Scînteia Tineretului, martie 1970 (Anul 26, nr. 6466-6491)

1970-03-31 / nr. 6491

A In Dac, a 3-a: • PROFESIA TA — 3 întrebări + 100 de elevi = 4 micromonoßraUi profesionale — Viaţa bate la uşă (poşta paginii) Aveţi cei „7 ani de-acasă“ ? Dar cei „7 ani de cerc tehnic“ ? Recenta plenară a C.C. a P.C.R. a aprobat Programul naţional privind gospodărirea raţională a resurselor de apă, extinderea lucrărilor de irigaţii, îndiguiri, desecări şi de combatere a ero­ziunii solului, care cuprinde prevederi de cea mai mare impor­tanţă pentru progresul agriculturii, pentru ridicarea nivelului de trai al populaţiei. Paralel cu măsurile ce se impun a fi între­prinse în scopul identificării, proiectării şi chiar a organizării şantierelor pe suprafeţele pretabile amenajărilor pentru irigaţii in anii următori, acum se impune întreprinderea unor ac­ţiuni eficiente în scopul transpunerii în fapte în mod exem­plar a planului de irigaţii pe 1970. În această privinţă, sarcini deosebite revin organizaţiilor U.T.C., tineretului. Aşa cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Plenară : „în executarea (...) lucrărilor de irigaţii, U.T.C. trebuie să mo­bilizeze masele largi ale tineretului chemate să participe activ pe toate şantierele patriei. Ar fi bine dacă U.T.C. ar organiza unele şantiere naţionale ale tineretului, îndeosebi la lucrările de irigaţii, îndiguiri şi desecări. Sîntem convinşi că U.T.C., tine­retul patriei noastre, vor răspunde cu elan chemării partidului, făcîndu-şi simţită tot mai intens prezenţa pe marile şantiere ce transformă înfăţişarea ţării, continuînd glorioasele­ tradiţii de muncă patriotică făurită de tineretul revoluţionar din România în perioada reconstrucţiei ţării şi edificării socialismului". Acum, în preajma declanşării amplelor acţiuni de muncă pa­triotică, înainte ca tineretul să fie multilateral solicitat la exe­cutarea lucrărilor agricole, se poate acţiona cu maximum de folos pentru îndeplinirea cu onoare a chemării partidului de a se amenaja suprafeţe cit mai mari pentru irigaţii. Dar, ce pre­vede planul de irigaţii pentru 1970 ? Ce acţiuni specifice şi-au propus să iniţieze organizaţiile U.T.C. ? Care este stadiul înde­plinirii angajamentelor la amenajările pentru irigaţii ? Am căutat răspuns acestor întrebări în discuţiile cu tovarăşii : BARBU POPFESCU, adjunct al ministrului agriculturii şi silviculturii, VIOREL VIZUREANU, şef de sector la C.C. al U.T.C., ADRIAN CIOROIU, prim secretar al Comitetului judeţean Dolj al U.T.C., şi ION BELCIUG, secretar al Comitetului U.T.C. din cooperativa agricolă Bucecea, Judeţul Botoşani. * SARCINA DE STRINGENTA ACTUALITATE A AGRICULTURII — IRIGAŢIILE Cu multă amabilitate, tovară­şul BARBU POPESCU, adjunct al ministrului agriculturii şi silviculturii, a răspuns rugă­minţii de a prezenta cititorilor ziarului nostru, succint, planul de irigaţii pentru 1970 — cîmp de afirmare şi a iniţiativei, en­tuziasmului şi hărniciei tinere­tului. „Ca expresie finală a lu­crărilor de îndiguiri, desecări şi combaterea eroziunii, ca factor determinant al ridică­ri potenţialului inedictiv ,al c op­iului, al agriculturii, it. general, irigaţiile cunosc, prin grija partidului şi statului o dezvol­tare susţinută. O dovadă con­cludentă în această privinţă o oferă prevederile Programului naţional privind gospodărirea raţională a resurselor de apă, extinderea lucrărilor de irigaţii, îndiguiri şi desecări şi de Com­batere a eroziunii solului, dez­bătut in recenta Plenară a C.C. al P.C.R. care prevede, intre al­tele, amenajarea in cincinalul