Scînteia Tineretului, decembrie 1968 (Anul 24, nr. 6076-6102)

1968-12-03 / nr. 6077

D­IN VECINĂTATEA monu­mentalului edificiu al Universită­ţii din Craiova a început cons­trucţia Teatrului Naţional. Clă­direa va cuprinde pe lingă sa­la de spectacole cu 650 de locuri, săli de repetiţii, cabine pentru ac­tori, foaiere, diferite ateliere etc. Accesul spectatorilor în tea­tru se va face din două artere principale de circulaţie — stră­zile Al. I. Cuza şi Calea Bucu­reşti. Potrivit proiectelor, fini­sajele interioare vor fi execu­tate din materiale trainice şi as­pectuoase : placaje din travertin, plăci de marmură, tîmplărie me­talică. D IN CADRUL ACŢIUNII DE PERFECŢIONARE continuă a organizării şi conducerii unităţilor agricole de stat, între 3 decembrie 1968 şi 25 ianuarie 1969 se va des­făşura la Sinaia un ciclu de consfătuiri şi schimburi de ex­perienţă organizat de Departa­mentul I.A.S., la care vor par­ticipa şefii de ferme din I.A.S. Consfătuirile, organizate pe pro­file — culturi de cîmp, hortivi­­ticultură, zootehnice — dau po­sibilitate participanţilor să stu­dieze, pe bază de lecţii şi ex­puneri, însoţite de filme docu­mentare, dezbateri şi demonstra­ţii practice, cele mai noi tehno­logii, forme şi metode ştiinţi­fice de organizare a producţiei şi a muncii ca şi problemele ac­tuale privind planificarea şi fi­nanţarea fermelor şi întreprin­derilor agricole de stat. • AM PRIMIT ASIGURĂRI de la întreprinderea de salubri­tate Bucureşti că au fost luate din timp măsuri de pregătire pentru iarna care vine. Astfel, numărul utilajelor de curăţire şi transportare a zăpezii va creşte în acest sezon cu 30 trac­toare prevăzute cu dispozitive de pluguit şi periat, 5 dispozitive automate de împrăştiat sare şi nisip, 1 încărcător de zăpadă cu basculă, la care se adaugă 70 tractoare TJ-651 închiriate de la unităţi agricole pe perioada 15 noiembrie 1968 — 15 martie 1969. în acelaşi timp, pe lîngă utilajele din dotare proprie au fost închiriate, pentru degaja­rea străzilor şi transportul ză­pezii, 400 autobasculante şi au­tocamioane. Pentru pregătirea frontului de lucru, degajarea staţiilor I.T.B. şi curăţirea in­tersecţiilor vor fi folosite 78 e­­chipe de lucru cuprinzînd peste 1 000 de lucrători la care se vor adăuga circa 900 de la alte în­treprinderi din Capitală, în cazul unor ninsori abundente. • DECEMBRIE, „Luna cadou­rilor“. Magazinele sunt suprasoli­citate. Cei mici au întotdeauna prioritate. Sectorul de librării şi difuzarea cărţii de la între­prinderea comercială Urziceni a pus la dispoziţia celor 31 de cen­tre şi puncte de servire din sec­torul său jucării în valoare de 280 000 lei. In comunele Gîrbovi, Fierbinţi, Bărcăneşti şi Jilavele se organizează expoziţii cu vîn­­zare. ANUL XXIV, SERIA II, NR. 6077 Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST 6 PAGINI — 30 BANI MARȚI 3 DECEMBRIE 1968 Fabrica de ciment din Turda Foto : E. FUNDULEA DUMITRU BARBU (turnătoria de fontă). „Să cultivăm în mare măsu­ră conştiinţa şi spiritul de răs­pundere pentru titlul de ute­­cist, să stimulăm mîndria de a fi membru al organizaţiei, să întărim rolul de exemplu al u­­tecistului în rîndul celorlalţi ti­neri. Avem în acest sens o ex­perienţă