Scînteia Tineretului, februarie 1968 (Anul 24, nr. 5815-5840)

1968-02-14 / nr. 5826

Şedinţa Consiliului al Repulei Socialiste In ziua de 13 februarie 1968, la Palatul Republicii a avut loc şedinţa Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, prezidată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Consiliului de Stat. Au luat parte tovarăşii Constanţa Cră­ciun şi Ştefan Peterfi, vicepreşedinţi ai Consiliului de Stat, Constantin Stătescu, secretarul Consiliului de Stat, şi Anton Breitenhofer, Ion Cosma, Vasile Daju, Constantin Drăgan, Suzana Godea, Ni­colae Hudiţeanu, Athanase Joja, Ion Po­­pescu-Puţuri, Cristofor Simionescu, Gheor­ghe Stoica, Ludovic Takacs şi Iacob Te­­clu, membri ai Consiliului de Stat. Consiliul a examinat proiectele de lege pe care urmează să le prezinte Marii Adu­nări Naţionale. Astfel, a fost discutat proiectul de lege pentru modificarea unor articole din Con­stituţie, precum şi proiectul de lege pri­vind organizarea administrativă a terito­riului Republicii Socialiste România. In urma discuţiilor ce au avut loc, Con­siliul de Stat a hotărît ca aceste proiecte de legi să fie supuse dezbaterii Marii Adunări Naţionale. ■ „Independenţa“ a primit 104 absolvenţi în anul 1967. Cum s-au integrat ei în ritmul de muncă al colectivului, în ce măsură pregătirea din şcoală răspunde necesităţilor pe care Ie ridică industria noastră în plină dezvoltare, ce ideal au în viaţă ? Aceste întrebări au făcut obiectul unei anchete pe care am organizat-o recent. O primă constatare : cea mai mare parte a absolvenţilor, după o perioadă relativ scurtă de acomodare, îşi realizează în bune condiţiuni sarcinile de plan. în sprijinul acestei afir­maţii pledează media cîştigului din ultimele două luni ale anu­ ANCHETA NOASTRA IN RÎNDUL ULTIMEI PRO­MOŢII DE ABSOLVENŢI AI ŞCOLII PROFESIO­NALE „INDEPEN­­D­E­NŢ­A"-SIBIU­lui trecut, peste 800 lei, numărul mare de tineri care au fost pre­miaţi pentru contribuţia adusă în procesul de producţie. Faptul că din primele luni peste 70 la sută din tineri obţin rezultate bune este direct deter­minat de modul în care sunt în­drumaţi şi ajutaţi, de condiţiile de lucru pe care le au ; de la început au fost repartizaţi în echipe cu experienţă şi înca­draţi în cursurile de ridicare a calificării. Există deci preocu­pare pentru a crea climatul în care să se dezvolte, să-şi formeze un nivel de cultură teh-LIDIA POPESCU IContinuare in pag. a IlI-a) CE INDICĂ Radiografia primului an de muncă T­IMP­UL Sâ discutăm despre: • tinereţe • EDUCAŢIE • RĂSPUNDERI Filmul: instrucţie sau relaxare ? Şi întrebarea care poartă nr. 3 (De ce mergeţi la cinematograf , pentru distracţie, din plictiseală, din nevoia de relaxare, pentru că vă înfăţişează o altă lume ?) are drept scop să lămurească — pe cît posibil — sensul unor acţiuni tinereşti în sfera timpului liber. Am văzut mai înainte că filmul se situează, în ordinea preferin­ţelor, pe locul al­ doilea, la mare distanţă de televiziune, am aflat şi­ motivul, primordial al alegerii (comoditatea raportată şi la „cri­za de timp“), apoi sm­ consta­tat însă că de fapt atât t.v. cît şi filmul sunt pe planul al doilea faţă de lectura cărţilor. Dacă este evident că lectura cărţilor se situează pe primul loc în ie­rarhia ocupaţiilor din timpul li­ber, la 16—18 ani, nu este mai p­­uţin adevărat că ne-a surprins aptul că, pînă şi atunci cînd (înfringîndu-şi