următor, a altor 1,2—1,5 milioa­ne hectare, ajungerea în urmă­torii 12—20 de ani, la circa 5,5 milioane hectare irigate. Şi, nu numai prevederile programu­lui amintit vin să întărească a­­firmaţia dar şi cifrele de plan stabilite pentru acest an, ultimul din prezentul cincinal, care pre­văd amenajarea a 178 500, precum şi a peste cincizeci şi cinci de mii de hectare în sisteme locale. Sugestivă pentru amploarea a­­cestor lucrări, pentru ritmul tot mai alert în care se des­făşoară este şi valoarea investi­ţiilor făcute din fondul centra­lizat al statului. Astfel, pentru perioada 1966—1969 s-au utilizat în amenajările pentru irigaţii 6,7 miliarde lei, urmînd ca în acest ultim an al cincinalului să fie executate lucrări în va­loare de circa 2,5 miliarde lei. Necesitatea extinderii supra­feţelor irigate, constituie in con­tinuare o sarcină stringentă pen­tru agricultura noastră. Ea de­curge din cerinţele economiei naţionale ce impun obţinerea an de an de recolte constante şi tot mai mari, care să satis­facă nevoile crescînde ale in­dustriei şi populaţiei. Pentru realizarea sarcinilor din acest cincinal în domeniul irigaţiilor. Anchetă realizată de GH. FECIORU (Continuare in pag. a V-a) Probabil că atunci cînd elevii de azi vor fi operatori şi mai­ştri ai instalaţiilor telecoman­date, inventatori şi inovatori, „ingineri şefi“ şi „constructori principali“, profesori universi­tari şi cercetători, Aceste 3, dece­nii, în pragul mileniului 3 se va vorbi de „cei 7 ani de acasă“ şi de „cei 9 ani de cerc tehnic“ cu o seriozitate şi un respect egal. Cei ce sînt azi pe băncile şcolii vor avea atunci 40—45 de ani şi — probabil — copii de a­­ceeaşi vîrstă cu cea pe care o au ei acum. Acum... cînd pri­mele aeroglisoare abia au intrat in exploatare, ei construiesc deja aeroglisoare ; primii sput­nici au zburat abia de 13 ani, şi avînd doar 10—11 ani ei con­struiesc rachete ; circuitele inte­grate abia au intrat în produc­ţia de serie iar cibernetica nu are nici un sfert de secol de existenţă dar ei lucrează la ordinator, inventează aparate cibernetice, creează roboţi... Ce vor construi ei peste 30 de ani? Şi ce vor fabrica în cercurile şcolare copiii de atunci ? Este evident că cerinţele fun­damentale ale epocii noastre ca şi înseşi imperativele evoluţiei României impun pregătirea unui tineret capabil să acţioneze cu competenţă în toate sectoa­rele unei economii din ce în ce mai avansate din punct de vedere tehnic. Şi aşa cum „cei 7 ani de acasă“ au un rol de­terminant în formarea deprin­derilor şi comportării sociale ale fiecărei generaţii, anii pe­trecuţi în cercul tehnic pot fi hotărîtori în formarea deprin­derilor tehnice, în cultivarea interesului pentru ştiinţă, pen­tru lucrările cu caracter apli­cativ. Cercurile tehnice reali­zează nu numai ocuparea tim­pului liber cu un divertisment util, ci mai ales, educarea prin muncă şi pentru muncă a viito­rilor cetăţeni. Dezvoltarea lor nu mai poate fi considerată, în prezent, ca o alternativă de a­­grement ci trebuie privită ca o chestiune de utilitate socială. Pentru a aprecia interesul co­piilor pentru activitatea tehni­că, aplicativă, evoluţia cercuri­lor pioniereşti ni se pare sem­nificativă. Astfel, dacă în 1967 numai 3 la sută dintre ele a­­veau un profil tehnico-ştiinţific azi circa 25 la sută au aseme­nea preocupări, în unele judeţe ca Braşov, Galaţi, Cluj, Mureş, Timiş şi în municipiul Bucu­reşti procentul ridicindu-se la 40 la sută. In 3 ani cercurile „minitehni­­cus“ au ajuns să cuprindă 10 000 de copii, pentru ediţia 1970 a concursului