Scînteia Tineretului, martie 1970 (Anul 26, nr. 6466-6491)

1970-03-31 / nr. 6491

„SCÎNTEIA TINERETULUI"pag. 2 ACTUALITATEA PENTRU TINERET MARȚI 31 MARTIE 1970 Fiecare grupă U.T.C. — O BRIGADĂ DE MUNCĂ PATRIOTICĂ Ca ci­te­va zile, Giurgiul îşi poate adăuga, ală­turi de celelalte denumiri mai mult sau mai puţin cunoscute, încă una cu adevărat inedită : „Oraşul brigadierilor“. In fiecare zi, într-o altă şcoală profesională sau liceu se înfiinţează, o­­dată cu instalarea autoritară a acestei primă­veri, noi brigăzi ale muncii patriotice. Grupa U.T.C. a unei clase se constituie într-o brigadă de m­uncă patriotică. Fiecare brigadă are un comandant al ei. Peste încă două-trei zile, cînd întreaga acţiune se va încheia, în Giurgiu vor exista peste 90 de brigăzi ale muncii patriotice — numai în şcolile oraşului. Apoi iniţiativa îşi va prelungi desfăşurarea în întreprinderi şi in­stituţii, pornind de la acelaşi principiu : fiecare grupă sau organizaţie U.T.C. — o brigadă. Ideea aceasta nu înseamnă însă o simplă schimbare de nume. Modificările intervenite odată cu aplicarea ei sunt mai profunde şi an­trenează un întreg stil de lucru, corespunzător noilor condiţii. — Prin înfiinţarea brigăzilor de muncă pa­triotică, precizează primul secretar al comite­tului municipal U.T.C., DUMITRU CRISTEA, am urmărit sporirea coeficientului de partici­pare a fiecărui tînăr de-a lungul tuturor acţi­unilor întreprinse. La nivelul fiecărei grupe se poate aprecia mult mai uşor contribuţia indivi­duală de la o etapă la alta a unei acţiuni de mai mare durată. De asemenea, mi se pare că cu o singură brigadă, pe parcursul unei peri­oade mai întinse, se pot face mai multe lucruri decit intr-o singură acţiune care mobilizează sute de tineri. Şi, cum, o dată cu înfiinţarea primelor brigăzi, au apărut în mod firesc şi primele acţiuni de muncă patriotică, acestea conturează totodată primele dovezi care confirmă intrutotul spu­sele de mai sus. Intr-o singură după amiază, brigada clasei a IX-a A de la Liceul nr. 1, cu cei 36 de elevi ai săi, a plantat nu mai puţin de 420 de puieţi. In aceeaşi zi, cei de la Şcoala profesională navală, constituiţi în două brigăzi, au săpat 250 metri liniari de şanţuri pe şoseaua naţională. „ Un alt avantaj al aceleiaşi modalităţi, ne spune în continuare primul secretar, e că se acordă mai multă independenţă în acţiune fie­cărei grupe în parte. Noi le comunicăm doar obiectivele de lucru, însă procedeele şi zilele in care ies la muncă şi le stabilesc brigăzile sin­gure. In felul acesta li se cultivă şi sentimentul de a răspunde pe o perioadă mai mare de a­­celaşi obiectiv. Dovezile există şi de data aceasta : i-am vă­zut, într-o altă zi, la lucru, pe elevii Şcolii profesionale de construcţii, ieşiţi la muncă pe un lot care de acum încolo va fi al lor. Două brigăzi, în frunte cu comandanţii lor, au săpat într-o pădure de lingă oraş 14 rînduri, fiecare de cite circa 60 de gropi şi nu mai puţin de trei ore în cele 880 de gropi săpate îşi făceau apa­riţia 880 puieţi de salcîm plantaţi cu grijă şi cu dibăcie de buni gospodari. Lucru cit se poate de firesc, de altfel , puieţii aceştia vor fi în­grijiţi tot de şcoala lor pină cînd vor deveni pădure. Aşadar, acest nou anotimp al muncii patrio­tice aduce cu sine nu numai însufleţirea şi hăr­nicia cu care ne-am obişnuit de mult, ci şi o formulă de acţiune care continuă în mod feri­cit o tradiţie scumpă întregului tineret al ţării. Ea ne aminteşte mereu că pretutindeni unde sunt de executat lucrări prin muncă patriotică, sunt întotdeauna prezente brigăzile şi brigadierii. D. MATALA Studenţi la muncă patriotică, în parcul noului local al Po­litehnicii bucureştene Foto: EMIL COJOC APU DUMINICĂ, LA URZICENI... Duminică la Urziceni, a fost — cum ar spune meteorologii — un timp cu cerul mai mult aco­perit, o vreme instabilă, incertă şi cu precipitaţii. Atmosfera poa­te fi însă descrisă şi dintr-un alt unghi. Cei peste 200 de tineri, elevi la liceul din localitate, de la şcoala de meserii, tineri