Scînteia, decembrie 1956 (Anul 25, nr. 3767-3792)

1956-12-01 / nr. 3767

Pag 2 Ţînînd seama de faptul că aparatul de partid este chemat să controleze şi să ajute la traducerea în viaţă a hotă­­rîrilor partidului, biroul Comitetului raional de partid Olteniţa şi-a propus ca o sarcină principală şi permanentă grija de zi cu zi pentru întărirea şi în­drumarea aparatului comitetului raio­nal de partid, orientarea acestuia spre problemele principale ale politicii par­tidului, acordarea de ajutor practic, pe­ teren, din partea secretarilor și mem­brilor biroului comitetului raional. Cu prilejul dezbaterii documente­lor Congresului al II-lea al P.M.R. s-a desprins ca un fir roşu faptul că mulţi lucrători din aparatul de partid din raionul nostru se ocupau adeseori nu de îndrumarea şi sprijinirea organi­zaţiilor de bază, nu de munca politică de masă şi de munca organizatorică, ci erau mai mult curieri care transmi­teau diferite sarcini şi se ocupau de strîngerea a nenumărate date statis­tice şi situaţii, care de cele mai multe ori erau inutile In plus, instructorii teritoriali erau mutaţi foarte des din­­tr-un sector în altul al raionului. Ei au ajuns să cunoască foarte bine drumu­rile raionului, în schimb nu cunoşteau mai nimic din viaţa organizaţiilor de bază, nu cunoşteau oamenii şi proble­mele specifice fiecărui sat. Nu e de mirare că în munca aparatului se ma­nifestau tendinţe birocratice. Pentru a curma această stare de lu­cruri, am început să ne ocupăm în primul rînd de asigurarea stabilităţii cadrelor în diferite sectoare de mun­că. Instructorii teritoriali au fost repar­tizaţi să lucreze permanent cu 7-8 or­ganizaţii de bază din aceleaşi una sau două comune, iar aparatul secţiilor să se ocupe precis de anumite sectoare de muncă. Instructorul teritorial Marin Vlăsceanu, spre exemplu, a primit sar­cina să se ocupe de îndrumarea şi sprijinirea organizaţiilor de bază din comuna Şoldanu. Comitetul raional l-a ajutat pe instructor să-şi găsească o locuinţă in comună şi acesta s-a mutat împreună cu familia la Şoldanu. Toate acestea au contribuit în mare măsură ca instructorul teritorial să cunoască bine pe membrii de partid, să stabi­lească legături trainice de prietenie şi de muncă cu oamenii din sat Ţăranii muncitori din comună îl cunosc « cu tot»­şi au încredere în cuvîntul lui, îi cer sfatul în cele mai diferite pro­bleme. Cunoscînd bine oamenii şi proble­mele din comună, instructorul comite­tului raional a reuşit să dea un ajutor efectiv organizaţiilor de bază, să dez­volte tot mai mult activitatea membri­lor de partid şi să întărească rolul a­­cestora în întreaga viaţă a comunei. Merită subliniat faptul că instructorul teritorial a primit un ajutor preţios din partea soţiei sale, o tovarăşa mun­citoare şi bine pregătită, care în mod voluntar a dat un ajutor serios la îmbunătăţirea muncii politice în no­durile femeilor. Este suficient să ară­tăm că în acest an organizaţiile de bază din comună au reuşit să con­vingă zi de zi tot mai mulţi ţărani muncitori să rupă cu metodele înve­chite de lucrare a pămîntului şi să se înscrie în gospodăria colectivă sau în întovărăşirile agricole. In prezent, co­muna Şoldanu este în întregime coope­­rativizată. Faptul că instructorul te­ritorial are acum legături mai bune cu ţăranii muncitori a făcut ca aces­­t­a să cunoască şi să se ocupe con­cret de rezolvarea unor probleme care preocupă pe ţăranii muncitori. Instruc­torul se interesează acum de buna aprovizionare a cooperativei şi de gos­podărirea satelor, de bunul mers al morilor şi de repararea drumurilor şi podurilor Un fapt care merită sem­nalat este şi acesta că de cînd in­structorii lucrează în aceleaşi sate, numărul abuzurilor şi al ilegalităţilor ŞTEFAN ENE prim-secretar al Comitetului raional de partid Olteniţa săvîrşite în dauna ţăranilor muncitori de diferite elemente a scăzut simţitor. Experienţa practică a dovedit că principala calitate a unui activist din aparatul de partid este priceperea lui de a se apropia de oameni, cunoştin­ţele lui în domeniul de activitate res­pectiv. Un bun activist de partid tre­buie să se pregătească în aşa fel încît să cunoască temeinic problemele de care se ocupă organizaţiile de bază. Una din îndatoririle principale ale ac­tivistului de partid este să înveţe cît mai mult din experienţa maselor şi să răspîndească această experienţă. Pentru a ajuta instructorilor terito­riali să cunoască din ce în ce mai bine problemele din domeniul lor de activi­tate, încă din primele zile ale acestui an, comitetul raional de partid a trecut la pregătirea diferenţiată a instructo­rilor. Tovarăşii care îndrumă activita­tea organizaţiilor de partid de la Şan­tierele navale, fabrica de conserve Va­lea Roşie şi S.M.T.