Scînteia Tineretului, februarie 1971 (Anul 27, nr. 6749-6773)
1971-02-25 / nr. 6771
Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ÎN VIAŢA ASOCIAŢIILOR STUDENŢILOR O ETAPĂ DE ACTIVITATE DINAMICĂ, RESPONSABILĂ Rezoluţia Conferinţei a Vill-a a Uniunii Asociaţiilor Studenţeşti din România CONSILIUL U. A. S. R. ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVII, SERIA II, NR. 6771 6 PAGINI — 30 BANI JOI 25 FEBRUARIE 1971 CUVlNTAREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU la Consfătuirea de lucru a conducătorilor centralelor industriale şi ai celorlalte unităţi cu statut de centrală Stimate tovarăş!, • Aş dori să încep prin a adresa tuturor participanţilor la această consfătuire de lucru un salut din partea Comitetului Central al partidului. (Aplauze puternice, prelungite). La consfătuire participă cadre de conducere ale unităților economice cu statut de centrală, directori ai unor institute de cercetare, conducerile ministerelor, secretarii cu problemele economice de la comitetele judeţene şi alţi activişti de partid, de sindicat şi de stat. Prin caracterul său, consfătuirea reprezintă un adevărat forum de dezbatere largă a celor mai importante probleme ale activităţii economice din ţara noastră, în discuţiile care au avut loc la ministere, cît şi în plenul consfătuirii, s-a relevat justeţea hotărârilor Conferinţei Naţionale a partidului privind îmbunătăţirea organizării şi conducerii activităţii economice. Deşi centralele industriale îşi desfăşoară activitatea doar de un an şi jumătate, putem spune că ele şi-au dovedit pe deplin eficienţa. In timpul lucrărilor consfătuirii s-au subliniat pe larg aspectele pozitive şi, în acelaşi timp, s-au adus unele critici îndreptăţite, atît cu privire la organizarea centralelor, cît şi în legătură cu metodele şi stilul lor de lucru. Au fost formulate multe propuneri privind sporirea drepturilor centralelor, îndeosebi în ce priveşte problemele de finanţare. Nu însă în aceeaşi măsură tovarăşii care au luat cuvîntul s-au preocupat de unele deficienţe din activitatea proprie, de felul cum trebuie acţionat pentru a spori eficienţa activităţii unităţilor noastre economice. Din acest punct de vedere, aş putea spune că dezbaterile din consfătuirea noastră au avut un anumit minus. De asemenea, în cadrul consfătuirii au fost făcute o serie de critici şi propuneri — în cea mai mare parte juste —cu privire la proiectele de legi supuse discuţiilor. Putem aprecia deci că dezbaterile s-au desfăşurat într-un spirit de lucru ; ele au oglindit creşterea nivelului general al cadrelor noastre din economie, competenţa profesională şi înaltul lor spirit de răspundere pentru bunul mers al întregii activităţi economice. Problemele ridicate în consfătuire vor trebui să fie analizate temeinic, ţinîndu-se seama de ele atît la definitivarea proiectelor de legi, cît şi la stabilirea măsurilor de îmbunătăţire în continuare a organizării, planificării şi conducerii activităţii economice. Consfătuirea noastră are loc într-o perioadă deosebit de importantă pentru dezvoltarea economică şi social-culturală a ţării, marcată prin încheierea cu succes a cincinalului 1966—1970 şi trecerea la realizarea noului plan de cinci ani. După cum cunoaşteţi cu toţii, prevederile cincinalului trecut au fost îndeplinite cu succes. Producţia industrială a continuat să se dezvolte în ritmuri înalte, superioare celor prevăzute în plan ; s-au construit şi dat în funcţiune numeroase obiective în industrie, agricultură şi în celelalte ramuri, s-au obţinut noi progrese însemnate în repartizarea raţională, armonioasă a forţelor de producţie pe întreg teritoriul ţării., România a făcut în această perioadă noi paşi înainte, pe