comoditatea) merg la cinematograf, tinerii n-o fac ca să se distreze pur şi simplu, să­ rîdă ori­ să audă muzică veselă, etc, ci dintr-o nevoie care izvo­răşte din oboseală (iarăşi un punct de vedere strict practic în legătură cu o activitate... liberă): • pentru distracţie — 21 • din plictiseală — 2 o nevoie de relaxare — 84 • altă lume (îm­bogăţirea cunoştinţelor)­— 5 • compensaţie — 2 • alte motive — 10. „Pentru a mă relaxa“ ; „După o săptămînă de şcoală,, merit şi eu atîta , două ore de relaxare“ ; „Deoarece nădăjduiesc, să ajung şi eu artist sau regizor" ; „Pen­tru a mă distra, doar duminica, deoarece tot ies din casă“ ; „Merg la cinematograf pentru simplul motiv că mă destinde“ ; „Mă re­laxez după o săptămînă de stu­diu“; „Merg la film , pentru că mă simt bine cînd merg“ ; „La cinematograf merg pentru că am ocazia să văd lucruri noi, uneori și din plictiseală“ ; „Pentru că e un mijloc de destindere“ ; „Eu mă duc pentru că-mi plac artiș­tii“ ; „Cui nu-i place să se odih­nească la sfîrșit de săptămînă ?“ ; „Ocazie de relaxare“ ; „Merg la cinematograf pentru că-mi place să intru în contact cu diferite genuri de oameni, diferite genuri *) Vezi începutul în „Scînteia tineretului" nr. 5825 (Continuare In­ pag. a II) In aceste zile pîrtiile Predealului cunosc o afluență deosebită. flifi li'WTtTiian'lTW—TTOTTTTITA „ Teoria se verifică in... laboratorul școlii. Foto: C. CONSTANTIN de MIHAI STOIAN ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXIV, SERIA II, NR. 5826 4 PAGINI - 25 BANI MIERCURI 14 FEBRUARIE 1968 Proletari din toate ţările, uniţi-vă! LICEUL „TUDOR ARGHEZI“ Printr-un decret al Cons­­iului de Stat, Liceului nr. 5 di oraşul Craiova i s-a atribit numele strălucitului reprezen­tant, al culturii romăneşt Tudor Arghezi. Acesta se­­ denumi Liceul nr. 5 „Tudo ArgheziDe asemenea, Li­ceul din satul de origine al marelui cărturar, Tîrgu Căr­­buneşti, raionul Gilort, regiu­nea Oltenia, unde au trăit părinţii scriitorului, se va de­numi Liceul „Tudor Arghe­­zi". (Agerpres) • TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU A PRII PE TOVARĂŞUL V. KOUCKY în zilele de 12 şi 13 februarie, • tovarăşul V. Koucky, secretar al Comitetului Central al Partidu­lui Comunist din Cehoslovacia,­­ a făcut o vizită de prietenie în ţara noastră, la invitaţia C.C. al P.C.R .P Marţi dimineaţa, oaspetele a fost primit de tovarăşul Nicolae­­ Ceauşescu, secretar general al­­ C.C. al P.C.R., împreună cu tova­răşii Paul Niculescu-Mizil, mem­­bru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R. şi Mihai Dalea,­ secretar al C.C. al P.C.R. La primire au participat dr. Cesi­­mir Cisar, ambasadorul R.S. Ce­­hoslovace la Bucureşti şi J. Se­­divy, adjunct al şefului secţiei internaţionale a C.C. al P.C. din­­ Cehoslovacia.­­ In timpul şederii în România tovarăşul V. Koucky a avut con­vorbiri cu tovarăşii Paul Nicu­lescu-Mizil şi Mihai Dalea. La convorbiri au participat tovarăşii Vasile Vlad, şeful secţiei rela­ţiilor externe a C.C. al P.C.R., dr. Cesimir Cisar, ambasadorul R.S. Cehoslovace la Bucureşti, J. Sedivy adjunct al şefului sec­ţiei internaţionale a C.C. al P.C. din Cehoslovacia şi E. Uivary, activist la secţia internaţională a C.C. al P.C. din Cehoslovacia. In cursul întâlnirilor, care s-au desfăşurat într-o atmosferă caldă, tovărăşească, s-a făcut un schimb de păreri asupra dezvoltării re­laţiilor de prietenie dintre cele două