Scȃnteia, martie 1951 (Anul 20, nr. 1977-2003)

1951-03-01 / nr. 1977

Contractele colective pe anul 1951 / Campania de încheiere a contractelor colective pe a­­nul 1951 —­ campanie care este în curs de desfăşurare în fabrici şi uzine — prezin­tă o importanţă cu totul deosebită. Acum, când imperialiştii americani şi englezi caută să-şi impună prin forţă dominaţia lor în lume pre­gătind deschis un nou măcel mondial, campania de încheiere a contrac­telor colective trebue să ducă la o largă mobilizare a mun­citorilor, tehnicienilor şi funcţionarilor din ţara noas­tră în vederea realizării mă­reţelor sarcini pe care Pla­nul Cincinal le pune în faţa întregului popor muncitor, pentru întărirea puterii Pa­triei noastre, pentru apăra­rea păcii, pentru construirea socialismului în ţara noa­stră. In ţările capitaliste, con­tractul colectiv —­ atunci când muncitorii, cu preţul tutor lupte sângeroase şi pline de jertfe, reuşesc să-l impună — oglindeşte intere­sele de clasă contradictorii în­tre muncitori şi patroni, între muncitori şi statul ca­pitalist. In ţara noastră, ori­­de întreaga putere de stat se află în mâinile clasei muncitoare, contractul co­lectiv oglindeşte unitatea de interese ce există între clasa muncitoare și statul celor ce muncesc, Între muncitori și conducerea întreprinderii so­cialiste. Campania pentru încheie­rea contractelor colective a constituit anul trecut un pri­lej de analiză în spirit cri­tic și autocritic a muncii de­puse în întreprinderi, de sta­bilire a măsurilor ce sunt de luat în vederea îndeplinirii şi depăşirii Planului. Desba­­terile au antrenat masse largi de salariaţi. Astfel, la adunările de încheiere a con­tractelor colective au luat parte peste 70 la sută din angajaţi. Pentru îmbună­tăţirea proectelor de con­tracte colective au fost fă­cute 70.982 propuneri dintre care au fost considerate jus­te şi introduse în contracte colective 28.820. îndeplinirea obligaţiunilor luate de muncitori prin con­tactele colective a creat condiţiuni favorabile condu­cerii întreprinderilor ca şi ele, la rândul lor, să-şi poată îndeplini angajamentele so­ciale faţă de muncitori, pre­cum şi pentru creşterea sa­lariului social al muncito­rilor. In timp ce în ţările capi­taliste şomajul, foametea şi mizeria masselor muncitoare s’au agravat, ca urmare a bugetelor de înarmare a­­doptate de către guvernele americanizate din Apus, cla­sa­­muncitoare din țara noa­stră a făcut progrese însem­nate pe drumul ridicării ni­velului material și cultural. Astfel, în cursul anului 1950, suma ajutoarelor bănești a­­cordate de Asigurările So­ciale de Stat se ridică la 3 miliarde 400 milioane lei. Au fost date în folosinţă locuin­ţe noi muncitoreşti în su­prafaţă de circa 370 mii me­tri patrati. Un număr de 255.000 oameni ai muncii şi copii ai acestora au fost tri­mişi la odihnă, la munte şi la mare. In vederea îmbu­nătăţiri protecţiei muncii şi înlăturării accidentelor, Sta­tul a cheltuit peste 5 mi­liarde lei, iar pentru ridica­rea nivelului cultural al cla­sei muncitoare, peste un mi­liard. In numeroase între­prinderi au luat fiinţă cantine dietetice, sanatorii de noap­te, creşe, etc. Păşind la încheierea noi­lor contracte colective, tre­bue să tragem toate învă­ţămintele din experienţa po­zitivă precum şi din lipsurile care s-au manifestat în anul trecut. In fiecare întreprindere, alcătuirea contractelor co­lective pe 1951 trebue să se facă cu cea mai mare grijă, cu respectarea strictă a ins­trucţiunilor Ministerului şi Uniunii Sindicatelor respec­tive şi cu participarea acti­vă a marii masse a salaria­ţilor. Trebue combătută cu cea mai mare hotărîre tendinţa de subapreciere a importan­ţei contractului colectiv. In numeroase întreprinderi, or­ganizaţiile de partid au pri­vit contractul colectiv ca o problemă ce interesează nu­mai organele sindicale şi conducerile administrative, considerândum­ ca o simplă formalitate administrativă. Aşa