Satul Socialist, octombrie 1970 (Anul 2, nr. 436-462)

1970-10-25 / nr. 457

SUH SOCIALIST ,,r—^Ițițpi; ț* v'T*!"**t*^­­­tv ^ uf41 .1 *țv'țj.—ess*‘ț*1­ 1.............................................. ......."*vr. ' , _________. ANUL II Nr. 457 || DUMINICA 25 OCTOMBRIE 1970 4 pagini — 30 bani • Premierul Consiliului de Stat al R. P. Chi­neze, Ciu En-lai, și vicepremierul Consiliului de Stat, Li Sien-nien, au primit în seara zilei de 23 octombrie delegaţia Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini, condusă de ministrul Ion Avram. întrevederea s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială, prietenească. • Vicepreşedintele Consiliului de Stat, Emil Bodnaraş, a primit pe Pierre Grégoire, pre­şedintele Camerei deputaţilor din Luxemburg, care se află în ţara noastră la invitaţia Marii Adunări Naţionale. La întrevedere, care s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială, au luat parte Ştefan Voi­­tec, preşedintele Marii Adunări Naţionale, şi Mircea Rebreanu, deputat în M.A.N. • Manifestările peste hotare prilejuite de aniversarea Zilei Forţelor Armate ale Republicii Socialiste România continuă. La Moscova, Pe­kin, Varşovia, Sofia, Fraga, Delhi şi Viena, ata­caţii militari ai României au organizat gale de filme redînd aspecte din lupta ostaşilor români pentru eliberarea ţării de sub jugul fascist şi din pregătirea de luptă şi politică a militarilor din forţele noastre armate. • A plecat spre Iran o delegaţie de specia­lişti în agricultură, condusă de Angelo Micu­­lescu, ministrul agriculturii şi silviculturii, care, le invitaţia ministrului reformei agrare şi al cooperativelor săteşti, S. E. Valian, va face o vizită în această ţară. • La Loveci a fost sărbătorita împlinirea a 100 de ani de la înfiinţarea la Bucureşti a Co­mitetului central revoluţionar bulgar, precum şi centenarul declarării Comitetului din oraşul Loveci ca centru conducător al Organizaţiei revoluţionare din Bulgaria, evenimente mar­cante în istoria luptei de eliberare a poporului bulgar de sub dominația otomană. AU ÎNCEPUT SĂ CADĂ PLOILE. ACUM FIECARE CEAS BUN PE LUCRU TREBUIE FOLOSIT LA MAXIMUM PENTRU : • ÎNCHEIEREA semănatului RECOLTAREA CULTURILOR DE TOAMNĂ AGENDA­­ AGRICOLĂ A SĂPTĂMlNII Săptămîna viitoare — marcînd sfirşitul lunii octombrie şi începu­tul lunii noiembrie — se caracteri­zează, asemenea celor precedente, printr-un important volum de lu­crări. Intrucît stabilitatea vremii s-a accentuat în toate judeţele ţă­rii, factorii de răspundere din a­­gricultura cooperatistă vor trebui să-şi concentreze atenţia mai ales asupra următoarelor acţiuni : CULTURILE DE CIMP • Terminarea grabnică a semă­năturilor de toamnă. In acest scop, un mare rol îl joacă gospodărirea judicioasă a fiecărui tractor şi se­mănători, a oricărei clipe prielnice muncii. • Rămîne în sfera strictei actua­lităţi şi încheierea recoltării pe cele din urmă suprafeţe care au fost cultivate cu porumb, sfeclă de za­hăr, cartofi şi alte plante. Produ­sele trebuie bine depozitate, în afara pericolului de a se înstrăina ori degrada. • Concomitent cu recoltatul, tre­buie să se continue, cu toate for­ţele, eliberarea terenurilor, astfel ca să se creeze un front larg de lucru pentru tractoarele care exe­cută arături de toamnă. « In unităţile agricole unde se­mănăturile s-au efectuat mai din vreme şi unde cultura de grîu a răsărit, specialiştii şi ajutoarele lor vor trebui să treacă la controlul viitoarelor lanuri. • In această săptămînă se cer continuate lucrările hidroameliora­­tive, fertilizarea ogoarelor de toam­nă cu îngrăşăminte chimice şi na­turale, precum şi încorporarea a­­mendamentelor calcaroase în zonele cu soluri acide. • De strictă actualitate este şi problema recuperării rămînerilor în urmă în ceea ce priveşte achita­rea obligaţiilor