din întreprinderi şi instituţii n-au ţi­nut cont de starea vremii şi au ieşit la acţiunea de muncă volun­­tar-patriotică la care-i invitase comitetul orăşenesc U.T.C. cu cîteva zile mai înainte. S-a co­lectat fier vechi, s-a greblat, par­cul din faţa consiliului popular, au fost­ săpate straturile de pă­­mînt de la marginea unor străzi unde, nu peste multă vreme, se­ra oraşului va „deversa“ u­r mare şi divers număr de flori. — Acţiunea la care aţi asistat, ne-a declarat secretarul comite­­tului orăşenesc U.T.C., tovară­şul CONSTANTIN IORDACHE, fiu este prima din acest an. In ciuda faptului că aproape în fie­care duminică a lunii martie timpul a fost nefavorabil, nume- 1­ași sunt tinerii care au răspuns cu entuziasm chemărilor noastre. Pină acum s-au executat săpă­turi la canalizările necesare Fa­bricii de ceramică, ce se constru­ieşte în oraş, tinerii au participat la desecarea terenurilor agricole, la strîngerea fierului vechi. Recent, în plenară a comitetu­lui orăşenesc, ne-am majorat une­le din angajamentele acestui an. In loc de 1 200 kg.­ plante medi­cinale vom stringa, de pildă, 1 400 kg., iar în loc de 3 000 kg. fier vechi vom colecta 4 500 kg. Planul de venituri realizate prin muncă patriotică va fi de 50 000 Iei pe întregul an, dar el va fi realizat până la 23 august, în timp ce la lucrări nefinanțate vom realiza 1 858 000 lei. I. B. La Casa ziariştilor CÎND THALIA ÎNTÎLNEŞTE VERSUL... In continuarea strădaniilor tot mai vizibile de a-şi înviora şi substanţializa activitatea, „Casa ziariştilor“ a găzduit, duminică 29 martie, o inedită seară de poezie, grupînd versuri din creaţia unor cunoscuţi actori ai scenelor bucu­­reştene. In comentariul critic care a in­­soţit recitalul, scriitorul Nicolae Dragoş a încercat o încadrare a poeziei prezentate în configura­ţia liricii actuale româneşti. Materializing, împlinind prim­­planurile critice conturate de pre­zentare, lectura versurilor a reve­lat personalităţi artistice distincte, valenţe poetice autentice. Publi­cul a apreciat robusteţea nu lip­sită de căldură, de gingăşie, a poeziei lui Emanoil Petruţ, sen­sibilitatea, tonul pur al versurilor actriţei Victoria Dobre sau inedi­tul vibraţiei emoţionale din liri­ca Cristinei Tacoi. Creaţia litera­ră reflectă, întregeşte cel mai a­­desea, imaginea cunoscută a ac­torului : poezia lui Dinu Iancules­­cu aduce o nuanţă proprie de fil­trare intelectuală a emoţiei, în­­tîlnim în paginile maestrului Ciu­­botăraşu acelaşi umor nuanţat de o fină maliţie ; adresarea directă, sinceritatea exprimării — defini­torii pentru arta scenică a Ange­la Chiuaru — le regăsim şi la poetă. Cunoscut şi apreciat în e­­gală măsură ca actor şi ca poet, artistul emerit Emil Botta a făcut sensibil prin Interpretare acel u­­nivers insolit, halucinant adesea, întîlnit în sunete şi emoţii, struc­turat pe coordonatele unui ro­mantism de vibraţie tragică, pe care întunecatul april sau de-o gură de val, ni-l revelaseră. „Cînd Thalia întîlneşte veniul, a depăşit exigenţele unui simplu recital de versuri, oferind iubito­rilor de poezie satisfacţia artistică a unui spectacol închegat — din­tre acelea cu care „Casa ziarişti­lor“ începe să ne obişnuiască, spre lauda ei. CRISTINA CONSTANTINII! — Care ar fi întrebarea de care vă feriţi intr-un interviu ? — Cea care insinuează un răspuns fortuit. — Deci preferaţi mărturisile deschise ? — Atunci cînd ele nu devin excesive dintr-o grandilocvenţă... profesională. — Acest nume — Benone Sinulescu — vă spune ceva ? — Da, un om fericit că şi-a descoperit la timp vocaţia, un tî­năr interpret cu năzuinţe mai mult sau mai puţin înalte, un subiect intervievat... — Un­­jind constant ? — Să-nu revăd munţii. Munţii Buzăului. Fiecare mică exca­­padă în zona mea de baştină se transformă într-o serioasă călă­torie de studiu. Munţii mei natali mi-au dăruit o colecţie de cîntece... — ... pe care le prezentaţi, apoi, în sălile de concerte... — ...numai după ce le-am selectat, sincronizat la propria lor idee şi le-am însuşit din punct de vedere interpretativ. — Dar îi este îngăduit interpretului să „opereze“ pe varianta colecţionată ? — Desigur. El este doar unul din anonimii care contribuie la perfecţionarea piesei folclorice. — Uneori, impunînd varianta definitivă, el este şi ultimul. — E cazul ideal. — Ce nu vă doriţi niciodată ? — Se fac un succes pasager... — Care e tipul de spectator ideal ? — Cel îndrăgostit. Fireşte de muzică ! Adică, cel care ştie să asculte, să discearnă, să nu se l­ase furat de interpretările ief­tine, ţipate, sărace. — ...