-uri au fost pregătiţi pe probleme concrete privind creşterea productivităţii muncii, reducerea pre­ţului de cost al producţiei, realizarea de economii. Instructorii care lucrează la sate au fost pregătiţi pentru a cu­noaşte bine metodele agrotehnice, pro­blemele transformării socialiste a agri­culturii şi întăririi economico-organi­­zatorice a gospodăriilor colective şi în­tovărăşirilor agricole, problemele mun­cii culturale la sate, metodele de mun­că ale sfaturilor populare comunale etc. Pe lîngă instructajele pe care le fac cu regularitate secretarii şi mem­brii biroului comitetului raional de partid, a fost organizat şi un ciclu de conferinţe pe probleme tehnice spe­cifice întreprinderilor, pe probleme agro şi zootehnice, probleme de cul­tură generală etc. Pregătirea diferenţiată a instruc­torilor, schimburile de experienţă organizate cu regularitate între ei au avut ca urmare firească faptul că organizaţiile de bază din ra­ion primesc un ajutor mai activ şi mai calificat. Activitatea organizaţiilor de bază s-a îmbunătăţit simţitor, mun­ca politică s-a intensificat şi aceasta se oglindeşte în rezultatele economice ob­ţinute. Şantierul naval Olteniţa a în­deplinit planul global valoric şi pe sortimente din acest an încă din luna octombrie şi deţine steagul de între­prindere fruntaşă pe ţară ; fabrica de conserve Valea Roşie lucrează încă din luna septembrie în contul anului viitor. în primele 10 luni ale acestui an au fost constituite în în­treg raionul 6 noi gospodării colective şi 113 întovărăşiri. O condiţie importantă a creşterii ni­velului muncii instructorilor teritoriali o constituie informarea operativă a in­structorilor de către biroul comitetului raional asupra problemelor importante ce stau într-o anumită perioadă în faţa organelor şi organizaţiilor de partid, în faţa tuturor oamenilor muncii. Munca de partid este întotdeauna şi în toate condiţiile o muncă cu oamenii. Aceasta este cu atît mai caracteristic pentru instructorul teritorial, care îşi desfă­şoară activitatea efectiv în mijlocul oamenilor muncii. Atunci cînd in­structorul teritorial cunoaşte la timp problemele asupra cărora comitetul raional de partid îşi îndreaptă atenţia şi i se rndică căile şi metodele de muncă care trebuie folosite pentru re­zolvarea acestor probleme el poate la rîndul său să mobilizeze organizaţiile de bază la înfăptuirea acestor obiecti­­ve, să informeze oamenii muncii asu­pra politicii partidului, să înlăture lip­surile, să combată zvonurile lansate de elementele ostile mersului nostru îna­inte. Către sfîrşitul fiecărei luni, instructorii teritoriali sunt convo­caţi la sediul comitetului raional unde sunt informaţi, se fac instructaje, ex­puneri şi seminarii cu privire la sarci­nile ce trebuie rezolvate. De asemenea sunt invitaţi la şedinţe de birou şi de comitet ori de cîte ori se discută unele probleme legate sau apropiate de sectorul lor de activitate. Dacă în cursul lunii se ivesc probleme noi — şi aceasta se întîmplă cu regularitate — informarea aparatului se face chiar pe teren, de către secretarii şi mem­brii biroului comitetului raional de partid. Aceştia se deplasează îndată în sate, iau legătura cu instructorii şi cu activiştii care se află acolo şi-i pun la curent cu problemele noi ivite. Iată doar cîteva exemple. A doua zi după ce trupele anglo-franco-israeliene au început atacul mîrşav împotriva Egiptului, aparatul de partid ce se afla pe teren a fost pus la curent cu aceste fapte. La timp a fost informat aparatul şi în legătură cu evenimen­tele petrecute în Ungaria. Munca de informare a instructorilor la locul de muncă e împletită cu spri­jinirea concretă a rezolvării probleme­lor mai grele care le stau în faţă. Acum cîtva timp, de pildă, instructo­rul teritorial Mihai Timpuriu a sezisat comitetul raional de partid că în unul din satele comunei Chiselet munca pentru cooperativizarea agriculturii merge greu. Am plecat acolo îm­preună cu tovarăşul Mihai Manole, şeful secţiei economice. Timp de trei zile am stat de vorbă d­e membrii de partid şi cu numeroşi ţărani mun­citori.Ce am aflat? Toţi aşteptau să vadă ce va face ţăranul mijlocaş .Sandu Iancu, om cu o puternică in­fluenţă printre săteni. Cu toate acestea organizaţia de bază, instructorul, nici nu vorbiseră cu el, cel puţin pentru a-i afla părerea, împreună cu instructorul, am stat de vorbă cu tov. Sandu