Scînteia Tineretului, februarie 1970 (Anul 26, nr. 6442-6465)
1970-02-25 / nr. 6462
ACTUALITATEA PENTRU TINERET • „Ministerul nu poate obliga întreprinderile să-i angajeze" în schimb a obligat școala să-i școlarizeze. ÎN PAG. A 2-A: ÎN PAG. A 3-A: ÎN PAG. A 4-A: • Piese contemporane pe scenele provinciei. • O zi la „Modern-club". Obiectivul major: DEPĂŞIREA SUBSTANŢIALĂ A SARCINILOR DE PRODUCŢIE! Prin conţinut, sferă de cuprindere şi putere de mobilizare, iniţiativa tinerilor mecanizatori din Chirnogeni — secţia cu cele mai bune rezultate — a polarizat activitatea desfăşurată pe plan profesional şi politic de către cele mai multe organizaţii ale TJ.T.C. din întreprinderile pentru mecanizare şi din cele agricole de stat. In adunări tinerii au dezbătut (şi dezbat în continuare) obiectivele de îndeplinit anul acesta, formulează angajamente ce exprimă puterea de mobilizare a rezervelor interne, adică prin efort propriu, pentru corectarea în sens pozitiv a unor indicatori de plan, îşi anunţă hotărîrea de a contribui, prin lucrări de bună calitate, la depăşirea producţiilor medii planificate de către unităţile agricole beneficiare, iar prin mai buna utilizare a tractoarelor şi celorlalte maşini agricole, prin policalificare să asigure o diversificare a muncii lor dintr-un an, o extindere a timpului de funcţionare a tot ceea ce cuprinde noţiunea de bază tehnico-materială a secţiei. Grupăm în numărul de astăzi al ziarului angajamentele formulate în întrecerea declanşată pe bazaobiectivelor anunţate de către tinerii mecanizatori de la Chirnogeni, transmise redacţiei de către organizaţiile U.T.C. din cîteva întreprinderi pentru mecanizarea agriculturii, secţii I.M.A. şi întreprinderi agricole de stat. SECŢIA NR. 9 A I.M.A. SEGARCEA : Luînd cunoştinţă de obiectivele cuprinse în chemarea la întrecere lansată de către mecanizatorii a utecişti de la I.M.A. Chirnogeni, ne-am angajat ca prin valorificarea întregului potenţial uman şi material de care dispunem să realizăm următoarele obiective : Depăşirea volumului de venituri planificate pe tractor cu 6 100 Iei; Reducerea cu 32 lei faţă de plan, a cheltuielilor la 1 000 de lei venituri; Creşterea cu 10 la sută a numărului de ore/funcţionare a tractoarelor faţă de cele planificate. Prin executarea unor lucrări de foarte bună calitate vom contribui la depăşirea planului de producţie în cooperativa agricolă ce o deservim după cum urmează : cu GH. FECIORU (Continuare în pag. a lll-a) Societatea tehnică a elevilor din Timişoara CE FRUMOS AR FI DACĂ... — Aţi auzit de „vînătoarea de vulpi“ ? mă întreabă prof. Ilie Ingureanui. Este un concurs care constă în depistarea, cu ajutorul unor detectoare (microreceptoare) a staţiilor de radioemisie ascunse în pădure. Dar pentru a realiza un astfel de concurs, asemănător cu cel care a avut loc acum doi ani în tabăra elevilor de la Bran, aveam nevoie de aparate. Și, cum nu le-am găsit nicăieri, am hotârît să ni le facem singuri. Am procurat cîteva receptoare „Electronica", cu grad mare de uzură și cîteva truse „Electron“ din care am extras piesele necesare şi am început să construim detectoarele. Astfel, a început activitatea cercului de electrotehnică şi radioamatori... „ Elevii au fost foarte interesaţi, ne spune tov. Nichita Pantelimon, directorul Liceului industrial de construcţii din Timişoara. Totodată, am remarcat că pasiunea pentru tehnică şi munca în acest cerc a influenţat pozitiv asupra caracterului lor. Erau cîţiva elevi cam neserioşi în activitatea şcolară. Ei, bine, acum sunt foarte ordonaţi şi învaţă bine. Pentru alţii, , înfiinţarea acestui cerc aînsemnat reluarea unei activităţi întrerupte după ce n-au mai avut acces la Casa Pionierilor. In fine, sunt şi cei care s-au înscris în acest cerc din pură curiozitate. Acum fiecare dintre ei ştie să emită şi să recepţioneze, în vreme ce unii lucrează la om- VICTOR RAREȘ (Continuare în pag. a Ill-a) Cititorul frecvent şi sensibil al curierului nostru de sîmbâtă ne-a făcut prea des cunoscută dorinţa sa de a afla evoluţiile ulterioare ale cazurilor inserate aici, soluţiile şi rezolvările intervenite. Prea justificat este acest interes ca să nu ne grăbim a-i răspunde. Drept pentru care începînd de astăzi, îi oferim această Adendă în care îl vom informa periodic asupra implicaţiilor şi consecinţelor pe care le-au stîrnit, cel