Şi cintecul? — Iubesc cintecul care armonizează — la o înaltă temperatură artistică — un text poetic emoţionant, inteligibil, curat şi cald, cu o melodie care II îmbracă perfect. — Foarte mulţii dv. admiratori v-au creat legende. — Cînd îi placi, publicul Iţi creează şi legende. Din dragoste, uneori el îţi creează şi false legende... — E şi cazul dv.? — Şi ! — Prin intermediul ziarului nostru ce-aţi dori să transmiteţi acestui public meloman ? — ...şi talentat ! Mulţumirea fierbinte pentru atenţia ce mi-o acordă, pentru încrederea investită — şi pentru zecile de scri­sori pe care le primesc şi cărora, ca un şcolar cuminte, mă străduiesc să le răspund cît mai repede. Interviu realizat de GH. ISTRATE OLIMPIADA TINERILOR ZIDARI (Urmare din pag. I) că, participanţii au adăugat căminului, cu o capacitate de 230 de locuri, încă un etaj, trecerea lor pe aici rămînînd peste ani şi ani. Fiecare a e­­fectuat între 1,20—1,30 m.c. de zidărie aplicată, iar sub ra­portul calităţii au obţinut ca­lificativul excepţional. (Pen­tru a efectua un asemenea volum de lucrări, un munci­tor obişnuit de pe şantier con­sumă o cantitate de timp dublă). Aceste realizări au fost utile, în aceeaşi măsură pentru participanţii la olim­piadă, cît şi pentru Trustul judeţean de construcţii, pen­­tru care recordurile de pro­ductivitate pot să constituie deziderate realizabile, pe toa­te şantierele din subordine. Eficienţa olimpiadei iese în relief şi dintr-un alt unghi de vedere. Intorcîndu-se pe şan­tiere, concurenţii vor fi mai exigenţi, vor pretinde mai mult celor destinaţi să le a­­sigure condiţii optime de lu­cru. La Deva, totul a fost pregătit şi prevăzut din vre­me, începînd cu aproviziona­rea tehnico-materială şi pînă la crearea fronturilor de lu­cru şi asigurarea asisten­ţei tehnice necesare. Ast­fel, munca nu a stag­nat nici o clipă. Productivi­tatea realizată a fost determi­nată într-o mai mare măsură de aceşti factori. Participarea la olimpiadă i-a obligat pe concurenţi să parcurgă o bo­gată bibliografie de speciali­tate, să-şi îmbogăţească cu­noştinţele profesionale. între­cerea a fost cîştigată de cei care îşi aşează măestria pro­fesională pe soclul cunoştinţe­lor teoretice. Majoritatea co­vârşitoare a participanţilor sunt absolvenţi ai şcolii profe­sionale. Cei care s-au detaşat dispun însă de ceva în plus. Alexandrescu Dumitru — de pildă — situat pe locul I, este elev în clasa a Xll-a la liceul seral. Aşadar, ei — şi mulţi ca el — nu s-au mulţu­mit doar cu volumul de cu­noştinţe acumulate în şcoala profesională, ci au învăţat în continuare. Pentru toţi cei prezenţi, această acţiune a fost deosebit de instructivă. Benone Sint­lescu LA CAPĂTUL A 13 ÎNTREBĂRI... DE BARAJ (Prezentul interviu este, de fapt, epilogul consemnat după epuizarea întrebărilor obiș­nuite).­­ ‘ 1 ] ORAŞUL SIRET ÎMPLINEŞTE 600 DE ANI Fosta aşezare de scaun a Moldovei (1365—1374), Siretul — unul dintre cele mai vechi tîrguri — păstrează mărturii interesante din istoria patriei, printre care şi cele două ruini „Sasc­a“ şi „Ruina“, locuri în care au domnit Sas Vodă şi Laţcu Vodă, iar mai tîrziu Petru Muşat. Rîndurile corespondentului Octavian Zus ne amintesc despre însemnările lui Herodot, în care recunoaştem printre localităţile cuprinse în itinerariul parcurs de oştiţe persane în retragere şi oraşul Siret. Intre cele două file de istorie, oraşul celor 6 se­cole reprezintă un dialog viu al trecutului cu contemporaneita­tea. în noua sa geografie prezentul