Iancu, aşa, de la om la om, i-am arătat con­cret ce foloase poate avea dacă îşi lu­crează pămîntul în comun, prezentîn­­du-i exemple chiar din comună, după care am reuşit să-l convingem să se înscrie în întovărăşirea agricolă, care pentru început a luat fiinţă cu 15 fa­milii şi 18 hectare de pămînt. Acesta a fost doar începutul. Acum, numărul familiilor de ţărani muncitori care lu­crează în această întovărăşire a tre­cut de o sută. Informarea operativă a cadrelor de partid, sprijinirea la locul de muncă sunt lucruri bune și necesare. Aceasta însă nu este totul. Pentru ca aparatul de partid să cunoască bine politica partidului, să poată da răspuns tuturor problemelor pe care le ridică activita­tea de fiecare zi, este necesar ca a­­cesta să fie temeinic pregătit din punct de vedere politico-ideologic. Pentru aceasta, Comitetul raional de partid Olteniţa a luat măsuri ca fiecare lu­crător din aparatul de partid — de la primul secretar şi pînă la cel mai nou instructor teritorial — să fie în­scris într-una din formele de învă­­ţămînt. O parte din activişti îşi com­­plectează studiile în învăţămîntul de stat, iar ceilalţi — care formează majoritatea — studiază în cercuri de învăţămînt organizate pe lîngă comi­tetul raional de partid. Comitetul raional de partid Olteniţa apreciază că îmbunătăţirea muncii de partid în raion a fost posibilă şi pen­tru că în ultimul an s-au luat măsuri concrete pentru întărirea compoziţiei muncitoreşti a aparatului raional de partid. In prezent, peste 95% din nu­mărul activiştilor aparatului de partid din raionul nostru provin din rîndul muncitorilor, sînt tovarăşi care au trecut prin şcoala muncii în uzină, cunosc viaţa, sunt principiali şi com­bativi, disciplinaţi şi foarte atenţi faţă de nevoile oamenilor muncii din raion. VIAŢA DE PARTID Instructorii teritoriali — principalul ajutor al comitetului raional de partid Pe marginea lucrărilor sesiunii Adunării Generale a O. N. U. La New York, la al 17-lea etaj Dimineaţa e calmă. Prin trun­­chiurile de beton ale zgîrienorilor abia răzbeşte din adîncuri un mu­get surd ca o îndepărtată cădere de ape. Croydon Hotel, în care locuiesc, are de fapt numai 15 etaje, însă a­­mericanii pun şi parterul la soco­teală. Iar după 12 la ei urmează 14. Se pare că datorită acestei strata­geme duhurile rele care planează a­­supra cifrei 13 sunt puse cu botul pe labe. All-right — pasagerii pot dormi liniştiţi. In treacăt fie spus, nu veţi găsi la New York nici case cu nr. 13, nici străzi (aici străzile sunt numerotate), nici autobuse, nici sortimente de îm­brăcăminte şi încălţăminte purtînd „cifra fatală“. Liftul transportă ma­ximum 12 persoane. De regulă în ziua de 13 nu se încheie afaceri, bursa dormitează, multe magazine mari nu-şi deschid porţile. Astăzi nu-i 13, aşa că de-a lungul bulevardului Ma­dison pe care-l străbatem în drum spre sediul O.N.U. domneşte anima­ţia obişnuită. Deindată ce răzbim, pe autostra­da Roosevelt, paralelă cu braţul o­­ceanic East River, circulaţia devi­ne mai lesnicioasă. Maşina trece ca vîntul pe lîngă insula Welfare, apoi pe sub podul Queensborough şi, du­pă cîteva clipe, zărim acolo, în dreapta şoselei, blocul Secretariatu­lui O.N.U. — imens fagure paraleli-„ pipedle de metal şi de sticlă verzuie. ...Au mai rămas cîteva minute pînă la deschiderea şedinţei şi sala Adu­nării Generale e arhiplină. Con­tinuă dezbaterile asupra propunerii Indiene, discutarea dreptului legi­tim al R.P. Chineze de a face par­te din Organizaţia Naţiunilor Uni­te. Deşi — sub presiunea delegaţiei S.U.A — biroul a recomandat să nu se ia în consideraţie această proble­mă, 14 oratori s-au perindat la tri­bună. Aşadar, în ciuda anumitor ma­nevre, problema se dovedeşte reală şi importantă. Privind in sală observi aproape de sectorul presei o convor­bire, pare-se amicală, între două fi­guri marcante ale actualei sesiuni. Profilul fin, acvilin, ca o efigie în aramă, al şefului delegaţiei indiene, Krishna Menon, contrastează cu fi­(de la trimisul nostru special) zionomia dură a interlocutorului său, Mr. Cabot Lodge, reprezentantul S.U.A. In clipa de faţă, dl. Lodge zîmbeşte foarte afabil, iar dl. Me­non îi răspunde cu un surîs abia schiţat. E un moment rar, compara­bil cu o oază înverzită, în mijlocul frecventelor dispute pe care le sus­ţin „in adverso" aceşti doi diplo­maţi la tribuna Adunării. Cred că n-ar fi lipsit de interes dacă am încerca să-i urmărim prin cîteva instantanee în decursul dez­baterilor. Ascultat cu vădită a­­tenţie, Krishna Menon rosteşte o adevărată filipică împotriva atitudi­nii unor state capitaliste în frunte cu S.U.A. faţă de propunerea dele­gaţiei sale. Referindu-se în context la declaraţia făcută presei de un membru al delegaţiei Statelor Unite (senatorul Knowland) în care se spune că „India şi şeful delega­ţiei sale par să se fi pus în fruntea mişcării sovietice care încearcă să introducă China comunistă în O.N.U.