contractuale la ba­zele de recepţie. îndeplinirea aces­tei sarcini depinde în foarte mare măsură de modul cum sunt gospo­dărite mijloacele de transport exis­tente în fiecare cooperativă. LEGU­MI­CULTURA • Atenţia legumicultorilor ^ se cere concentrată asupra recoltării şi valorificării ultimelor produse (Continuare in pag. a 3-a) * După un sever avertisment cu lapoviţă, ninsoare şi în­gheţ, anotimpul ploilor lungi de toamnă a poposit peste în­treaga ţară. Ar trebui să ne bucurăm. După o vară sece­toasă şi-un început de toamnă uscat, ploile sînt mai mult decît binevenite ; ele vor a­­juta răsăritul, vor favoriza vegetaţia, astfel ca plantele să intre în iarnă, înfrăţite, vi­guroase. Ploile ce cad de două zile sunt un prilej de bucurie pentru cooperatorii judeţelor Tulcea, Brăila, Buzău, Galaţi, Vrancea, Neamţ, Satu-Mare , Suceava care au pus sămânţa de grîu în brazdă pe toate su­prafeţele planificate. Nu nu­mai pentru ei, ei şi pentru coo­peratorii din multe alte uni­tăţi, in special din judeţele Constanţa, Ialomiţa, Ilfov şi Botoşani unde au mai rămas de însămînţat cu grîu mici su­prafeţe. La 23 octombrie mai rămă­seseră însă de însăminţat în cooperativele agricole 379 716 hectare. Mult, puţin ? Ce con­secinţă va avea această în­­tirziere ? Desigur, este prema­tur ca cineva să se pronunţe categoric asupra­­ consecinţe­lor executării cu întîrziere a acestor lucrări. Cert este că (Continuare in pag. a 3-a) Situaţia însămînţărîi griului în cooperativele agricole la data de 23 oc­tombrie I 1 íz ÎNTREVEDERI ALE PREŞEDINTELUI NICOLAE CEAUŞESCU cu prilejul prezenţei la New York la sesiunea jubiliară a O.N.U. Cu prilejul prezenţei sale la New York, la sesiunea jubiliară a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, preşedintele Con­siliului de Stat al Republicii So­cialiste România continuă să aibă întrevederi cu o serie de şefi de state şi guverne, miniştri de exter­ne şi şefi de delegaţii ai unor ţări, în cursul cărora sunt abordate probleme ale relaţiilor reciproce, precum şi în legătură cu situaţia internaţională actuală. Vineri, conducătorul statului nostru, s-a tatiunit astfel, la reşe­dinţa sa — sediul misiunii perma­nente a României la O.N.U. — cu preşedintele Vecei Executive Fe­derale a R.S.F. Iugoslavia, Mitia Ribici­i. În cursul întrevederii, desfăşura­tă într-o atmosferă cordială, între tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Mi­tia Ribici­i a avut loc o convorbi­re, în cadrul căreia a fost expri­mată satisfacţia pentru bunele re­laţii de prietenie şi colaborare din­tre România şi Iugoslavia, dorin­ţa ca aceste relaţii să cunoască o continuă dezvoltare. Au fost dis­cutate, de asemenea, o serie de pro­bleme actuale ale vieţii internaţio­nale, în special în legătură cu securitatea europeană, precum şi unele aspecte ale rolului şi activi­tăţii Organizaţiei Naţiunilor Unite. In aceeaşi zi, la sediul misiunii permanente a României la O.N.U., preşedintele Nicolae Ceauşescu a primit pe Golda Meir, primul mi­nistru al Israelului. Au fost abordate probleme de actualitate ale situaţiei internaţio­nale, ale reglementării pe cale po­litică a conflictului din Orientul A­­propiat, aspecte ale relaţiilor din­tre cele două ţări. In continuarea activităţii diplo­matice de vineri, preşedintele Nicolae Ceauşescu l-a primit, la se­diul misiunii permanente a Româ­niei la Naţiunile Unite, pe ambasa­dorul extraordinar şi plenipoten­ţiar, Fakhreddine Mohamed, şeful delegaţiei Sudanului la lucrările sesiunii jubiliare a O.N.U., la ce­rerea acestuia. Intre preşedintele Consiliului de Stat şi şeful delegaţiei sudaneze a avut loc o convorbire care s-a des­făşurat într-o atmosferă cordială. Au fost abordate probleme ale re­laţiilor bilaterale şi ale situaţiei internaţionale actuale. Vineri la amiază, şeful statului român a