Scînteia, decembrie 1956 (Anul 25, nr. 3767-3792)
1956-12-01 / nr. 3767
Pag 2 Ţînînd seama de faptul că aparatul de partid este chemat să controleze şi să ajute la traducerea în viaţă a hotărîrilor partidului, biroul Comitetului raional de partid Olteniţa şi-a propus ca o sarcină principală şi permanentă grija de zi cu zi pentru întărirea şi îndrumarea aparatului comitetului raional de partid, orientarea acestuia spre problemele principale ale politicii partidului, acordarea de ajutor practic, pe teren, din partea secretarilor și membrilor biroului comitetului raional. Cu prilejul dezbaterii documentelor Congresului al II-lea al P.M.R. s-a desprins ca un fir roşu faptul că mulţi lucrători din aparatul de partid din raionul nostru se ocupau adeseori nu de îndrumarea şi sprijinirea organizaţiilor de bază, nu de munca politică de masă şi de munca organizatorică, ci erau mai mult curieri care transmiteau diferite sarcini şi se ocupau de strîngerea a nenumărate date statistice şi situaţii, care de cele mai multe ori erau inutile In plus, instructorii teritoriali erau mutaţi foarte des dintr-un sector în altul al raionului. Ei au ajuns să cunoască foarte bine drumurile raionului, în schimb nu cunoşteau mai nimic din viaţa organizaţiilor de bază, nu cunoşteau oamenii şi problemele specifice fiecărui sat. Nu e de mirare că în munca aparatului se manifestau tendinţe birocratice. Pentru a curma această stare de lucruri, am început să ne ocupăm în primul rînd de asigurarea stabilităţii cadrelor în diferite sectoare de muncă. Instructorii teritoriali au fost repartizaţi să lucreze permanent cu 7-8 organizaţii de bază din aceleaşi una sau două comune, iar aparatul secţiilor să se ocupe precis de anumite sectoare de muncă. Instructorul teritorial Marin Vlăsceanu, spre exemplu, a primit sarcina să se ocupe de îndrumarea şi sprijinirea organizaţiilor de bază din comuna Şoldanu. Comitetul raional l-a ajutat pe instructor să-şi găsească o locuinţă in comună şi acesta s-a mutat împreună cu familia la Şoldanu. Toate acestea au contribuit în mare măsură ca instructorul teritorial să cunoască bine pe membrii de partid, să stabilească legături trainice de prietenie şi de muncă cu oamenii din sat Ţăranii muncitori din comună îl cunosc « cu tot»şi au încredere în cuvîntul lui, îi cer sfatul în cele mai diferite probleme. Cunoscînd bine oamenii şi problemele din comună, instructorul comitetului raional a reuşit să dea un ajutor efectiv organizaţiilor de bază, să dezvolte tot mai mult activitatea membrilor de partid şi să întărească rolul acestora în întreaga viaţă a comunei. Merită subliniat faptul că instructorul teritorial a primit un ajutor preţios din partea soţiei sale, o tovarăşa muncitoare şi bine pregătită, care în mod voluntar a dat un ajutor serios la îmbunătăţirea muncii politice în nodurile femeilor. Este suficient să arătăm că în acest an organizaţiile de bază din comună au reuşit să convingă zi de zi tot mai mulţi ţărani muncitori să rupă cu metodele învechite de lucrare a pămîntului şi să se înscrie în gospodăria colectivă sau în întovărăşirile agricole. In prezent, comuna Şoldanu este în întregime cooperativizată. Faptul că instructorul teritorial are acum legături mai bune cu ţăranii muncitori a făcut ca acesta să cunoască şi să se ocupe concret de rezolvarea unor probleme care preocupă pe ţăranii muncitori. Instructorul se interesează acum de buna aprovizionare a cooperativei şi de gospodărirea satelor, de bunul mers al morilor şi de repararea drumurilor şi podurilor Un fapt care merită semnalat este şi acesta că de cînd instructorii lucrează în aceleaşi sate, numărul abuzurilor şi al ilegalităţilor ŞTEFAN ENE prim-secretar al Comitetului raional de partid Olteniţa săvîrşite în dauna ţăranilor muncitori de diferite elemente a scăzut simţitor. Experienţa practică a dovedit că principala calitate a unui activist din aparatul de partid este priceperea lui de a se apropia de oameni, cunoştinţele lui în domeniul de activitate respectiv. Un bun activist de partid trebuie să se pregătească în aşa fel încît să cunoască temeinic problemele de care se ocupă organizaţiile de bază. Una din îndatoririle principale ale activistului de partid este să înveţe cît mai mult din experienţa maselor şi să răspîndească această experienţă. Pentru a ajuta instructorilor teritoriali să cunoască din ce în ce mai bine problemele din domeniul lor de activitate, încă din primele zile ale acestui an, comitetul raional de partid a trecut la pregătirea diferenţiată a instructorilor. Tovarăşii care îndrumă activitatea organizaţiilor de partid de la Şantierele navale, fabrica de conserve Valea Roşie şi S.M.T.