drumul creşterii forţei sale economice, al valorificării tot mai intense a potenţialului material şi uman. Ca urmare a rezultatelor obţinute în dezvoltarea producţiei, în mai buna gospodărire a resurselor ţării, venitul naţional a crescut într-un ritm mediu de 7,7 la sută. Pe această bază au fost luate importante măsuri privind creşterea nivelului de trai al populaţiei , au sporit veniturile tuturor oamenilor muncii de la oraşe şi sate, au fost majorate în această perioadă toate categoriile de salarii şi îndeosebi salariile mici, au crescut pensiile şi alocaţiile pentru copii, s-a realizat un important program de construcţii de locuinţe. Toate aceste realizări au fost posibile datorită muncii pline de abnegaţie desfăşurate de întregul popor pentru înfăptuirea politicii partidului privind dezvoltarea economică şi socială a patriei noastre socialiste. Analizînd aceste rezultate, recenta plenară a Comitetului Central al partidului a dat o înaltă apreciere muncii desfăşurate în perioada cincinalului 1966—1970 de clasa noastră muncitoare, de ţărănime, intelectualitate, de toţi oamenii muncii şi le-a adresat tuturor calde felicitări pentru succesele obţinute. Cincinalul care a trecut a însemnat totodată pentru ţara noastră perioada aplicării unor importante măsuri menite să asigure o îmbunătăţire a organizării şi conducerii economiei, a întregii vieţi sociale. S-au creat condiţii pentru apropierea conducerii de activitatea concretă, pentru rezolvarea mai operativă a problemelor producţiei şi vieţii social-culturale. In cadrul acestor măsuri, stabilite pe baza hotărîrilor Conferinţei Naţionale a partidului, se numără şi crearea centralelor industriale, care a însemnat un pas important pe calea perfecţionării conducerii şi planificării activităţii economice. O deosebită importanţă a avut crearea consiliilor de administraţie şi a comitetelor de direcţie, instituţionalizarea adunărilor generale ale salariaţilor, care au contribuit la promovarea largă a principiului conducerii colective, la atragerea mai intensă a maselor de oameni ai muncii la organizarea şi conducerea producţiei, la adîncirea democratismului socialist în economie şi în întreaga viaţă socială, îmbunătăţirea muncii de planificare, dezvoltarea relaţiilor contractuale din economie, organizarea mai bună a activităţii de investiţii, perfecţionarea comerţului exterior şi a sistemului financiar şi de credit, îmbunătăţirea cadrului legislativ al activităţii economice şi alte măsuri luate în această perioadă au creat condiţii ca centralele industriale să se afirme tot mai mult ca organisme principale în viaţa economică a ţării, în înfăptuirea politicii partidului şi statului în acest domeniu hotărîtor pentru progresul întregii noastre societăţi. Tovarăş!, Doresc să mă refer, în continuare, la cîteva probleme pe care le consider mai importante. In primul rînd, în legătură cu organizarea şi funcţionarea centralelor şi a celorlalte unităţi cu statut de centrală. Putem spune că activitatea desfăşurată de aceste unităţi în cursul anului 1970 a demonstrat că modul de organizare a producţiei pe care l-am adoptat corespunde pe deplin stadiului actual de dezvoltare a economiei noastre socialiste. Ţinînd seama de cerinţele pe care le ridică desfăşurarea revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane, de procesul intens de dezvoltare şi diversificare a economiei noastre, a apărut ca o necesitate obiectivă concentrarea producţiei în unităţi mari în stare să asigure o conducere superioară din toate punctele de vedere a activităţii economice. Faptele demonstrează că era greu să se asigure o bună conducere a producţiei materiale, perfecţionarea proceselor de muncă şi, în