se explică dece adună­rile în care s’a făcut ra­portul îndeplinirii contractu­lui colectiv pe 1950 s’au desfășurat într’o serie de în­treprinderi — la uzinele „23 August”, la uzinele „Vul­can”, la cesătoria „Donca Simo”, etc. — într’un mod necorespunzător, încheierea și aplicarea contractelor colective trebue sa constitue preocuparea de seamă a organelor şi a or­ganizaţiilor de partid, care trebue să mobilizeze în acest scop atât organizaţiile sindi­cale, cât şi conducerile în­treprinderilor. Organiziaţiile de partid au datoria să îndrumeze îndea­proape şi să ia parte activă la lucrările de încheiere , de aplicare a­ contractului colectiv, în aşa fel încât să asigure luarea tuturor măsu­rilor tehnico-organizatorice necesare bunei desfăşurări a întrecerii socialiste, a ridi­cării producţiei şi producti­vităţii muncii şi a creşterii pe această bază a salariului real. Organizaţiile de partid, agitatorii trebue să a­jute pe fiecare muncitor şi tehnician să înţeleagă că creşterea a­­cumularii socialiste poate fi asigurată numai dacă pro­ductivitatea muncii creşte mai repede decât fondul de salarii. Numai aşa se poate asigura oftinirea produselor de larg consum, sporirea puterii de cumpărare a sala­riului, sporirea volumului a­­cumulărilor socialiste. Organizaţiile de partid trebue să analizeze temeinic proectul de contract colectiv şi să vegheze ca proectul-tip să fie adaptat cu grijă la specificul întreprinderilor respective. Organizaţiile de partid vor îndruma organele sindicale și conducerile ad­ministrative în pregătirea lu­crărilor de adaptare a con­tractului colectiv-tip la con­dițiile specifice fiecărei­­ în­treprinderi. Comitetele de par­tid trebue să asigure partici­parea vie la desbateri în ca­drul adunărilor generale, să vegheze la respectarea strictă a democraţiei muncitoreşti, astfel ca muncitorii să-şi poată exprima nestingeriţi părerile şi să critice toate neajunsurile care mai există. In urma discuţiilor, să se introducă în contract propu­nerile juste venite din rându­rile muncitorilor, iar contrac­tul colectiv să fie votat de adunarea generală. O aten­ţie specială să fie acordată introducerii în contractele colective a prevederilor spe­cifice tineretului şi femeilor. De asemene­a, în contract tre­bue să fie cuprinse angaja­mentele administraţiei în ceea ce priveşte protecţia muncii, prevenirea şi înlătu­rarea accidentelor de muncă, etc. Prin desfăşurarea unei largi munci politice, organi­zaţiile de partid trebue să arate limpede tuturor anga­jaţilor că îndeplinirea anga­jamentelor sociale din con­tractul colectiv este strâns legată de îndeplinirea sarci­nilor de plan de către între­gul colectiv al fiecărei între­prinderi în parte şi că numai printr-o bună organizare a procesului de producţie poate fi asigurată îndeplinirea to­tală a angajamentelor reci­proce din contract. Aceasta va contribui ca încheierea contractelor colective să ducă la întărirea disciplinei în muncă, la o mai bună fo­losire a utilajului, a timpului de lucru, etc. întărirea dis­ciplinei în muncă este o manifestare a conştiinţei de clasă, a dragostei de Patrie, o formă concretă a luptei pentru pace. Trebue creată în massa muncitorilor o ase­menea stare de spirit încât elementele nedisciplinate, desorganizatoare, să fie su­puse criticii aspre a masselor de muncitori, care să ceară luarea de măsuri discipli­nare împotriva lor, încheierea și aplicarea contractelor colective se des­făşoară în condiţiile ascuţirii luptei de cl­asă. Să nu scă­păm din vedere că duşmanul de clasă va căuta să folo­sească şi acest prilej pentru a lovi în interesele clasei muncitoare. Duşmanii de moarte ai poporului nostru, imperialiştii americani şi englezi şi uneltele lor, tur­bează de furie în faţa suc­ceselor clasei muncitoare, căutând să împiedice pe toa­te căile mersul înainte spre socialism. E lesne de înţe­les că patronilor capitalişti de dincolo şi de dincoace