Satul Socialist, februarie 1971 (Anul 3, nr. 540-563)

1971-02-23 / nr. 558

PAGINA 2 SATUL SOCIALIST лллллллллллллллл/^ PE MAfilSTBAliBIiff!­IVdWl.lUI­­ • Producţia globa­lă industrială a judeţu­lui Covasna a crescut în 1965, comparativ cu anul 1950, de cca. 1,9 ori, iar la finele anului 1970 era de cca. 7,5 ori mai mare faţă de 1950. O fabrică de confecţii, o fabrică de amidon şi una de şuruburi înscriu oraşul Tirgu Secuiesc pe orbita dezvoltării industriale Foto : ÁRPÁD BARTHA (Urmare din pag. 1) Covasnei era cunoscută şi pre­ţuită. In „Ţara Buzaielor" sunt măr­turii că încă în urmă cu zece mi­lenii se afla o potecă croită prin­tre gate­jele pădurii, care unea a­­şe­zările preistorice de la Gîlma şi Cremenea. In aceeaşi zonă a judeţului s-au încrucişat drumu­rile dacilor, drumuri pe care, mai apoi, romanii aveau să le con­solideze cu piatră, să le împre­soare cu ziduri şi turnuri de a­­părare. De la Barcani la Zăbră­­tău, de la Chichirău şi Crasna pînă la Ciumernic, în toată acea­stă „Ţară a Buzaielor“, aşezările se răsfiră pe sub cununa păduri­lor, iar drumurile se întretaie a­­cum şi pe pămînt şi în aer, în în­crucişarea cablurilor de funicular. Văile răsună de rîvna topoare­lor şi gaterelor, pentru că aici sînt meleagurile „pădurenilor", ale neobosiţilor meşteri ai „auru­lui verde"*. Ca şi la Tîrgu Secuiesc şi Oi­­tuz, la Zăbrătău a fost construită o fabrică modernă de cherestea, care produce anual peste 24 000 metri cubi de scînduri. Codrii din judeţul Covasna trimit astfel so­lia lor cu mireasmă de răşină pînă în ţări străine. Aproape 80 de ani numără Cristifon Purecel, iscusit rapsod popular din Barcani, care, aseme­nea lui Ghiţă Baciu din Floroaia, ştie să spună — ceasuri în şir — versuri pe lingă foc, pe cînd cio­banii îngînă din fluier cîntece de demult. Pentru ca înnăscuta aple­care spre rostirea în stihuri să aibă sprijin, dascălii liceului cel nou au înfiinţat, împreună cu elevii lor, revista „Lira nouă". Şi astfel, urmaşii celor ce au ză­mislit „pe-o gură de rai", balada mioarei năzdrăvane, fii şi nepoţi de oieri şi de pădu­reni continuă — cu glasuri proaspete —■ cînte­­cul început de strămoşi. Dar, consemnind dragostea lo­calnicilor pentru continuarea tra­diţiilor, se cuvine elogiată şi am­biţia cu care aceeaşi oameni pun temei începuturilor. Filele din cronica cea nouă a Covasnei fi­xează astăzi evenimente fără pre­cedent ca amploare şi densitate în timp în istoria locurilor. Pomeneam despre Tîrgu Secu­iesc, unde s-a înălţat în anii din urmă o modernă fabrică de che­restea. Acest oraş, cu un trecut ce­nuşiu, începe să-şi contureze un tot mai marcat profil industrial, lansînd într-o adevărată „serie" marile sale premiere industriale. Intr-un singur an au apărut aci o fabrică de confecţii, o fabrică de şuruburi şi o alta care produce a­­midon. Prima dintre ele, cu o pro­ducţie în valoare de 125 milioa­ne lei pe an, şi-a creat intr-un timp record o binemeritată repu­taţie a calităţii : opt ţări străine figurează de pe acum pe lista sa de exporturi. Colectivul tinerei fabrici de şuruburi se anunţă, de asemenea, la fel de ambiţios. Pînă în 1973 nivelul producţiei anuale va atinge cifra de 15 000 tone de diferite organe de asam­blare necesare industriei metalur­gice, pentru ca în anul următor producţia să atingă 20 000 tone. Cea de a treia fabrică ce comple­tează platforma industrială a o­­raşului, cea mai modernă de a­­cest fel de pe continent, are o ca­pacitate zilnică de producţie de 300 de tone cartofi sau 85 tone porumb, amidonul preparat fiind rezultatul unui proces de fabrica­ţie exclusiv automatizat. Şi micul oraş Baraolt Începe să-şi