Scînteia Tineretului, iunie 1970 (Anul 26, nr. 6542-6567)
1970-06-30 / nr. 6567
PAG. A III-A: • REPUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A CAPACITĂȚILOR DE PRODUCŢIE • Ce -aş face dacă aş fi secretar U.T.C. — A cincea scrisoare: încă un pas înainte PAG. A IV-A: • INSCRIPȚII PE CARTEA DE VIZITĂ A MATURIZĂRII ÎNALTĂ preţuire PERSONALULUI DIDACTIC Cuprilejul ..Zilei învăţătorului“, la Consiliul de Stat aavut loc, luni la amiază, solemnitatea decernării unor titluri şi ordine ale Republicei Socialiste România. înaltele distincţii au fost înmânate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat. La solemnitate au luat parte tovarăşii Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Pană, Gheorghe Rădulescu, Virgilorofin, Ilie Verdeţ, Janos Fazekas, Manea Mănescu, Dumitru Popescu, Leonte Rădiuţu, Miron Constantinescu, precum şi Miron Nicolescu, preşedintele Academiei Republicii Socialiste România, Mircea Maliţa, ministrul învăţămîntului, în semn de preţuire a personalului didactic pentru activitatea meritorie în domeniul instruirii şi educării elevilor şi studenţilor şi a contribuţiei aduse la dezvoltarea învăţămîntului şi culturii din patria noastră, au fost distinşi cu titlul de „Om de ştiinţă emerit al Republicii Socialiste România“, tovarăşii : Ştefan Bălan, Alexandru Climescu, Alexandru Codarcea. (Continuare în pag. a V-a) Stimaţi tovarăşi, Doresc, în primul rînd, să vă adresez dumneavoastră, tuturor acelora care au primit astăzi distincții și ordine ale Republicii Socialiste România, cele mai salde, felicitări, din partea Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a Consiliului de Stat și a guvernului patriei noastre. (Vii aplauze). De asemenea, doresc ca, in numele conducerii de partid şi de stat, să adresez felicitări, cu prilejul Zilei Învăţătorului, tuturor cadrelor didactice din ţara noastră. (Aplauze puternice). A devenit o tradiţie să sărbătorim această zi în fiecare an şi să facem, cu acest prilej, bilanţul activităţii desfăşurate, să scrutăm viitorul spre a vedea ce avem de făcut pentru a asigura educarea tinerei generaţii în spiritul dragostei faţă de patrie, faţă de partid, faţă de cauza socialismului şi comunismului. Putem, intr-adevăr, să fim mulţumiţi de felul în care cadrele didactice muncesc pentru educarea tineretului patriei. Avem rezultate bune în toate sectoarele învăţământului; de altfel sîntem la încheierea anului şcolar şi se cunosc în linii generale rezultatele, care— aşa cum v-am spus — sunt bune. Fără îndoială, aceste rezultate sunt o expresie grăitoare a muncii pe care o depun cadrele didactice ; ele sunt, totodată, expresia atitudinii serioase, a exigenţei tineretului nostru faţă de el însuşi, a strădaniilor sale de a învăţa, de a folosi condiţiile create de statul nostru pentru a-şi însuşi cit mai temeinic comorile ştiinţei şi culturii înaintate. Am putut să constatăm această atitudine înaintată şi în împrejurările grele din luna mai cinci, datorită inundaţiilor catastrofale, în multe judeţe a trebuit să facem faţă unor serioase greutăţi. In aceste condiţii, cadrele didactice, tineretul au fost alături de toţi oamenii muncii, înţelegînd că mai presus de orice era, în acele momente, datoria faţă de patrie, datoria de a acţiona ferm, unit, sub conducerea partidului, pentru învingerea greutăţilor. Unanimitatea cu care tineretul, cadrele didactice — la fel ca întregul nostru popor — au răspuns chemării partidului şi au acţionat în aceste împrejurări constituie o dovadă grăitoare a rezultatelor activităţii educative a şcolii noastre. Iată de ce, cu atît mai mult, ţin să adresez în această zi mulţumiri tuturor acelor care şi-au îndeplinit şi îşi îndeplinesc datoria faţă de ţară, faţă de popor, faţă de tineretul patriei noastre. (Aplauze puternice). Cunoaşteţi