţia lui Mahler se distinge prin intensitatea dramatică a expresiei, prin accesibilitatea temelor, adesea cu caracter popular, prelucrate cu măiestrie, prin construcţia monumen­tală. Simfonia a Vlll-a de pildă, a fost denumită „a celor 1 000", datorită numărului mare de executanţi pe care îl solicită. MICA ENCICLOPEDIE ; MONUMENTE ALE NATURII Gheţarul de la Scărişoara . Se află în inima Munţilor Apu­seni, deasupra Văii Gîrda Saca, în Sala Mare a peşterii, în lumina slabă, se înalţă, feerice şi translucide, stalag­mitele gheţarului. Blocul de gheaţă are 45 000 m® şi 18- 20 m grosime. Lacul fără fund se găseşte în partea de răsărit a parcu­lui băilor de la Ocna Sibiului. Aici a fost cîndva o ocnă de sare care s-a prăbuşit. Adîn­­cimea lacului este de 34,5 m. La suprafaţă, lacul are o pîn­­ză de apă dulce. Sub această pînză, apa este tot mai să­rată. De la suprafaţă pînă la 2 m, adîncime apa ajunge la temperaturi între 20 de grade şi 40 de grade Cel­sius. De la 2 nv în jos, tem­nile . Numită popular sabur, este o plantă exotică africa­nă, cultivată la noi în ghi­vece. Combate digestia lentă şi constipafia. Este şi un bun tonic general, recomandabil pentru cei fără poftă de mîn­­care, surmenaji, nervoşi. Seva de aloe stimulează cicatriza­rea rănilor, ulcerelor pielii, stomacului şi duodenului. Frunzele proaspete ale plantei (de 3—5 ani) se trec prin maşina de tocat carne, la 750 g frunze adăugîndu-se 1250 g miere, 1750 g vin ro­şu şi zeama de la 10 lămîi. Se lasă 5 zile la loc răcoros şi întunecos. Se ia 1—2 lin­guriţe cu o oră-două îna­inte de mese, timp de 1—2 luni. în boli cronice, vechi, tratamentul diiniSza un an. peratura scade treptat. Este un fenomen aproape unic în lume. Peştera de la Topolniţa : Re­­teaua de galerie­a peşterii totalizează peste 10 km, fiind a 17-a peşteră din lume ca mă­rime. Gorunul de la Gîrbova de Sus (lingă Aiud) are dia­metrul de 2 m şi înălţimea de 32 de m. CUNOŞTINŢE FOLOSITOARE: PLANTE MEDICINALE O ilustrare vie a grijii faţă de locuitorii satelor Reţeaua sanitară din judeţul Sibiu răspunde in măsură tot mai mare nevoilor oamenilor muncii. In ultimii ani s-au investit fonduri din ce in ce mai mari pentru ridicarea unor noi unităţi sanitare, pentru do­tarea celor existente cu aparatură modernă. Iată ce ne răspunde în acest sens, dr. IOAN NICODIM, directorul direcţiei sanitare jude­ţene :­­ — La Sibiu a fost construit re­cent un nou centru stomatologic dotat cu aparatură modernă care va contribui la o activizare a ser­viciilor stomatologice din oraş şi din împrejurimi. La Cisnădie s-a ridicat o policlinică care dispune de o mare gamă de cabinete. Un bloc materno-infantil (ginecologie­­obstetrică-pediatrie) cu o capaci­tate de 150 de locuri s-a dat în folo­sinţă la spitalul din Agnita. La Me­diaş va începe construcţia unei mari policlinici cu cabinete de toate specialităţile. Au fost con­struite sau se află în construcţie numeroase creşe la Sibiu, Mediaş, Cisnădie.