fiind anunţate deja, numai in 29 de judeţe, 2 637 de lucrări originale. La sfirşitul trimestrului I erau înregistrate 260 de cercuri de aero­nave-ra­­chete modele, 600 cercuri de ra­dio amatori, peste 5 000 de certuri agrozootehnice (cu 18 profile diferite), 460 cercuri de carting, 6 000 de cercuri de ar­tizanat şi 6 000 de cercuri foto. Desigur, unele activează, altele probabil au o existenţă formală — o aproximaţie calitativă este inevitabilă în statistici. Dar să nu uităm că la ..minitehnicus" cele peste 2 600 de lucrări sunt construite anul acesta, că cercu­rile foto organizează expoziţii, că cele de artizanat îşi valorifi­că produsele, că au avut şi vor avea loc ,,finale“ republicane, de acromodelism, navomodelism şi radio-„vinătoare de vulpi“, la care participanţii sunt admişi numai cu aparate de emisie-re­­cepţie şi modele construite de ei ! Zeci de mii de copii constru­iesc deja, la scară redusă, lu­mea lor de miine ! Cifrele citate ne-au fost o­­ferite, in cadrul unei convoc­biri, de către tovarăşul ing. IU­­LIU FURO, vicepreşedinte a Consiliului Naţional al Organi­zaţiei Pionierilor. In organi­zarea unei reţele de cercuri pentru elevi, aceste date ni se par a avea o importanţă deo­sebită, întrucît structura pe care urmează să se dezvolte ac­tivitatea elevilor trebuie să fie sincronizată cu cea­ a pionieri­lor. în fiecare an doar, zeci de mii de copii ies din rîndurile cravatelor roşii, trecînd în ci­clurile următoare de învăţâmmnt, devenind, in cea mai mare par- ANDREI BANC (Continuare in pag. a IV­-a) Imagine de la punctul de lucru Basarabi — parte componentă a sistemului de irigaţii Valer­ Carasu. UN MILION DE TINERI VOR LUCRA PE ŞANTIERELE DE ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE Foto: ION CUCU BARIERE ARTIFICIALE ÎN PERFECŢIONAREA PROFESIONALA a OMULUI DE LA VOLAN • Un milion de km fără nici un accident • Forme de muncă educativă, cu aderenţă la tineri, abandonate pe traseul forma­lismului • Valoarea greşelilor săvîrşite — 114 000 lei • Un gol în rafturile unei biblioteci — „manualul şoferului". Ultima verificare tehnică a maşinii şi Mitică Stoica, dispece­rul autobazei 1 Galaţi, permite -'plecarea în cursă a autocamionu­lui 21 G1 581. — Nu uita, îi atrage el atenţia şoferului, în Munţii Vrancei se finanţă viscol iar şoseaua este­­acoperită cu gheaţă. — Sunt pregătit pentru orice — răspunde omul de la volan şi apasă pe accelerator. Se pare, chiar de la începutul drumului, că cel pe care îl înso­ţim, tovarăşul Vasile Mitrea, îşi cunoaşte la perfecţie meseria fapt pentru care ne permitem să-l lă- săm liniştit la volan şi să ne re­întoarcem, bineînţeles imaginar, la întreprinderea de transporturi auto Galaţi, pe care o vizitaserăm cu o zi înainte. — Ce trebuie să se înţeleagă prin expresia frecvent uzitată printre oamenii din domeniul dumneavoastră de muncă — „stapîn pe volan“ ? I-am adresat această întrebare tovarăşului in­giner Adrian Mihăilescu — şeful inspectoratului de control auto al întreprinderii. — In primul rînd — ne spune dînsul, stăpîn pe volan presupu­ne a stăpîni la perfecţie legea circulaţiei şi noţiunile principale de mecanică auto. Acest înalt calificativ, mai presupune apoi pasiune profesională, dîrzenie, curaj şi disciplină, atribute fără de care cabina maşinii te abando­nează... — Am intrat pe teritoriul ju­deţului Vrancea, ne atenţionează tovarăşul Mitrea, sustrăgîndu-ne de la recapitularea, în memorie, a discuţiilor de la I.T.A. — Ia-o spre miliţie, te rog. Aici îl căutăm pe şeful circula­ţiei. — Ce noutăţi ne puteţi comu­nica de