Scînteia Tineretului, octombrie 1967 (Anul 23, nr. 5711-5736)
1967-10-18 / nr. 5725
II începuturi promiţătoare la U.R.E.M.O.A.S.Bucureşti N-am dori ca titlul rîndurilor de faţă să sugereze nici mai mult nici mai puţin decit ce spune el de fapt. N-am vrea să se înţeleagă că făcîndu-se primul pas toate lucrurile sînt rezolvate. Căci UREMOAS — uzină bucureşteană care a prezentat multiple şi grele probleme încă de la intrarea ei in funcţiune — mai are şi azi, de pus multe lucruri la punct. Dacă-i înscriem astăzi numele printre colectivele cu bune rezultate, o facem pentru că aici — ca şi in alte întreprinderi bucureştene — s-au ivit semnele unei activităţi meritorii, pline de roade. Este, fără îndoială, un merit al colectivului că, la capătul a 9 luni dintr-un an, majoritatea indicatorilor de pian au fost îndepliniţi. Obţinerea unor asemenea rezultate este urmarea firească şi incontestabilă a organizării ştiinţifice a producţiei şi a muncii. Acolo unde cu greu se întrevedeau rezerve de sporire a producţiei şi calităţii s-au găsit resurse iniţial nescontate. Privim, nu mai departe decît ceea ce s-a realizat în secţia uzina. Intr-o hală imensă — aceleaşi utilaje, aceiaşi oameni. Numai că în urma aşezării maşinilor în flux tehnologic, pe lingă faptul că aproape 2000 mp au devenit disponibili, s-a dublat productivitatea muncii. Intr-un alt sector al urinei, la prelucrări la cald, aflăm prin inginerul şef RADU DRAGAN, alte măsuri de natură să pună producţia întreprinderii pe bazele trainice ale organizării ştiinţifice. Aici, s-a evidenţiat ca o acţiune cu bune rezultate, perfectarea unui sistem mai eficient decît în trecut, pentru cointeresarea materială a muncitorilor , salarizarea în acord progresiv. In paranteză fie spus — subliniază interlocutorul nostru — experimentarea şi apoi definitivarea acestui sistem de salarizare scoate cu atît mai mult în evidenţă necesitatea recentelor măsuri preconizate la Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Romăn In această privinţă. Evident, experienţa colectivului acestei Întreprinderi a crescut şi acum multe lucruri se fac pornind de la alte date. O cunoaştere perfectă a utilajelor, dublată de observarea atentă a acestora, în timpul procesului de fabricaţie permite stabilirea din vreme, cu precizie acceptabilă, care anume dintre piese are o mai mare uzură, care trebuie confecţionate din nou sau numai remaniate. Cum e şi firesc, toate acestea se confecţionează din timp, oprirea utilajelor fiind făcută strict, numai pentru operaţia de schimbare. în final, lucrările de întreţinere se execută calitativ mai bine şi în minimum de timp. Desigur, pe linia muncii ce se depune şi a rezultatelor obţinute prin organizarea mai bună a producţiei şi a muncii în toate compartimentele de activitate ale uzinei ar fi încă multe de comunicat. Ne oprim însă asupra unor lucrări ce urmează a fi puse la punct. Am amintit de cei aproape 2000 mp suprafaţă de producţie eliberată. Dar de ce s-a eliberat oare un sfert de hectar din moment ce pe el nu se „cultivă“ de mai multe luni nimic ? O privire prin procesele verbale şi alte materiale ale diferitelor analize ce s-au ţinut în uzină în legătură cu drumul pe care-l parcurge efortul de organizare ştiinţifică a producţiei ne semnalează, de asemenea, unele dintre jaloanele pe care ar trebui să se meargă cu mai multă hotărîre : utilizarea mai bună a timpului de lucru (atenţie la cele 948 de zile ori absenţe nemotivate şi 269 zile-om învoiri în luna august) ; eliminarea cheltuielilor neproductive provenite din penalizări, locaţii ş.a. ; urmărirea mai