“, vorbitorul adresează un protest public domnului Cabot Lodge şi îşi exprimă, speranţa că d-sa va informa guvernul S.U.A. asupra acestui protest. Mr. Lodge, care toc­mai discută cu secretarul său, în­cepe să examineze cu mult interes lămpile din plafon. Neadmiterea în O.N.U. — sub presiunea anumitor ţări — a reprezentantului celei mai mari puteri din Asia constituie o veritabilă crimă împotriva Cartei — spune Krishna Menon in continua­rea intervenţiei sale. Ridicîndu-se de pe banca delega­ţiei sale, mr. Lodge se aşează lîngă reprezentantul Peruvian Belaunde, cu care se întreţine cîteva minute. Krishna Menon îşi încheie discursul în aplauzele unei bune­ părţi din a­­sistenţă. Imediat după aceea ia cu­vîntul dl. Belaunde. Spaţiul nu-mi permite să descriu pe larg gesturi­le şi accentele teatrale ale oratoru­lui. In ce priveşte conţinutul spu­selor sale, iată o mostră edificatoa­re. Dl. Belaunde afirmă între altele că interpretarea dată de Krishna Menon art. 40 din regulamentul in­terior, în chestiunea drepturilor bi­roului, se bazează pe o logică dialec­tică marxistă şi hegeliană şi este contrarie bunului simţ. Autorul a­­cestei afirmaţii este profesor de fi­lozofie la universitatea peruviană. După încheierea dezbaterilor, mr. Lodge îl felicită călduros pe senor Belaunde... ★ .Aş vrea să mai relatez despre o altă şedinţă, care a devenit memo­rabilă, — şedinţa de sîmbătă, 24 no­iembrie, cînd Adunarea Generală a adoptat cu o majoritate zdrobitoare rezoluţia celor 21 ţări africano-asia­­tice privind situaţia din Egipt. Rezo­luţia pune în vedere Franţei, Marii Britanii şi Israelului să-şi retragă imediat aceste forţe în mod complect şi necondiţionat. Rezultatul votării (65 pro, 5 contra, 10 abţineri) a fost salutat cu aplauze prelungite. Agresorii colonialişti, care au provocat indignarea întregii lumi inclusiv a opiniei publice din propriile ţări, au primit, prin votul de sîmbătă, o condam­nare aspră, fără drept de apel. Toate încercările delegaţilor Franţei, Marii Britanii, Israelului de a înfăţişa pe alii drept porumbei şi proiectilele ucigaşe drept ramuri de măslin s-au izbit de replica demascatoare a re­prezentanţilor U.R.S.S., Indiei, ai statelor de democraţie populară şi unui mare număr de ţări din Africa şi Asia. ...Mi-amintesc de discursul minis­trului de externe al Franţei în acea­stă chestiune. Mărunţel, tras la faţă, cu gesturi largi de predicator şi uşor tremolo în voce, domnul Fineau prezintă atacul banditesc într-o lumină aproape angelică. După ce recunoaşte interesul arzător al Franţei şi Angliei pentru Ca­nalul de Suez, el informează Adunarea că scopul major al acţiunii militare a fost distruge­rea materialului aeronautic egip­tean. De ce erau periculoase avioa­nele Egiptului pentru navigaţia pe canal, asta nu o mai spune. Aflăm apoi cu cită „delicateţă“ au fost bombardate obiectivele militare. In­­tîmplarea face să am la mine cîteva fotografii din Port-Said, după bom­bardamentul aviaţiei aliate. Iată lîn­gă zidul acesta pe jumătate dărîmat, o stivă de cadavre, bătrîni, copii şi fetiţe, zdrenţe însîngerate ferfeniţite de schije, încă un obiectiv militar. In mijlocul străzii o femeie tînără, cu faţa spre cer. Suflul exploziei a lipit-o de caldarîm. La picioarele ei un copil de 5—6 ani. Lîngă umărul drept, strîngîndu-se pentru ultima oară alături de maică-sa, frăţiorul mai­ mare. — Noi nu vom uita că rolul nos­tru, așa cum a fost definit în 1945, este nu numai de a apăra pacea, dar şi de a baza acţiunile noastre pe noţiunea de justiţie internaţio­nală. (Puneau spre sfîrşitul discur­sului). Există oare şi noţiune de ruşine internaţională ? Vineri, 23 noiembrie, Sir Selwyn Lloyd, reprezentantul Marii Britanii, explică că forţele franco-britanice au avut ca scop principal „să-i des­partă pe combatanţi“. Să recapitulăm: aşadar Israelul atacă mişeleşte, Egiptul se apără, Franţa şi Anglia intervin şi, pentru a-i despărţi, lovesc nu în agresor ci în victimă. Asta se cheamă „a des­părţi pe combatanţi“. Dacă te des­parţi de logica elementară — poate că da. ...In şedinţa de după-amiază, vor­beşte delegatul U.R.S.S., tovarăşul Şepilor. Masiv, liniştit, puţin cărunt. Vorbeşte calm ca de obicei. Argu­mentare strînsă, bazată