creeze reputaţia sa indus­trială. O fabrică de produse lac­tate şi o staţie de înnobilare a căr­bunelui au deschis un capitol nou în viaţa acestei localităţi neîn­semnate altădată, punând în va­loare hărnicia şi priceperea lo­cuitorilor săi. Semnificativ pentru ceea ce se făureşte în ritm susţinut pe toată întinderea judeţului Covasna este comunitatea de năzuinţe ca leagă deopotrivă naţionalităţil er, dar şi generaţiile. Asaltul impetuos al înnoirilor, iniţiat şi condus de către partid, a mobilizat forţele creatoare ale românilor şi maghiarilor, ale ti­nerilor şi vîrstnicilor, ale căror aspiraţii cresc din aceeaşi tulpină viguroasă a orinduirii noastre, bazate pe muncă înfrăţită pentru progres social continuu. Cu îndreptăţită mîndrie, locui­torii judeţului ţin să ilustreze prin cifre comparative marele pas pe care viaţa nouă l-a rea­lizat şi pe aceste locuri. Intre anii 1950 şi 1970, producţia globa­lă industrială a crescut de circa 7,5 ori ; între 1965—1970, investi­ţiile făcute în economia judeţu­lui s-au cifrat la 1,8 miliarde lei, de peste 2,5 ori mai mult decit în anii 1961—1965. Străvechea preocupare a oame­nilor, legată de agricultură şi de creşterea vitelor, a căpătat, de a­­semenea, în condiţiile mecanizării şi a marilor suprafeţe înfrăţite, o nouă rodnicie. Statisticile arată că în cele 50 de cooperative agri­cole din judeţ, recolta anului tre­cut a fost , în comparaţie cu a­­nul 1950 — aproape dublă la grîu, cu 50 la sută mai mare la cartofi şi cu 53 la sută mai mare la sfe­clă de zahăr. Desigur, a arăta că astăzi agricultura judeţului dis­pune de un număr triplu de com­bine pentru recoltarea păioaselor faţă de anul 1965 sau că numărul tractoarelor a sporit în aceeaşi perioadă de la 565 la circa 900, înseamnă a privi şirul prefaceri­lor din punctul de vedere eloc­vent dar rece, al cifrelor. în fapt, fiecare procent şi fiecare imper­ceptibilă creştere statistică a avut la temelia sa muncă şi sudoare omenească, efort şi nădejde în viitor. Pentru că, asemenea tuturor COVASNA celor ce muncesc din patria noa­stră, locuitorii judeţului Covasna găsesc în cuvîntul mîine combus­tia miraculoasă a faptelor de as­tăzi. Pentru oraşul Sfîntu Gheorghe,­­ viitor înseamnă o fabrică modernă de motoare electrice, o alta care va confecţiona aparataj de bord pentru automobile, precum şi o a treia profilată pe executarea de acoperiri galvanice. Pentru că, aşa cum desluşeşti din cuvintele localnicilor, judeţul Covasna — „tărîm de cîntec şi baladă" — îşi scrie, sub flamura partidului, capitolul avîntat al istoriei contemporane, prin mun­ca tuturor, cu slove din aurul viu al energiilor descătuşate. agricultura R ICULT U R A ! Adăposturile pentru­­ ' animale ale coope­rativelor agricole din judeţ sînt elec­trificate în proporţie de 94 la sută­­ . \ • în ultimii cinci ani, suprafața irigată a jude* j I fului a crescut de peste 10 ori.­­ { IN 1965 ERAU IRIGATE 460 HA j i IN 1970 ERAU IRIGATE 4 820 HA | SUPRAFAŢA DE TEREN CE REVINE UNUI TRACTOR ASCENSIUNI PE TREPTELE BUNĂSTĂRII V ■ __ V • în ultimii cinci ani, în satele judeţului au fost construite 1 676 case noi • Volumul desfaceri­lor de mărfuri prin cele 31 cooperative săteşti şi 513 magazine a crescut între 1965—1970 faţă de anii 1960—1965 cu circa 200 MILIOANE LEI • în satele judeţului există peste 100 CĂ­MINE CULTURALE • Dacă în 1965 era un medic la 854 locui­tori, în 1970 există un medic la 720 LOCUI­TORI Cartierul textiliştilor din oraşul Sf. Gheorghe Nr. 558 Marți 23 februarie Forţa cuvîntului ROSTIT (Urmare din pag. I) contribuţia artişti sibieni între care pic­torii Nicolae Barcan, Sieglinde Bot­­tesch şi I. Chişu, sculptorul