pe raza dvs. de activi­tate ? — Destul de bune — spune tovarăşul căpitan Vasile Maxim. In cursul zilei de ieri, pe drumul naţional ce străbate judeţul nos­tru au circulat în ambele sensuri circa 3 500 de autovehicule fără ROMULUS LAL (Continuare in pag. a V-a) Intr-un alt articol vorbeam de evadarea autorilor mediocri, în genuri de film presupuse sigure. Se socoate, astfel că filmele de aventuri, poveştile poliţiste, wes­­tern­ere, sunt marfă garantată, succes de casă infailibil. N-aş vrea să se creadă că dispreţuiesc aceste genuri, ci doar felul cum ele sunt stricate, alterate, dena­turate, aş zice chiar anihilate, anulate de către unii autori-ci­­neaşti din zilele noastre care în­calcă unele reguli elementare estetice şi etice, a căror respec­tare, fără a avea caracterul unei „reţete“, ne-a pus un arar în situaţia de a fi martorii, în faţa ecranului, a unor întîmplări in­ D. I. SUCHIANU structive, tulburătoare. Voi ară­ta imediat cum se săvîrşeşte a­­cest asasinat al unor genuri onorabile cu­ oricare altul. Iată însă, şi o a doua funestă prejudecată : opoziţia gîndită de unii între filmul cu problemă şi filmul de divertisment, între filmul psihologic şi cel distrac­tiv. Trebuie spus însă că filmele bune sunt şi „psihologice“. Nu există un „gen psihologic“. Să discutăm pentru început cele cîteva „reguli" elementare în producţia unui film, în desfăşu­rarea lui, pentru a trece apoi la „arta“ de a le încălca, de a le sacrifica o dată cu sacrificarea puterii educative a filmului. în primul rind, „povestea“ filmului poliţist, de exemplu, trebuie să înceapă prin a ne păcăli, prin a ne face să credem greşit, să avem despre perso­naje şi evenimente păreri ce vor fi cercetate în cursul ac­ţiunii înlocuite de aflarea ade­vărului. Vom jubila, ne vom simţi măguliţi că am descoperit, cu propria noastră minte, un a­(Continuare în pag. a IV­-a) REŢETA SUPERFI­CIALITĂŢII Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVI, SERIA II, Nr. 6491 6 PAGINI 30 BANI MARŢI 31 MARTIE 1970 Oră de laborator la Insti­tutul de medicină și far­macie din centrul univer­sitar Iași. r­o: EMIL COJOCARU Primiri la tovarăşii NICOLAE CEAUŞESCU Delegaţia Consiliului Central al Uniunii Sindicatelor din Iugoslavia Luni dimineaţa, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar ge­neral al Partidului Comunist Ro­mân, preşedintele Consiliului de Stat, a primit delegaţia Consiliu­lui Central al Uniunii Sindicate­lor din Iugoslavia, condusă de tovarăşul Duşan Petrovici-Şane, preşedintele Consiliului Central, aflată într-o vizită în ţara noas­tră. La primire au luat parte tova­răşii Florian Dănălache, preşe­dintele Consiliului Central al U.G.S.R., şi Constantin Herescu, secretar al Consiliului Central al U.G.S.R. A fost de faţă Iso Njegovan, ambasadorul R.S.F. Iugoslavia la Bucureşti. în cursul întrevederii s-a expri­mat satisfacţia comună pentru e­­voluţia ascendentă a relaţiilor multilaterale de prietenie ce se dezvoltă între cele două popoare, remarcîndu-se noi posibilităţi pentru adîncirea cooperării şi co­laborării dintre România şi Iugo­slavia în interesul celor două ţări, al cauzei socialismului şi progre­sului omenirii, întrevederea s-a desfăşurat în­tr-o atmosferă cordială, tovără­şească. Delegaţia Consiliului Municipal al oraşului Teheran Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Ro­mânia, Nicolae Ceauşescu, a pri­mit, în după-amiaza zilei de 30 martie, la Palatul Consiliului de Stat, delegaţia Consiliului muni­cipal al oraşului Teheran, con­dusă de Gholamreza Nikpey, primarul municipiului, care