Scînteia Tineretului, septembrie 1970 (Anul 26, nr. 6620-6645)

1970-09-16 / nr. 6633

LA CHEMAREA CLOPOŢELULUI A RĂSPUNS UN SFERT DIN POPULAŢIA ŢÂRII! Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVI, SERIA II, Nr. 6633 6 PAGINI — 30 BANI MIERCURI 16 SEPTEMBRIE 1970 15 septembrie, ora 8 di­mineaţa. Gongul acela simbolic, cu clinchet de clopoţel, a dat semnalul pentru a aduna în bănci­le şcolilor peste 4 500 000 de copii, adolescenţi şi ti­neri. De ieri, anul şcolar 1970—1971, a intrat deplin şi definitiv în drepturile sale. Ne-au demonstrat-o şcolile strălucitoare de cu­răţenie, băncile încărcate cu manuale, cancelariile în care se finisa orarul, în care noile cataloage tre­ceau prin mîinile grijulii ale profesorilor. Dar ne-au demonstrat-o milioanele de elevi care au invadat stră­zile dis-de-dimineaţă im­­punîndu-i o cromatică a­­parte, cu predominanţe albe şi albastre, după co­loritul uniformelor. Şi ne-au demonstrat-o miile şi miile de părinţi pre­zenţi la vechiul şi an de an proaspătul eveniment al începerii şcolilor. A patra parte din popu­laţia ţării şi-a pus unifor­ma de elev! Ce poate fi mai semnificativ pentru civilizaţia noastră decit a­­devărul că toţi copiii României socialiste merg la şcoală ! Au început cla­sa I toţi copiii de 6 ani. Găsim în bănci peste 50 000 de tineri — elevi ai claselor a Xll-a. De ieri şi-a făcut debutul clasa a X-a a şcolii generale şi primul său catalog cu­prinde 80 000 de nume. Din vasta şi diversificata reţea de învăţămînt a ţă­rii, tinerii au ales tipul de şcoală care li se potriveş­te cel mai­ bine, în care ap­titudinile şi personalitatea lor se pot forma şi îm­plini. Le stau la dispoziţie, după absolvirea şcolii ge­nerale, 226 licee de specia­litate, peste 500 licee de cultură generală, 743 şcoli profesionale şi tehnice. Sunt la posturile lor, gata să-şi îndrume elevii, peste 200 000 cadre didactice — un corp profesoral presti­gios, cu o înaltă calificare şi ţinută etică. Pentru această a patra parte din populaţia ţării statul nu-şi precupeţeşte eforturile oferindu-i cu dărnicie tot ce are nevoie. Numai în acest an, pen­tru dezvoltarea bazei ma­teriale a şcolii s­au chel­(Continuare în pag. a IV-a) Se apropie semănatul Imperativele zilei: PREGĂTIREA terenului ŞI ASIGURAREA SEMINŢEI La Direcţia agricolă a judeţu­lui Arad, tovarăşul director ad­junct, Ioan Novac, ne mărturisea că la această oră fiecare unitate are stabilite suprafeţele ce vor fi însămînţate cu grîu. Asolamentul prevede ca griul să fie însămîn­­ţat după grîu pe suprafeţe cit mai mici şi maxim în al doilea an, restul după plante prăşitoare şi leguminoase. Spre edificare, exemplificăm cu structura supra­feţelor premergătoare la coopera­tiva agricolă Sîntana care are de însămînţat cu grîu 920 hectare. După grîu 320 hectare, după mazăre 20 hectare, după lucerna 60 hectare, după sfeclă de zahăr 100 hectare, după porumb 400 hectare. Pe suprafeţele cultivate cu pă­roase şi­ leguminoase, care au fost recoltate, se continuă pre­gătirea patului germinativ. Din suprafaţa de 76 276 hectare, ce urmează a fi însămmţată cu grîu, aproape 26 000 hectare au fost arate şi discuite. „Calitatea lu­crărilor pregătitoare, şi în special a discuitului, nu este neglijată deşi se desfăşoară intr-un ritm accelerat, ne spunea tovarăşul Ioan Coconu, inginer-şef al Coo­perativei agricole Sîntana. Meca­nizatorii noştri, printre ei şi ti­nerii Petru Manea, Aurel Crai, Aurel Bulzea, au reuşit ca prin folosirea integrală a timpului de lucru să depăşească norma la discuit cu 7 hectare pe zi“. Fertilizarea solului, lucrare ex­trem de importantă, nu poate fi executată în bune condiţiuni, în toate cooperativele agricole, din lipsa îngrăşămintelor chimice. De pildă, cooperativele agricole Mureşul-Nădlac şi Fîntînele au oprit fertilizarea solului pentru că stocul de îngrăşăminte chimi­ce s-a terminat. „După planul de repartiţie trebuia să primim 100 de tone azotat de amoniu, încă de la începutul lunii august, ne informa tovarăşa Anca