perspectivele dezvoltării României socialiste în următorii ani, înfăptuirea programului elaborat de Congresul al X-lea privind făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră va cere în con(Continuare în pag. a V-a) Memoria noastră afectivă păstrează pentru toată viaţa imaginea şcolii, reprezentată, de fapt, prin chipul dascălilor care ne-au însoţit copilăria şi tinereţea. învăţătorul ne-a dezvăluit taina inefabilă a literelor, am intrat în zona cunoaşterii călăuziţi de profesori şi, nu în puţine cazuri, ne-am ataşat de o ştiinţă sau alta, seduşi de farmecul personal şi erudiţia unuia dintre ei. Pînă pe cele mai înalte trepte ale învăţăturii, dascălul ne-a influenţat pe planul profesiei, dar şi uman, delemiinîndu-ne, în cel mai înalt înţeles al cuvîntului, personalitatea. Cinstim astăzi, de „ziua învăţătorului“, aproape 200 000 de slujitori ai catedrei, cel mai numeros detaşament al intelectualităţii României socialiste. Ii onorăm pe cei care au slujit catedra o viaţă de om, rezistînd fără să abdice vicisitudinilor unor orînduiri potrivnice luminării poporului, îi onorăm şi pe cei care au urcat anul acesta prima oară ? pe podiumul ei, pentru alegerea acută şi pentru că nutrim încrederea că vor adăuga noi virtuţi unei profesii de cea mai nobilă esenţă, îi sărbătorim pe toţi membrii corpului nostru profesoral, de la învăţătorul din cătunul de munte şi pînă la magistrul, ilustrul academician care nu şi-a părăsit catedra, întrucît nu-şi poate concepe altfel viaţa decit înconjurat de învăţăcei. Ne-am obişnuit să simţim prezenţa învăţătorimii noastre în toate marile bătălii conduse de partid pentru ridicarea României pe culmile civilizaţiei socialiste. Consecvenţi cu ei înşişi dascălii au fost în cele dinţii rînduri şi în bătălia cu urgia apelor din primăvara aceasta. Ne-au oferit pilde de eroism, gesturi de o neasemuită frumusețe în salvarea oamenilor, a valorilor materiale, s-au angajat total în uriaşul efort al reconstrucţiei. Şi n-au uitat nici un moment, chiar în clipe când propria lor existenţă era ameninţată, că slujesc şcoala. Am consemnat la vremea respectivă asemenea fapte, dar nu ne putem reţine să revenim deoarece azi, ele îşi întregesc semnificaţiile. Profesoara Paraschiva Bujaker, din Sighişoara, din toată casa-i invadată de ape n-a salvat decit tezele la istorie ale elevilor clasei a XlI-a. Învăţătorul Grigore Fedat, dintr-un sat din Deltă, şi-a continuat cursurile între 20 aprilie şi 25 mai, cu satul a fost înmuiat, aducîndu-şi singur, cu barca, copiii la şcoala scăpată ca prin minune. Cel care a condus acţiunea de luptă împotriva apelor în comuna Cetalchioi a fost directorul şcolii generale, învăţătorul Valentin Grigorovici, şi cel care n-a părăsit zile şi nopţi la rînd Şcoala generală nr. 6 din Mediaş pînă n-a pus la adăpost zestrea sa didactică şi arhiva, a fost profesorul Eduard Schmidt. Da, şcoala noastră are slujitori devotaţi cu trup şi suflet. Aceasta ne dă credinţa că destinele şcolii, aşa cum au fost trasate de partid, se află în mîini bune. Lor le sînt încredinţaţi cei 4 milioane de tineri — adică toţi cei de vîrstă şcolară — care primesc învăţătură, îşi formează deprinderi de muncă, îşi şlefuiesc caracterul în anii şcolarităţii incit „Scînteia tineretului“ (Continuare în pag. a V-a) OMAGIU • INDUSTRIA JUDEŢULUI DOLJ şi-a îndeplinit cu două zile mai devreme sarcinile de plan pe prima jumătate a anului, atît la producţia globală, cit şi la producţia marfa vîndută şi încasată. S-au produs în plus 2 926 tone îngrăşăminte cu azot, 5 locomotive Diesel electrice, mobilă în valoare de 1 655 000 lei, materiale de construcţii cu care se pot ridica 125 locuinţe, 328 tone ulei comestibil, 43 tone unt, precum şi alte produse. # CU TOATE GREUTĂŢILE PROVOCATE de recentele calamităţi naturale, oamenii