face o vizită în ţara noastră. La primire a luat parte prima­rul general al Capitalei, Dumitru Popa. A fost de faţă Soltan H. V. Sanandaji, ambasadorul Iranului la Bucureşti. Cu acest prilej a avut loc o convorbire care s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială. MINA MIRESEI NE POATE FI SĂRUTATĂ DIN BOXL • EPILOG LA „ UȘILE SINT MAGNETOFONUL NU MAI CÎNTA"... Ușile erau închise, magneto­fonul încetase să mai evite... Camera rămăsese goală, veselii ei locatari plecînd să mediteze intr-un loc unde este mai multă liniște ; prietenele lor, trezite parcă numai pe jumătate din inconştienţa vieţii pe care o du­ceau, bateau, cu un aer de re­semnată naivitate, drumul Mili­ţiei, unde în loc să dea expli­caţii, rămîneau mute în faţa în­trebărilor privind moralitatea faptelor lor. Era un peisaj trist, din care reţin cu deosebire pri­virile unui bărbat in vîrstă, un ţăran de prin părţile Buzăului, tatăl fostei studente la farmacie, Plopeşanu. Fiica sa se afla în faţa anchetatorilor şi ei, care probabil auzea prin uşa între­deschisă dialogul, işi ferea o­­chii ori de cite ori uşa se des­chidea, de parcă fiecare persoa­nă care trecea prin acel hol în care stătea şi aştepta, l-ar fi pocnit direct în frunte cu ceva tare... O imagine, desigur. Azi, an­cheta şi judecata sunt încheiate. Sîmbătă, la Judecătoria sectoru­lui 8 din Capitală, s-a pronunţat sentinţa în procesul celor vino­vaţi de săvîrşirea incredibilului — prin cruzime şi cinism — act de viol despre care scriam acum o lună. Fostul student în drept, Stoica, va avea de făcut faţă unei privaţiuni de libertate ce va dura nu mai puţin decit 9 (nouă) ani ! Complicii săi (Pe­­trescu,fost student la cursul de limbă franceză şi Şerban, fost student la Politehnică) cite 8 (opt) ani ! Transcriem aceste cifre, şi le repetăm in litere, şi punem semnul exclamării pentru a se înţelege cit de greu este să auzi şi să vezi că nişte băieţi în faţa cărora stăteau deschise porţile tuturor aspiraţiilor , ale cărţii, ale institutelor academice, ale profesiunii au ales, dimpotrivă, calea acelei instituţii destinată EUGEN FLORESCU (Continuare în pag. a II-a) VA «[COMANDĂM ACEASTA INIțIATIVA: | OLIMPIADA TINERILOR ZIDARI­­ IN VARIANTĂ HUNEDOREANĂ Faza judeţeană a Olimpiadei tinerilor zidari, desfăşurată timp de două zile la Deva, a însemnat o cotitură în modul de a privi manifestările de masă destinate perfecţionării profesionale a tinerilor. As­pectul preponderent festiv a fost înlocuit cu preocuparea , pentru eficacitate, ceea ce re­prezintă un cîştig de seamă. Celor aproape 30 de zidari, proveniţi de pe toate şantie­rele judeţului, li s-au oferit ca­­ teren de desfăşurare a aptitu­­j­­dinilor un obiectiv adecvat, de o mare utilitate socială : construcţia căminului tineri­lor mineri din cartierul Goj­­du. Lucrînd cot la cot, tine­rii au avut prilejul să se cu­noască, să se autoaprecieze, să se compare în privinţa stă­­pinirii meseriei cu ceilalţi şi să înveţe din experienţa celor mai buni. Olimpiada a permis o circulaţie trestinghb­rîtă a experienţei pozitive, a unor metode înaintate de lucru, a­­colo, direct pe schelă, între­cerea şi colaborarea au dus la obţinerea unor recorduri pro­ductive. In 6 ore de muncă, atît cit a durat proba practi-ALEX. BALGRADEANU (Continuare în pag. a 11-a) ÎN PAG. A 2-A . Fiecare grupă U.T.C. - O BRIGA­DA DE MUNCA PA­TRIOTICA m BENONE SINU­­LESCU Ia capătul a 13 întrebări... de ba­raj m UN FESTIVAL în preajma tradiţiei m ORAŞUL SIRET împlineşte 600 de ani mn „TOALETA“ DE PRIMĂVARĂ la Mu­zeul Satului.

Next