de ocean care se obişnuiseră să considere ţara noastră ca o semi-colonie în care gă­seau cea mai ieftină mână de lucru din Europa, nu le prea este pe plac faptul că astăzi muncitorii din ţara noastră nu mai sunt la che­remul capitaliştilor, ci sunt acum stăpâni ai mijloacelor de producţie şi clasă condu­cătoare în stat. Adevăratele gânduri ale stăpânilor de sclavi din lumea capitalistă sunt cele exprimate de zia­rul capitaliştilor americani „Wall­­ Street Journal” . „Zidarul care ştie că la poar­tă stau alţi doi muncitori care aşteaptă să-i ia locul va pune mai multe cărămizi şi nu va îndrăzni să ceară pentru aceasta o mărire de salariu şi nici vreo recom­pensă”. Şi monştrii care scriu asemenea lucruri îndrăznesc să vorbească în presă şi la radio despre „interesele mun­citorilor”! Veghiând la deplina reu­şită a campaniei de înche­iere a contractelor colective din acest an, luptând cu hotărîre pentru aplicarea lor întocmai, vom contribui la realizarea măreţelor sarcini ale Planului Cincinal şi ale Planului de electrificare, vom contribui la întărirea Patriei, la apărarea păcii. PROIETARI DAT TOATE IXRIm VNjp^XIj % SERIA IN­ ANUL XX Nr. 1977 4 PAGINI 4 LEI Joi 1 Martie 1951 Rezoluţiile Consiliului Mondial al Păcii BERLIN 27 (Agerpres). — TASS transmite: In seara zilei de 26 Februa­rie a avut loc sub preşedinţia secretarului general al Consi­liului Mondial al Păcii, Jean Laffitte (Franţa), şedinţa de închidere a primei sesiuni a Consiliului. Laffitte a dat cuvântul lui De Chambrun (Franţa), rapor­torul Comisiei pentru chestiu­nile organizatorice, care a citit textul rezoluţiei asupra chesti­unilor organizatorice. In acea­stă rezoluţie se vorbeşte des­pre necesitatea de a populariza prin toate mijloacele în întrea­ga lume „Apelul către O.N.U.“, adoptat la cel de al doilea Con­gres Mondial al Partizanilor Păcii. Rezoluţia propune de­­asemenea Comitetelor naţionale ale partizanilor păcii să între­prindă acţiuni în vederea pre­zentării în parlamentele ţări­lor respective a unor proiecte de legi pentru apărarea păcii, aceste acţiuni urmând să fie sprijinite de masele largi popu­lare. Rezoluţia aprobă printre al­tele convocarea de către Uni­unea franco-belgiană împotri­va remilitarizării Germaniei, a unei conferinţe a popoarelor ţărilor europene, ale căror gu­verne au semnat pactul Atlan­ticului de Nord, cu participa­rea poporului german. Laffitte a pus la vot rezolu­ţia Consiliului Mondial al Pă­cii. Rezoluţia a fost adoptată în unanimitate de membrii Consiliului Mondial al Păcii. Toţi cei prezenţi au salutat cu aplauze furtunoase adoptarea acestei rezoluţii atât de im­portante, a cărei înfăptuire tre­bue să contribue la extinderea mişcării pentru apărarea păcii în toate ţările de pe glob. Raportorul Comisiei politice, Attal (India), a dat citire tex­tului rezoluţiei asupra soluţio­nării paşnice a chestiunii co­reene. Participanţii la sesiune au adoptat în unanimitate această rezoluţie. A luat apoi cuvântul rapor­torul Comisiei politice, Emi Siao (Chină), care a dat citire textului rezoluţiei cu privire la soluţionarea paşnică a ches­tiunii japoneze. Membrii Consiliului Mondial al Păcii au adoptat în unani­mitate această rezoluţie. Darr (Statele Unite) a dat citire textului rezoluţiei cu pri­vire la hotărîrea O.N.U. care condamnă în mod nedrept Re­publica Populară Chineză ca „agresoare" în Coreea, rezo­luţie adoptată apoi în unanimi­tate de către membrii Consiliu­lui Mondial al Păcii. D’Arboussier (Africa Nea­gră) a citit apoi textul rezo­luţiei cu privire la lupta pen­tru pace în ţările coloniale şi dependente. In această rezolu­ţie, Consiliul Mondial al Păcii subliniază că O.N.U. a înşelat speranţele popoarelor coloniale şi dependente şi subliniază că lupta pentru pace în întreaga lume este un factor hotărîtor în lupta popoarelor coloniale şi dependente pentru dreptul la autodeterminare. In rezolu­ţie se spune deasemenea că