pe fapte. Din cînd în cînd cîte o săgeată bine ţintită. Nu ştiu cum se face, dar de cîte ori vorbeşte delegatul sovietic, „se­lecta asistenţă" din primele rinduri rezervate publicului începe să dea semne de nervozitate. Bineînţeles locurile acestea nu se dau oricui, stau numai persoane alese. „Franţa şi Marea Britanie n-au dreptul să pună condiţii (CU privire la retragerea trupelor lor din Egipt) — spune tov. Şepilor — ca şi cum ele ar deţine suveranitatea în Egipt, iar O.N.U. s-ar prezenta ca petiţio­nar. Atîta timp cît trupele anglo­­franceze se află în Egipt, pacea în Orientul mijlociu este amenin­ţată". „E un tip „tare“ — şopteşte gaze­tarul italian de lîngă mine. „Ade­vărul e totdeauna foarte tare“ — îi răspund. Sîmbătă 24 noiembrie. Pe culoare, înainte de începerea şedinţei, prin­cipalul subiect de discuţie îl consti­tuie poziţia S. U. A. în chestiunea Egiptului. Explicabil, pentru că au existat cu o zi înainte mari osci­laţii în cercurile americane de la O.N.U. Dimineaţa se ştia că S.U.A. vor sprijini rezoluţia africano-asiatică, la prînz că vor adopta o atitudine mai flexibilă, pentru ca seara să se re­vină la poziţia iniţială. O bună parte a presei americane remarca încă din ajun necesitatea ca S.U.A., păstrînd o linie de con­duită aparent opusă aliaţilor săi franco-britanici, să-şi vadă crescînd „acţiunile"­­în rîndul ţărilor din A­­frica şi Asia, ţări care în momentul de faţă consideră U. R. S. S. drept principalul sprijinitor al luptei anti­colonialiste. In acelaşi timp ziarele de pe lîngă cercurile guvernamentale din Franţa şi Anglia („VAurore“, „Combat", „Times“, „Sunday News"), reacţio­nează violent faţă de atitudinea S. U. A. „VAurore" califică această atitudine drept „stranie şi scanda­loasă". Dezbaterile se apropie de sfîrşit. Krishna Menen rosteşte o amplă cuvîntare în care demască odată mai mult fariseismul coaliţiei agresive anglo-franco-israeliene şi manevrele nedibace ale anumitor fabricanţi de amendamente de ultimă oră... Amendamentul belgian este res­pins (37 voturi contra, 23 pro, 18 abţineri­, printre care şi S. U. A.) Adoptînd cu majoritate, care ne scuteşte de comentarii, rezoluţia africano-asiatică, Adunarea Generală O. N. U. decide retragerea imediată, complectă şi necondiţionată a tru­pelor agresoare de pe pămîntul în­­sîngerat al Egiptului. La sfîrşitul şe­dinţei delegaţii Franţei, Marii Bri­tanii, Israelului se grăbesc spre ieşire. ...Ar fi, cred, înţelept ca forţele anglo-franco-israeliene din Egipt să facă acelaşi lucru. ★ In amurg, vremea încă fru­moasă te îmbie la drum. Străbat alene aleile asfaltate din Parcul Cen­tral, îndreptîndu-mă spre Broad­way... Central Park, unul din cele mai mari spaţii verzi ale New York-ului, se întinde pe o lungime de 4 km, în mijlocul insulei Man­hattan. E un patrulater perfect, cu lacuri şi bazine de înot, cu muzee, patinoare, grădină zoologică, tere­nuri sportive etc. Un singur lucru nu veţi găsi aici: flori. Ele lipsesc nu fiindcă le-ar fi ofilit toamna tîr­­zie, de altfel foarte caldă la New York, ci pentru că nici n-au fost plantate vreodată. Ce ciudat mi se pare un parc fără flori! Cred însă că uriaşa metropolă oferă aproape la fiecare pas destule ocazii de a folosi semnul exclamării. Ca o con­firmare imediată, aici, la ieşirea su­dică a parcului unde strada 59 se încrucişează cu Fifth Avenue, unde miile de ferestre ale fiecărui buil­ding par fantastice jocuri de arti­ficii încremenite în aer, aici, printre limuzinele luxoase, haine de gală şi cape de hermină, se află — poate n-o să mă credeţi — o staţie de trăsuri, cîteva cupeuri cu un cal, cu roţi ca de velociped şi cu birjari în livrea. Şi alături Broadway-ul, această arteră paradoxală, lungă de 64 km, care sfidează regu­lile urbanistice new-yorkeze, ne­­fiind nici de-a lungul, nici de-a latul Manhiattanului ca toate ce­lelalte, ci în diagonală, de la sud­­est la nord-vest. Incepînd de la strada 53, Broadway-ul capătă un supranume: Marea Cale Albă. In acest cartier al teatrelor și cinema­tografelor luminile electrice nu as­finţesc niciodată şi nicăieri în New York nu veţi întîlni mai mulţi pie­toni la orice oră din cele douăzeci şi patru. Aici sînt şi ecranele fluo­rescente pe care apar mereu siluete animate (de asemenea în scopuri publicitare) şi faimoasa reclamă a ţigărilor Camei — un gigantic cap de carton din a cărui gură ies ro­tocoale de fum zi şi noapte, şi ma­gazinele cu cele mai năstruşnice ar­ticole, în aceeaşi vitrină butoni de manşetă cu ceas, măşti luminoase pentru scafandri, radiotelevizoare de buzunar, pumnale