Scînteia Tineretului, septembrie 1970 (Anul 26, nr. 6620-6645)
1970-09-16 / nr. 6633
LA CHEMAREA CLOPOŢELULUI A RĂSPUNS UN SFERT DIN POPULAŢIA ŢÂRII! Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVI, SERIA II, Nr. 6633 6 PAGINI — 30 BANI MIERCURI 16 SEPTEMBRIE 1970 15 septembrie, ora 8 dimineaţa. Gongul acela simbolic, cu clinchet de clopoţel, a dat semnalul pentru a aduna în băncile şcolilor peste 4 500 000 de copii, adolescenţi şi tineri. De ieri, anul şcolar 1970—1971, a intrat deplin şi definitiv în drepturile sale. Ne-au demonstrat-o şcolile strălucitoare de curăţenie, băncile încărcate cu manuale, cancelariile în care se finisa orarul, în care noile cataloage treceau prin mîinile grijulii ale profesorilor. Dar ne-au demonstrat-o milioanele de elevi care au invadat străzile dis-de-dimineaţă impunîndu-i o cromatică aparte, cu predominanţe albe şi albastre, după coloritul uniformelor. Şi ne-au demonstrat-o miile şi miile de părinţi prezenţi la vechiul şi an de an proaspătul eveniment al începerii şcolilor. A patra parte din populaţia ţării şi-a pus uniforma de elev! Ce poate fi mai semnificativ pentru civilizaţia noastră decit adevărul că toţi copiii României socialiste merg la şcoală ! Au început clasa I toţi copiii de 6 ani. Găsim în bănci peste 50 000 de tineri — elevi ai claselor a Xll-a. De ieri şi-a făcut debutul clasa a X-a a şcolii generale şi primul său catalog cuprinde 80 000 de nume. Din vasta şi diversificata reţea de învăţămînt a ţării, tinerii au ales tipul de şcoală care li se potriveşte cel mai bine, în care aptitudinile şi personalitatea lor se pot forma şi împlini. Le stau la dispoziţie, după absolvirea şcolii generale, 226 licee de specialitate, peste 500 licee de cultură generală, 743 şcoli profesionale şi tehnice. Sunt la posturile lor, gata să-şi îndrume elevii, peste 200 000 cadre didactice — un corp profesoral prestigios, cu o înaltă calificare şi ţinută etică. Pentru această a patra parte din populaţia ţării statul nu-şi precupeţeşte eforturile oferindu-i cu dărnicie tot ce are nevoie. Numai în acest an, pentru dezvoltarea bazei materiale a şcolii sau chel(Continuare în pag. a IV-a) Se apropie semănatul Imperativele zilei: PREGĂTIREA terenului ŞI ASIGURAREA SEMINŢEI La Direcţia agricolă a judeţului Arad, tovarăşul director adjunct, Ioan Novac, ne mărturisea că la această oră fiecare unitate are stabilite suprafeţele ce vor fi însămînţate cu grîu. Asolamentul prevede ca griul să fie însămînţat după grîu pe suprafeţe cit mai mici şi maxim în al doilea an, restul după plante prăşitoare şi leguminoase. Spre edificare, exemplificăm cu structura suprafeţelor premergătoare la cooperativa agricolă Sîntana care are de însămînţat cu grîu 920 hectare. După grîu 320 hectare, după mazăre 20 hectare, după lucerna 60 hectare, după sfeclă de zahăr 100 hectare, după porumb 400 hectare. Pe suprafeţele cultivate cu păroase şi leguminoase, care au fost recoltate, se continuă pregătirea patului germinativ. Din suprafaţa de 76 276 hectare, ce urmează a fi însămmţată cu grîu, aproape 26 000 hectare au fost arate şi discuite. „Calitatea lucrărilor pregătitoare, şi în special a discuitului, nu este neglijată deşi se desfăşoară intr-un ritm accelerat, ne spunea tovarăşul Ioan Coconu, inginer-şef al Cooperativei agricole Sîntana. Mecanizatorii noştri, printre ei şi tinerii Petru Manea, Aurel Crai, Aurel Bulzea, au reuşit ca prin folosirea integrală a timpului de lucru să depăşească norma la discuit cu 7 hectare pe zi“. Fertilizarea solului, lucrare extrem de importantă, nu poate fi executată în bune condiţiuni, în toate cooperativele agricole, din lipsa îngrăşămintelor chimice. De pildă, cooperativele agricole Mureşul-Nădlac şi Fîntînele au oprit fertilizarea solului pentru că stocul de îngrăşăminte chimice s-a terminat. „După planul de repartiţie trebuia să primim 100 de tone azotat de amoniu, încă de la începutul lunii august, ne informa tovarăşa