energică a felului în care se îndeplinesc măsurile stabilite anterior. I. BODEA PRIMUL PAS DINTR-O SUTĂ Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe ambasadorul • Republicii Islamice Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a primit marţi, 17 octombrie, pe ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Islamice Pakistan în Republica Socialistă România, Jamsheed K. A. Marker, în audiență de prezentare. Cu această ocazie, a avut loc o convorbire cordială. ! DESTIN MOIAL CASOLUI SUGERAM! C. BRÂNCUŞI ! Pe apa Bistricioarei, în cătunul Hobiţa aşternut sub umbra Parîngului se află casa în care s-a născut Constantin Brâncuşi. Durează şi acum. Este aceeaşi cum fusese meşterită prin o mie opt sute şaptezeci şi ceva de către Nicolae Radu, dulgherul, tatăl lui Brâncuşi. Are două odăi şi între ele ogeacul cu vatra şi corlata, iar de-a lungul tuturor trei o prispă — susţinută pe stîlpi de lemn de gorun— unde ajungi urcînd pe trei trepte de lespezi de piatră aduse probabil de-a gata şlefuite de apa rîului. Casa a rămas aceeaşi după cum susţine şi V. G. Paleolog, numai că, atunci cînd se făcu reîmpărţirea averii între fraţii lui Brâncuşi — Frîsina sora lor — o cumpără şi dispuse a fi desfăcută bîrnă cu bîrnă, uşor cu uşor, prag cu prag, rostuind-o din nou în îmbucăturile ei dintîi, dar ceva mai departe, spre sud. Aşa cum spune V. G. Paleolog gospodarul casei, Nicolae — Radu Brâncuşi nu a avut cînd a durat-o preocupări de înfrumuseţare — în afară de capitelurile stîlpilor de prispă — zimţuite precum creasta cocoşului — neavind răgaz „să facă asemenea lui Antonie Mogoş, din vecinul sat Ceauru, care, el nu avea casă de copii ci doar patru braţe cu ale femeii Măria, neîngăduindule frumosul, care e cheltuială de timp şi vine din bunăstare fără sudoare“. (V. G. Paleolog, Tinereţea lui Brâncuşi, pag. 26). Casa este şi astăzi tot acolo unde a fost mutată, la circa 200 me I. MARCOVICI 0 (Continuare in pag. a II-a) SA DISCUTAM DESPRE 9 TINEREȚE, EDUCAȚIE, RĂSPUNDERI . Colectivul, o cîrjă pentru • slăbiciunile • noastre ? întâmplarea s-a consumat mai de mult dar ecourile ei stăruie. Stăruie ca fapt divers deşi ar trebui să persiste altfel... Cu cîtva timp în urmă era văzută mai în fiecare zi pe la porţile Uzinei „1 Mai“ din Ploieşti. Tînără, îngrijit îmbrăcată, dar cu ochii umezi de lacrimi. Nu îndrăznea să întrebe şi nici să se plîngă cuiva ; unii au făcut glume răutăcioase la adresa ei, alţii au îndemnat-o să meargă la sediul organizaţiei U.T.C. şi acolo au aflat că era soţia unui tovarăş de-al lor, Gheorghe Panait, muncitor la secţia montaj. Şi-au mai aflat că tînăml lor coleg, de altfel inteligent şi inimos la uzină, se purta în familie ca un stăpîn absolut, că venea acasă cînd vrea, aducea sau nu salariul, lipsindu-şi soţia şi copilul uneori şi de existenţa zilnică. Cum a acţionat colectivul într-o asemenea împrejurare ? Adresăm întrebarea lui Paul Niculescu, secretarul comitetului U.T.C. pe secţie. — Ne-am alarmat, i-am chemat pe amîndoi, am stat de vorbă, i-am supus judecăţii drepte a colectivului. El ne-a promis că se îndreaptă dar pentru că tot nu mai putea lucra în secţie s-a transferat la transporturi. Mai tîrziu am aflat însă că a plecat şi de acolo, în altă întreprindere. Dar a părăsit definitiv şi familia. Mă aşteptam ca secretarul să adauge „noi ne-am făcut datoria acum ce-am mai putea face“. „Pentru el“ cazul „era definitiv închis, casat, ca la tribunal. Să se ocupe alţii de el, pe acolo, pe unde Gh. Panait o rătăci acum. Ioniţă Aurel, om în vîrstă, în aceeaşi secţie, mă completează. PETRE ZARNESCU (Continuare in pag. a 11-a) — în primii ani de şcoală — ne spunea Dumitru C., elev în clasa a XI-a — parcurgem cu ochii minţii cele mai neaşteptate meserii şi mereu ni se pare că „de data asta“ am găsit-o pe cea care ni se potriveşte cel mai bine. De aceea ne şi atrag cercurile elevilor, dar ne şi „plimbăm“ uneori de la un cerc la altul încercînd să ne iniţiem şi în tainele aeromodelismului şi în cele ale telecomunicaţiilor, nerenunţînd, însă, nici la matematici... Odată cu terminarea anilor pionieriei, cînd devenim liceeni, ne stabilim, căutăm cercuri „serioase“ şi... dacă le găsim, le rămînem credincioşi... Dacă ar fi să reproducem părerile numărului mare de elevi cu care am stat de vorbă cu privire la cercul preferat şi la capacitatea acestuia de a le satisface nevoia de cunoaştere peste ceea ce le oferă manualul, ne-am afla în situaţia de a reproduce şi multiplica părerile lui Dumitru C. Le putem însă sintetiza astfel : cercul joacă un rol însemnat în viaţa elevului, din clasele mici şi pînă la absolvire. Cu condiţia să-i ofere posibilităţi de investigaţie în domeniul care-l atrage, de dobîndire a unor deprinderi practice, să-i ofere cadrul potrivit pentru căutări şi creaţie, pentru ucenicie ştiinţifică. Cam asta înţeleg Dumitru C. şi colegii săi, prin cerc „serios“, cum îl definesc ei, „ideal", cum l-am numi noi. Ce fel de cercuri există însă în licee şi cît sînt de aproape de ceea ce-şi doresc elevii ? In cursul convorbirilor avute am notat fidel nu numai toate denumirile fiecărui cerc la care s-au referit elevii, ci şi o anumită clasificare pe care o făceau între diverse tipuri de cercuri, chiar cu acelaşi profil, după scopul pe care şi-l propunea, după modalităţile de lucru folosite. Astfel, după părerile elevilor un cerc de fizică poate fi teoretic, modern sau tehnic, după cum un cerc de matematică poate fi clasic sau modern. Nu era aici nici un fel de poză, nu jonglau cu cuvintele ; cu ajutorul acestor clasificări încercau să așeze cercul exact în sfera la care se limitează pentru a putea apoi formula mai precis propriile preferinţe. Rodica Bălan, elevă la Liceul din Truşeşti—Suceava, vorbea despre cercul de fizică în care activează. Cercul i-a fost de mare ajutor în pregătirea la acest obiect, pregătire care i-a permis să se prezinte şi la concursul de fizică. Dar în cerc se rezolvă numai probleme, fireşte altele decît în manual, mult mai numeroase decît se rezolvă în orele de curs. Este un cerc clasic l-au categorisit colegii, participanţi la discuţii. Cu alte cuvinte, este un cerc în care se adîncesc cunoştinţele că- i pătate în orele de clasă, se dobîndeşte o anumită tehnică în re-MARIETA VIDRAŞCU (Continuare in pag. a 11-a) 1 Primul ministru al Republicii India, Indira Gandhi, împreună cu celelalte persoane oficiale indiene, a făcut în cursul zilei de marţi o vizită în regiunea Ploieşti. Primul ministru al Indiei a fost însoţit de Alexandru Roabă, ministrul petrolului, Mihai Marin, adjunct al ministrului afacerilor externe, Aurel Ardeleanu, ambasadorul României în India, de funcţionari superiori din Ministerul Afacerilor Externe. Un prim popas a fost făcut la Rafinăria şi Combinatul Petrochimic-Brazi, unde oaspeţii au fost întîmpinaţi de Nicolae Tăbîrcă, preşedintele Comitetului Executiv al Sfatului popular al regiunii Ploieşti, Gheorghe Caranfil, adjunct al ministrului industriei chimice, şi membri ai conducerii celor două întreprinderi. Directorul general al Rafinăriei Brazi, Bujor Olteanu, şi directorul tehnic al Combinatului Petrochimic, Valentin Ioniţă, au prezentat principalele secţii