bogată, analiza de as­tăzi ne ajută s-o sintetizăm, şi avem mai ales propunerile ti­nerilor, părerile şi sugestiile lor atît de bogate pe care va trebui să le valorificăm şi mai bine“. GH. PAŞOLESCU (secţia apa­­rataj):­­ „Va trebui să ne preocupe mai mult activitatea elevilor şcolii noastre profesionale, să intervenim mai eficace în re­zolvarea lucrurilor de care de­pinde buna lor pregătire. Preo­cupările noastre nu trebuie însă să se reducă doar la con­statarea unor deficienţe. Cred că, tineri fiind şi noi, ne-am putea apropia şi în alt fel de problemele elevilor şcolii pro­fesionale, ale viitorilor noştri tovarăşi de muncă“. CONSTANTIN RIZEA (stu­dii­cercetări): „Intr-o adunare pe secţie, un tînăr criticat pe motiv că nu-şi îndeplineşte norma s-a ridicat şi a dovedit că în mare parte vina nu-i aparţine. Situaţia era că nu i se prea încredinţau lu­crări. Să luăm, aşadar, atitudi­ne mai hotărîtă decît pînă a­­cum. Dar e o chestiune de prestigiu, de eficienţă a inter­venţiei, să o facem în deplină cunoştinţă de cauză, că avem în vedere toate datele problemei pe care ne propunem spre re­zolvare“. NICOLAE NICULESCU (con­strucţii metalice). „Avem un cerc de turism care a întreprins unele acţiuni inte­resante, dar trebuie s-o recu­noaştem, nu s-au iniţiat încă, ca număr şi ca valoare, acele excursii pe care le dorim şi le aşteptăm cu toţii. Va trebui în viitor să ne propunem excursii de mai mare amploare, să ape­lăm la forma excursiilor tema­tice şi să le popularizăm mai larg în aşa fel încât turismul, ca mijloc de complex de educa­ţie, de întărire a colectivului, să capete mai mare frecvenţă în activitatea noastră“. VIRGIL CRACIUNESCU (pro­iectări): „Mi se pare că ar fi utilă ini­ţierea unor contacte mai strîn­­se între tinerii din secţiile pro­ductive şi cei din serviciile de proiectări şi concepţie, organi­zarea unor acţiuni comune. Fo­loasele ar fi şi pentru unii şi pentru ceilalţi deopotrivă de mari. Şi-apoi, cred că n-ar trebui să uităm că sunt în uzină şi unele servicii în care pre­domină fetele, să iniţiem aici acţiuni mai apropiate cerinţelor lor specifice“. GH. MILITARU (secţia loco­motive): „Ne-am putea declara mulţu­miţi cu ceea ce s-a făcut. A con­tinua însă pe aceeaşi linie, la acelaşi nivel, în condiţiile în care pretenţiile tinerilor cresc n-ar mai constitui motiv de sa­tisfacţie. In domeniul activităţii politico-educative, în acţiunile cultural-artistice, sportive şi recreative, în toate domeniile de altfel, saltul calitativ e în momentul de faţă o chestiune de prestigiu pentru organizaţia noastră“. DIALECTICA PROGRESULUI ÎN ACTIVITATEA ORGANIZAŢIEI CITIŢI în pag. a 3-a, relatarea despre conferinţa de dare de teamă şi alegeri de la Uzinele „23 August". „EXTRASE DIN FOAIA DE PARCURS A CONDUCĂTORILOR AUTO" (II) RESPONSA­BILITĂŢILE OMULUI DE LA VOLAN Ieşind în şosea, şoferului i se pun în faţă ecuaţii cu nenu­mărate necunoscute. Pentru a le rezolva de fiecare dată op­tim, conducătorul auto trebuie să fie — pe lingă un bun me­seriaş — un om de o înaltă ţi­nută etică şi morală, deplin conştientă de responsabilitatea cetăţenească pe care şi-a asu­mat-o cînd s-a urcat la volan. Dacă nu îndeplineşte această condiţie, riscă