turceşti, cîte şi mai cîte. Dar ce năzdrăvănii nu veţi găsi pe Broadway! Iată, acolo in colţul străzii 48, un tînăr deşirat cu părul ciufulit căzîndu-i pe fruntea îngustă şi cu o cărticică în mină. El roteşte priviri teribile asupra celor ce-l înconjoară şi am impresia că se ceartă cu ei pentru că l-or fi su­părat cu ceva. După cîteva minute mă lămuresc; e un predicator, un om dăruit. Pe baza unor texte bi­blice explică mulţimii că sărăcia şi bogăţia sunt de la cel de sus, iar omul trebuie să se resemneze. In Time Square, pe frontonul blo­cului „New York Times“, litere mari de npon anunţă ultimele nou­tăţi internaţionale, însoţite desigur de obişnuitele comentarii anticomu­niste. Nu ştiu de ce am senzaţia că între aceste anunţuri şi predica ce­tăţeanului de la colţ există o rela­ţie intimă. Ziarele de seară conţin însă şi altfel de noutăţi Pe coasta atlantică a S.U.A. şi în golful Me­xic, 60.000 docheri au declarat gre­vă cerînd majorarea salariilor. Ac­ţiuni de solidaritate au loc in por­turile americane de la Oceanul Pa­cific. E cea mai mare mişcare gre­vistă din istoria portuară a Statelor Unite. Sărăcia şi bogăţia sunt de la cel de sus, oameni, plecaţi-vă voin­ţei sale, zbiară predicatorul din colţ. A început procesul lui Lamarca, noul kidnapper, răpitorul şi asasi­nul micului Peter Weinberger. Ca­davrul n-a fost găsit decît la 24 au­gust, aproape două luni du­pă ră­pire. Ruşii ucid copii şi femei, anun­ţă răcnetul de neon de pe „New York Times BuildingBuletinul France Presse de seară: 300.000 de grevişti în industria metalurgică din Argentina. Sărăcia şi bogăţia etc., etc Uniunea atleţilor amatori din S.U.A. a acceptat invitaţia atle­ţilor sovietici de a concura anul vii­tor la Moscova Buletinul France Presse de seară. Roşii vor război, Roşii mănîncă copii, Roşii ameninţă cu bomba etc., etc. Maşini, pietoni, poliţai, reclame, sărăcia şi bogăţia, lumini multicolore — totul se în­­vîrteşte într-un vălmăşag ameţitor. E încă mult întuneric aici pe Ma­rea Cale Albă. La al 17-lea etaj, al 15-lea de fapt, noaptea e calmă. De undeva, din adîncuri, abia răzbate ecoul marilor bulevarde ca o cascadă îndepărtată. Prin fereastra deschisă intră cerul de toamnă piscurile pădurii de be­ton şi luceafărul de seară Peste o clipă liniştea crapă într-o mie de ţăndări, un vaier sftşietor se ridică din fundul prăpăstii­lor feerice ca urletul unui brontosaur pe moarte. Nu e nimic deosebit: maşina poliţiei se duce după treburi Mi-e dor de o doină de pe Mureş, de brazii ninşi, de turlele Casei Scînteii la orizont, DAN DEŞLIU S­O­N­­I­T­R­I­A Eu nu fac nici un pas greşit! Desen de NELL COBAR ■ Contractul colectiv......... trebuie îndeplinit întocmai ! Prin contractul colectiv, condu­cerea fabricii noastre, „Stinca“ din Brăila, s-a obligat să ia o serie de măsuri pentru a îmbu­nătăţi condiţiile de muncă ale muncitorilor. Multe din aceste prevederi au fost realizate întoc­mai, la termenele stabilite, fapt care ne-a dat nouă posibilitatea să muncim în condiţii mai bune şi mai spornic. Astfel, în cursul acestui an au fost insta­late mai multe benzi ru­lante mobile pentru transportul mecanizat în uscătorie al argilei direct din vasele care plutesc pe Dunăre. S-au amenajat o rampă pen­tru descărcarea pieselor grele, o nouă linie de garaj, și au montat noi scări metalice de ac­ces etc. Au fost înfăptuite, de aseme­nea, o serie de lucrări care nu au fost prevăzute în contractul colectiv. S-a instalat un releu de benzi pentru alimentarea cu klinker a morii, s-a confecţionat un dozator de cenuşă de pirită alimentat pe bandă rulantă, a fost adus un concasor de spart şist pe cheu — care înlătură fo­losirea concasoarelor de spart calcar — precum şi multe altele. Dar în contract se mai prevedea, de pildă, darea în folosinţă a băii muncitoreşti. Termen de execu­ţie era 1 aprilie. Baia a fost declarată ca dată în folosinţă la 18 noiembrie. Dar dacă a fost „declarată“ asta nu în­seamnă că funcţionează. Abia acum s-a ajuns la concluzia că pentru alimentarea cu apă nu s-a găsit soluţia cea mai bună, iar canalul colector, de scurgere, tre­buie prelungit. Ceva asemănător s-a petrecut şi cu instalaţia de apă carboga­­zoasă, care trebuia dată în folo­sinţă la 30 iunie. Din procesul verbal încheiat la 13 octombrie se poate afla că ea a fost termi­nată în cursul lunii septembrie , dar nimeni n-a văzut-o funcţio­nând. Desigur, noi înţelegem că la un moment dat se pot ivi greutăţi , în ce priveşte realizarea unor­­ prevederi ale contractului. Dar în ’ cazurile de mai sus so- i­cotim că n-a