Anca Turceanu, tehnician-agronom al Cooperativei agricole Mureşul-Nădlac. Dacă nu le vom primi cit mai repede greutăţile vor fi destul de mari, pentru că-n curînd vom începe recoltarea culturilor proşitoare, lucrare, care, după cum se ştie, solicită un volum mare de muncă“. Din păcate nu este singurul exemplu. Totuşi, conducerile unităţilor agricole nu stau cu braţele încrucişate, fiind evidentă preocuparea pentru a se da o rezolvare corespunzătoare GHICA SASU (Continuare în pag. a llI-a) Primirea de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu a tovarăşilor Satomi Hakamada si Tomio Nishizawa Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, a primit marţi, 15 septembrie, pe tovarăşii Satomi Hakamada, vicepreşedinte al Prezidiului Partidului Comunist din Japonia, şi Tomio Nishizawa, membru al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.J., care îşi petrec concediul de odihnă în ţara noastră. La primire au participat tovarăşii Paul Niculescu-Mizil şi Virgil Trofin, membri ai Comitetului Executiv, ai Prezidiului Permanent, secretari ai C.C. al P.C.R., Ştefan Andrei, prim-adjunct de şef de secţie la C.C. al P.C.R. In cadrul convorbirii s-au efectuat informări reciproce asupra activităţii desfăşurate de P.C.R. şi P.C.R. şi au fost discutate unele probleme actuale ale situaţiei internaţionale şi ale mişcării comuniste şi muncitoreşti. Cu acest prilej s-a exprimat satisfacţia pentru relaţiile de prietenie, colaborare şi solidaritate internaţionalistă statornicite între Partidul Comunist Român şi Partidul Comunist din Japonia, s-a subliniat hotărîrea comună a celor două partide de a dezvolta aceste legături şi de a milita pentru întărirea unităţii mişcării comuniste internaţionale, a tuturor forţelor antiimperialiste. întrevederea s-a desfăşurat într-o atmosferă caldă, tovărăşească. VOCATIA SINTEZEI Unul din cele mai fertile exerciţii la care ne-am putea deda în meditaţiile noastre asupra culturii româneşti este şi acela de a gîndi la sincroniile şi afinităţile existente între tradiţiile ei seculare, geniul său propriu, şi tendinţele, aspiraţiile, încordatele şi uneori dramaticele căutări ale lumii contemporane. Căci, dacă ne uităm în trecutul marilor culturi europene, afirmarea lor pe scena universală, influenţa mondială pe care şi-au dobîndit-o la un moment dat au fost tocmai consecinţele unor asemenea sincronii, unor asemenea potriviri dintre specificul condiţiei lor istorice şi imperativele universale ale unui anumit moment, unei anumite epoci. Constatăm că nu geografia, nu demografia, nu ponderea armelor au fost determinante pentru destinul universal al unor culturi create de Şi fizica se întreabă: „UNDE VEI GĂSI CUVÂNTUL.r R ecent, s-au desfăşurat la Bucureşti lucrările celui de a! XVI-lea Congres A.M.P.E.R.E., manifestare ştiinţifică de mare prestigiu, care s-a bucurat de înaltul patronaj al tovarăşului Nicolae Ceauşescu, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România. Congresul, care a avut un bogat conţinut ştiinţific, concretizat în 23 de referate şi mai mult de 250 de comunicări, a înlesnit întîlnirea fizicienilor din peste 30 de ţări ale lumii. Folosind acest prilej, am adresat cîteva întrebări unor oameni de ştiinţă din ţară şi străinătate, cunoscuţi pentru activitatea lor laborioasă desfăşurată în domeniul vast şi important al fizicii, disciplină cu rol imens în declanşarea exploziei tehnico-ştiinţifice la care asistăm în zilele noastre. Inaugurăm astăzi ancheta noastră internaţională. Convorbire cu prof. univ. ROBERT BLINC, de la Institutul „I. Ştefan“ Liubliana — Unii fizicieni afirmă că fizica a ajuns în epoca noastră la un impas, iar progresele ei esenţiale sunt condiţionate de rezolvarea unor probleme vitale. Care sunt, după părerea dumneavoastră, aceste probleme ? (Continuare în pag. a V-a) Porțile de Fier : se lucrează la montarea grupului energetic nr. 4 cu utilaj în întregime fabricat in România Foto: V. PLECAN DAN ZAMFIRESCU popoare anume, ci capacitatea lor de a formula şi de a răspunde nevoilor unei anumite dezvol- ţări istorice, în care erau implicate şi alte popoare, şi alte culturi. Secole au putut trece fără să constatăm o afirmare universală, dar în decursul lor s-a elaborat, pe încetul, o anumită tradiţie, un anumit specific, de- venit deodată, am zice, „actual". Valori ce păreau cantonate în limitele unei experienţe locale au devenit universal valabile, s-au impus tuturor ca adevăruri deobşte admise. Schimbul de valori între naţiuni şi culturi, condiţie a oricărui progres spiritual, a adus dintr-odată pe cea mai înaltă treaptă creaţii care (Continuare în pag. a IV-a) Preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, a primit pe ambasadorul Austriei Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a primit marţi, 15 septembrie, pe , ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Austriei la Bucureşti, Eduard Tschöp, la cererea acestuia. A fost de ţară Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe. Cu acest prilej a avut loc o convorbire în legătură cu apropiata vizită în Austria a preşedintelui Consiliului de Stat al României. Convorbirea s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială. DE CE NE STRING UNEORI PANTOFII DE LA CLUJANA? Pentru că C. T. C.-ul tratează calitatea cu... largheţe! Anul trecut beneficiarii fabricii Clujana au respins ca fiind de calitate necorespunzătoare nu mai puţin de 88 421 de perechi încălţăminte. Este drept că în primele 8 luni ale anului în curs numărul perechilor de încălţăminte returnate a scăzut la 16 874 perechi, cifră mult prea mare totuşi, care nu ilustrează decit parţial minusurile existente în domeniul calităţii. Mai ales ţinînd cont de reclamaţiile în termenul de garanţie pentru alte 6 800 perechi încălţăminte primite de la începutul anului. (Numai în luna august fabrica a cheltuit pentru astfel de remedieri 12 906 lei). Şi toate cele 23 674 perechi încălţăminte pentru care s-au primit reclamaţii au trecut prin mina controlorilor interfazici şi de la finite fără ca defecţiunile să fie observate... . De ce ? Abaterile de la procesul tehnologic, operaţiile executate neco- I respunzător, sunt încă destul de numeroase. Controlorii interfazici sunt obligaţi să respingă zilnic I circa 20 la sută din producţia care le trece prin mină. De aceea „ajunge încă multă încălţăminte la controlul finit, cu anumite defecte care au trecut neobservate" (Ioan Oltean, secretarul organizaţiei de bază P.C.R. la benzile 2 şi 5). . Principala cauză a calităţii necorespunzătoare a încălţămintei de la Clujana continuă să fie ni nivelul scăzut al calificării muncitorilor, în ultimii trei ani la secţia încălţăminte au fost angajaţi 1811 muncitori calificaţi prin cursuri de scurtă durată şi 848 % proveniţi din şcolile profesionale. De la începutul anului ’ au fost angajaţi 1221 muncitori şi între timp au părăsit fabrica 950. Această împrospătare de cadre fărcută fără a se asigura în prealabil condiţii corespunzătoare aduce serioase prejudicii calităţii producţiei, calificarea noilor angajaţi fiind deficitară. Marea lor majoritate nu reuşesc să-şi realizeze normele şi întîmpină serioase dificultăţi mai ales cînd schimbarea modelului cere executarea unor operaţii noi. Pentru aceştia îndeplinirea prescripţiilor de calitate înseamnă întârzierea prelungită asupra unor operaţii drestul de simple de altfel, dar dificile pentru că nu au formate încă deprinderile necesare. Schimbul I, de pildă, de la banda 2 cusut nu a putut asigura de lucru benzii de talpait pentru sîmbătă astfel încât întregul schimb de la această bandă nu s-a prezentat la fabrică urmînd să recupereze orele pierdute cînd vor avea de lucru. Munca în asalt, practica încetăţenită aici de a se munci uneori 10, 12 şi chiar 16 ore în loc de 8 pentru recuperarea nerealizărilor cauzate de faptul că 2162 de muncitori din totalul de 3620 nu îşi