şi produsele acestor mari unităţi ale industriei petroliere şi chimice româneşti. Vizitînd secţia de distilare atmosferică şi în vid, oaspeţii s-au interesat îndeaproape de parametrii de funcţionare a instalaţiilor, deoarece o secţie asemănătoare, însă cu o capacitate mai mică, realizată de industria românească se află în funcţiune la Gauhati, prima rafinărie din sectorul de stat al Indiei, construită după proiecte şi cu utilaje româneşti. De asemenea, oaspeţii au manifestat interes pentru instalaţiile de reformare catalitică, care funcţionează la Rafinăria Brazi ; în urma unui contract încheiat recent, instalaţii de acest fel vor fi livrate Indiei de industria ţării noastre pentru rafinăria ce se construieşte la Haldia. Premierul indian şi ceilalţi oaspeţi au vizitat în continuare fabricile de olelfine şi polietilenă din Combinatul Petroclmic, ale cărui produse sunt cunoscute şi în India. S-a vizitat apoi Uzina de utilaj petrolier „1 Mai“ Ploieşti, unde oaspeţii au fost salutaţi de Mihai Martinescu, adjunct la ministrului industriei construcţiilor de maşini şi conducătorii uzinei. Directorul general, Dumitru Nistor, a prezentat un scurt istoric al uzinei şi rezultatele obţinute în dezvoltarea şi diversificarea producţiei de utilaj petrolier. Primul ministru al Indiei şi persoanele oficiale indiene şi române au vizitat apoi secţiile de utilaj şi montaj ale uzinei şi au asistat la o demonstraţie de ridicare a unei instalaţii de foraj 3DH-250, unul dintre cele mai apreciate produse ale uzinei, atît în ţară cît şi peste hotare. înainte de plecare, constructorii de utilaj petrolier au oferit în dar, primului ministru al Indiei, macheta unei instalaţii de foraj. în continuare, oaspeţii au vizitat renumitele podgorii din Valea Călugărească, unde au fost întîmpinaţi de Dadiv Davidescu, vicepreşedinte al Consiliului Superior al Agriculturii. Ei au vizitat Institutul de cercetări pentru viticultură şi vinificaţie din această localitate. La amiază, preşedintele Comitetului Executiv al Sfatului popular al regiunii Ploieşti, Nicolae Tăbîrcă, a oferit un dejun în onoarea primului ministru al Republicii India, Indira Gandhi. în cursul după-amiezii oaspeţii s-au înapoiat la Bucureşti. ★ Seara, primul ministru al Indiei, Indira Gandhi şi persoanele oficiale care o însoţesc au asistat la spectacolul cu baletul „Lacul lebedelor" prezentat pe scena Operei Române. La sfîrşitul spectacolului, înaltul oaspete a oferit artiştilor flori. (Agerpres) . VIZITA PRIMULUI MINISTRU , AL INDIIl, HM GANDHI In curînd se va înălţa încă o sondă. Provenienţa — Uzina „1 Mai“ din Ploieşti. SEMICENTENARUL MARELUI OCTOMBRIE LUMINILE BRATSK-ULUI Actualul Bratsk reprezintă o spărtură în Taiga, una din tot mai desele spărturi care se produc de cîţiva ani încoace. Exista, e drept, şi înainte o aşezare purtînd acest nume, cîteva case pierdute într-o imensitate vegetală, un sătuleţ prin care lupii şi urşii se plimbau ziua-n amiaza mare ca la ei acasă. Adevărata naştere a Bratsk-ului a avut loc însă în 1955 cînd a început construirea puternicei hidrocentale de pe Angara. Concomitent, a început construirea oraşului şi a altor obiective industriale: un combinat de industrializare a lemnului, o uzină de aluminiu ș.a. Astăzi, după 12 ani de muncă creatoare, Bratsk a devenit unul din cele mai importante centre industriale ale U.R.S.S. Cînd am ajuns în această localitate, primul lucru pe care am dorit să-l vedem a fost, firește, hidrocentrala. Chiar în faţa barajului, lingă un mal crud încă de sfîrtecările escavatoarelor, se afla clădirea improvizată a conducerii şantierului. Ne-a întîmpinat însuşi directorul construcţiei, Konstantin A. Kneazev. Deşi s-a arătat bucuros de oaspeţi, se vedea bine că noi nu eram de loc primii care-i solicitam bunăvoinţa în ziua aceea. Datele pe care ni le-a furnizat au fost expuse parcă avîndu-se în vedere o întîlnire anterioară. La fiecare paragraf simţeai neexprimatul „după cum v-am mai spus...