re­zistenţa crescândă a popoare­lor coloniale şi dependente faţă de agresiune, asuprire şi înnăbuşirea libertăţilor, repre­zintă o contribuţie substanţială la cauza menţinerii păcii. Toţi membrii Consiliului Mondial al Păcii au ridicat ca un singur om mâinile, votând pentru adoptarea acestei rezo­luţii. Abatele Bouller (Franţa) a dat citire rezoluţiei cu privire la revista PACE, în care se vorbeşte despre necesitatea realizării unei difuzări mai largi a revistei şi a extinderii cercului cititorilor ei. Consiliul îl roagă pe Pierre Cot (Fran­ţa) să-şi asume conducerea re­vistei, ajutat fiind de un comi­tet alcătuit din personalităţi de frunte din viaţa internaţională. Rezoluţia subliniază necesita­tea de a schimba caracterul revistei şi de a o transforma intr’un însemnat organ pentru răspândirea ideilor păcii. Această rezoluţie a fost de­asemenea adoptată în unanimi­tate. Borsari (Brazilia) a dat citire rezoluţiei cu privire la premiile internaţionale ale pă­cii. Rezoluţia stabileşte proce­dura exactă pentru decernarea premiilor internaţionale ale pă­cii şi propune alegerea unui Juriu pentru premiile Interna­ţionale ale păcii pe 1951, al­cătuit din următorii: Preşedinte: Pietro Nenni (Italia), vicepreşedinţi: Mao Dun (China) şi Pierre Cot (Franţa), membrii: Wasiliew­ska (U.R.S.S.), Makarovski (Cehoslovacia), Cosambi (In­dia), Hewlett Johnson (Marea Britanie), Uphaus (Statele Uni­te), Lundkvist (Suedia), Jara (Mexic), Weigel Brecht (Ger­mania), El Bendari-Paşa (E­­gipt), Patlament (Polonia), D’Arboussier (Africa Neagră) şi Picasso (Spania). Această rezoluţie a fost a­­d­optată in unanimitate de Con­siliul Mondial al Păcii. Apoi, Fernand Vigne (Fran­ţa) a dat citire textului rezolu­ţiei cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii germane. Rezoluţia constată că în pre­zent se înfăptuieşte remilitari­­zarea Germaniei, încălcându-se voinţa popoarelor. Consiliul Mondial al Păcii subliniază totodată că forţele iubitoare de pace ale Germaniei cresc şi pregătesc un referendum care trebue să exprime voinţa po­porului german în chestiunea remilitarizării Germaniei şi a încheierii unui tratat de pace. Consiliul Mondial al Păcii face apel la popoarele lumii să impună guvernelor lor să în­cheie în acest an un tratat de pace cu o Germanie iubitoare de pace şi unită. Consiliul a adoptat în unani­mitate această rezoluţie. De Chambrun (Franţa) a amintit participanţilor la sesiu­ne că Congresul de la Varşovia a dat Indicaţii Consiliului Mon­dial al Păcii să-şi extindă com­ponenţa şi, în legătură cu a­­ceasta, s-au făcut o serie de propuneri de a se coopta noi membri în Consiliul Mondial al Păcii. De Chambrun a dat citire următoarei liste de candidaţi la locul de membri al Consiliului: Marea Britanie: Kernan, Craw­­ford, Brown şi Duncan Jones; Argentina: d-na Jerarda Scola­­mteri; Belgia: Isabelle Blume Cavenaille; Germania: Friedrich, Bertold Brecht, Relnau, Wi­­lmann, Krüger; Danemarca: d-na Appel; Irlanda: Dr. Jef­fers ; Iran : Hermes, Borgal; Italia: Mario Valeri, Berlin­­guer ; China : Mao Dun, Mei Ju Ao, Cen Han Cen; Luxemburg: Birmann ; Siria : Din-Ez-Zaim ; Statele Unite ale Americii: Kennard ; Tailanda : Kularo Sai, Pradit, Fetai Chotinuchi, Sama Buravas; Franța: Gerard de Bernis, Jacques Denis; Ceho­slovacia : Hromadka ; Japonia : Yoshitaro Hirano, Sumio Taka­­kuwa, Sukeharu Yoshida, Kelan Kumakura, Tokusaburo Tan, Tetsuo Masudza, d-na Fuki Kushida. Participanţii la sesiune au salutat cu aplauze furtunoase pe noii membri ai organului suprem al mişcării mondiale a partizanilor păcii. De Chambrun a dat citire următoarei liste de candidaţi pentru Biroul Consiliului Mon­dial al Păcii: Mao Dun (China), Friedrich (Germania), Isabelle Blume (Belgia), Stover (USA), Ikuo Oyama Hirane (Japonia), Tihonov (URSS), Hromadka (Cehoslovacia) și Tabet (Liban) Membrii Consiliului Mondial al Păcii au aprobat în unani­mitate candidaturile propuse. Apoi, la