­­ Ne-ar interesa în special activitatea de ocrotire a sănă­tăţii cetăţenilor din comunele şi satele judeţului, în ce măsu­ră unităţile existente şi, bineîn­ţeles, personalul medical satis­fac necesităţile populaţiei de la sate ? — In judeţul nostru toate comu­nele sunt asigurate cu medici. Co­munele mai mari au două, trei sau chiar patru cadre medicale. Totuşi, pentru a asigura buna deservire a unor comune, anul acesta ne vor ,mai fi repartizaţi 10 medici ,stoma­tologi care vor lucra­ la Nocrih, Lasna, Avrig şi Basna. — Ce măsuri s-au luat pentru ca la nivelul comunelor să poată fi făcute analizele necesare, fără ca bolnavul să fie nevoit să se deplaseze pînă la unul din spi­talele orăşeneşti ? — Se poate spune că, încă de pe acum, în toate circumscripţiile sa­nitare funcţionează puncte de la­borator care efectuează analizele curente (spitalele unificate de care aparţin aceste circumscripţii avînd obligaţia să le asigure reactivii ne­cesari). Pentru aceste puncte de la­ CONVORBIRE cu dr. Ioan NICODIM directorul direcţiei sanitare judeţene­ Sibiu borator au fost instruite cadre me­dii şi, la ora actuală, peste tot sunt deservite de asistente medicale. Pentru a ,vă face o imagine clară, cred că e suficient să spun că nu­mai în luna iulie 1970 s-au făcut în circumscripţiile rurale ale judeţului 992 de analize. Mai mult, pentru a se uşura munca medicilor, dar, mai ales, pentru a se evita deplasarea bolnavilor, toate circumscripţiile sanitare care au circa 5 000 de lo­cuitori au fost dotate cu aparate Röntgen.­­ Cum este asigurată consul­tarea bolnavilor în comune ? — Noi am acordat o atenţie deo­sebită problemei consultării marii majorităţi a pacienţilor la nivelul circumscripţiei şi rezolvării pe loc a cazurilor. S-a ajuns în prezent ca circa 80—90 la sută din servi­ciile medicale să fie efectuate la nivel, de circumscripţie şi doar un număr redus de bolnavi sínt îndreptaţi către policlinici şi spi­tale. —• Cum sínt rezolvate aceste cazuri care, desigur, sínt mai grave din moment ce nu pot fi tratate în circumscripţiile co­munale ? — Incepînd din 1968 noi am introdus la spitalele unificate jude­ţene un sistem­­special de progra­mare a pacienţilor. Două telefoane deservesc zilnic medicii de circum­scripţie pentru a-şi anunţa bolna­vii. Astfel, medicul de spital ştie precis cîţi pacienţi are şi unde lo­cuiesc ei, programîndu-i în funcţie de posibilităţile de spitalizare. In plus, există posibilitatea ca medi­cul de circumscripţie să poată che­ma pentru cazurile grave un cadru de specialitate obligat să se depla­seze oriunde este solicitat.­­ O bună asistenţă medicală a populaţiei are nevoie şi de un număr corespunzător de cadre medii. Care este situaţia în ju­deţul Sibiu 7 — Toate satele au cel puţin un cadru mediu, care asigură asisten­ţa de urgenţă şi răspunde de pro­blemele generale de sănătate. Unele sate mai mari au două şi chiar trei cadre sanitare medii. La începutul anului s-a întocmit un plan de măsuri tehnico-organiza­­torice prin care s-a stimulat activi­tatea cadrelor medii cu funcţie de teren. O îmbunătăţire a activităţii lor poate fi observată dacă par­curgem diagrama acestor activi­tăţi. într-un singur semestru, pe teritoriul spitalului Mediaş au avut loc 36 599 de vizite. In judeţul nostru fiecărui cadru mediu îi re­vin 212 locuitori. Menţionez că aceste cadre medii sunt preocupate de creşterea cunoştinţelor şi a cali­tăţii lor