“ Vorbea cu destulă economie, nu atît pentru ca şi-ar fi drămuit timpul, cît mai ales pentru a lăsa realizările să vorbească. „In 1955 cînd am venit aici, pe locul unde sintem nu se afla nimic. Doar fluviul şi malurile împădurite. Acum vedeţi... Cîteva case de bîrne alcătuiau tot Bratsk-ul. Acum vedeţi...“. Vorbea ca despre un lucru obişnuit, de zi cu zi, şi nu ca despre o minune care se întîmplă la un secol odată. Tot timpul părea că spune : printre al- I tele, am făcut şi hidrocentrala de la Bratsk ; a fost greu, ne-am străduit mult, dar o făcurăm şi pe asta ca pe multe altele care o să le facem de aici înainte. Din biroul directorului pornim apoi „să vedem“, în faţa noastră, barajul cu o lun- I gime de 1430 de metri şi o înălţime de 128 metri. El continuă spre cele două extremităţi cu diguri masive de pămînt, lungi de 3 710 metri şi cu o înălţime maximă de 35 metri. Intrăm în corpul barajului, unde se află sala maşinilor. Lungă de peste o jumătate de kilometru, sala adăposteşte cele 18 agregate generatoare : primele au intrat în funcţiune în 1961, iar ultimul în decembrie anul trecut Puterea instalată a fiecărui agregat este de 225 000 kilowaţi, întrucît două din ele pot dezvolta fiecare cite 250 000 kilowaţi, înseamnă că puterea totală instalată la hidrocentrala de la Bratsk este de 4 100 000 kilowaţi. Inginerul V. I. Petrişa, care însoţeşte grupul nostru, ne informează că la reali- zarea măreţei con- strucţii şi-au dat con- tribuţia peste 100 de uzine din întreaga ţară. Astfel, hidroturbi- j nele şi hidro-genera- j toarele au fost aduse din Novosibirsk şi Lej ningrad, transforma- j toarele din Zaporojjeele. Urcăm pe creasta barajului, pe care îl parcurgem apoi de la un capăt la altul cu autobuzul. Sus, pe culme, au fost construite o cale ferată şi o şosea dublă. Spre sud se întinde pînă departe o adevărată pădure de stîlpi de înaltă tensiune. Sînt liniile de 220 şi 550 kilowaţi care pornesc în mai multe direcţii, transportînd energia Bratsk-ului la consumator, uneori pe distanţe de mii de kilometri. Dar principalii consumatori se află în apopiere. Mai întîi este vorba de uzina de aluminiu, aaflată încă în construcţie şi de combinatul de industrializare a lemnului din apropierea ION D. GOIA (Continuare în pag. a IV-a) ÎN PAG. 2-A. ÎN PAG 3-A. • Anticipaţii la „caratele" meseriei • Primatul Ideilor (Interviu cu pictorul Virgil Nicolae Ghinea) • COLȚUL TURISTULUI • ANTRACT • SPORT Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXIII, SERIA II, NR. 5725 4 PAGINI - 25 BANI MIERCURI 18 OCTOMBRIE 1967 VALOAREA UNEI SINGURE ZILE BRAŞOV (de la corespondentul nostru). O acţiune voluntar-patriotică de o amploare deosebită a fost iniţiată duminica trecută de către Comitetul regional Braşov al U.T.C. la care au răspuns cu entuziasm peste 30 000 de elevi şi tineri din şcolile, întreprinderile şi instituţiile oraşelor şi satelor regiunii. Obiectivul acestei acţiuni care a cuprins un număr mare de unităţi socialiste ale agriculturii a fost recoltarea cartofilor, îndrumaţi şi ajutaţi efectiv de către 1750 de cadre didactice şi de către activişti ai U.T.C., tinerii au încheiat ziua de muncă cu un bilanț semnificativ. Au fost recoltate 156 vagoane de cartofi.