muncii din întreprinderile industriale ale judeţului Hunedoara au îndeplinit cu două zile înainte de termen sarcinile planului de producţie pe prima jumătate a anului, creindu-şi posibilităţi pentru a realiza peste prevederi o producţie industrială în valoare de aproximativ 80 000 0000 lei. Succese însemnate au înregistrat colectivul Combinatulului siderurgic Hunedoara, care a furnizat peste prevederi mai mult de 5 000 tone cocs metalurgic, aproape 10 000 tone de oţel, mai bine de 3 500 tone laminate finite pline şi alte produse siderurgice, precum şi minerii din Valea Jiului care au extras în plus 15 000 tone de cărbune. ÎNTREPRINDERILE INDUSTRIALE DIN JUDEŢUL GALAŢI şi-au realizat planul producţiei globale pe primul semestru de trei zile înainte de termen. Potrivit aprecierilor, la sfîrşitul acestei perioade, ele vor obţine peste prevederi 9 000 tone fontă, 12 000 tone oţel, 9 720 tone tablă mijlocie şi groasă, 580 tone tablă subţire, 370 tone tablă zincată, 510 tone sîrmă trăsă, 330 m.c. prefabricate, 87 tone fire bumbac, 33 mii m.p. ţesături bumbac, 77 apartamente şi altele. • RAFINĂRIILE DE PETROL din țară au anunţat luni îndeplinirea sarcinilor de plan pe primele 6 luni ale anului la toți indicatorii. Proletari din toate ţările,uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVI, SERIA II, Nr. 6567 6 PAGINI — 30 BANI MARȚI 30 IUNIE 1970 mmmmmmnm mmm, mmm mmm mmm Maiestăţile lor Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr, şahinşahul Iranului, şi împărăteasa Farah, aflaţi pe litoral, şi-au petrecut dimineaţa de luni în largul Mării Negre la bordul vasului-şcoală Mircea. La sosirea în portul Mangalia, solii poporului iranian, împreună cu vicepreşedintele Consiliului de Stat, Emil Bodnaraş, şi celelalte persoane oficiale iraniene şi române au fost salutaţi de viceamiralul Grigore Marteş, comandantul Marinei Militare. In larg, silueta sveltă bine cunoscută a vasului se leagănă uşor. Ofiţerii şi marinarii elevi sunt aliniaţi pe puntea navei, înalţii oaspeţi urcă pe vas. Sunt intonate imnurile de stat ale Iranului şi Republicii Socialiste România. Pe catarg se înalţă alături de pavilionul românesc drapelul Iranului. Comandantul şcolii de ofiţeri de marină, căpitanul de rangul întii Ilie Ştefan, şi comandantul navei, căpitanul de rangul întîi , Alexandru, Hîrjan, prezintă raportul: „Nava ' este gata de drum“. Sunt moa mente de un anumit ceremo- nial care fac parte din atmosfera specifică a vieţii marinăreşti. Suveranul Iranului şi împărăteasa Fabah ascultă cu atenţie prezentarea istoricului navei, a activităţii şcolii de ofiţeri. Vasul Mircea, aflat în serviciu din 1939, datorită amenajărilor efectuate în 1965 a devenit una din cele mai moderne nave-şcoală cu vele din lume, asigurînd în cele mai bune condiţii instruirea pentru navigaţia pe mare a elevilor şcolii de ofiţeri pentru marina militară şi comercială. Se porneşte în larg. . După ce vasul parcurge câteva ,1 mile cu ajutorul motorului, asistăm la o demonstraţie de iscusinţă marinărească. La comenzile scurte, elevii urcă agili pînă în vîrful celor trei catarge şi întind pânzele — vela mare, gabierul şi contragabierul, zburătorii şi vela cea mai de sus — rîndunica. După-amiază, şahinşahul Iranului, Mohammad Reza Pahldin Aryamehr, şi împărăteasa Farah, împreună cu vicepreşedintele Consiliului de Stat, Emil Bodnaraș, și celelalte persoane oficiale s-au înapoiat cu un avion special în Capitală. PRIMIREA 01 CĂTRE TOVARĂŞUL [NICOLAE CEAUŞESCU A UM REPREZENTANŢI AI PRESEI DIN S.U.A. * Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, un secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Repu■ blicii Socialiste România, a ■ primit la 29 iunie pe Paul B Miller, preşedintele,, agenţiei americane de presă Associated Press şi al trustului de presă