profesionale. Astfel, din 6 comune ale judeţului asistentele s-au prezentat la examene pentru a obţine titlul de asistent principal. — Ce ne puteţi spune despre problema aprovizionării cu me­dicamente ? — In majoritatea comunelor e­­xistă puncte farmaceutice. Pînă în prezent nu am avut solicitări că­rora să nu le putem face faţă, de­oarece dispunem de un stoc de medicamente care ne permite asi­gurarea tuturor necesităţilor. — Cum au demarat comisiile de sănătate în judeţul dv. ? — Avem comisii pentru marea majoritate a bolilor de largă circu­laţie. Spre exemplificare , comisia de combatere a bolilor cardio-vas­­culare examinează atît clinic cit şi radiologie bolnavii, întocmind o fişă codificată a acestora. Aici vreau să adaug că vor fi studiaţi mai mult de 10 000 de bolnavi, iar rezultatele obţinute vor forma su­biectul unei consfătuiri interjude­­ţene ce va avea loc in luna mai 1971. Convorbire realizată de LILIANA MIRŞANU TINERETUL -element dinamic în procesul de înnoire şi transformare a satului (Urmare din pag. 1) seamnă nou, pentru că indife­rent în­­care colţ de ţară ne-am afla, acest nou este o prezenţă. In atragerea sau reîntoarce­rea „fiilor rătăcitori" la sat, trebuie să se ţină seama de toate laturile care constituie viaţa satului, să se evalueze rolul tinerilor în perpetuarea unor tradiţii de muncă, de ri­dicare a locului natal prin efor­turile celor de aici. Orice cu­noaştere duce la o profesie dacă insistăm în direcţia propusă. Nu e deloc uşor să fii un agri­cultor bun. Ca să cunoşti tai­nele pămîntului trebuie să re­peţi lecţia în ani şi ani de zile. Oare este desuetă această no­ţiune de agricultor ? Sînt de­păşite profesiile legate de mun­ca satului — ca împletiturile, olăritul şi atîtea altele ? Evi­dent, că nu. Şi cine altcineva, dacă nu tinerii sînt cei dinţii care trebuie să preia firul tra­diţiei in această direcţie, spo­rind cu frumuseţea muncii lor, frumuseţea satului natal. In a­­celaşi sat amintit mai sus am întrlnit oameni tineri pricepuţi, aş zice la toate- Vasile Mocanu şi Vasile Cîmpeanu au devenit specialişti în cultura pămîntu­­rilor de deal, Teodor Mocanu, Florea Redes în zootehnie, în timp ce Ioan Lesuţan, Vasile Sabău, Ivan Amitrului şi alţi tineri din satul Homonea — Sălaj, au devenit meşteşugari, instalatori, tehnicieni. Pe toţi aceşti tineri i-am gă­sit legaţi sufleteşte de munca ce o fac, dînd, pe măsura po­sibilităţilor lor, acel plus de conştiinţă şi dragoste pentru ca satul să aibă rosturi tot­ mai bune, de viitor. Şi toţi sunt in­tegraţi în viaţa satului, moş­tenind tradiţiile părinţilor, că­rora le-au adăugat cunoştinţe şi izbinzi noi. Concluziile care se pot de­gaja, cerîndu-se o înţelegere specifică a fiecărui loc de mun­că, ne arată că integrarea tine­retului în viaţa satului se poate efectua numai cînd e privită ca o coordonată morală, călăuzind întreaga activitate a tinerilor. Fuga de sat, căutarea unor locuri „comode", de către tineri, nu are în vedere tocmai această valenţă morală a integrării. Să ne gîndim că nimic nu se poate ridica fără o continuitate, fără o îmbogăţire a tot ceea ce îna­intaşii au cîştigat. Şi satul nos­tru românesc este depozitarul unor reale