partide şi state, precum şi asupra unor probleme actuale ale mişcării comuniste şi munci­toreşti internaţionale. * Marți după-amiază tovarăşul V. Koucky s-a înapoiat la Praga. • PLECAREA TOVARĂŞULUI FRANZ M­UHRI Marţi dimineaţa a părăsit Ca­pitala tovarăşul Franz Muhri, preşedintele Partidului Comunist •­­ din Austria, care, la invitaţia C.C. al P.C.R. a făcut o vizită prietenească în ţara noastră. „ La plecare, pe aeroportul Bă­­r­neasa, oaspetele a fost salutat de tovarăşii Nicolae Ceauşescu, se­cretar general al Comitetului-­ Central al Partidului Comunist­­ Român, Manea Mănescu, mem­bru supleant al Comitetului Exe­cutiv, secretar al C.C. al P.C.R., de activişti de partid. (Agerpres) La Uzina de sîrmă din Cîmpia Turzii se construieşte o nouă hală De la Grenoble, FĂNUŞ NEAGU transmite OLGA PALL NU-L ÎNŢELEGE PE HOLLIDAY Primul oraş francez al seco­lului XXI, care a făcut investi­ţii uriaşe ca să poată primi a­­cest nume trăieşte in plină săr­bătoare a întrecerilor, destră­marea unui vis ce se anunţa foarte frumos. După 8 zile de la deschiderea olimpiadei, lumea pare a se fi intoxicat de spec­tacolele susţinute de artiştii a­­dunaţi în munţii Alpi, trenurile dinspre Paris s-au rărit şi că­lătorii apucă în alte direcţii. A­­lături de horoscoapele destinate celibatarilor, înfăşurate în ti­tluri ca : „Vreţi să întîlniţi a­­nul acesta femeia vieţii dv.­­“ şi ştim­ ce vestesc hotărîrea lui B.B. de a divorţa, un ziar pu­blica o scrisoare semnată 170 de negustori din Grenot în care aceştia cer primarul să ridice restricţiile de circul­ţie a maşinilor pe două d marile bulevarde, continuîndu­­cererea cu argumentul că proape nici un client nu le i (Continuare in pag. a IlI-a, tinereţea muzicii r -:*MV sn Dacă viaţa, în plenitudi­­nea afirmării sale se cheamă nerete, atunci omul a des­­operit muzica pentru ca fin ea să-şi păstreze sufle­ul tînăr. Arta sunetelor este ii rămîne tînără fiindcă re­­laşte cu fiecare subiect sensibil la frumuseţile ei, n infinite grade şi nu­­anţe de gusturi şi as­­piraţii estetice, de ati­tudini faţă de muzică şi de viaţă. Ea posedă limbajul cel mai universal şi totodată cel mai adaptabil fiecărei indi­vidualităţi în parte, cel mai accesibil colectivităţii şi cel mai intim, mai interiorizat. Cintecul primelor vîrste ex­primă elanul, generozitatea, visarea romantică, pe cînd marile opere epice drama­tice sau tragice ne răscolesc sensibilitatea, conştiinţa toc­mai prin contrastul pe care-l Vasile Tomescu creează cu optimismul şi exuberanţa tinereţii. Pe trunchiul milenar al Muzicii cresc din seva vieţii şi a tinereţii eflorescente vi­guroase şi originale de ge­nuri, stiluri şi curente artis­tice, de şcoli naţionale, gru­puri de avangardă şi per­sonalităţi creatoare. Ele a­testă, în mereu mai largi cercuri concentrice, contri­buţia neîncetată a popoare­lor şi generaţiilor la îmbo­găţirea tezaurului spiritual al omenirii. Drumul de secole al mari­lor valori artistice conferă acestora adevărata tinereţe fără bătrîneţe , la o tensiune permanent constantă şi, pe­riodic, chiar cu recrudes­cenţe impetuoase, arta pre­clasicilor, de la Palestrina, Monteverdi şi Gesualdo, pînă la Vivaldi şi Telemann, a lui Bach, Haendel, Mozart, tră­ieşte în sufletul tuturor gene­raţiilor. Cît farmec al nou­tăţii prezintă în contextul a­­proape suprauzitat al reper­toriului curent, melodiile folclorice de o simplitate şi elocvenţă