TM „Garnett“, Wes Gallagher, director general al Associated Press, şi Hans Neeuerbourg, corespondent permanent al Agenţiei A. P. pe lingă organismele O.N.U. de la Geneva, cu care a avut o convorbire. La întrevedere a luat parte tovarășul Dumitru Popescu, membru al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R. Fetele aşteaptă măritişul, iar băieţilor nu le plac fetele leneşe In faţa celor doi ingineri ai cooperativei agricole, la un moment dat am avut impresia că mă aflu, totuşi, singur. “Eram in satul Traian din judeţul Brăila şi, adresindu-le întrebarea din titlul anchetei, interlocutorii, inginerul şef Oprişan Dumitraşcu şi ing. Gheorghe Călin erau foarte miraţi. M-am uitat din nou în notiţele luate la judeţ , numai uteeişti în evidenţa organizaţiei pe cooperativă, sunt 50. „Poate îi găsiţi în altă parte, au încercat să ne explice dumnealor. In cooperativă sunt ciţiva, ii numeripe magtjfe. TiiU2&m. mai mult cu femeile. E firesc ca oraşul, şantierele, alte meserii să-i atragă“. Să fi plecat toţi aşa de repede, dintr-o dată, din sat ? A te califica într-o meserie sau a fi în curs de calificare, a urma O Şcoală, a fi elev sau student înseamnă a te încadra în mutaţia firească a structurii forţei de muncă. Datele ce le luasem însă se refereau la anul 1970. Ancheta pe care am întreprins-o avea să le lămurească. Cei 50 cotizanţi ai organizaţiei U.T.C. erau totuşi in sat. Nu lucrau in altă parte, nu erau plecaţi în vreun oraş, şantier ori la vreun I.M.A., sau I.A.S. din împrejurimi. Ciţiva, într-adevăr, nu mai mulţi de 12 lucrau în cooperativa agricolă. Dar restul ? Cooperativa agricolă din Traian se număra printre unităţile judeţului care oferă membrilor ei cîştiguri dintre cele mai bune. Valoarea zilei-muncă în anul trecut a fost de 35 lei. In 1970 valoarea normei convenţionale se apropie de 40 lei, iar avansurile băneşti se acordă lunar. Cîştigul, deci nu mai poate fi un motiv cum de obicei se invocă. „Un om care munceşte, şi are unde, ridică lunar din cooperativă de la 1 500 lei în sus, ne spunea inginerul Călin Gheorghe. Anul acesta irigăm 740 de hectare , peste 500 hectare sunt culturi intensive ce solicită braţe multe de muncă ; avem apoi un sector zootehnic mare din care numai bovine 800 capete ; intră în producţie crescătoria de păsări modernă cu o capacitate de 10 000 de bucăţi“. Atunci ? „In mare majoritate sint fete“ — încercau explicaţii secretarul N. COŞOVEANU (Continuare în pag. a III-a) la C.A.P. Sărăjeni, jud. Ialomiţa, — mecanizatorii execută lucrări in vederea însămintărilor in cultură dublă. DINEU OFICIAL In onoarea preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu şi a soţiei sale, Elena Ceauşescu, Şahinşahul Iranului, Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr, şi împărăteasa Farah au oferit luni un dineu oficial. Au participat: Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnaraş, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Pană, Gheorghe Rădulescu, Virgil Trotil, Hie Verdet, Janos Fazekas, Manea Mănescu, Dumitru Popa, Leonte Răutu, Vasile Vîlcu, Iosif Banc, Ion Ioniţă, cu soţiile, vicepreşedinţi ai Consiliului de Miniştri, membri ai Consiliului de Stat şi ai guvernului, alte persoane oficiale române. De asemenea, au luat parte ministrul afacerilor externe al Iranului, Ardeshir Zahedi, şi celelalte personalităţi care însoţesc pe Maiestăţile Lor Imperiale în vizita în România. Au fost intonate imnurile de stat ale celor două ţări, în timpul dineului, mulţumind pentru amabila invitaţie de a vizita România, şahinşahul Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr a toastat în sănătatea preşedintelui Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, şi a soţiei sale, Elena Ceauşescu, pentru fericirea şi prosperitatea poporului român, pentru prietenia