să se transforme intr-un pericol ameninţător pentru securitatea celor din jur sau să devină el însuşi o vic­timă a străzii. Legea şoselei este neînduplecată. Orice inco­rectitudine poate fi fatală... Strada este zguduită aproape zilnic de numeroase drame. Accidentele de circulaţie —­ provocate mai ales de către şo­ferii tineri — se ţin lanţ. In urma lor se distrug numeroase vieţi omeneşti şi importante valori materiale. Cîteva cifre ar trebui să ne pună pe gînduri: accidentele care au avut loc de la începutul anului şi pînă la 10 noiembrie a.c. în judeţul Hu­nedoara s-au soldat cu 54 de morţi şi 123 de răniţi, aducîn­­du-se statului prejudicii mate­riale de aproape 200 000 lei. O defalcare a acestora pe cauze demonstrează că ele se datoresc aproape în totalitate încălcării regulilor de circulaţie, a normelor de convieţuire ce­tăţenească — încălcare, ceea ce pune şi mai mult pe gînduri, săvîrşite cu premeditare. Majo­ritatea şoferilor îşi încep şirul ALEXANDRU BALGRADEAN (Continuare în pag. a V-a) SA DISCUTĂM DESPRE TINEREȚE. EDUCAȚIE, RĂSPUNDERI . . Merg des pe jos, dar niciodată nu am avut revelaţia ora­şului nostru ca a­­cum cîteva zile, cînd o ceaţă subţire s-a ridicat de deasupra Bucureştiului şi din grădinile desfoliate mi-a apărut un edi­ficiu arhitecto­nic foarte contro­versat. Era ca la desfacerea unei cor­tine şi de dincolo de crizantemele strivite de prima zăpadă, de sub perdeaua de frunze a pomilor, printre clopotele gal­bene ale gutuilor ne­­culeși mi se arăta vechiul oraș ce se luptă încă cu noua lui siluetă. Mă aflam undeva, pe lingă stadionul „23 August“, acolo unde se simte mai direct înaintarea vii­torului spre trecut. Curţi mici, pline de rufe, foişoare, pisici, pompe de apă, cris­tale albe, galbene şi verzi, lucind în soa­rele ostenit de a­ ORAŞUL EUGEN BARBU miază. Geamuri strimte, geamlîcuri, turnuri de zid roase, o iederă care expira în văzul nostru, to­tul se amesteca în­­tr-un fum verde de lemn de brad ridi­­cat prin burlanele negre de bucătărie. Ce spectacol ! De­asupra curţilor pără­­ginite înaintau im­placabil pachebotu­rile de beton şi sti­clă ale noilor con­strucţii, aliniate ca o flotă, cu mindre­­le lor balcoane, cu beţele de aluminiu ale televiziunii ce mi se părură în­­tr-un minut o recol­tă argintie de stuf. Izbucneau de sus muzici de la radio, amestecate, intr-o cacofonie fermecă­toare... Iar privii foişoa­­rele vechi, furnirul întortochiat al pris­pelor de mahala ro­mânească. Hămăiau căţei şi se scoteau (Continuare în pag. a V-a) PAG. 6 ASCENSIUNI STUDEN­ŢEŞTI SPRE ŞTIINŢĂ O nouă familie de strunguri carusel După ce a încheiat asi­milarea construcţiei fami­liei de strunguri carusel, în şase tipodimensiuni, cu diametre diferite, colecti­vul Fabricii de maşini­­unelte şi agregate din Bucureşti a trecut la rea­lizarea unui alt strung într-o construcţie moder­nizată. Este vorba de un carusel cu diametrul de aşchiere de 1600 mm, cu comandă program, ce se va construi în ţara noas­tră pentru prima dată. După omologare, noua ma­şină proiectată în ţară va intra anul viitor în fa­bricaţie de serie. Mergînd mai departe pe linia perfecţionării pro­duselor, colectivul acestei fabrici va realiza anul