propunerea lui De Chambrun, Consiliul Mondial al Păcii a adoptat următoarea hotărîre privitoare la candidatu­rile pentru secretariatul Consi­liului Mondial al Păcii: Să se propună următoarelor ţări să numească secretari al Biroului Consiliului Mondial al Păcii: Marea Britanie, Belgia, Fran­ţa, Italia, Suedia, Argentina şi ţările Orientului Apropiat. In cuvântarea sa de închi­dere, Jean Laffitte, care prezida şedinţa, a subliniat însemnă­tatea documentelor istorice a­­doptate de Consiliul Mondial al Păcii, arătând că ele con­stitue actualmente baza activi­tăţii partizanilor păcii în toate părţile globului. El a chemat pe luptătorii pentru pace să treacă imediat la traducerea în viaţă a hotărîrilor adoptate cu privire la intensificarea luptei împotriva războiului, şi le-a urat succes în îndeplinirea ace­stor măreţe sarcini. Apoi Laffitte a declarat lini­chisă prima sesiune a Consii­­iului Mondial al Păcii. (Urmează rezoluțiile adoptate de prima sesiune a Consiliului Mondial al Păcii).: Rezoluţia cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii germane Incălcându-se voinţa popoa­relor în al căror nume au fost semnate tratatele care conţin hotărîrea categorică privitoare la dezarmarea Germaniei, sunt reînviate forţele militariste şi naziste. Această reconstituire a forţelor armate şi a Industriei de război a Germaniei repre­zintă un foarte serios pericol al unui nou război mondial. Consiliul Mondial al Păcii subliniază cu satisfacţie creşte­rea forţelor iubitoare de pace în Germania şi succesul Con­gresului Păciii de la Essen. El salută pe toţi prietenii păcii din Germania, care împreună cu toate curentele iubitoare de pace, pregătesc organizarea unui referendum, care va ex­prima voinţa poporului german în chestiunea remilitarizării ţării sale şi a încheierii unui tratat de pace, menit să pună capăt situaţiei ameninţătoare existente. Consiliul Mondial al Păcii cheamă toate ţările, care sunt cel mai direct ameninţate, să se unească într-un puternic protest, pentru ca milioane de bărbaţi şi femei să impună guvernelor lor să încheie în acest an un tratat de pace cu o Germanie iubi­toare de pace şi unită, a cărei demilitarizare, asigurată prin­­tr’un acord internaţional, va constitui cea mai bună garanţie a păcii în Europa. Rezoluţia cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii japoneze In aplicarea hotărîrilor celui de al doilea Congres Mondial, Consiliul Mondial al Păcii con­damnă cu hotărîre remilitariza­­rea Japoniei înfăptuită de o putere de ocupaţie în ciuda voinţei poporului japonez. Con­siliul Mondial al Păcii consi­deră necesară organizarea în Japonia şi în ţările interesate din Asia, America şi Oceania, a unei consultări populare asu­pra remilitarizării Japoniei şi asupra încheierii unui tratat de pace cu o Japonie demilitari­zată şi iubitoare de pace. Consiliul Mondial al Păcii condamnă orice încercare de a se încheia un tratat de pace separat cu Japonia. El consi­deră că tratatul de pace trebue să fie obiectul unor negocieri între Republica Populară Chi­neză, Statele Unite ale Ame­­ricii, Uniunea Sovietică și Ma­rea Britanie, trebuind să fie apoi adoptat de toate ţările in­teresate. După încheierea tra­tatului de pace, trupele de ocu­paţie trebuesc imediat retrase din Japonia. Poporului Japo­nez trebue să i se dea garan­ţia unei existenţe paşnice şi democratice. Toate organizaţiile şi insti­tuţiile militare declarate şi se­crete trebue să fie interzise, iar întreaga industrie trebue trecută pe picior de pace. Consiliul Mondial al Păcii cheamă pe toţi prietenii păcii din Asia şi din bazinul Pacifi­cului inclusiv prietenii japonezi, să se întrunească paşnic în vii­torul cel mai apropiat într’o conferinţă regională pentru a­­părarea păcii, pentru a traduce realmente în viaţă soluţionarea paşnică a chestiunii Japoniei în scopul de a înlătura astfel pericolul serios al războiului in Extremul