general, dezvoltarea forţelor de producţie ale societăţii noastre socialiste menţinîndu-se un număr mare de unităţi dispersate; aceasta presupunea atît risipirea cadrelor — care constituie problema cea mai importantă , cît şi dispersarea mijloacelor economice, financiare. De altfel, rezultatele pozitive obţinute de centralele industriale, contribuţia pe care ele au adus-o la realizarea planului de dezvoltare aeconomiei naţionale vin să adeverească pe deplin ceea ce am spus mai înainte. Consider ■ pozitiv faptul că majoritatea centralelor s-au constituit pe baza conducerilor unor întreprinderi existente. De altfel, aşa cum s-a ară-,, tat aici, aceste unităţi au obţinut şi cele mai bune rezultate. După cum se ştie, la adoptarea hotărîrii privind organizarea centralelor industriale s-a pornit de la ideea ca ele să devină unităţi de producţie şi nu organisme de coordonare. Este vorba deci, de unirea, de concentrarea producţiei în ani(Continuare în pag. a lll-a) Ifni „Electroprecizia“ Săcele — printre oameni și produsele muncii lor. f r SEMICENTENAR ^ Interviu cu MIHAIL FLORESCU ministrul industriei chimice TINEREŢEA VIRSTA DE CRISTAL — In ultimul cincinal, Industria chimică a avut cel mai înalt ritm de dezvoltare. S-a produs o infuzie a chimiei in toate ramurile economiei, au apărut, exploziv, platforme chimice în toată ţara. In ciuda acestei întîietăţi sau poate tocmai de aceea, se afirmă cu orice prilej că industria chimică este foarte tinără. Dumneavoastră, tovarăşe ministru, prin cei măturaţi tinereţea 9 — V-aş da, pentru, început, cîteva cifre comparative. In 1950, în toată chimia românească lucrau 250 de ingineri şi 15 000 de muncitori. Acum, 7 500 de ingineri şi peste 140 000 muncitori. Această creştere de cadre s-a făcut, evident, cu tineretul şi de aceea media de vîrstă a lucrătorilor din industria chimică este mai mică decit în alte ramuri. Numai în cincinalul precedent s-au integrat în producţie 25 000 de tineri absolvenţi ai şcolilor profesionale, tehnice şi ai facultăţilor, plus 12 500 muncitori tineri care au absolvit cursurile de calificare la locul de muncă. Asigurată cu o asemenea putere umană tînără, este firesc, deci, să atribuim industriei chimice tinereţea. Ţara noastră n-a avut, in acest domeniu, o tradiţie, deci s-ar putea spune că majorita-Interviu realizat de GALINA ENIŞTEANU (Continuare In pag. a V-a) MA TOVARĂŞULUI NICOLAE CHEBOI CU TOVARĂŞUL SANTIAGO CARRILLO Miercuri, 24 februarie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, a avut o întîlnire cu tovarăşul Santiago Carrillo, secretar general al Partidului Comunist din Spania, care face o vizită în ţara noastră. In cadrul convorbirii care a avut loc cu acest prilej, cei doi conducători de partid s-au informat reciproc asupra activităţii Partidului Comunist Român şi Partidului Comunist din Spania, au făcut un schimb de păreri privind probleme ale mişcării comuniste şi muncitoreşti, ale situaţiei internaţionale. Convorbirea s-a desfăşurat într-o atmosferă de prietenie caldă, tovărăşească. (Agerpres) Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe ambasadorul Republicii Populare Bulgaria Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat, a primit, miercuri 24 februarie a. c., pe Spas Gospodov, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Populare Bulgaria la Bucureşti, la cererea acestuia. Convorbirea s-a desfăşurat într-o atmosferă tovărăşească. Una din sarcinile imediate şi de mare răspundere ale sectorului agricol cooperatist: Organizarea activităţii pe temeiul celor mai fertile experienţe De la Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu din 23 noiembrie 1970, în care au fost făcute cunoscute noile temeiuri ce stau la baza