Turceanu, tehnician-agronom al Cooperati­vei agricole Mureşul-Nădlac. Dacă nu le vom primi cit mai repede greutăţile vor fi destul de mari, pentru că-n curînd vom începe recoltarea culturilor pro­­şitoare, lucrare, care, după cum se ştie, solicită un volum mare de muncă“. Din păcate nu este sin­gurul exemplu. Totuşi, conduce­rile unităţilor agricole nu stau cu braţele încrucişate, fiind evi­dentă preocuparea pentru a se da o rezolvare corespunzătoare GHICA SASU (Continuare în pag. a llI-a) Primirea de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu a tovarăşilor Satomi Hakamada si Tomio Nishizawa Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Co­munist Român, a primit marţi, 15 septembrie, pe tovarăşii Satomi Hakamada, vicepreşedinte al Pre­zidiului Partidului Comunist din Japonia, şi Tomio Nishizawa, membru al Prezidiului Perma­nent al C.C. al P.C.J., care îşi petrec concediul de odihnă în ţara noastră. La primire au participat tova­răşii Paul Niculescu-Mizil şi Vir­gil Trofin, membri ai Comitetu­lui Executiv, ai Prezidiului Per­manent, secretari ai C.C. al P.C.R., Ştefan Andrei, prim-ad­­junct de şef de secţie la C.C. al P.C.R. In cadrul convorbirii s-au e­­fectuat informări reciproce asu­pra activităţii desfăşurate de P.C.R. şi P.C.R. şi au fost discu­tate unele probleme actuale ale situaţiei internaţionale şi ale miş­cării comuniste şi muncitoreşti. Cu acest prilej s-a exprimat sa­tisfacţia pentru relaţiile de prie­tenie, colaborare şi solidaritate internaţionalistă statornicite între Partidul Comunist Român şi Partidul Comunist din Japonia, s-a subliniat hotărîrea comună a celor două partide de a dezvolta aceste legături şi de a milita pen­tru întărirea unităţii mişcării comuniste internaţionale, a tutu­ror forţelor antiimperialiste. întrevederea s-a desfăşurat în­­tr-o atmosferă caldă, tovărăşeas­că. VOCATIA SINTEZEI Unul din cele mai fertile exer­ciţii la care ne-am putea deda în meditaţiile noastre asupra culturii româneşti este şi acela de a gîndi la sincroniile şi afinităţi­le existente între tradiţiile ei seculare, geniul său propriu, şi tendinţele, aspiraţiile, încordate­le şi uneori dramaticele căutări ale lumii contemporane. Căci, dacă ne uităm în trecutul marilor culturi europene, afirmarea lor pe scena universală, influenţa mondială pe care şi-au dobîn­­dit-o la un moment dat au fost tocmai consecinţele unor aseme­nea sincronii, unor asemenea po­triviri dintre specificul condiţiei lor istorice şi imperativele uni­versale ale unui anumit moment, unei anumite epoci. Constatăm că nu geografia, nu demografia, nu ponderea armelor au fost de­terminante pentru destinul uni­versal al unor culturi create de Şi fizica se întreabă: „UNDE VEI GĂSI CUVÂNTUL.r R­ ecent, s-au desfăşurat la Bucureşti lucrările celui de a! XVI-lea Congres A.M.P.E.R.E., manifestare ştiinţifică de mare prestigiu, care s-a bucurat de înaltul patronaj al tovarăşului Nicolae Ceauşescu, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii So­cialiste România. Congresul, care a avut un bogat conţinut ştiinţific, concretizat în 23 de referate şi mai mult de 250 de comunicări, a înlesnit întîlnirea fizicienilor din peste 30 de ţări ale lumii. Folosind acest prilej, am adresat cîteva între­bări unor oameni de ştiinţă din ţară şi străinătate, cu­noscuţi pentru activitatea lor laborioasă desfăşurată în dome­niul vast şi important al fizicii, disciplină cu rol imens în de­clanşarea exploziei tehnico-ştiinţifice la care asistăm în zilele noastre. Inaugurăm astăzi ancheta noastră internaţională. Convorbire cu prof. univ. ROBERT BLINC, de la Institutul „I. Ştefan“ Liubliana — Unii fizicieni afirmă că fi­zica a ajuns în epoca noastră la un impas, iar progresele ei esen­ţiale sunt condiţionate de rezol­varea unor probleme vitale. Care sunt, după părerea dumneavoas­tră, aceste probleme ? (Continuare în pag. a V-a) Porțile de Fier : se lucrează la montarea grupului energetic nr. 4 cu utilaj în întregime fabricat in România Foto: V. PLEC­AN DAN ZAMFIRESCU popoare anume, ci capacitatea­­ lor de a formula şi de a răspun­de nevoilor unei anumite dezvol-­­ ţări istorice, în care erau impli­cate şi alte popoare, şi alte cul­turi. Secole au putut trece fără­­ să constatăm o afirmare uni­versală, dar în decursul lor s-a­­ elaborat, pe încetul, o anumită tradiţie, un anumit specific, de-­­ venit deodată, am zice, „actual". Valori ce păreau cantonate în limitele unei experienţe locale au devenit universal valabile, s-au impus tuturor ca­ adevăruri deobşte admise. Schimbul de valori între naţiuni şi culturi, condiţie a oricărui progres spiri­tual, a adus dintr-odată pe cea mai înaltă treaptă creaţii care (Continuare în pag. a IV-a) Preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, a primit pe ambasadorul Austriei Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a primit marţi, 15 septembrie, pe , ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Austriei la Bucureşti, Eduard Tschöp, la cererea acestuia. A fost de ţară Corneliu Mă­nescu, ministrul afacerilor externe. Cu acest prilej a avut loc o convorbire în legătură cu a­­propiata vizită în Austria a preşedintelui Consiliului de Stat al României. Convorbirea s-a desfăşurat într-o atmos­feră cordială. DE CE NE STRING UNEORI PANTOFII DE LA CLUJ­AN­A? Pentru că C. T. C.-ul tratează calitatea cu... largheţe! Anul trecut beneficiarii fabri­cii Clujana au respins ca fiind de calitate necorespunzătoare nu mai puţin de 88 421 de perechi încălţăminte. Este drept că în primele 8 luni ale anului în curs numărul perechilor de încălţă­minte returnate a scăzut la 16 874 perechi, cifră mult prea mare totuşi, care nu ilustrează de­cit parţial minusurile existente în domeniul calităţii. Mai ales ţi­­nînd cont de reclamaţiile în ter­menul de garanţie pentru alte 6 800 perechi încălţăminte primi­te de la începutul anului. (Numai în luna august fabrica a cheltuit pentru astfel de remedieri 12 906 lei). Şi toate cele 23 674 perechi încălţăminte pentru care s-au pri­mit reclamaţii au trecut prin mina controlorilor interfazici şi­­ de la finite fără ca defecţiunile să fie observate... . De ce ? Abaterile de la procesul tehno­logic, operaţiile executate neco- I respunzător, sunt încă destul de numeroase. Controlorii interfazici sunt obligaţi să respingă zilnic I circa 20 la sută din producţia care le trece prin mină. De a­­ceea „ajunge încă multă încălţă­­­­minte la controlul finit, cu anu­mite defecte care au trecut neob­servate" (Ioan Oltean, secretarul­­ organizaţiei de bază P.C.R. la benzile 2 şi 5). . Principala cauză a calităţii ne­corespunzătoare a încălţămintei de la Clujana continuă să fie ni n­i­velul scăzut al calificării munci­­­­torilor, în ultimii trei ani la sec­­­­ţia încălţăminte au fost angajaţi­­ 1811 muncitori calificaţi prin cursuri de scurtă durată şi 848 % proveniţi din şcolile profesionale. De la începutul anului ’ au fost­­ angajaţi 1221 muncitori şi între timp au părăsit fabrica 950. A­­c­­eastă împrospătare de cadre fă­­r­cută fără a se asigura în preala­bil condiţii corespunzătoare adu­ce serioase prejudicii calităţii producţiei, calificarea noilor an­gajaţi fiind deficitară. Marea lor majoritate nu reuşesc să-şi reali­zeze normele şi întîmpină serioa­se dificultăţi mai ales cînd schim­barea modelului cere executarea unor operaţii noi. Pentru aceştia îndeplinirea prescripţiilor de cali­tate înseamnă întârzierea prelun­gită asupra unor operaţii drestul de simple de altfel, dar dificile pentru că nu au formate încă de­prinderile necesare. Schimbul I, de pildă, de la banda 2 cusut nu a putut asigura de lucru benzii de talpait pentru sîmbătă astfel încât întregul schimb de la a­­ceastă bandă nu s-a prezentat la fabrică urmînd să recupereze o­­rele pierdute cînd vor avea de lucru. Munca în asalt, practica încetăţenită aici de a se munci uneori 10, 12 şi chiar 16 ore în loc de 8 pentru recuperarea ne­­realizărilor cauzate de faptul că 2162 de muncitori din totalul de 3620 nu îşi