participat la un dineu o­­ferit de preşedintele Finlandei, Urho Kekkonen, în onoarea unor personalităţi prezente la sesiunea jubiliară a Naţiunilor Unite. Tovarăşa Elena Ceauşescu a vi­zitat vineri dimineaţa, însoţită de Corneliu Bogdan, ambasadorul României la Washington, laboratoa­rele de cercetări petrochimice din New Jersey ale societăţii „ESSO” din cadrul lui „Standard Oil“. ★ In după-amiaza aceleiaşi zile, to­varăşa Elena Ceauşescu, împreună cu tovarăşul Dumitru Popescu şi tovarăşa Maria Groza, a vizitat Muzeul „Metropolitan” , și com­plexul „Lincoln Center”, care cu­prinde cîteva instituții artistice. Satul contemporan, cu toate problemele noi care apar mo­­dificînd de la o zi la alta un mod de viaţă, solicită prospe­ţimea unor forţe noi, active, în stare să întreprindă cele mai serioase acţiuni în domeniul material şi spiritual. Tineretul reprezintă în contextul social­­istoric al satului actual această forţă activă, mai prezentă ca oricînd la prefacerile pe care le reclamă societatea noastră so­cialistă. Din acest motiv se im­pune ca tinerii satului să fie orientaţi spre problemele pe care le ridică ţinutul lor natal, pentru ca ei înşişi să devină autorii tuturor faptelor şi rea­lizărilor­ de aici. Altfel spus, se cere o integrare efectivă şi de­plină a tinerilor în viaţa satu-­ lui. Problema integrării tineretu­lui sătesc este obiect al multor cercetări sociologice, anchete şi sondaje. Toate aceste modalităţi de apropiere de viaţa satului actual, de pulsul generaţiilor care se succed­, au în vedere va­rietatea sub care se manifestă problemele legate de tînăra ge­neraţie a satului. După cum se ştie, tineretul are astăzi larg deschise porţile şcolilor, cursu­rilor de calificare. Numărul mare de tineri de la sat antre­naţi in acest proces de învăţă­­mînt poate asigura cadre bine pregătite, cu o înaltă calificare în diferite sectoare ale muncii. Problema principală care se pune, ţine de modul în care ti­neretul, pregătit într-o profesie sau alta, se poate integra în viaţa satului, devine el un ele­ment esenţial în procesul de înnoire şi transformare al sa­tului. Constatarea care se poate­ face, avînd în vedere modali­tatea specifică a tînăruilui ab­solvent, ar fi aceea că de obi­cei acesta înclină către un loc de muncă agreabil, că integra­rea lui în viaţa satului nu se manifesta la nivelul optim. De ce n-am adăuga la acest lucru şi prejudecata nesănătoasă a unor tineri şi părinţi ai acestora că absolventul unei şcoli n-are de ce să se întoarcă în sat, n-are ce face acolo. Cu alte cuvinte, orientarea tînărului spre oraş, ar deveni un etalon a ceea ce reprezintă el în profesia aleasă. Nimic mai nefiresc ca acest punct de vedere. A considera că numai oraşul îţi poate oferi un loc prielnic muncii, înseamnă a renunţa arbitrar la posibili­tăţile pe care le ai, şi pe care satul le-ar potenţa în mod si­gur. Ca atare,, întoarcerea la lo­cul natal, devine, dacă vreţi, şi o normă morală a vieţii noas­tre. Nici o legătură nu poate fi mai trainică, nici o muncă nu-şi poate dezvălui valoarea ei po­­­zitivă, decît în legătura strînsă dintre noi şi ţinutul natal. Intr-o discuţie cu tînărul TULBURE IOSIF din satul Mă­­lădia (Sălaj), am putut reţine acest aspect al continuităţii ge­neraţiilor în lumea satului. Fu­sese ani de zile atins de mira­jul unor profesii de scurtă du­rată, încasator, ajutor de con­tabil etc. Adevărata împlinire şi-a găsit-o în calificarea sa de tractorist. Astăzi lucrează în satul său. Secretul opţiunii lui îl putem lesne găsi. El constă în faptul că a devenit un om de încredere al satului, că este un bun cunoscător al oameni­lor şi locurilor în care s-a năs­cut. Integrarea lui în viaţa sa­tului dobindeşte o semnificaţie socială. Exemple similare se mai pot găsi. Așadar, problema integrării solicită o