fost vorba ’ de nici un fel de ase-­­ menea greutăţi. Şi, din­­ păcate, acestea n-au ‘ fost singurele prevederi ■ nerealizate. In contract mai era • prevăzut să se constru- ‘ iască un bob pentru ridicarea că-­­ rămizilor refractare la cuptoare. Nici pînă azi n-a fost executat, deşi termenul era 15 mai. Nici­­ băuturile de lucru la atelierul­­ mecanic, al căror termen de exe- ; cu­ţie era 15 august, nu sunt încă ? gata. Contractul colectiv este un do-­­ cument de bază în activitatea­­ fiecărei întreprinderi, un adevărat­­ program de acţiune pentru în- « tregul an. Odată semnat, el tre- • buie îndeplinit, întocmai atît de • noi, muncitorii, în ce priveşte î obligaţiile privind realizarea sar- j cinilor de producţie, cît şi de con-­­ ducerea întreprinderii. Noi ne­­ vorţi strădui să muncim din ce­­ în ce mai bine, dar cerem şi to-­­ varăşilor din conducerea fabricii­­ să ia toate măsurile ca în pu- i ţinut timp care a mai rămas­­ pînă la sfîrșitul anului, prevede- • rile contractului colectiv să fie ] îndeplinite. • S. VIZIREANU lucrător la serviciul « de aprovizionare cu materiale « al fabricii „Stînca" « 1 Sr. 3767 Puterea exemplului (Urmare din pag. l­ a) formarea socialistă a agriculturii, pen­tru un trai înstărit şi civilizat al ţă­rănimii muncitoare depinde astăzi nu numai de munca politică de explicare a superiorităţii agriculturii socialiste, ci şi de faptul dacă unităţile agricole socialiste existente sunt sau nu exemple vrednice de urmat pentru ţăranii mun­citori. Dar se poate spune oare că toate gospodăriile colective obţin re­zultate care să facă pe ţăranii mun­citori să se alăture colectiviştilor din satul lor sau să formeze noi gospo­dării ? Din păcate mai sunt încă gos­podării colective care bat pasul pe loc, iar altele — ce-i drept mai puţine — ţin în loc, prin rezultatele lor slabe, mersul transformării socialiste nu numai în satul respectiv ci şi în satele vecine. Numai îndemn pentru ţăranii muncitori de a păşi pe calea socialismului nu poate fi faptul că u­­nele gospodării colective obţin recolte mici, nu-şi dezvoltă avuţia obştească şi nu asigură creşterea veniturilor membrilor lor. Şi vestea despre gospo­dăriile colective unde lucrurile stau prost merge mai departe... Una dintre cele mai urgente sarcini care se pun organelor de partid şi de stat, organelor agricole şi S.M.T.-urilor este de a face ca toate gospodăriile colective existente să fie, prin realizările lor economice, puternice exemple vii, care să dovedească ţăra­nilor muncitori că gospodăria colec­tivă este izvor de bună stare. Desigur că aceasta nu este o treabă uşoară. Dar nu este nici prea grea, dacă or­ganele raionale pornesc cu toată hotă­­rîrea munca pentru ridicarea gospodă­riilor rămase în urmă Hotărîtor în munca de întărire şi dezvoltare a gos­podăriilor rămase în urmă este desco­perirea cauzelor adînci care frînează munca colectiviştilor, alegerea celor mai nimerite căi pentru dezvoltarea lor economică, pentru antrenarea maselor de colectivişti la muncă, la înlăturarea piedicilor şi greutăţilor. N-au ce căuta în această muncă nici soluţiile şa­blon practicate în unele locuri de or­ganele raionale şi regionale, nici mă­surile pompiereşti. Nu este deajuns să se analizeze stările de lucruri, să se facă recomandări şi apoi... totul să fie lăsat baltă, cum s-a procedat în unele cazuri în regiunea Piteşti. Ani de-a rîndul, la gospodăria colec­tivă din Daia, raionul Sibiu, au dăi­nuit multe lipsuri. Cauza lor — con­ducere slabă Dar nu orice schimbare a conducerii unei gospodării colective aduce schimbări în bine în activitatea ei; trebuiau atraşi la conducere oameni cu adevărat capabili, stimaţi de co­lectivişti. Ajutaţi de activişti ai comi­tetului raional de partid, colectiviştii şi-au ales în conducere oameni care au reuşit, prin aplicarea prevederilor statutului, să antreneze pe toţi colec­tiviştii în lupta pentru înflorirea gos­­podăriei colective. Şi iată că în acest an la gospodăria colectivă din Daia toţi colectiviştii au participat la lucru, s-a întărit disciplina muncii, a crescut grija faţă de avutul­ obştesc. Colecti­viştii au obţinut 1.500 kg. grîu la ha... 3.000 kg. porumb, 20.000 kg. cartofi. Pe baza creşterii producţiei au crescut veniturile repartizate pe zile-muncă. De altfel, aproape peste tot unde gospodăriile colective nu obţin­ rezul­tate pe măsura posibilităţilor lor cauza este aceeaşi­­ conducere slabă, lipsită de iniţiativă şi de spirit gospodăresc, iar uneori alcătuită din elemente necinstite, fără prestigiu, compromise în ochii colectiviştilor. Sunt însă şi alte cauze: lipsa de îndrumare organizatorică, contabilă şi agrozootehnică, greşeli în planificarea producţiei, neîndeplinirea contractelor de lucrări de către S.M.T.