îndeplinesc normele, nu poate decît să dăuneze cali­tăţii. Dar discuţiile avute cu nu­meroşi muncitori, cu maiştri şi cu membri în conducerea fabricii IUSTIN MORARU (Continuare în pag. a lll-a) S „Actualitatea“ de GEORGE IVAŞCU NOŢIUNEA de actualitate, atît de frecvent evocată, are­­ în literatură o sferă foarte largă, variată şi uneori contra-­­ dictorie. Actuală ar fi — să zicem — o viaţă romanţată a­­ poetului Ovidiu, autor al celebrelor Triste şi Pontice, poe-­­ zie, pentru el, a exilului, dar pentru noi a cîtorva imagini §i de tulburătoare retrospectivă a iernii scythice. Actuală, ^ fără nici o îndoială, ar fi evocarea lui loan Budai-Deleanu, § acest atît de complex cărturar ardelean, membru , al unor­­ societăţi secrete antiabsolutiste, tntr-o epocă zisă a „abso­­lutismului luminat“. Patetica personalitate a lui Bălcescu ne­­ înfioară ca o permanenţă spiritul şi, dacă nu avea ambiţii­­ exhaustive, Un om între oameni, cartea lui Gamil Petrescu, ^ ar răspunde încă şi astăzi setei noastre de a trăi trecutul­­ în prezent. De mare actualitate a fost — şi este încă — de romanul ţărănimii române în viitoarea ei de la începutul ţj acestui veac, Desculţ care, după dar alături de Răscoala, jS reconstituie o lume românească în plină resurecţie a con- ^ ştiinţei sale sociale. Apoi, alte exemple, de reiterată actualitate : cele două ^ romane ale lui Călinescu, Bietul loanide si Scrinul negru, §i psihologia „foştilor" şi a parvenifilor__proliferînd, în alte § condiţii, categorii adiacente . Moromefii, mai ales prin vo­­­ lumul II care, acum, atrage ca un magnet pe primul. Pentru § tineret, Străinul lui Titus Popovici ni se pare încă de o pu- Sj ternică forţă evocativă, în lumina unui sfert de veac de la ^ Eliberare. In planul proiectării spiritului nostru pe dimensîu- S nile uneia din cele mai cumplite tragedii din istorie, o in- § tensă vibraţie ne dă Surîsul Hiroshimei, poemul lui Eugen § Jebeleanu. In planul trăirii plenare a sentimentului patriei, •*, sub un cer plin de taine parcă numai ale noastre, Cartea § Oltului lui Geo Bogza o simţim în incantaţiile ei ca o operă­­ de nedeslipită tovărăşie. Tn acest atît de eflorescent deceniu ’60—’70, nu puţine sînt­­ titlurile de cărţi cu nume de autori intrate adînc în con- & ştiinţa publică drept mărturii pertinente ale trăirii tinerelor § generaţii de poeţi, prozatori, dramaturgi pe dimensiunile S —, unele cu totul noi, altele substanţial îmbogăţite — ale § spiritului nostru regăsit şi totodată proiectat în ceea ce-i­­ este mai propriu. Avem, aşadar, mari reuşite în imaginea poporului român , sub unghiul ţărănesc al existenţei lui, viziune esteticeşte­­ generată de concepţia cea mai înaintată, deci cea mai ace ^ tuală, despre lume şi societate; avem romanele cu rever- a beraţii fosforescente ale artei călinesciene implicînd desti-­s nul unor anume categorii din intelectualitatea noastră. Dar ^ tocmai această culme a reliefului literar românesc pune în §5 ecuaţie problema cum, în ce măsură, cu ce valenţe este­ § tice în conştiinţa celor de astăzi — ca să nu ne întrebăm­­ şi pentru cei de mîine — este proiectată imaginea dinăun- s tru, putînd revela universul interior al poporului nostru în­­ ceea ce constituie nu doar „ipostaza“, ci realitatea deplină­­ a ascensiunii pe noua treaptă a istoriei sale, determinată , de şi prin clasa muncitoare, de şi prin partidul ei com­u­­nist. lată, sărbătorim la anul o jumătate de veac de la în- § temeierea Partidului şi cu toţii aşteptăm — cît de îndrep- § tăţit! — această strălucită împlinire a creaţiei noastre li-­­ terare româneşti , ca opera de referinţă existenţială pentru­­ clasa muncitoare, pentru insul român ajuns la nivelul con-­­ temporan al conştiinţei sale revoluţionare, în sensul docîrî- § nei şi practicei Partidului nostru. Multiple sunt semnele că­­ ea s-ar putea ivi. Ar fi — în ordinea istorică a procesului de creaţie lite-­­ rară românească — cea mai actuală şi totodată cea mai­­ investită sub semnul perenităţii.

Next