consemnează clădiri moder­ne, casa de cultură, complex de servire a populaţiei cu 18 sec­ţii, localul liceului teoretic în care învaţă 1 400 de elevi etc. Sărbătorirea importantului eveniment este marcată de o suită de manifestări, dintre care reţinem : 25 de spectacole, pe care le pregătesc formaţiile artistice, simpozioane, seri culturale, o expoziţie a tinerilor fotografi şi pictori şi... concursuri artistice şi sportive dotate cu „Cupa-600 de ani ai orașului Siret“. L. P. SPLENDOARE IN IARBĂ: ru­lează la Patria (orele 9; 11,30; 14; 16,30; 19; 21,30), MOLL FLANDERS : rulează la Feroviar (orele 9; 11,30; 14,30; 17,30; 20,30), Melodia (orele 9; 11,45; 15,30; 18,15; 20,45), Excelsior (ore­le 9,30; 12,15; 15; 17,45; 20,30). ASTORIX SI CLEOPATRA : ru­lează la Republica (orele 9,15; 11,30; 14; 16,15; 18,43; 21). JOC DUBLU ÎN SERVICIUL SECRET : rulează la Luceafărul (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21), București (orele 9; 11,15; 13,30; 16,30; 18,45; 21), Modern (orele 9,15; 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30). ELVIRA MADIGAN : rulează la Capitol (orele 9,30; 11,45; 14; 16,30; 18,45; 21). DOMNIȘOARA DOCTOR: rulea­ză la Sala Palatului (orele 17,15; 20,15); Festival (orele 8,30; 11; 13,30; 16; 18,30; 21); Favorit (orele 10; 13; 15,30; 18,45; 21). FECIOARA CARE-MI PLACE : rulează la Victoria (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45). ULTIMA DRAGOSTE : rulează la Central (orele 9; 11;15; 13,30; 15,45; 18,15; 20,45). STELELE DIN EGER : rulează la Lumina (orele 9,30—15,45 în con­tinuare; 19,30). GHICI CINE VINE LA CINA : rulează la Doina (orele 11,30; 13,45; 16; 18,30; 20,45). Mioriţa (orele 10; 12,30; 15; 17,30; 20). PROGRAM DE FILME DOCU­MENTARE : rulează la Timpuri Noi (orele 9—19 în continuare). ADIO TEXAS : rulează la Gri­vița (orele 9,30; 11,45; 16; 18,15; 20,30) , Floreasca (orele 9; 11,15; 13,40; 16; 18,15; 20,30), Gloria (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30), WINNETOU IN VALEA MOR­ŢII : rulează la înfrăţirea (orele 15,15; 17,45; 20), Viitorul (orele 15,30; 18). PĂSĂRI ŞI OGARI : rulează la Viitorul (orele 20,30). CĂLUGĂRIŢA : rulează la Bu­­zeşti (orele 15,30; 19). CIND SE ARATA CUCUVEAUA: rulează la Dacia (orele 8,30—19,45 în continuare). Flacăra (orele 15,30; 13; 20,30). VISUL DOMNULUI GENTIL : rulează la Bucegi (orele 16, 18,15; 20,30) . Ciulești (orele 15,30; 18; 20,30) . Arta (orele 10,16 în conti­nuare; 18,15; 20,30). EXPLOZIE IN MUNȚI : rulează la Lira (orele 15,30; 18). VIRIDIANA : rulează la Lira (ora 20,15), VIA MALA : rulează la Drumul Sării (orele 15,30; 17,45, 20), Raho­va (orele 15,30, 18). TANDREȚE: rulează la Rahova (orele 20,15). PACATUL DRAGOSTEI : rulea­ză la Ferentari (orele 1530; 18, 20,30), Pacea (orele 16, 18, 20). LA NORD PRIN NORD-VEST : rulează la Cotroceni (orele 15,30 19). STAPIN PE SITUAȚIE : rulează la Volga (orele 15,30; 18; 20,30). MIREASA ERA IN NEGRU : rulează la Aurora (orele 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15), Tomis (orele 9,30—15,30 în continuare; 18; 20,15). URMĂRIREA : rulează la Fla­mura (orele 9; 11,30; 15; 17,30; 20). DOI BARB­AŢI PENTRU O MOARTE : rulează la Moşilor (ora 20,30). A TRAI PENTRU A TRAI : ru­lează la Moşilor (orele 15,30; 18). COMISARUL „X“ ŞI PANTERE­LE ALBASTRE : rulează la Mun­ca (orele 16, 18; 20). PROFESIONIŞTII : rulează la Cosmos (orele 15,30; 18; 20,15). VALEA PĂPUŞILOR : rulează la Vitan (orele 15,30; 18; 20,15). BĂRBAŢI IN DEPLASARE : ru­lează la Progresul (orele 15,30; 18; 20,15). BALTAGUL : rulează la Popu­lar (orele 15,30; 18; 20,15). SON­ERLOK HOLMES: rulează la Unirea (orele 15,30; 18; 20,15). PENTRU ÎNCĂ PUŢINI DO­LARI : rulează la Crîngaşi (orele 15,30; 18, 20,15). FIUL ŞEICULUI : rulează la Cinemateca Union (orele 10, 12, 14). MARŢI, 31 MARTIE 1910 Opera Română : AIDA — ora 19; Teatrul Naţional „I. L. Caragia­­le (Sala Comedia) : HEIDELBER­GUL DE ALTA DATĂ — ora 19,30; (Sala Studio): PĂRINŢII TERIBILI — ora 19,30; Teatrul de Comedie : OPINIA PUBLICĂ — ora 20; Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ (Schitu Măgureanu) ■ LEONCE ŞI LENA — ora 20; (In sala Ansamblului U.G.S.) : PURI­­CELE IN URECHE — ora 20; Tea­trul Naţional din Craiova (în sala Teatrului Mic) : UN MENES­TREL LA PORŢILE DORULUI (Tudor Gheorghe) — ora 20; Tea­trul Giuleşti : COMEDIE CU OL­TENI — ora 19,30; Teatrul „C. I. NOTTARA“ (Bd. Magheru): O­THELLO — ora 19,30; Teatrul „Ion Vasilescu“ : DOMNIŞOARA DIN SIGHIŞOARA — ora 19,30; Studioul I.A.T.C. : TRAGICA IS­TORIE A DOCTORULUI FAUST — premieră — ora 20; Teatrul­­ „Ion Creangă“ : ROATA MORII — premieră — ora 16; Teatrul „Ţăn­dărică“ (Str. Academiei) : GULI­VER IN ŢARA PĂPUŞILOR — ora 15 şi 17 ; Teatrul ,,C. Tănase“ (Calea Victoriei): NICUŢA... LA TANASE — ora 19,30. „TOALETA“ DE PRIMĂVARĂ EA mim SATTUJI Pentru un public obişnuit cu programul unui muzeu etnogra­fic în aer liber, anotimpul de iarnă pare restrîns pentru acti­vitate. Totuşi, în timpul iernii, muzeografii şi cercetătorii au muncit mult, mai ales la pre­gătirea lucrărilor teoretice. Ast­fel, s-a lucrat la elaborarea Anuarului Muzeului Satului, care va cuprinde un bogat ma­terial literar şi ilustrativ, la for­mularea unor comunicări ce au valorificat cercetările întreprin­se pe teren sau cele efectuate pe obiectele de muzeu, comu­nicări ce vor fi prezentate la sesiunea ştiinţifică a muzeelor etnografice organizată de către C.S.C.A. la Suceava, în luna aprilie. Dar, o dată cu primăvara sunt aşteptaţi vizitatorii. Se redes­chide seria de expoziţii de artă populară, amenajate de obicei in cele două săli de la intrare. Se obişnuieşte ca în fiecare an să se alăture construcţiilor din incinta muzeului, altele noi. Anul acesta sunt în pregătire condiţiile materiale pentru in­stalarea în muzeu a două an­sambluri ţărăneşti mai mari, un complex pastoral din Munţii Sebeşului şi o casă ţărănească, cu toate construcţiile auxiliare, din Ţara Haţegului. De aseme­nea se va transporta o moară „cu butoi“ de la Plevişeviţa (Porţile de Fier). ANA BARCA UN FESTIVAL ÎN PREAJMA TRADIŢIEI Aflat la a treia ediţie, Festi­valul primăverii iniţiat şi or­ganizat de Comitetul judeţean Bacău al U.T.C., a cărui ultimă etapa de anul acesta a avut loc duminică 29 martie, în sala Casei de cultură a sindicatelor din Bacău­, prilejuieşte o nouă­­evidenţiere a potenţialului miş­cării artistice de amatori. Ac­tuala ediţie s-a bucurat de o largă participare a tinerilor. Specificăm de pildă, că au fost antrenaţi nu mai puţin de 5 500 de artişti amatori. Nejudecîndu-i in sine. Festi­valul primăverii tinde spre a­­tingerea mai multor scopuri , ca între concursurile bienale de Primăvara în Teleorman LA A TREIA EDIŢIE In cursul lunii aprilie se des­făşoară la Alexandria cea de a treia ediţie a festivalului-con­­curs de muzică uşoară româ­nească, intitulat Primăvara în Teleorman, dotat cu trofeul GHIOCELUL DE AUR. La acest festi­val-concurs s-au înscris peste 700 de tineri şi tinere. Faza judeţeană a acestui festi­val concurs are loc la data de 24—25—26 aprilie, în oraşul Alexandria. GHEORGHE SELCU cintec şi dans pe ţară să consti­tuie o posibilitate de permanen­tizare a formaţiilor artistice, a stimulării spre înnoirea reperto­riului, a găsirii unor noi moda­lităţi de interpretare. In acest sens, multe formaţii care au evoluat ieri pe scenă au dovedit un real progres faţă de parti­ciparea la al IX-lea Concurs pe ţară. În cazul formaţiilor de dansuri din comunele Corbasca, Izvorul Berheciului şi nu numai al lor. Dar fără îndoială că me­ritul principal îl constituie des­coperirea de noi talente, de ade­văraţi rapsozi populari, precum şi închegarea unor noi nuclee ale mişcării artistice de ama­tori în numeroase sate. Această manifestare a stimu­lat lărgirea repertoriului celor ce au participat cu piese spe­cifice diferitelor zone folclorice din judeţul Bacău. Menţiunea se referă nu numai la forma­ţiile de dansuri, ci şi la soliştii vocali de muzică populară. Avînd în vedere că la Bacău acum ciţiva ani s-a organizat primul festival