extremă, reînviate (Continuare în pag. a IlI-a) ...Trei elevi din Braşov îşi mărturiseau, nu de mult, ho­­tărîrea de a deveni, la sfîrşi­­tul anilor de învăţătură, spe­cialişti în domeniul maşini­lor electronice de calcul. Destăinuirea, însoţită de ru­gămintea de a fi informaţi şi prin ziar despre calculatoa­rele electronice româneşti şi unul din institutele unde vor trebui să-şi continue studiile, după liceu, pentru speciali­zare, mi-au dat certitudinea că le-aş putea fi de folos ce­lor trei, dar nu numai lor. Iată-mă, deci, pornit la drum, de data aceasta cu destinaţia Timişoara, Institutul poli­tehnic. Am rămas două zile acolo, în intimitatea maşinilor ci­bernetice. Am cunoscut zeci de oameni a căror minte, ale căror braţe îşi concentrează cu perseverenţă energia cre­atoare într-un efort complex, despre care aflăm mai mult ocazional, cel mai adesea cu prilejul finalizărilor spec­taculoase. Era, desigur, mai lesne pentru reporter să-şi înceapă relatarea anunţi­tă un mare eveniment — de pildă, intrarea în funcţiune a unui nou calculator, cu per­formanţe superioare celor construite pină acum aici. N-a sosit însă într-un aseme­nea moment festiv. ..Ghini­on !! ?". Căutînd eroii, fan­tele inedite s-a stat de vorbă cu o parte dintre aceşti oa­meni. A insistat, tenace, să-şi găsească substanţa viitorului reportaj. Prin el cumoscîn­­du-le preocupările, bucu­riile, frămîntăr:"­­ CALCULATOARE ELEC­TRONICE. Azi, pentru nespecialişti, chiar numai în titlul unei ştiri, cuvintele ce definesc noţional una din marile mi­nuni inventate de geniul uman către mijlocul secolu­lui XX au puterea de fasci­naţie a unui îndemn miracu­los. Intr-un reportaj, ce ar putea fi prezentat curiozită­ţii cititorului ? ..Cu MECIPT­I pot fi re­zolvate în timp scurt sisteme de ecuaţii avînd pînă la 24 necunoscute. S-a făcut cu el prima încercare din ţară de traducere automată din en­gleză în română. Studenţii Institutului îl folosesc pentru efectuarea rapidă a calcule­lor pretinse la proiectele de an sau de diplomă. A fost utilizat cu succes, la solici­tarea unor întreprinderi şi institute de proiectări, pen­tru calcule privind reparti­ţia puterilor în sistemul e­­nergetic naţional, pentru proiectarea turbinelor cu a­­bur, dar şi la stabilirea regi­mului hidraulic al centralei hidroelectrice de la Porţile de Fier". ION TRONAC (Continuare in pag. a IlI-a) * Un reporter curios într-o tabără secretă din Angola • Armament modern şi coman­danţi sud-africani. • „Robert cel dulce“ in­­struiește paraşutişti Izolată în regiunea mun­toasă Teixeira de Sousa din Angola mica tabără militară portugheză Vila Luso n-a fă­cut niciodată pînă acum, să se vorbească de ea. Tăcerea a fost însă ruptă zilele trecute şi, probabil, brusca ieşire din anonimat nu are darul să pro­voace plăcere autorităţilor portugheze (şi nu numai aces­tora). Faptul a început in urmă cu cîteva săptămîni la barul hotelului „Lisabona“ din ca­pitala angolezi. Reporterul zia­rului mexican DIARIO DE MEXICO, Antonio Duarte s-a întîlnit acolo cu un ofițer su­perior portughez pe care-l cu­noscuse bine în timpul cînd lucrase ca trimis al ziarului la Lisabona. Ofițerul (al cărui nume, din motive ușor sesiza­bile, rămîne în umbră) a băut mai multe alcoolice decit pu­tea suporta şi, ameţit i-a spus interlocutorului său : — Amice, nu-ți mai pierde vremea pe-aici. Bagă-ți coada EM. RUCAR (Continuare in pag. a TV-a)

Next