sectorului agricol cooperatist, s-au scurs mai bine de două luni, timpsuficient pentru ca toate cooperativele agricole, organele judeţene de resort să treacă efectiv la punerea în practică a acestor deziderate, să-şi traseze precis drumul pe care vor evolua in actualul cincinal. Acest proces înnoitor ridică o seamă întreagă de probleme necesitînd, pentru a fi rezolvate, o matură chibzuinţă, o judecată exactă a realităţilor de la care se porneşte şi mai ales multă, foarte multă iniţiativă. Se impune din primul moment valorificarea integrală la parametrii maximi a întregului utilaj de care dispun cooperativele, agricole de producţie, valorificarea integrală a potenţialului de lucru. In această acţiune trebuie investit un volum mare de muncă din partea conducerilor cooperativelor agricole, a specialiştilor, a organelor judeţene de resort pentru traducerea în viaţă fără întîrziere a măsurilor iniţiate şi fără acel coeficient de „toleranţă“ pe care, pînă acum, îl mai întilneam în unele unităţi agricole cooperatiste. Ea cooperativa agricolă de producţie din Gheorghe Doja, judeţul Ialomiţa, realităţile economice, metodele de lucru, organizarea muncilor agricole nu au nimic, senzaţional un ele însele, mai mult, totul pare a fi de o simplitatedezarmantă. Numai că, fapt arhicunoscut şi valabil pentru toate domeniile de activitate, această simplitate este rezultatul unui efort colectiv, la nivelul întregii cooperative, remarcabil sub toate aspectele, efort care nu a intirziat să dea roadele scontate. Despre ce este vorba ? „In primul rînd, ne-a spus preşedintele cooperativei agrico-ȘTEFAN NICOLAU (Continuare în pag. a CV-a) Eseul politic de EMIL MANU Epoca de afirmare a eseului românesc ca specie literară, cuprinsă între cele două războaie, este fără îndoială ilustrată și de unele din cele mai bogate manifestări artistice propriu-zise. Nume de prestigiu în istoria literaturii ca Tudor Arghezi, Camil Petrescu, G. Călinescu, Mihai Ralea, Tudor Vianu, Geo Bogza au dat eseului personalitate specifică. Paralel însă cu eseul literar şi filozofic, fără să se confunde cu pamfletul, ilustrat şi el ca specie de un Arghezi, Cocea sau Vinea, s-a dezvoltat eseul politic, scriere de reflecţie cu caracter critic. Eseul politic e o formă de adeziune patriotică, de revelare a unor structuri politice, de anticipare a unor stări. Ca structură poate fi plasat la limita dintre pamflet şi eseul literar. Am putea spune că faţă de acesta din urmă e un comentariu publicist, în sensul major al acestei noţiuni, adresat unei teme sociale sau politice . Cercetînd cîteva reviste de stingă, conduse sau influenţate de Partid în timpul ilegalităţii, am întîlniit numeroase producţii ce ar putea intra într-o posibilă antologie a genului. Editorialele revistei Critica (apărută între 7—14 februarie 1935, devenită de la numărul 4 Critica actualităţii) sunt comentarii severe la adresa filozofiei existenţialiste şi trăiriste a timpului, concepute sub forma eseului (Frica de raţiune, nr. 2, Divagaţiile iraţionaliştilor, nr. 3) sau direct critici ale sistemelor politice (Civilizaţia prăpădului, nr. 12 ; Viesparul războiului — Berlinul, nr. 8). O şcoală a eseului politic a făcut revista Cadran, apărută în prima serie în 1931 (un singur număr) şi reluată în seria a 1-a în 1939, sub influenţa directă a Partidului (redactor Ştefan Popescu) avînd printre colaboratori pe Manea Mănescu, Miron Constantinescu, Corneliu Mănescu, Mihnea Gheorghiu, Al. Bălăci ş.a. Un remarcabil eseu semnează Miron Constantinescu — Tinereţe, realitate, poezie, în nr. 4, dec. 1939. Profesorul universitar Miron Constantinescu, pe atunci student, se adresa astfel tinerilor poeţi : „Ei nu. (Continuare în past- aV-a)