de teatru folclo­ric, socotim că ar fi util ca di­versitatea repertoriului să se mărească şi în această direcţie. ..Capra“ prezentată de grupul folcloric din comuna Berzunţi a demonstrat că alături de cin­tecul popular şi cel de muzică uşoară oferă un anumit colorit spectacolului, conferind, totoda­tă, şi o rîvnită specificitate re­pertoriului. Desigur, la acest Festival au participat alături de formaţiile cu o veche carte de vizita şi altele abia înfiripate. Din aceas­tă cauză unele nerealizări ni se par inerente, chiar dacă Festi­valul e la a treia sa ediţie. Aşa după cum ne declară şi CON­STANTIN ROMAŞCANU, secre­tar al Comitetului judeţean U.T.C., însuşi înfiinţarea acestor formaţii şi participarea lor la o asemenea confruntare e un cîş­­tig. „Cristalele“ descoperite vor fi şlefuite cu grijă şi pricepere şi fără îndoială activiştii orga­nelor de cultură din judeţ, care la realizarea artistică a actua­lei ediţii şi-au adus un substan­ţial aport, vor continua să-şi alinieze competenţa. I. CHIRIC La Reşiţa a fost inaugurată Casa corpului didactic La Reşiţa a avut loc, intr-un cadru festiv, inaugurarea Casei corpului di­dactic din judeţul Caraş-Severin. După ce inspectorul gene­ral al Inspectoratu­lui judeţean şcolar, tovarăşul­­ Nicolae Păunaşcu, a prezen­tat semnificaţiile şi scopul creării Casei corpului didactic, au luat cuvîntul tovară­şii Tudor Iorga, se­cretar al Comitetu­lui judeţean de par­tid şi Mihai Arcaş, preşedintele Consi­liului judeţean al sindicatelor. Prezent la această manifestare, prof. dr. doc. Pavel P. A­­postol, membru al Academiei de Ştiin­ţe Sociale şi Politice a vorbit celor pre­zenţi despre „iniţia­tive şi modernizări în învăţămînt“. N. U. m MIRESEI (Urmare din pag. 1) să pună la punct pe cei ce se abat de la regula vieţii civili­zate... Nouă ani... Opt ani... Cind s-a pronunţat hotărîrea, peste cei aflaţi în sala unde avea loc judecata s-a lăsat o linişte grea: pedeapsa nu este uşoară, şi to­tuşi nimeni, nici măcar părinţii autorilor acelui act huliganic, n-au mai zis nimic, fiindcă a­­ceasta pedeapsă este dată cu dreptate. Am văzut în clipa a­­ceea nişte mame secerate de du­rere, am văzut nişte braţe care s-au repezit să le sprijine. Du­rerea de părinte este durere şi o înţelegem cu toţii. Şi totuşi, ceva mult mai grav, care nu s-a pronunţat în sala tribunalului, şi care îi priveşte direct pe aceşti părinţi, ai celor trei foşti studenţi, trebuie adău­gat, oricît de reală ar fi triste­ţea că fiii lor vor lipsi de acasă atîta vreme. Este vorba despre cealaltă parte, despre victimă şi trauma­tismele prin care trece ea însăşi, despre părinţii acestei tinere şi marea lor tristeţe. Căci, oricît de reală ar fi neplăcerea celor trei familii (Stoica, Petrescu, Şerban) să nu uităm că fiii lor sunt autorii unei fapte cinice şi inumane, că urmările acestei fapte le trăieşte altcineva. Or, în acest proces, cu toată înţelege­rea pe care o manifestăm faţă de erorile pe care un părinte le poate săvîrşi văzîndu-şi copilul gata să intre în închisoare, cei care au pierdut — moral în pri­mul rind — n-au fost doar cei trei huligani ieşiţi din familiile lor, ci ei înşişi, părinţii lor, ru­dele şi prietenii acestor familii a căror comportare în timpul desfăşurării anchetei şi dezbate­rilor a întrecut în unele cazuri în murdărie însăşi fapta aresta­ţilor. In clipa pronunţării sen­tinţei au rămas liniştiţi, dar înainte, pe parcurs, ei s-au con­stituit cu toţii intr-un fel de clan al presiunii, promisiunilor şi a­­meninţării îndreptat contra vic­timei, pe care au asaltat-o la cămin, la familiile unor rude, prin telefoane, clan care, aflînd că părinţii studentei sunt bol­navi, şi-au propus şi realizat un adevărat şantaj cerîndu-i să se căsătorească cu unul dintre cei aflaţi în boxa, indiferent care (!), pentru, a putea să scape, ast­fel, toţi. Un oarecare Alexan­dru Alimănescu (Bucureşti, str. Valeriu Branişte nr. 34) care îşi prezintă cartea de vizită cu menţiunea diplomat în ştiinţe e­­conomice, rudă sau cunoştinţă a