Ion Că­rămidar şi graficianul Horst Zay); concerte de muzică populară însoţite de o prezentare a zonelor folclorice sibiene; concursul „Să ne cunoaştem judeţul", iar acum în „Luna cărţii la sate“ s-a organizat o întîlnire a să­tenilor cu scriitorii combinată cu o expoziţie de carte şi cu un recital de poezie. Desigur, această acţiune aflată în anul­­ de existenţă este meritorie­ Ceea ce însă este şi mai bine conso­lidat în judeţul Sibiu, sunt universi­tăţile populare, astăzi şapte la număr, trei din ele în mediul rural , în comu­nele Axente Sever, Cristian şi Tălmă­ciţi, localităţi cu o populaţie mixtă de muncitori şi agricultori. In pre­zent aceste universităţi numără 5 400 cursanţi, dintre care 600 în mediul sătesc. După ce profesorul universi­tar dr. Dan Smîntînescu din Bucureşti a ţinut la Tălmăciţi şi Axente Sever (în 13 şi respectiv 15 noiembrie 1970) conferinţa de deschidere a cursurilor cu tema „Cărturari ardeleni — mari patrioţi“ şi a întrunit un public nu­meros, atent şi entuziast, conducerile acestor universităţi populare săteşti nu s-au sfiit să mai invite şi alţi specia­lişti buni oratori să prezinte expuneri. Adolf Armbruster, doctorand, cerce­tător principal la institutul de istorie „Nicolae Iorga“ din Bucureşti, a fost oaspetele universităţii populare din Tălmaciu cu o interesantă conferinţă din istoria Transilvaniei ţinută în lim­ba germană. De altfel în cele trei comune menţionate există şi cursuri în limba germană. La Tălmaciu pen­tru cele opt teme ale cursului „Din istoria culturii transilvănene“ au fost solicitaţi conferenţiari din Sibiu şi Bucureşti (profesorul Hans Tobie a vorbit despre „Gheorghe Dima şi mişcarea corală în Transilvaniabi­bliotecarul Peter Binder despre „Ro­lul asociaţiei ASTRA în dezvoltarea culturii din această regiuneTho­mas Năgler despre „Cetăţi fortificate în sudul Transilvaniei“ etc.). La A­­xente Sever unul din cercurile uni­versităţii populare, condus de prof. Helmut Gross, cuprinde 14 expuneri în limba română despre „Tehnica în istoria civilizaţiei" iar altul se ocupă de cultivarea tradiţiilor folclorice ale saşilor şi confluenţa obiceiurilor popu­lare româneşti şi săseşti. La Cristian, unde după un sezon bogat de activi­tate 1969—70 s-a ajuns deja în a­­nul 11 al cursului „Din enigmele vie­ţii", sub îngrijirea profesorului eme­rit Werner Klemm se desfăşoară o activitate foarte meritorie. Ca şi in celelalte cazuri şi aici la Cristian toa­te conferinţele programate s-au ţinut la datele prevăzute. Este caracteris­tic pentru activitatea culturală din comuna Cristian care se afirmă în toate domeniile (teatru de amatori — echipă în limba română şi germa­nă, echipă de dansuri laureată a mai multor concursuri — muzeu sătesc realizat din contribuţia benevolă a localnicilor, fanfară etc.), că multiple­le şi frecventele programe ce le pre­zintă în clădirea modernizată a că­minului cultural, de regulă, sunt com­binate şi completate cu scurte confe­rinţe de ţinută. Astfel, prof. dr. do­cent Carol Gölner, membru al prezi­diului Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, şi alţi oameni de ştiinţă răs­pund cu drag invitaţiei de a vorbi la Cristian, pentru că acolo găsesc în­totdeauna un auditoriu atent. S-ar mai putea da multe exemple şi de cifre statistice din acest domeniu de activitate. Ne vom mulţumi însă cu o cifră globală. Numai în 1970 la cele 724 manifestări organizate de co­misia pentru difuzarea ştiinţei şi cul­turii au participa 80 500 cetăţeni români, germani, maghiari dintre care peste 34 000 din mediul sătesc. Aceste exemple dovedesc că putem fi optimişti în ce priveşte folosirea să­lilor de