vii­tor un alt carusel, cu dia­metrul de 1250 mm., care poate primi comandă pro­gram numerică, adică i se poate fixa dinainte cota de aşchiere. Acest strung, după cum sublinia inginerul şef de concepţie al fabricii, va sta la baza unei viitoare fa­milii de carusele româ­neşti. (Agerpres) LOCUL INTELECTUALULUI - ÎN MIJLOCUL MASELOR DATORII NEON­OR­A­TE Geografia spirituală a satului nostru afirmă tot mai mult, în zilele noastre, ca un element de mare valoare, prezența intelectua­lului. Acesta nu vine din afară, liescuuîanlfu la. 'nulla, ari.,'C.ta. direct rurală sau, trecută prin fi­liera mai multor generaţii de muncitori, funcţionari, are ca puncte de plecare satul. Reamintim o concluzie formu­lată deseori în decursul timpului: intelectualii reprezintă, pentru fie­care sat, o veritabilă forţă spiri­tuală trasformatoare. Constatarea aceasta am auzit-o din nou —■ zilele trecute — formulată de Ion Ungur, preşedintele Consiliului popular provizoriu al comunei Borod, judeţul Bihor. Aici, aproa­pe şaizeci de intelectuali îşi des­făşoară, de mai mulţi ani, activi­tatea, la cele 9 şcoli generale de 8 şi 4 ani, la dispensarul şi casa de naşteri, la farmacie, la coope­rativele agricole de producţie etc. V­i­rin , ~nlatarmu •yar&nff’t­­tnr. multilaterale în viaţa comunei ar necesita un amplu reportaj. O a­­firmaţie, însă, făcută de unul din­tre interlocutorii noştri („noi ne gîndim la toate, ne ocupăm de toate, ni se cere participarea ac­tivă la toate acţiunile, indiferent cine le declanşează, dar la noi ci­ne se gîndeşte ?“) readuce în ac­tualitate condiţia intelectualului la sate. Majoritatea interlocutorilor ne-au destăinuit că sunt ataşaţi sufleteşte satului, sunt animaţi de certitudinea că satul este locul unde se pot realiza, locul unde idealurile găsesc un larg şi fertil teren de desfăşurare; aspiraţiile intime dobîndesc aici, nu o dată, plenitudinea formei concrete. Dar satul este un univers de viaţă cu legile lui, şi angrenajul necesită­ţilor zilnice îi risipeşte pe inte­lectuali într-o mulţime de treburi, fiind obligaţi la o bună dozare a timpului. Uneori d­in prea multe treburi. Discuţia noastră a debutat cu cîteva consideraţii despre munca la căminul cultural, a cărui star­gu­ine de iarnă ar fi trebuit des­chisă. Nu se lucrează . Ba dai Dar există „o problemă cultura­lă“, susţine învăţătoarea VIORI­CA CĂTANĂ, din satul Valea Mare. „Sunt şi directoarea cămi­nului cultural, pe bază de volan­ IOAN RUSU (Continuare în pag. a II-a) In ce măsură sunt „liderii" EXPRESIA COLECTIVULUI ? Metaforic vorbind, nenumăra­tele legături de toate felurile care apar între oamenii trăind în aceeaşi unitate socială, sunt asemenea unui cîmp magnetic, în care fiecare îşi are direcţia sa, existenţa sa, caracterul spe­cific dar care există, trăiesc, gîndesc sub impulsul unei forţe colective modelatoare. Dincolo de aparenţe, idei, simpatii, anti­patii, indiferenţe se intersectea­ză într-o nebănuit de intensă circulaţie. Totdeauna ne preţuim pe noi prin stima celor din jur, şi toată personalitatea noastră este supusă mereu unor repere —■ personalităţile semenilor — după care ne judecăm, ne apre­ciem, ne transformăm. Cu două mii de ani în urmă, ocupîndu-se