şi incontestabile va­lori etice, de muncă şi bună convieţuire. Tineretul trebuie să se simtă chemat către toate a­­cestea, pentru a înţelege cu adevărat cum să se integreze în viaţa satului. SATUL SOCIALIST Haralambie Rusu, comuna Fîntî­­nele, judeţul Prahova Ne informaţi că rîndurile critice din rubrica „De vorbă cu cititorii" la adresa brigadierului Alexandru Chiroiu şi-au atins ţinta, cazul a­­cestuia fiind pus în discuţia celor­lalţi brigadieri. Tovarăşul Chiroiu şi-a recunoscut, cu acest prilej, des­chis vina şi acum nu-şi mai pierde vremea pe lingă sediul cooperati­vei agricole, ci se află în cîmp, alături de membrii brigăzii, stră­­duindu-se să termine primul recol­tatul porumbului. E o veste cit se poate de îmbucurătoare. Floarea A. Pană, oraşul Olteniţa, str. Lenin nr. 22 Nu vă putem spune acum dacă aveți sau nu dreptul la pensie de invaliditate. Acest lucru vi-l vom comunica odată cu primirea răs­punsului de la organele competen­te, cărora ne-am adresat. Nu este nevoie să ne mai trimiteţi şi alte acte şi documente pentru do­vedirea celor susţinute de dv. Dordea Valeriu şi alţi membri cooperatori din comuna Topircea, judeţul Sibiu Sesizarea dv. s-a dovedit înteme­iată. După cum ne comunică Di­recţia agricolă judeţeană, au fost luate măsuri ca cele 10 tone de a­­zotat de amoniu să fie încorporate în sol încă în această toamnă, iar ierbicidul 2,4 D va fi folosit în a­­nul 1971 ; s-au luat măsuri, de ase­menea, pentru transportarea guno­iului din saivane. Aşteptăm noi veşti de la dr. Hie­r. Popescu, comuna Moldo­veni, judeţul Neamţ La Moldoveni, recoltatul porum­bului este în toi. Inginerul I. Me­­linte, însoţit de şeful secţiei de me­canizare, se află permanent pe tarla. Cooperativa noastră agricolă speră să se situeze printre primele pe judeţ la lucrările agricole de toamnă — ne scrieţi dv. E o nă­zuinţă care face cinste harnicilor cooperatori din Moldoveni. Basoi Nicolae, comuna Vinga, ju­deţul Arad." Dv. ne întrebat dacă membrii cooperatori decora­ţi cu ordinele Republicii Socialiste România beneficiază de reducere la impozitul pe venit. Nu, tovarăşe Basoi. Potrivit prevederilor art. 9 lit. a din Decretul nr. 153/1954, mo­dificate prin art. II, pct.4 din De­cretul nr. 564/1968, beneficiază de reducerea impozitului datorat nu­mai angajaţii —muncitori şi func­ţionari , care sînt decoraţi cu or­dine ale Republicii Socialiste Ro­mânia. Membrii cooperativelor agricole plătesc impozite pentru veniturile­­ realizate din munca în coopera­tivă, stabilite pe alte criterii , prin Legea nr. 61/1968, care prevede numeroase scutiri și reduceri de impozite pentru situaţii specifice sectorului respectiv. Există în voluminoa­sele dosare ale consiliu­lui popular judeţean Hunedoara o adresă ca­re poartă numărul 204 şi a fost primită încă în luna februarie a a­­cestui an. La prima ve­dere, nimic neobişnuit : o hîrtie într-un dosar, dosarul într-o arhivă, arhiva într-o încăpere oarecare... Să reconstituim însă drumul acestei adrese, un drum sinuos care se cuvine să fie subliniat. In satul Cîrneşti, a­­parţinător comunei To­­teşti, a început cu 4 ani în urmă construcţia unui cămin cultural. E firesc ca într-un sat cu aproa­pe 