-uri. Duşmanii ţărănimii muncitoare, ai întregului nostru popor nu pot să pri­vească cu ochi buni creşterea şi întă­rirea gospodăriilor colective şi, la ori­ce slăbire a vigilenţei, caută să le sub­mineze. Acolo unde treburile merg prost se descoperă nu odată unelti­rile duşmanului. Tocmai de aceea or­ganizaţiile de partid trebuie să ridice vigilenţa colectiviştilor. A depune toate eforturile pentru ri­dicarea gospodăriilor colective rămase în urmă la nivelul celor fruntaşe — astfel ca ţăranii muncitori să vadă în ele un exemplu vrednic de urmat — este o sarcină de cea mai mare în­semnătate în opera de transformare socialistă a satului. Rezoluţia plena­rei C.C. al P.M.R. din 16-17 iulie a.c constituie un preţios îndreptar în această muncă. Este necesar însă ca activiştii de partid şi de stat, ingine­rii şi tehnicienii agronomi, mecani­zatorii să înţeleagă marea răspundere ce le revine pentru realizarea acestei sarcini, să-i ajute din toată inima, cu spirit de răspundere, pe colectivişti. Putem şi trebuie să avem în fiecare gospodărie colectivă un puternic exemplu al superiorităţii agriculturii socialiste, care să arate ţăranilor mun­citori că aceasta este calea spre o viață înstărită, civilizată. SPECTACOLELE DE AZI TEATRE : RIGOLETTO - Teatrul de Operă și Balet al R.P.R. ; CULEGĂTORII DE STE­LE — Teatrul de Stat de Operetă ; O SCRI­SOARE PIERDUTA - Teatrul National „I. L. Caragiale" (sala Comedia) ; GAITE­LE — Teatrul National „I. L. Caragiale“ (sala Studio) ; ZBOR DE NOAPTE - Tea­trul Armatei (sala Magheru) ; CEI TREI MUȘCHETARI — Teatrul Armatei (sala din Calea 13 septembrie); LIUBOV IAROVAIA— Teatrul Municipal (sala din str. Schitu Mă­­gureanu) ; PRIETENII EI (orele 16). NU SE ȘTIE NICIODATĂ (orele 19,30) - Teatrul Municipal (sala Sf. Sava) ; CEI DE MI1NE - Teatru­l Tineretului ; MĂTRĂGUNĂ - Stu­dioul actorului de trim „C. Nottara“ ; IN­TR-UN CEAS BUN — Teatrul Muncitoresc C.F R.-Giulești ; POVESTEA PORCULUI (orele 16) — Teatrul Ţăndărică (sala din str. Academiei) ; O SEARA LA ESTRADA - Ansamblul de Estradă al R.P.R.; O SEARA LA CIRC - Circul de Stat. CINEMATOGRAFE : AIDA - Patria, N. Bălcescu. 23 August ! POVESTIRI DIN ROMA, PRIMELE SEMNE - Republicat ŢAR ŞI DULGHER - Magheru ; BIGAMUL şi filmul documentar THEODOR AMAN — Gh. Doja; SUFLETE TARI - I. C. Frimu, în­frăţirea intre popoare ; CORABIA VISELOR -Lumina ; DREPTUL DE A TE NAŞTE. LA­CUL ROŞU — V. Alecsandri, Bucureşti; MUN­TELE BĂTUT DE VINT - Central ; ASASI­NATUL DIN STR DANTE - Elena Pavel ; O AVENTURA IN MAREA CARAIBELOR - Victoria, Maxim Gorki, 1 Mai, Libertăţii; IN­TR-UN MAGAZIN UNIVERSAL - Doina­­ ROŞU ŞI NEGRU (sena­­i­a) - Tineretului: SARBATOAREA AVIAŢIEI SOVIETICE. ORA­SUL ANTIC ABRITUS CĂLĂREŢII RUSIEI. NASUL FURAT - Timpuri Noi ; ROMANŢA BERLINEZA - Al. Popov, Al. Sabia, Vol­ga ; CHITARELE DRAGOSTEI - Griviţa, T. Vladimirescu, Ilie Pintilie • DOSARUL 300 - Vasile Roaită; MARILE MANEVRE - Cul­tural : SALONUL Nr 9 - Unirea, Arta : A­­FACEREA PROTAR, FETIŢA MINCINOASA - C. David ; BULEVARDUL PRINCIPAL - Munca, Gh. Coşbuc ; DANSEAZA, MICA DOAMNA — Mioriţa Boleslav Blerut; PRI­MUL EŞALON - Moşilor ; BRIGADA DE TANCHIŞTI - Donca Simo; SERENADA STRĂZI! - Popular : ALI BABA ŞI CEI 40 DE HOŢI — M. Eminescu, Aurel Vlaicu ; MEXICANUL - 8 Mai; IARTA MA - Olga Banele. BULETIN METEOROLOGIC Timpul probabil pentru regiunea Bucureşti: vreme umedă şi în curs de răcire treptată, cu cerul mai mult acoperit Ploaie tempo­rară. Cu tendinţă de transformare în Iapo­­viţă. Vînt potrivit din nord-est. Temperatura în scădere: va coborî noaptea între 1—3 gra­de, iar ziua va urca între 3—5 grade. Pentru următoarele trei zile, vremea se răceşte treptat iar cerul va fi mai mult aco­perit şi vor cădea precipitaţii temporare, sub formă de lapoviţă şi ninsoare. Vînt în in­tensificare. Temperatura în scădere. Pentru următoarele trei zile in ţară , vre­mea se răceşte în toată ţara, iar cerul va fi noros, mai mult acoperit în primele două zile, cînd vor cădea precipitaţii sub formă de lapoviţă şi ninsoare în toate regiunile ţării, iar cerul devine variabil. Vîntul se va in­tensifica, mai ales în jumătatea de sud a țării, bătînd din sectorul nord-est. Tempe­ratura în scădere: va coborî noaptea între minus 8 la plus 2 grade, iar ziua maxi­mele vor urca între 0—6 grade. Local la începutul Intervalului in sud-estul tării va ninge viscolit.

Next