familiei Petrescu, a mers pînă acolo incit — deşi avertizat de victimă asupra stării de sănă­tate a părinţilor, bolnavi de ini­mă — s-a prezentat acasă la a­­ceştia, cerîndu-le fata în căsă­torie, el, soţia sa şi alţii au ad­monestat-o­ şi „avertizat-o“ asu­pra urmărilor refuzului, deran­­jind-o la cămin, într-o perioadă de examene. Alte trei „doamne peţitoare“ au trecut din casă în casă pro­­miţind bani, apartamente şi alte­­ avantaje, timp în care n-au con­tenit telefoanele şi scrisorile de intimidare ori de demonstrare a „calităţilor“ morale ale fiecăruia dintre cei trei (numai preşedin­tele judecătoriei sectorului 8, tovarăşul Roman, a primit circa 15 asemenea scrisori), în această acţiune fratele arestatului Stoi­ca, Viorel Stoica, tînăr care se prezintă uneori drept „student la Iaşi“, alteori „student la ASE­­Bucureşti“ a desfăşurat unele dintre cele mai neaşteptate şi crude fapte menite s-o intimi­deze şi s-o defăimeze pe victi­mă, al cărei nume, prin excep­ţionala comportare şi înţelegere a colegilor de facultate, a fete­lor din comitetul de cămin, a directoarei căminului, rămăsese necunoscut pînă şi celor din camerele apropiate. Chiar şi du­pă pronunţarea sentinţei, acest al doilea Stoica care încercase o acţiune turbulentă şi în sala judecătoriei, a trecut să răspîn­­dească printre colegi şi rude „adevărul“ despre aceea care că­zuse victima cinismului fratelui său ! E greu de crezut, şi totuşi ieri am asistat la ultima faţă posibilă a acestui mod josnic, neomenesc, de comportare a ru­delor celor trei huligani : în ho­lul căminului studenţesc s-a pre­zentat, bolnav şi tremurînd de durerea suferită, tatăl aceleia care a fost victima lor. Intîm­­plarea a făcut să fiu de față : nu putea vorbi. I-a întins, plîn­­gînd, fiicei lui o scrisoare pri­mită acasă, o „anonimă“ care — ignorînd constatările medicale legale şi opinia studenţilor, a colegilor... spunea „tot adevărul“ asupra.......depravării“ fiicei sale, care, chipurile, „petrece nop­ţile“ nefiind „la prima aventu­ră“ etc., etc. şi prin care era in­vitat „la tribunal“. O ploaie de blesteme şi ameninţări privind viitorul fiicei sale, formulate cu obrăznicie în numele.........mai multor colective de studenţi“ de către o mină agramată pecetlu­ieşte acest rezultat al mîrşăviei. Ceea ce domnul Alimănescu nu îndrăznise încă să facă aflîn­­du-se în faţă cu părinţii stu­dentei — lovirea lor directă —, s-a desăvirşit astfel. L-am văzut pe omul doborît de cinica „ano­nimă“ şi fiindcă scrisoarea este în posesia noastră, şi fiindcă există organe specializate în cer­cetarea şi aflarea autorilor unor asemenea scrisori, judecarea mo­rală şi penală a unor fapte de acest fel trebuie, credem, să continue. Fiindcă acela care a fost în stare să procedeze ast­fel defăimînd şi lovind cu bru­talitate nişte oameni care şi aşa erau victime nu stă cu nimic mai sus decit condamnaţii înşişi ! Culmea este că, angajindu-şi cite un avocat, membrii acestor familii au insistat să fie susţi­nuţi în proces mai ales prin... exemplul de înaltă moralitate pe care „copiii“ l-au găsit la fa­miliile lor. Unul dintre avocaţi cita scrisoarea unui tată (Petres­cu, al cărui fiu este autorul lozincilor pornografice) în care se vorbea despre „o educaţie desăvîrşită“ primită în casă, de­spre „înalta conştiinţă civică“ dată de părinţi, despre „piedes­talul moral“ pe care a crescut băiatul etc., in timp ce propu­nerile de cumpărare a demni­tăţii victimei — după cum afir­mă ea — şi scrisorile cele mai numeroase veneau mai ales din partea acestei familii. Surprin­zător, dar şi demn de luat în cercetare de către organele în drept, este faptul că în mai toate scrisorile se vorbea „în numele unor studenţi“ citîndu­­se „colective“ din unele institute bucureştene. Cine sunt autorii unor asemenea scrisori — ju­decind după comportarea fami­liilor — nu este greu de bănuit ; n-ar fi însă rău ca adevărul să fie stabilit cu precizie (şi există mijloace pentru aceasta) în aşa fel incit să mai treacă pofta a­­celor amatori de