750 de locuitori să existe un edificiu de cultură, un loc unde să­tenii să-şi poată lărgi orizontul spiritual, do­rinţă pe care au avut-o dintotdeauna. Dovadă că la îndemnul unor depu­taţi inimoşi ei au răs­puns unanim iniţiativei de a lucra voluntar la confecţionarea cărămizii pentru un asemenea e­­dificiu. Intr-un timp foarte scurt, au fost confecţionate peste 45 000 de cărămizi — cantitate suficientă pen­tru ridicarea unei con­strucţii a cărei menire şi utilitate nu mai tre­buie demonstrată şi care ar fi întregit peisajul arhitectonic al satului. Dar ciudăţenia lucru­rilor abia acum apare : organele locale, în loc să fie receptive la do­rinţa cetăţenilor de a ri­dica o construcţie nouă, au optat pentru renova­rea clădirii vechi, neîn­căpătoare şi departe de a putea satisface dorin­ţele cetăţenilor. Spu­neam că există peste 45 000 de cărămizi, dar ele nu sunt singurele materiale de construcţie asigurate. La acestea trebuie adăugată canti­tatea de var, (5 000 kg) şi posibilitatea de a ex­trage din albia Rîului Mare nisipul şi pietrişul Existau, de asemenea 56 000 lei încasaţi din contribuţia voluntară a­­ cetăţenilor. Satul, are 12 meşteri zidari care in­totdeauna s-au arătat dornici să lucreze la înălţarea edificiului a­­mintit. Apare, deci, cu atît mai de neînţeles i­­deea consiliului popular comunal Toteşti de a „cîrpi" o clădire şi aşa destul de cîrpită, în loc să folosească resursele existente şi să înalţe la Cîrneşti o clădire cu care să se mîndrească. E posibil să se fi luat o asemenea iniţiativă a­­tunci cînd s-a constatat, că materialele au înce­put să se deterioreze. Peste cărămida care sta de patru ani în inters­­­perii au crescut buruie­nile. De fapt, sub gorga­nul acesta stau îngropate entuziasmul, buna inten­ţie şi strădania cetăţeni­lor. Abia acum, după pa­tru ani, consiliul popu­lar judeţean „află" că pentru construcţia clădi­rii căminului cultural este necesară o aprobare a direcţiei judeţene de sistematizare. De ce toc­mai acum ? Intre comună şi judeţ a început, un dialog, dar nu unul direct şi efici­ent, de natură să scoată lucrurile din punctul mort, ci un dialog al hârtiilor, al tergiversări­lor şi promisiunilor. Spun al promisiunilor deoarece consiliul popu­lar judeţean, prin Di­recţia de sistematizare, a promis că în septembrie a.c., o asemenea aproba­re ar putea să parvină consiliului popular co­munal Toteşti şi deci lu­crările ar putea fi re­luate. Ne întrebăm : cînd se vor limpezi lucrurile ? Cînd va reîncepe con­struirea clădirii cămi­nului cultural din satul Cîrneşti ? Şi mai cu seamă cînd vor deveni, în sfîrşit, autorităţile lo­cale din Toteşti recepti­ve la iniţiativele cetăţe­nilor, la dorinţele lor fi­reşti, nemaifiind nevoiţi să străbată distanţe a­­preciabile pentru a vi­ziona un film, a citi o carte sau a face o parti­dă de şah ? P. SURUPACEANU Cum au fost îngropate la Toteşti ENTUZIASMUL, BUNA INTENŢIE ŞI INIŢIATIVA CETĂŢENILOR ADIATE DE PRIA­SATE • FURT ŞI FILANTROPIE Consiliul de conducere аГ coope­rativei agricole Fălcoiu, judeţul Olt a reclamat furtul a 10 metri plasă de sîrmă. Făptaşul , Ştefan Mincă, a fost prins în scurt timp şi condamnat. Numai că la recursul acestuia s-au