îndeplinesc normele, nu poate decît să dăuneze calităţii. Dar discuţiile avute cu numeroşi muncitori, cu maiştri şi cu membri în conducerea fabricii IUSTIN MORARU (Continuare în pag. a lll-a) S „Actualitatea“ de GEORGE IVAŞCU NOŢIUNEA de actualitate, atît de frecvent evocată, are în literatură o sferă foarte largă, variată şi uneori contra- dictorie. Actuală ar fi — să zicem — o viaţă romanţată a poetului Ovidiu, autor al celebrelor Triste şi Pontice, poe- zie, pentru el, a exilului, dar pentru noi a cîtorva imagini §i de tulburătoare retrospectivă a iernii scythice. Actuală, ^ fără nici o îndoială, ar fi evocarea lui loan Budai-Deleanu, § acest atît de complex cărturar ardelean, membru , al unor societăţi secrete antiabsolutiste, tntr-o epocă zisă a „absolutismului luminat“. Patetica personalitate a lui Bălcescu ne înfioară ca o permanenţă spiritul şi, dacă nu avea ambiţii exhaustive, Un om între oameni, cartea lui Gamil Petrescu, ^ ar răspunde încă şi astăzi setei noastre de a trăi trecutul în prezent. De mare actualitate a fost — şi este încă — de romanul ţărănimii române în viitoarea ei de la începutul ţj acestui veac, Desculţ care, după dar alături de Răscoala, jS reconstituie o lume românească în plină resurecţie a con- ^ ştiinţei sale sociale. Apoi, alte exemple, de reiterată actualitate : cele două ^ romane ale lui Călinescu, Bietul loanide si Scrinul negru, §i psihologia „foştilor" şi a parvenifilor__proliferînd, în alte § condiţii, categorii adiacente . Moromefii, mai ales prin vo lumul II care, acum, atrage ca un magnet pe primul. Pentru § tineret, Străinul lui Titus Popovici ni se pare încă de o pu- Sj ternică forţă evocativă, în lumina unui sfert de veac de la ^ Eliberare. In planul proiectării spiritului nostru pe dimensîu- S nile uneia din cele mai cumplite tragedii din istorie, o in- § tensă vibraţie ne dă Surîsul Hiroshimei, poemul lui Eugen § Jebeleanu. In planul trăirii plenare a sentimentului patriei, •*, sub un cer plin de taine parcă numai ale noastre, Cartea § Oltului lui Geo Bogza o simţim în incantaţiile ei ca o operă de nedeslipită tovărăşie. Tn acest atît de eflorescent deceniu ’60—’70, nu puţine sînt titlurile de cărţi cu nume de autori intrate adînc în con- & ştiinţa publică drept mărturii pertinente ale trăirii tinerelor § generaţii de poeţi, prozatori, dramaturgi pe dimensiunile S —, unele cu totul noi, altele substanţial îmbogăţite — ale § spiritului nostru regăsit şi totodată proiectat în ceea ce-i este mai propriu. Avem, aşadar, mari reuşite în imaginea poporului român , sub unghiul ţărănesc al existenţei lui, viziune esteticeşte generată de concepţia cea mai înaintată, deci cea mai ace ^ tuală, despre lume şi societate; avem romanele cu rever- a beraţii fosforescente ale artei călinesciene implicînd desti-s nul unor anume categorii din intelectualitatea noastră. Dar ^ tocmai această culme a reliefului literar românesc pune în §5 ecuaţie problema cum, în ce măsură, cu ce valenţe este § tice în conştiinţa celor de astăzi — ca să nu ne întrebăm şi pentru cei de mîine — este proiectată imaginea dinăun- s tru, putînd revela universul interior al poporului nostru în ceea ce constituie nu doar „ipostaza“, ci realitatea deplină a ascensiunii pe noua treaptă a istoriei sale, determinată , de şi prin clasa muncitoare, de şi prin partidul ei comunist. lată, sărbătorim la anul o jumătate de veac de la în- § temeierea Partidului şi cu toţii aşteptăm — cît de îndrep- § tăţit! — această strălucită împlinire a creaţiei noastre li- terare româneşti , ca opera de referinţă existenţială pentru clasa muncitoare, pentru insul român ajuns la nivelul con- temporan al conştiinţei sale revoluţionare, în sensul docîrî- § nei şi practicei Partidului nostru. Multiple sunt semnele că ea s-ar putea ivi. Ar fi — în ordinea istorică a procesului de creaţie lite- rară românească — cea mai actuală şi totodată cea mai investită sub semnul perenităţii.