puţin cazurile mai deosebite de care a luat cunoştinţă la rubrica De la Om la OM. Pentru început, să răsfoim împreuna. SCRISORILE LUI RADU SABAREZ A fost mai întii apelul, strigătul acesta disperat prin care redacţiei ca şi opiniei publice i se cerea sprijinul sau măcar un sfat, rîndurile acelea, amară destăinuire a unui tînăr aflat în suferinţă, pe care le aşternuse pe hîrtie îndemnat de o situaţie critică din care nu se mai vedea nici o ieşire... Rezumînd scrisoarea din luna octombrie a anului trecut la datele esenţiale, să ne reamintim : ...Tinutul Radu Ion Sabarez din Moineşti rămîne orfan de tată în 1964, cînd avea 13 ani... Sînt cinci fraţi, trei băieţi, dintre care unul căsătorit, şi două fete. Locuiese într-o casă frumoasă pe care tatăl lor, fost muncitor petrolist, o construise cu sprijinul statului cu puţină vreme înainte de a deceda. N-o duc cine ştie ce strălucit, dar, oricum, nu simt greutăţile ; mama lor are o pensie destul de bună şi în plus fratele căsătorit care stă în aceeaşi curte îşi ajută cei patru fraţi, elevi încă, cu cel puţin 150—200 de lei lunar. Foarte curînd însă mama se hotărăşte să se recăsătorească, îşi găseşte un bărbat dar nu stă împreună cu acesta ■ decît vreo lună şi jumătate. Cu- •noaşte apoi un al doilea, pe nume Stanică Gheorghe cu care convie- 1 NICOLAE ARSENIE (Continuare în pag. a V-a) * Tînărul Radu Sabarez și generoasa sa gazdă. NOTE POSIBILE INTR-UN CATALOG IMAGINAR Vocaţia (noţiune mai preţioasă !) sau tactul pedagogic ne-au obligat — ziarişti fiind — să nu ne substituim nici profesorului, nici inspectorului şcolar. Un colocviu care să nu se pretindă „examinare“, nişte confesiuni scrise care să evite panica unui „extemporal“ — iată ce şi-a propus Brigada „Scînteii tineretului" în cadrul raiduluianchetă efectuat la cîteva licee din ţară. Ne interesau raporturile elevilor cu arta în general şi cu arta contemporană în special. Intrucît receptarea formulelor moderne de artă comportă unele dificultăţi, ne-am orientat atenţia către cursanţii claselor mari : a XI-a —■ a XlI-a la liceele teoretice şi anul al V-lea de la liceele pedagogice. Aşadar, partenerii de discuţie erau tineri între 18—20 ani, care au parcurs aproape întreg ciclul învăţămîntului de cultură generală. Motiv suficient pentru ca baremul exigenţelor să atingă cote ridicate. In catalogul nostru imaginar, notele au fost trecute, însă, ca simple impresii, în concluzie... FASCINAŢIA ARTEI ESTE GENERALA Cu mici excepţii, cei mai mulţi dintre subiecţii anchetei noastre ni şi-a exprimat intenţia de a îmbrăţişa profesiuni legate în mod direct de artă. Totuşi, arta exercită asupra tuturor o veritabilă fascinaţie. Notabil este, de asemenea, faptul că preferinţele majorităţii nu se adresau numai cinematografului sau muzicii uşoare, ci şi literaturii sau teatrului. O altă constatare îmbucurătoare : cunoştinţele artistice şi, implicit capacitatea asociativă a elevilor se înscriu, azi, într-un registru mult mai larg decît al seriilor de acum cîţiva ani. De pildă, alături de clasicii literaturii universale sau de scriitorii de mare succes, liceenilor de azi nu le sunt străine operele unora dintre scriitorii moderni fie valoare, precum Th. Mann, O’Neill, Moravia, Hemingway, Kafka, Eugen Ionescu, Salinger, Robbe-Grillet etc. Indirect (din lista preferințelor pe autori) sau direct, prin afirmaţii explicite, am putut intui şi opţiunile tinerilor pentru anumite genuri sau teme literare. O primă impresie : proza este mai citită decît poezia. Predilecţia elevilor pentru proză se explică, credem, prin interesul lor faţă de operele cu tematică socială, istorică etc., în rezumat, pentru, creaţiile ancorate mai puternic în realitate. Iar acestea aparţin, de regulă, genului epic. Evident,, elevii sînt seduşi, în primul rînd, de acţiune, dar nu rămîn insensibili nici la virtuţile stilistice, la acuitatea analizei psihologice sau la farmecul unor descrieri de natură. La întrebarea : „Ce aţi dori să găsiţi în cărţile pe care le citiţi?