tot mai înfloritoare dintre popoarele Iranului şi României. Exprimând satisfacţia pentru relaţiile bune care există între România şi Iran şi pentru perspectivele lor de dezvoltare în viitor, evidenţiate în cursul acestei vizite şi a convorbirilor care au avut loc, preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, a toastat în sănătatea şahinşahului Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr şi a împărătesei Farah, pentru dezvoltarea în continuare a relaţiilor de prietenie dintre popoarele şi ţările noastre. Dineul s-a desfăşurat într-o atmosferă de cordialitate. (Agerpres) ii»/«/m////////////////////7/////////////////«////////////w//w/////w//^ I FILOZOFIE I I ŞI TEHNICĂ I de H. H. STAHL In timpul din urmă, mai ales de la ultimul război mondial încoace, cunoştinţele şi priceperile noastre tehnice în mînuirea realităţilor sociale, au crescut enorm, astfel că ceea ce se cere, din ce în ce mai insistent, sociologilor, este să facă dovada utilităţii lor practice. O pretind chiar şi cei din societăţile capitaliste. Cu atît mai mult au obligaţia să o facă sociologii din ţările socialiste, de vreme ce noi dispunem de actrriirddha mredtra -u -trmificării,de stat şi avem posibilitatea de a duce o politică socială în deplina cunoaştere ştiinţifică a legilor care domină procesele de dezvoltare socială. Sociologul tinde azi să înceteze de a fi un om de bibliotecă, pentru a deveni un activist social, a cărei valoare se dovedeşte prin eficienţa sa. Cel puţin aceasta este dorinţa aproape unanimă a celor ce ştiu ce este sociologia modernă. Mai mult încă , aceasta este hotărîrea expresă a forurilor noastre de decizie, care anume în acest scop au hotărît organizarea unei Academii de Ştiinţe Sociale şi Politice, menite să asigure rezolvarea marilor probleme prioritare, prin strîngerea documentaţiei necesare oricărei politici ştiinţifice. Cu toate acestea, mai sînt încă oameni de veche formaţie filozofică care se dezbată cu greu de povara tradiţiei, continuind a concepe sociologia drept o simplă filozofie socială. Chiar şi în învăţămîntul sociologiei mai surprindem cîteva sequele ale acestei tradiţii învechite. Pe vremuri sociologia era concepută ca o „materie de cultură generală" care se învăţa şi în licee. Universitatea pregătea deci pe profesorii de filozofie astfel îneît să poată preda şi ceva sociologie. Nu era rău. E chiar bine ca oamenii să ştie cam ce este sociologia. Insă repetarea, în zilele noastre, a unor asemenea programe cu iz filozofic, încadrarea însăşi a catedrei de Sociologie într-o facultate de Filozofie, s-ar putea să constituie o greşeală, de vreme ce scopul învățămîntului s-a schimbat, urmărindu-se acum pregătirea unor tehnicieni ai sociologiei active, concrete, eficiente. Nimeni nu se gîndeşte, desigur, să transforme pe sociolog într-un meşteşugar fără orizont. O bază filozofică este întotdeauna necesară , dar aceasta nu înseamnă o topire a sociologiei în filozofie. S-a spus de mult, foarte bine : nu ne trebuie nici fapte fără idei, dar nici idei fără de fapte ! Ne trebuie o sociologie „generală", dar mai ales ne trebuiesc specializări pe ramurile noi ale sociologiei, diversificate pe tot atîtea probleme cite s-au născut în urma actualei revoluţii tehnico-ştiinţifice şi a trecerii spre socialism. Ar fi aici să se găsească o soluţie justă la această întrebare de răscruce : pregătim oare pe tinerii noştri sociologi astfel încît să fie în stare să contribuie efectiv la conducerea ştiinţifică a societăţii ? Sau îi considerăm mai departe ca pe nişte oameni de cultură generală, de formaţie filozofică, în stare să vorbească, interesant şi uneori frumos, despre orice şi te miri ce ? E de ales. în ce mă priveşte, nădăjduiesc că sociologii vor prefera să stea cu picioarele pe pămînt, iar nu capul în nori