Orient. Rezoluţia cu privire la hotărîrea O. N. U. care condamnă pe nedrept Republica Populară Chineză ca „agresoare“ în Coreea Consiliul Mondial al Păcii aminteşte definiţia noţiunii de agresiune, adoptată de cel de al doilea Congres Mondial al Partizanilor Păcii: „agresiunea este un act criminal săvârşit de acel stat care foloseşte pri­mul forţa armată împotriva altui stat, Indiferent sub ce pretext’’ şi califică drept nejustă şi ile­gală hotărîrea adoptată de A­­dunarea Generală a O.N.U., care declară Republica Popu­lară Chineză ca „agresoare” în Coreea. Această hotărîre constitue un serios obstacol în calea soluţio­nării paşnice a chestiunii co­reene, creează pericolul extin­derii războiului în Extremul Orient şi prin aceasta pericolul izbucnirii unui nou război mondial. Consiliul Mondial al Păcii cere O.N.U. anularea acestei hotărîri. Rezoluţia cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii coreene In scopul soluţionării paşnice a chestiunii coreene, Consiliul Mondial al Păcii cere convo­carea imediată a unei confe­rinţe a tuturor ţărilor Intere­sate. Ne adresăm oamenilor iubi­tori de pace din toate ţările cu apelul de a cere guvernelor lor să sprijine convocarea ime­diată a conferinţei mai sus menţionate. Consiliul Mondial al Păcii se menţine cu hotărîre la pă­rerea că trupele străine trebue retrase din Coreea, pentru a se da poporului coreean posi­bilitatea de a-şi soluţiona singur afacerile interne. Oamenii muncii salută Apelul şi Hotărîrile Consiliului Mondial al Păcii Apelul Consiliului Mondial al Păcii cu privire la încheierea unui Pact al Păcii şi celelalte Hotărîri ale Consiliului Mondial al Păcii au trezit un puternic ecou în inimile partizanilor păcii din ţara noastră. La redacţia ziarului nostru sosesc scrisori în care oamenii muncii salută Apelul şi se angajează să lupte alături de popoarele din lumea întreagă, pentru a impune guvernelor imperialiste înche­ierea Pactului Păcii intre cele cinci puteri, contribuţie esenţială la cauza apărării păcii. Printre milioanele de băr­baţi şi femei care sprijină Apelul Consiliului Mondial al Păcii cu privire la încheierea unui Pact al Păcii se află şi oamenii de ştiinţă din ţara noa­stră. Vom lupta ca rezultatele cer­cetărilor noastre să nu fie ni­micite de bombele aventurierilor americani. Toată munca noastră o vom pune în serviciul între­Cit emoţie am luat cunoştinţă de Apelul Consiliului Mondial al Păcii cu privire la încheie­rea unui Pact al Păcii între cele cinci mari puteri — Sta­tele Unite ale Americii, Uniu­nea Sovietică, Republica Popu­lară Chineză, Marea Britanie şi Franţa. Salutând acest Apel de în­semnătate istorică, suntem ho­­tărîţi să nu ne precupeţim efor­turile pentru a asigura pătrun­derea în massele cele mai largi a ideilor cuprinse în acest do­cument. Conştient că munca­­­de fie­care zi în producţie este o con­tribuţie concretă n cauza păcii, sunt hotărît să-mi sporesc efor­turile în îndeplinirea sarcinilor ce-mi revin­. Copilul meu are 3 ani. Când vin seara acasă de la fabrică, cum mă vede, îmi sare în braţe. Mă gândesc că la fel ca mine, milioane de mame îşi îmbrăţişează cu dragoste copiii şi muncesc pentru fericirea lor Pentru viaţa fericită a copilului meu, a poporului nostru mun­citor, am trecut să lucrez la 50 de războaie. Şi ca mine, sute de mii de oameni ai muncii din ţara noastră muncesc cu râvnă pentru o viaţă din ce în ce mai bună. firii şi Întăririi Patriei, îm­preună cu oamenii de ştiinţă progresişti din lumea întreagă, împreună cu toţi cei ce vor face, vom şti să smulgem din mâinile Incendiatorilor imperia­lişti armele destinate să dis­trugă vieţi omeneşti şi bunuri create de mâna şi mintea ome­nească. prof. EMIL PETROVIC1 academician Ca inginer la uzinele „1 Mai” din Ploeşti, nu voi pre­cupeţi niciun efort pentru a creşte noi cadre de muncitori şi tehnicieni, pentru a găsi noi metode de îmbunătăţire a pro­cesului de producţie, pentru a aplica metodele înaintate sovie­tice pe scară cât mai largă. Voi munci şi lupta din toate puterile pentru ca uzina noa­stră să dea cât mai mult utilaj petrolifer de cea mai bună cali­tate. Cu însufleţire vom răs­punde noi, partizanii păcii din R.P.R., la Apelul Consiliului Mondial al Păcii.