folosire a nu­melui studenţimii noastre, de implicare a ei în asemenea afa­ceri după cum se ştie unanim reprobate. Violenţa, cinismul, a­­tacul la libertatea persoanei, ter­felirea în obscenitate a relaţiilor de dragoste n-au găst şi nu vor­­ găsi niciodată la noi înţelegere din partea generaţiei tinere, cu atît mai mult a studenţimii ca­re aspiră şi se pregăteşte să trăiască o viaţă cu adevărat demnă, civilizată. Iată de ce ne permitem să-i sfătuim pe pă­rinţii celor trei, şi îndeosebi fa­miliile Petrescu şi Stoica (aceas­ta din urmă în mod deosebit cu privire la­­fiul lor Viorel) care încearcă să se răzbune pe vic­timă şi care se lasă antrenate în fapte ce contravin legilor statului nostru. Este, desigur, un sfat, după cum un sfat este şi acela de a nu uita că in cazul unui tînăr, chiar dacă n-a făcut în copilă­rie dovada unui comportament alarmant, chiar dacă a devenit student, şi pare matur, activita­tea sa trebuie bine cunoscută de către părinţi, că nu este firesc ca el să „dispară“ fără adresă din ochii familiei — aşa cum , s-a întîmplat in cazul celor trei — la o „adresă“ pe care nici măcar părinţii n-o cunoşteau şi unde s-au petrecut fapte ca a­­celea pe care le cunoaştem. Nouă ani..., opt ani... Cine răspunde pentru acest timp pierdut ? Părinţii, nu ? So­lidarizarea acum a familiilor este după cum se vede tirzie şi inutilă iar în unele cazuri ne­dreaptă și neomenoasă, barbară chiar. „.—N-aş putea să închei aceste rînduri fără să amintesc o ima­gine care m-a cutremurat în timpul procesului. Cu cîteva mi­­nute, înainte de aflarea sentin­ței in boxă, Stoica s-a ridicat s-° ceară in căsătorie (încă o dată) pe victima care lipsea din sala. L-aş fi înţeles, omeneşte, chiar şi atunci dacă n-aş fi ştiut, dacă nu mi-ar fi răsunat în urechi „demonstraţiile“ lui şi ale avocatului, demonstraţii fă­cute de-a lungul procesului pen­tru a se disculpa că nu el este autorul violului, ci ceilalţi doi care, în clipa aceea, cind el o cerea în căsătorie de nevoie, desigur, se aflau... alături, pe aceeaşi bancă ! Murdăria era dusă la extrem şi am ieşit din sală. Nu, tinere Stoica, nu ştim cît de bine ai fost educat, dar nu aşa se întemeiază o familie. Mina miresei nu se poate să­ruta aflîndu-te-n boxă... P.S. Intre faptele rămase ne­explicate pînă la sfirşitul acestui proces se numără și unele ple­doarii ale avocatului Anagnoste care, apărindu-1 pe inculpatul Stoica, și-a permis să califice drept „inoportună“, apariția în presă a unor articole pe margi­nea acestui caz. Zelos să dove­dească nevinovăţia clientului său, indignarea care transpira din o­­pinia reporterilor şi cititorilor i s-a părut domniei sale a-i în­greuna activitatea (ceea ce este drept, căci faptele erau prea evi­dent condamnabile). Intervenţia noastră, ca şi a altor publicaţii n-a avut însă nicidecum scopul să influenţeze opinia instanţei. Jus­tiţia se află pe mîini bune, adevăr pe care-l confirmă şi pro­cesul la care ne referim. Intră însă în atribuţiile presei obligaţia de a face cunoscute asemenea fapte, să împiedice săvîrşirea al­tora asemănătoare pentru a con­tribui astfel la educaţia tinerilor Să nu fi ştiut avocatul acest fapt elementar . MARŢI, 31 MARTIE 1978 • 18,00 Deschiderea emisiunii. „Universal-șotron“ — litera G (en­ciclopedie pentru copii) • 18,30 Actualitatea in economie. Noua salarizare și normare a muncii • 18,55 Anunțuri — Publicitate • 19,00 Telejurnalul de seară • 19,20 La volan — emisiune pentru con­ducătorii auto o 19,35‘Atomul, a­­ceastai necunoscută. Materie şi an­­timaterie », 20,00 Reflector « 20,10 Moment folcloric cu Ioana Cristea şi Emil Gavriş « 20,20 Primăvara României Socialiste. Aspecte de la recitalul prezentat la Ateneul Ro­mân. Versuri în lectura autorilor (III) • 20,49 Film artistic „Am două mame şi doi taţi“. Producţie a studiourilor iugoslave .» 22,05 Telejurnalul de noapte « 22,15 Teleglob. Reportaj în alb — Le­ningrad. Film de Manase Radnev şi George Pascaru o 22.35 Pliant lirico-dramatic o 23.00 închiderea emisiunii. .

Next