conferinţe ale căminelor cul­­turale săteşti. Nu se întrevede deloc o dispariţie a acestei modalităţi de instruire multilaterală a populaţiei a­­dulte. Omul este dornic să înveţe toată viaţa. Acei intelectuali care îşi înţeleg misiunea pot contribui la dezvoltarea zestrei culturale, la lărgi­rea orizontului politic şi cultural al oamenilor, la răspîndirea mai directă a ideilor socialismului, la înţelegerea politicii marxist-leniniste a partidului. Exemplele arătate ne înfăţişează activitatea ce se desfăşoară pentru e­­ducarea oamenilor muncii în spiritul patriotismului socialist, al solida­rităţii şi frăţiei, al dragostei faţă de patria comună. In care muncesc şi trăiesc alături români, germani şi maghiari. Consiliul judeţean al oa­menilor muncii de naţionalitate ger­mană încă de la înfiinţarea lui, în noiembrie 1968, a adus o contribuţie substanţială la transmiterea valorilor culturii socialiste mai ales în rîndu­­rile populaţiei săteşti, la ridicarea con­ştiinţei politice a acesteia. Valoarea cuvîntului rostit în sală în faţa unui auditoriu care se întruneşte de bună voie şi de ce să nu o spunem­­■ şi din curiozitatea de a afla ceva nou depinde de posibilită­ţile intelectuale ale conferenţiarului, depinde de felul cum acesta este an­corat în actualitate. S-a făcut obser­vaţia, dacă nu ar fi cazul ca în afara cadrelor didactice să participe mai activ şi medicii din circumscripţiile comunale, inginerii agronomi, medicii veterinari, intelectualitatea tehnică. O observaţie justă, deoarece în condiţiile cînd învăţămîntul agrozootehnic este racordat la televiziune, inginerul a­­gronom rămîne disponibil pentru unele expuneri mai speciale. In altă ordine de idei, pentru a conduce la o reuşită mai bună a ac­ţiunilor amintite, se propune organi­zarea unor expoziţii itinerante — în cazul judeţului Sibiu Muzeul Bruken­­thal şi serviciul de pedagogie mu­zeistică recent înfiinţat a înjghebat deja unele acţiuni. In afară de aceas­ta este necesară şi vizitarea în gru­puri organizate (cu concursul O.N.T.) a celor şapte muzee săteşti din jude­ţul Sibiu cit şi a casei memoriale Stephan Ludwig Roth din Mediaş, care a fost inaugurată in cadrul fes­tivalului „Cibinium '70“. Acestea ar servi aceluiaşi scop : cultivării senti­mentelor patriotice în nodurile largi ale populaţiei, cimentării frăţiei din­tre români, germani şi maghiari, care de multe secole trăiesc și muncesc împreună pe acest pămînt, transmite­rii valorilor culturii noastre socia­liste. Miercuri 24 februarie RADIO PROGRAMUL I: 6.00 „De la 6.00 la 9.30“; 10.05 Muzică populară din Moldova ; 10.30 Vreau să ştiu ; 11.05 Muzică uşoară de Sile Dinicu ; 11.50 Cotele apelor Dunării ; 12.30 întîlnire cu melodia populară şi interpretul preferat ; 13.00 Radiojurnal ; 13.22 Rebus melodii ; 14.40 Solişti şi formaţii artistice de amatori ; 15.05 — 100 de legende româneşti ; 16.00 Radiojur­nal. Buletin meteo-rutier ; 17.00 Antena tineretului ; 17.30 Concert de muzică populară ; 20.40 Interpreţi îndrăgiţi ai cîntecului popular : Maria Lătăreţu ; 21.25 Consemnări de Eugen Florescu ; 22.00 Radiojurnal. Bu­letin meteorologic. Sport ; 22.30 Concert de muzică uşoară. PROGRAMUL II : 6.00 — 8.10 Program muzical de dimineaţă ; 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. Sport ; 8.10 Tot înainte ; 8.55 Anii tineri plini de floare — cîntece ; 9.10 Curs de limba germană ; 9.30 Or­chestra de muzică populară „Flacăra Prahovei" din Ploieşti ; 10.35 Fre­donaţi cu noi — muzică uşoară ; 11.20 Solişti şi formaţii de muzică uşoară ; 12.30 Din operetele compozitorilor noştri ; 15.20 Rapsozi ai cîn­tecului popular ; 15.30 Radio-şcoală ; 