­DUMITRU RAŞEHV inginer, uzinele „1 Mai Sovrompetrol" Ploeşti Clocoteşte Inima în mine de ură când citesc despre groză­viile la care se dedau bandiţii imperialişti americani şi en­glezi, în Coreea ! Ei vor să pră­buşească lumea în prăpastia unui nou război. Aceşti monştri ar dori să distrugă viaţa nouă, fericită, pe care ne-o făurim, împotriva lor se ridică ca un singur zid oamenii cinstiţi de pretutindeni. In ziarele de erl am citit propunerea Consiliului Mondial al Păcii de a se încheia un Pact al Păcii între cele cinci mari puteri. Sunt sigură că mamele din Franţa, din Anglia, America, din toate ţările lumii îşi vor pune cu hotărîre semnă­turile pe acest document istoric. Eu voi munci cu şi mai mult. Citind Apelul Consiliului Mondial al Păcii cu privire la încheierea unui Pact al Păcii am simţit că mişcarea noastră, a partizanilor păcii din întreaga lume, face un pas înainte. Sute de milioane de oameni cinstiţi din toate colţurile globului, pu­­nându-şi semnătura pe acest Apel, vor sili pe cei ce nu doresc pacea să se demaşte până la capăt, vor afirma odată mai mult hotărîrea de nezdrun­cinat de a nu-i lăsa pe provoca­torii de războaie să-şi facă de cap pe spinarea popoarelor. Acest Apel va avea un ecoj­ profund în rândurile poporului nostru. Noi suntem un popor paşnic, doritor de pace şi de fericire. Am pornit să ne con­struim temeinic această fericire înfăptuind Planul Cincinal şi Planul de electrificare a ţării. De aceea noi avem nevoie de pace şi suntem hotărîţi să apă­răm pacea. La Berlin, delegaţii popoare­lor, oamenii minunaţi care for­mează Consiliul Mondial al Păcii, în grija lor pentru apă­rarea vieţii sutelor de milioane de bărbaţi, femei şi copii, pen­tru păstrarea cuceririlor civi­lizaţiei şi asigurarea progresu­lui omenirii, au lansat Apelul cu privire la încheierea unui Pact al Păcii între cele 5 mari puteri. Pentru mine, care sunt con­ducătoare a unei şcoli de pre­gătire a cadrelor pedagogice , pacea înseamnă totul. Pacea înseamnă sute de mii de copii din ţara noastră care pot creşte fericiţi şi sănătoşi, pacea în­seamnă şcoli mai multe şi stâr­pirea totală a neştiinţei de carte, pacea înseamnă genera­ţii de noi constructori ai so­cialismului, înseamnă şi acea minunată Casă a Cărţii Copi­lului, unică în lume, pe care delegatele noastre au văzut-o în Uniunea SovietCă, şi mul­râvnă şi voi căuta să fiu printre primele care vor semna Apelul pentru un Pact al Păcii. ANDREI MARIA ţesătoare la „Industria Bumbacului B” Bucureşti Eu, în calitate de compozi­tor, mă consider ostaş în marea armată de constructori ai Patriei mele. Cu fiecare crea­ţie a mea caut să-i înflăcărez pe oamenii muncii din ţara noa­stră la muncă şi la luptă pen­tru izbânda socialismului şi a păcii. Acum lucrez la 8 cantată în cinstea electrificării, scrisă pen­tru cor, solişti şi orchestră. Apelul îmi dă un puternic im­bold în creaţie, mă face să am o şi mai adâncă încredere în puterile şi victoria oamenilor doritori de pace. Cântând mă­reţele înfăptuiri la care por­neşte poporul meu, ei. Voi că­­ta să dau glas totodată voinţei sale de a apăra pacea şi inde­pendenţa Patriei cu preţul ori­căror jertfe. SABIN DRAGOI compozitor ţimile de Colţuri ale păpuşilor din care nu lipseşte Negresa alături de Alba şi Chinezoai­ca. Astfel de Case vrem să fie şi în Patria noastră. Pentru împlinirea năzuinţe­lor noastre, cele 5 mari puteri trebue să se înţeleagă aşa cum spune Apelul. Susţin cu fermi­tate Apelul şi-l voi semna. Gu­vernul ori­cărei mari puteri care va refuza să răspundă la această chemare, nu poate fi socotit altfel decât duşman al păcii, al copiilor noştri, al co­piilor din lumea întreagă. Zid în jurul Consiliului Mon­dial al Păcii fac milioane şi milioane de luptători pentru pace. De voinţa lor vor fi siliţi să ţină seamă aţâţătorii la răz­boi, decorată cu „Ordinul Muncii", membră în Co­mitetul de luptă pentru r pace al Capitalei tAi A i Jtj £*! t* M r*r ffcj & !