adăugat cîteva rin­­duri semnate de preşedintele şi contabilul şef al cooperativei în care spunea că, de fapt, sîrma era veche şi nu valora aproape nimic. Cum rămîne atunci cu reclamaţia ? • PRIETENIE Nicolae Petrescu din comuna Bu­­neşti-Vîlcea şi-a amintit de co­legul său din armată Carol Pop aflat la Satu Mare în perioada inundaţiilor. După restabilirea circulaţiei l-a vizitat, ducîndu-i diverse obiecte de îmbrăcăminte Totodată, i-a sugerat să se mute pe meleagurile vîlcene. Şi, după o vreme, sătmăreanul s-a mutat lingă bunul său prieten. • ŞI LAMPA SINGURĂ S-A STINS Pe uliţele satului Valea Măru­lui (Argeş) s-a stins lumina. Cetă­ţenii au semnalat în nenumărate rînduri I.R.E.-Piteşti această si­tuaţie. Intr-o zi, au venit tehnicie­nii întreprinderii amintite. După ce au reparat instalaţiile... becu­rile s-au stins din nou. Oare desele scurt-circuite din activitatea I.R.E.­­Piteşti sunt de neînlăturat 7 • ÎN GARA LA ORAVIŢA Chioşcul de difuzare a presei din gara Oraviţa este amplasat în­tr-un loc de maximă afluenţă. Dar aici, difuzarea presei este... in­vers proporţională cu afluxul călă­torilor. De ce ? Din lipsă de lu­mină. Deşi chioşcul este prevăzut ca să fie deschis pînă la orele 19,30 — pînă trece ultimul tren — vîn­­zătoarea trage obloanele cu cel pu­ţin o oră mai devreme şi pleacă a­­casă. Instalaţia electrică este de­fectă şi se pare că nimeni nu s-a gîndit să intervină cu toată ener­gia pentru a face... lumină (Urmare din pag. 1) ,militarilor faţă de tot ceea ce în­truchipează tulburătoarea noţiune de „patrie socialistă". Ostaşii ţării îşi fac, însă, exem­plar datoria nu numai pe cîmpu­­rile de instrucţie, în cazărmi sau în poligoane ; ei îşi afirmă frec­vent prezenţa harnică şi pe şantie­re ale economiei naţionale, in­ clo­cotul construcţiei socialiste, alături de oamenii muncii. Pe unii dintre ei i-am întîlnit, cu puţin timp în urmă, pe acea rodnică bucată de glie de peste 70 000 de hectare îmbrăţişată din­­tr-o parte — de Dunărea veche, iar din alta — de talazurile bra­ţului Cremenea , i se spune aces­tui colţ de ţară Insula Mare a Brăilei. Pentru strîngerea recoltei de pe ogoarele celor patruzeci de ferme de­ aci, mii de oameni — dintre care peste o treime sînt militari — duc o bătălie înverşunată şi neîn­treruptă cu timpul. Şi este de în­ţeles : iarna se anunţă a fi pe a­­proape şi roadele pămîntului, ale trudei oamenilor trebuie strînse fără pierderi şi puse la adăpost. Mulţi dintre militarii de pe acest vast şantier al pîinii n-au venit pentru prima dată aci. Majorita­tea celor din detaşamentul coman­dat de căpitanul Gheorghe Deles­­cu, de pildă, au fost prin aceste locuri şi în urmă cu cîteva luni, în timpul calamităţilor naturale. Sergentul-major Ion Mahu, sau caporalul Teodor Capră, fruntaşul Viorel Stai­cu, sau soldatul Gavril Naghi îşi amintesc cu emoţie de zilele acelea de grea încercare : — Ne aflam în timpul unei mi­siuni, cînd am primit ordinul să mergem şi să ajutăm la evacuarea comunei „Tudor Vladimirescu" a­­m­eninţată de ape. Dar, de-abia am apucat să punem la adăpost oameni şi bunuri, că o nouă veste neliniş­titoare a ajuns pînă la noi : „Digu­rile din zona Brăilei sînt în peri­col !" Şi am plecat acolo, la da­torie... Simplu, firesc. Au plecat la da­torie şi şi-au făcut-o fără precupe­ţire. Timp de mai multe zile, ade­sea sub biciuirea ploii, au întărit digul, l-au înălţat, l-au protejat , împreună cu alţi tovarăşi de arme, cu membri ai gărzilor patriotice, cu muncitori şi ţărani. Şi acum, iată-i din nou în aceste locuri la a căror apărare de fu­ria puhoaielor au contribuit. Au venit aci infanterişti, artilerişti, militari din alte arme, acţionînd într-un singur gînd, ajutîndu-se aşa cum au făcut-o de atîtea ori în aplicaţii, însufleţiţi de exem­plul comuniştilor, de prezenţa per­manentă a comandanţilor în mij­locul lor, ei acţionează şi în acest „Bărăgan dintre ape", cu aceeaşi dăruire ca şi în misiunile ostăşeşti. Şi eforturile lor nu sunt neîn­semnate. Uneori, îi apucă ploaia pe cîmp, sau sînt nevoiţi să lucre­ze pe un teren mîzguit. Alteori, di­mineaţa, bruma le arde palmele cînd apucă ştiuleţii. Mecanicii auto, ca soldatul Adrian Jumară sau fruntaşul Florescu Vasile, repară maşinile noaptea, pentru ca ziua să fie toate în stare de funcţiune. Dar nimănui nu-i pare prea greu. — Ar fi mai greu dacă n-am avea ce culege ! — spun ei. Insă au, din plin, ce culege. Fie­care ostaș depănuşează sau încar­că zilnic cite trei-patru tone de porumb și chiar mai mult uneori , fiecare autocamion militar trans­portă spre bacuri sau şlepuri cite 18—20 de tone pe zi , ceea ce în­seamnă că ostaşii din Insulă trimit zilnic rodul de pe sute şi sute de hectare spre hambarele ţării. Printre cei care se află în pri­mele rînduri ale acestei acţiuni patriotice de strîngere a recoltei, se găsesc militarii din detaşamen­tele comandate de locotenent-colo­­nelul Constantin Muntenescu, de maiorul Ion Ciupercă, de locote­­nentul-major Gheorghe Gheorghe şi alţii. Cu toţii îşi fac datoria con­ştiincios ; şi-o fac cu entuziasmul ce le caracterizează vîrsta, care nu depăşeşte, în medie, 21 de ani ; şi-o fac fără să uite nici un mo­ment că ostaşul — fiu al poporu­lui — trebuie să poată mînui arma şi unealta deopotrivă de bine. SOLDA­ŢI Şl CETĂ­ŢENI Nr. 457 — Duminică 25 octombrie Luni 26 octombrie TELEVIZIUNE 18,90 Microavanpremieră ; 18,95 Rampa ; 18,25 Panoramic ştiinţific 18,50 Actualitatea în economie ; 19,20 1001 de seri. Emisiune pentru cei mici ; 19,30 Telejurnalul de seară ; 20,00 Teatru foileton. Războiul celor două roze ; 20,55 Unul din doi — emisiune-concurs. Transmisiune din Brăila ; 21,55 Teleglob. Călătorie prin Iran ; 22,20 Campionatele mon­diale de gimnastică. Exerciţii liber alese de bărbaţi. Transmisiune di­rectă de la Ljubljana ; 23,00 Tele­jurnalul de noapte. ALIMENTATORII AT 1, AT 2, AT 3 sunt destinaţi alimentării la reţeaua de 120—220 v a aparatelor de radio staţionare sau porta­tive alimentate la baterie. ALIMENTATORUL AT 1 de 9 v şi 100 miliamperi serveşte alimen­tării radioreceptoarelor Delta, Mioriţa, Dunărea etc. Fret fie vînzare 151—161 lei. ALIMENTATORUL AT 2 de 6 v și 100 miliamperi este destinat ali­mentării radioreceptoarelor de tip Zefir și S 631 T. ALIMENTATORUL Al 3 de 6 v și 300 miliamperi este destinat ali­mentării radioreceptoarelor de tip Mamaia, Albatros, Simonetta, Oversais. I

Next