“, am primit, printre altele, următoarele răspunsuri: „în general, prefer să găsesc viaţă, oameni, cu preocupări apropiate de ale noastre, cu idei interesante“ (Bota Dan— Liceul nr. 4 Oradea). „Cele mai bune NICOLAE BALTAG MIRCEA TACCIU SABIN BORCAN (Continuare in pag. a IV-a) IERI A ÎNCEPUT Rezultatele primei zile: S.U.A. — Japonia 11—1 (4—1, 3—0, 4—0). Elveţia — Bulgaria 4—2 (2—1, 1-0, 1-1). R. F. a Germaniei — Iugoslavia 6—3 (1—1, 2—1, 3—1). Norvegia — România 4—3 (2—0, 2—0, 0—3). In pagina a V-a reportajul trimisului nostru C. BUZDUGAN de la festivitatea de deschidere şi comentariul asupra partidelor disputate. O sută de ani de la naşterea lui V. I. Lenin L AI VĂZLII, L-AU CUNOSCUT, L AU ASCULTAT PE ILICI In mişcarea muncitorească din ţara noastră, în cercurile socialiste şi democrate ideile genialului gînditor şi revoluţionar rus de la a cărui naştere se împlinesc luna viitoare 100 de ani au căpătat o largă răspîndire în primii ani ai secolului al douăzecilea, deşi figura lui Lenin, opera şi activitatea sa începuseră să fie cunoscute şi apreciate şi în România cu mult mai înainte, încă de la sfîrşitul secolului trecut. Pătrunderea şi răspîndirea ideilor leniniste în ţara noastră s-a realizat pe căi multiple şi diverse între care un rol remarcabil l-au avut presa şi literatura editată de cercurile socialiste şi muncitoreşti, activitatea desfăşurată de militanţi de frunte ai mişcării noastre revoluţionare şi democratice. O contribuţie deosebită, a cărei cercetare şi evocare stîrneşte îndreptăţită emoţie,^ revine, însă, contactelor directe, nemijlocite, întîlnirilor întîmplătoare sau, cel mai adesea, impuse de necesităţile activităţii revoluţionare pe care întemeietorul statului sovietic, conducătorul primei revoluţii proletare victorioase le-a avut nu o dată cu revoluţionari din România, cu militanţi ai mişcării muncitoreşti din ţara noastră. Primele întîlniri, ne referim fireşte la cele atestate documentar, ale unor socialişti români cu Vladimir Ilici Lenin datează din anul 1907. In acest an, la Stuttgart, are loc Congresul Internaţionalei a II-a. Printre cei care îl cunosc aici pe Lenin, printre cei cărora li se dezvăluie nemijlocit neobosita sa activitate se LADISLAU GERGELY cercetător ştiinţific la Institutul de studii istorice şi social-politice de pe lingă C.C. al P.C.R. (Continuare în pag. a II-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ANUL XXVI, SERIA II, Nr. 64626 PAGINI — 30 BANI MIERCURI 25 FEBRUARIE 1970 Să fii elev ucenic şi să te contopeşti in totalitate cu obiectul lucrului tău, iată ce-nseamnă pasiunea de a afla, de a-ţi însuşi cit maidefinitiv, cit mai durabil — în timp — PROFESIA pe care ţi-ai ales-o, profesia cu care te-nsoţeşti poate pentru o viaţă de om. Foto text: ION CUCU TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU A PRIMIT PE AMBASADORUL REPUBLICII POPULARE POLONEZA BUCUREŞTI Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit marţi, 24 februarie, pe ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Populare Polone la Bikusefitl, Jaromir Ocheduszko, la cererea acestuia. Cu acest prilej a avut loc o convorbire care s-a desfășurat într-o atmosferă cordială, tovărășească. S-au scris o mulţime de lucruri despre căminul cultural. Teoretic, am putea zice, stăm foarte bine. Ba chiar cîţiva sînt „robă de carte“ în acest sens. Şi totuşi... Ei bine, mi se pare că după atita literatură scrisă sau orală nu s-a înţeles, ori se înţelege încă greu un lucru extrem de simplu : căminul e al celor care îl frecventează şi cum printre aceştia sunt mulţi tineri, căminul cultural e şi el al tinerilor din fiecare comună unde el există. Căminul nu este, cum încă din nefericire ne-a fost dat să auzim, „al ălora“, nu reprezintă sarcina cutărui tovarăş şi nici nu este proprietatea anume a directorului. Cămi- ALBEŞTI U nul cultural, ar fi bine să auzim aceasta, este al nostru. Vă puteţi închipui un dirijor într-o sală goală care la sfirşit se aplaudă singur, trecînd apoi într-o foaie de prezenţă imaginară : un participant, un dirijor (el) şi un spectator (tot el !) ? Se ride. Foarte bine, dar credeţi-mă, se mai întîmplă în rapoarte. Stilul de prezentare e bineînţeles birocratic. De exemplu , un bibliotecar scrie în plan că a organizat (?!) intr-o seară jocurile de şah, cînd el, de fapt, a jucat şah alături de alţii , în altă privinţă, din cauza neînţelegerii acestei apartenenţe elementare, căminul cultural nu arată de loc bine, se prezintă ca o casă a nimănui. Pentru că înainte de a fi „cămin cultural“ sau „casă de cultură“, ar trebui să fie casă, pur şi simplu, adică un loc în care îşi pot petrece o parte din timp oamenii. Pro (Continuare în pag. a IV-ai