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo­­rutier ; 16.15 Cîntă Jean Păunescu ; 16.50 Pe teme medicale ; 17.00 Cîn­tece populare de dragoste ; 18.55 PARTIDULUI, inima și versul ; 19.05 Cîntecul e pretutindeni ; 19.50 Noapte bună, copii ; 20.15 Teatru radiofo­nic ; 21.05 Prognoză muzicală — muzică ușoară. TELEVIZIUNE 10.00 — 11.30 Emisiuni-lecţii pentru lucrătorii din agricultură ; 18.00 Deschiderea emisiunii ; 18.30 Cadran internaţional ; 19.10 Tragerea pro­­noexpres ; 19.20 1001 de seri ; 19.30 Telejurnalul de seară ; 20.00 Cinci­nalul în cifre şi imagini ; 20.20 Telecinemateca ; Circul ; 21.50 Poşta TV ; 22.05 Emisiune de ştiinţă ; 22.30 Bucuriile muzicii ; 22.50 Telejurnalul de noapte ; 23.00 închiderea emisiunii. Marţi 23 februarie SOARELE răsare la ora 7 şi 3 minute. Apune la ora 17 şi 55 de minute. De la începutul anului au trecut 54 de zile. Pînă la sfîrşitul anului au rămas 311 zile. STAREA VREMII: Timpul probabil pentru 23 februarie , vremea va fi rela­tiv rece, cu cel variabil. Vor cădea precipitaţii slabe, izola­ .........................ниц... te, sub formă de lapoviţă şi ninsoare. Vînt potrivit. Tem­peraturile minime vor fi cu­prinse între minus 5 şi 3 grade, iar maximele între mi­nus 3 şi 5 grade. Timpul probabil pentru 24, 25 şi 26 februarie , vreme re- MEDALION BENVENUTO CELLINI S-au împlinit de curînd 400 de ani de la moartea lui Ben­venuto Cellini, sculptor, aurar, lativ rece, cu cel mai mult noros. Vor cădea precipitaţii slabe, izolate. Vint slab pînă la potrivit. Temperatura în scădere. Minimele vor oscila intre minus 8 şi 2 grade, izo­lat mai coborîte, iar maximele între minus 3 şi 7 grade, giuvaergiu şi scriitor, una din­tre ilustrele figuri ale perioa­dei renascentiste italiene. B. Cellini s-a născut la Flo­renţa în ziua de 3 noiembrie anul 1­500 ; era fiul lui Gio­vanni Cellini, reputat fabricant de lăute şi orgi. A avut o via­ţă efervescentă, aventuroasă, pe care şi-a povestit-o într-o interesantă carte (memorii) pe alocuri cu vădite calităţi de ro­man , cartea fiind totodată şi un document asupra moravuri­lor şi spiritului din secolul al XVI-lea. Înzestrat cu real ta­lent, el s-a afirmat atît în Ita­lia cit şi în Franţa, fiind apre­ciat — adulat chiar — de că­ -,— tre capetele încoronate, cler şi nobilime. însuşi „divinul" Mi­chelangelo l-a vizitat în ateli­erul său prezentîndu-i felicitări. Printre numeroasele sale o­­pere sînt notate : sculpturile „Nimfa de la Fontainbieau" (în fapt instalată la castelul Anet), „Perseu" şi statuietele de ar­gint „Jupiter" (care întruchipea­ză pe însuşi regele Franţei), „Marte" şi „Vulcan". După o viaţă deosebit de la­borioasă (şi permanente pere­grinări) Benvenuto Cellini s-a stins la Florenţa în ziua de 13 februarie 1­971. Rezultatele obţinute prin congelarea unor animale care apoi au fost reînviate, au dat posibilitatea oamenilor de şti­inţă să prevadă aplicabilitatea acestei netode şi asupra omu­lui. Primele experienţe în a­­ceastă direcţie au fost deja fă­cute. De exemplu, unor paci­enţi bolnavi de cancer li s-a scăzut temperatura corporală de la 37 de grade pînă la 29,4 grade Celsius, fiind menţinuţi în această stare timp de cinci zile. Bolnavii au suportat bine efectele frigului iar tumorile canceroase au regresat. Un bolnav de cancer din S.U.A., James Betford, a fost de acord să fie congelat la minus 91 grade Celsius înainte de a muri pentru a fi reînviat, atunci cînd se vor descoperi remedieri eficiente împotriva bolii de care suferea. MICA ENCICLOPEDIE CRYOBIOLOGIE II POVESTEA VORBEI: • Cine umblă pe toate­ drumurile nu ajunge nicăieri. • Cu vas găurit apă nu vei scoate. I♦

Next