de relaţiile dintre oameni, Aristotel scria: „A trăi înseamnă a simţi şi a cunoaşte; în consecinţă, a trăi laolaltă în­seamnă a simţi împreună şi a cu­noaşte împreună Ştiinţa relaţiilor dintre oameni este veche. Tot Aristotel stabi­lea, pentru o îndelungată poste­ritate, caracterul creator al re­laţiilor dintre oameni, puterea e­­xistenţei comune de a tria tot ceea ce este mai valoros, mai real, de a încuraja şi a înălţa a­­devăratele valori umane. Şcoala este o pregătire profe­sională şi umană şi adesea, cali­tăţile sau defectele pe care ni le găsim pe parcursul vieţii le a­­tribuim anilor de şcoală, unei întîmplări anume, unui profesor sau pur şi simplu unei atmos­fere favorabile sau nu. Iată de ce, o anchetă într-o şcoală din această perspectivă m­i se pare utilă şi demnă de in­teres. Dincolo de uniforme, de catalogul clasei, de notele în­semnate în el, colectivele de e­­levi sînt o microstructură so­cială, cu conflicte şi contradicţii, cu judecăţi de valoare deosebite de cele „oficiale“, cu „personali­tăţi“ îndrituite, cu drepturi anu­me, cu respingeri argumentate ale unor idei sau chiar oameni. Trebuie să spunem că multe din concluziile anchetei au stîrnit uimirea sinceră a unor tovarăşi profesori care, se pare, nu se aşteptau la descoperirea altor ie­rarhizări ale clasei decît cele sta­bilite de ei sau la „descoperirea" unor oameni altfel decît îi ve­deau ei. La 18 ani, normele şcolare nu fac decît să orienteze­­pe cei deja formaţi în spiritul or, al acestor norme. Tot ceea ce a fost necesar, s-a acumulat pînă la 15—16 ani, mai tîrziu elevul îşi cîştigă independenţa necesară atît judecării critice cît şi înţelegerii reale a ceea ce mai trebuie încă să asimileze de la şcoală şi ceea ce poate să res­pingă. Tocmai de aceea sarcina cadrelor didactice devine mai complexă, mai dificilă. ECHILIBRUL ANTITEZELOR Este ştiut că orice colectiv de oameni, fie el cît de restrîns, se organizează într-o ierarhizare in­ternă, făcută spontan, după nor­me mai mult sau mai puţin ac­ceptate de toţi. Sistemul de va­lori al adolescenţilor, mai flexi­bil şi încă neînchegat, permite, în acest sens, alegerea şefilor u­­nui grup după criterii aparent neînsemnate, multe dintre ele nefiind corespunzătoare cu cri­teriile celor vîrstnici. In cursul anilor de şcoală, elevii trec de la judecăţile haotice asupra ce­lor din jur, de la simpatiile şi GALINA RADULESCU (Continuare în pag. a II-a) Cu planul anual de export îndeplinit Uzinele „Victoria“ din Călan au expediat la 2 decembrie, spre Italia şi Japonia, ultimele canti­tăţi de produse siderurgice din prevederile planului anual de ex­port. Anul acesta, Uzinele „Vic­toria“ au livrat în diferite ţări ale lumii cu 62 700 tone mai multă fontă decît anul trecut, întreaga producţie de fontă, ca şi celelalte produse şi sortimente: semicoc­­sul, cilindrii de laminor, utilajele de turnare a oţelului, piesele me­canice livrate centrelor siderurgi­ce din ţară în acest an au fost realizate în condiţiile creşterii efi­cienţei economice. Astfel, în pri­mele 10 luni ale anului, colectivul Uzinelor din Călan a înregistrat la capitolul economii şi benefi­cii cu 16 000 000 lei mai mult decît era planificat. (Agerpres)

Next