★ $ ELENA MATEI învăţătoare * Viaţa de partid. SA RIDICĂM NIVELUL ÎNTRECERII SOCIALISTE 1 * PE DRUMUL LEGĂRII ŞTIINŢEI CU PRACTICA de TRAIAN. SAV­ULESCU, preşedintele Academiei R.P.R. (pag. 2-a) * RAPORTUL PREZENTAT DE TOVARĂŞUL MATHIAS RÁKOSI LA CEL DE AL DOILEA CONGRES AL PARTIDULUI CELOR CE MUNCESC DIN UNGARIA. (pag. 3-a) * HOTARÎREA C. C. AL P. C. (b) AL UNIUNII SOVIE­TICE CU PRIVIRE LA ZIUA INTERNAȚIONALĂ A FEMEII * RAPORTUL TOVARĂȘULUI BOLESLAV BIERUT PRE­ZENTAT LA PLENARA C. C. AL PARTIDULUI MUN­CITORESC UNIT POLONEZ. (pag. 4-a) In numărul de azi: In preajma zilei de 8 Martie 340 muncitoare calificate la Uzinele Chimice Române La Uzinele Chimice Române din Capitală, lucrează în pre­zent 360 femei. Dintre acestea 340 sunt muncitoare calificate. In ultimul timp, 40 munci­toare au fost promovate în munci de răspundere. Dintre acestea, 13 sunt şefe de echipă, 12 res­ponsabile de grupe sindicale, 6 maistoriţe, 3 controloare, 4 in comitetul de fabrică, una e normatoare iar o tovarăşă este şefa serviciului administrativ. Femeile ridicate în munci de Câtă deosebire între felul cum era privită femeia pe tim­pul regimurilor burghezo-moşie­­reşti şi cum este preţuită astăzi în regimul nostru de democra­ţie populară ! Iată, directorul fabricii noas­tre „Spicul” este o femeie, to­varăşa Sofronievici Emilia. Ea se achită cu cinste de sarcinile de conducere ale întreprinderii. Succesele pe care le obţinem i se datoresc în bună parte. Secre­tara organizaţiei de bază este muncitoarea Marin Ecaterina, iar responsabilă cu agitaţia şi propaganda este tov. Herşco­­vici Zlota. In fruntea Comitetu­lui de întreprindere al fabricii este tot o femeie, tovarăşa Ior­­dănescu Vera. Toate aceste to­varăşe nu precupeţesc eforturi pentru bunul mers al întreprin­derii noastre, preocupându-se şi de îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de trai ale muncitori­lor noştri, răspundere se achită cu cinste de îndatoriri. Printre cele care sunt exemplu în muncă se nu­mără tovarăşele Petre Elena, şefa serviciului administrativ, Oprea Maria, malstoriţă distinsă cu „Medalia Muncii“, malsto­­riţa Marcu Vasilica, Jana Tărlă­­geanu şi Falange Maria, respon­sabile de grupe sindicale şi fruntaşe în producţie. PANCIU FLORICA corespondentă Tovarăşa Cristescu Alexan­drina care face parte din comi­sia de cantină se strădueşte să asigure muncitorilor în fiecare zi o mâncare cât mai bună şi mai consistentă. Numeroase muncitoare au fost îndrumate spre şcolile de alfabetizare şi calificare. Tovarăşa Iacobuţă Maria este agitatoare. Prin exemplul ei şi prin activi­tatea ei de zi cu zi, a reu­şit să antreneze în muncă în­treg colectivul secţiei sulfamide, în aşa fel, încât programul sec­ţiei pe luna ianuarie a fost de­păşit cu 66%. Femeile din fabrica noastră cu munci de mai mare sau de mai mică răspundere dovedesc prin fapte la locul lor de mun­că, dragostea de Patrie, de viaţa nouă pe care o trăim. PUHA EPRIFAN­IE corespondent Suntem mândri de tovarăşele noastre de muncă 13L221 mame au primit anul trecut Ajutorul familial de Stat Grija Partidului şi Guvernu­lui pentru ocrotirea mamei şi copilului se reflectă şi prin a­­cordarea Ajutorului familial de Stat mamelor cu mulţi copii. Astfel numai în cursul anului trecut au beneficiat de Ajuto­rul familial de Stat un nu­măr de ,131.221 mame dintre care majoritatea sunt țărănci mun­citoare. Dintre acestea 492 mame care au născut al zece­lea copil au primit premii a câte 20.000 lei. In total au fost acordate pentru Ajutorul familial de Stat, în cursul anului 1950 sume atingând un total de 940.362.840 lei.

Next