adeziune la tot ce în-VASILE VETIȘANU cercetător la Institutul de Fi­lozofie al Academiei (Continuare în pag. a 2-a) TINERETUL — element dinamic in procesul de înnoire si transformare a satului Complexul industrial de creş­tere a porcilor, de la Călăraşi CONSTRUCŢIA SOLARIILOR, o problemă care merită să figureze pe ordinea de zi a colegiului Ministerului Agriculturii şi Silviculturii Dezvoltarea cointinuă a construcţiilor de sere in­dustriale, solarii, sere-in­­mulţitor etc. în cooperati­vele agricole a devenit o necesitate economică. Construcţiile legumicole permit unităţilor coopera­tiste să cultive un sorti­ment cit mai variat de le­gume timpurii, să contri­buie într-o măsură mereu mai mare la satisfacerea nevoilor mereu crescînde ale populaţiei, să sporeas­că eficienţa economică a întregului proces de pro­ducţie din legumicultura. Cunoscute fiind condi­ţiile deosebit de favorabi­­le extinderii legumicultu­­rii in Teleorman, judeţ pe teritoriul căruia au apărut şi s-au dezvoltat bazine legumicole care au de a­­cum un renume, cunos­cute fiind atît amploarea pe care a luat-o aici, în ultimii ani, baza tehnico­­materială, cit şi insufici­enta ei utilizare, ne-am propus să analizăm modul în care unităţile şi mai cu seamă organele agricole judeţene se preocupă in aceste zile de pregătirea salariilor pentru produce­rea legumelor timpurii. Cit timp am discutat cu organele agricole proble­ma la general, lucrurile nu păreau să stea deloc rău. Confruntarea vorbe­lor cu realitatea ne-a pus însă în faţa unor fapte care, deşi erau de aştep­tat, ne-au surprins, totuşi, prin gravitatea şi dimen­siunile lor. Pregătirea­ sa­lariilor se găseşte intr-o fază despre care nici mă­car nu se poate spune că se află în stadiul de pro­iect sau iu acela, şi mai puţin avansat, al bunelor intenţii. Ne-am co­nvins că lu­crurile stau aşa cum le prezentăm vizitînd coope­rativele agricole Bujoru, Vităneşti, Smirdioasa, Fureuteşti, Olteni, Dragă­­neşti-Vlaşca, Bujoreni, Peretu şi altele. Pe zeci de hectare se văd stîlpi de beton, conducte, tot felul de materiale. Sunt rămăşiţele solariilor de tip I.C.P.L.F., pentru con­struirea cărora s-au chel- MIHAIL BORZA (Continuare in pag. a 3-a) SOLDA TI SI CITA TENI ...Era în urmă cu 26 de toamne. Ecourile bubuiturilor de tun se în­depărtau spre apus. Luna octom­brie îşi anunţa sfirşitul cinci, în cea de-a douăzeci şi cincea zi a ei, o­ veste emoţionantă a pornit în toată ţara, dinspre Cărei şi Satu- Mare trupele române, luptînd e­­roic împreună cu armata sovietică, au izgonit cotropitorii hitleristo­­hortyşti de pe ultimia brazdă din pământul străbun. Ca simbol al preţuirii glorioase­lor tradiţii în lupta pentru liber­tate naţională şi, îndeosebi, în bă­tăliile duse împotriva fascismului, 25 Octombrie a devenit Ziua for­ţelor noastre armate. Această zi constituie, totodată, o caldă mani­festare a dragostei cu care între­gul popor înconjoară pe fiii săi aflaţi sub arme. Că de fiecare dată, sărbătoarea Zilei armatei este întîmpinată, şi anul acesta, de militari cu rezul­tate dintre cele mai bune în în­treaga activitate. Numeroase grupe, plutoane, campanii s-au adăugat acelora care — ca o răsplată a strădaniilor neobosite în instruire -i- au fost distinse cu titlul de cinste „Subunitate de frunte” ; piepturile multor ostași s-au îm­podobit cu insigna de „Specialist de clasă” — însemn al unei înalte calificări militare ; aplicaţiile tac­tice, tragerile de luptă, alte mi­siuni au fost executate, în majo­ritatea lor, cu rezultate din cele mai bune. Imboldul tuturor acestor remar­cabile succese îşi are izvorul în sfînta şi nemărginita dragoste a Maior N. TÂRCOMNICU (Continuare în pag. a 2-a) ZIUA FORŢELOR ARMATE ALE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA Intr-un exerciţiu, la pregătirea militară i

Next