-uri au fost pregătiţi pe probleme concrete privind creşterea productivităţii muncii, reducerea preţului de cost al producţiei, realizarea de economii. Instructorii care lucrează la sate au fost pregătiţi pentru a cunoaşte bine metodele agrotehnice, problemele transformării socialiste a agriculturii şi întăririi economico-organizatorice a gospodăriilor colective şi întovărăşirilor agricole, problemele muncii culturale la sate, metodele de muncă ale sfaturilor populare comunale etc. Pe lîngă instructajele pe care le fac cu regularitate secretarii şi membrii biroului comitetului raional de partid, a fost organizat şi un ciclu de conferinţe pe probleme tehnice specifice întreprinderilor, pe probleme agro şi zootehnice, probleme de cultură generală etc. Pregătirea diferenţiată a instructorilor, schimburile de experienţă organizate cu regularitate între ei au avut ca urmare firească faptul că organizaţiile de bază din raion primesc un ajutor mai activ şi mai calificat. Activitatea organizaţiilor de bază s-a îmbunătăţit simţitor, munca politică s-a intensificat şi aceasta se oglindeşte în rezultatele economice obţinute. Şantierul naval Olteniţa a îndeplinit planul global valoric şi pe sortimente din acest an încă din luna octombrie şi deţine steagul de întreprindere fruntaşă pe ţară ; fabrica de conserve Valea Roşie lucrează încă din luna septembrie în contul anului viitor. în primele 10 luni ale acestui an au fost constituite în întreg raionul 6 noi gospodării colective şi 113 întovărăşiri. O condiţie importantă a creşterii nivelului muncii instructorilor teritoriali o constituie informarea operativă a instructorilor de către biroul comitetului raional asupra problemelor importante ce stau într-o anumită perioadă în faţa organelor şi organizaţiilor de partid, în faţa tuturor oamenilor muncii. Munca de partid este întotdeauna şi în toate condiţiile o muncă cu oamenii. Aceasta este cu atît mai caracteristic pentru instructorul teritorial, care îşi desfăşoară activitatea efectiv în mijlocul oamenilor muncii. Atunci cînd instructorul teritorial cunoaşte la timp problemele asupra cărora comitetul raional de partid îşi îndreaptă atenţia şi i se rndică căile şi metodele de muncă care trebuie folosite pentru rezolvarea acestor probleme el poate la rîndul său să mobilizeze organizaţiile de bază la înfăptuirea acestor obiective, să informeze oamenii muncii asupra politicii partidului, să înlăture lipsurile, să combată zvonurile lansate de elementele ostile mersului nostru înainte. Către sfîrşitul fiecărei luni, instructorii teritoriali sunt convocaţi la sediul comitetului raional unde sunt informaţi, se fac instructaje, expuneri şi seminarii cu privire la sarcinile ce trebuie rezolvate. De asemenea sunt invitaţi la şedinţe de birou şi de comitet ori de cîte ori se discută unele probleme legate sau apropiate de sectorul lor de activitate. Dacă în cursul lunii se ivesc probleme noi — şi aceasta se întîmplă cu regularitate — informarea aparatului se face chiar pe teren, de către secretarii şi membrii biroului comitetului raional de partid. Aceştia se deplasează îndată în sate, iau legătura cu instructorii şi cu activiştii care se află acolo şi-i pun la curent cu problemele noi ivite. Iată doar cîteva exemple. A doua zi după ce trupele anglo-franco-israeliene au început atacul mîrşav împotriva Egiptului, aparatul de partid ce se afla pe teren a fost pus la curent cu aceste fapte. La timp a fost informat aparatul şi în legătură cu evenimentele petrecute în Ungaria. Munca de informare a instructorilor la locul de muncă e împletită cu sprijinirea concretă a rezolvării problemelor mai grele care le stau în faţă. Acum cîtva timp, de pildă, instructorul teritorial Mihai Timpuriu a sezisat comitetul raional de partid că în unul din satele comunei Chiselet munca pentru cooperativizarea agriculturii merge greu. Am plecat acolo împreună cu tovarăşul Mihai Manole, şeful secţiei economice. Timp de trei zile am stat de vorbă de membrii de partid şi cu numeroşi ţărani muncitori.Ce am aflat? Toţi aşteptau să vadă ce va face ţăranul mijlocaş .Sandu Iancu, om cu o puternică influenţă printre săteni. Cu toate acestea organizaţia de bază, instructorul, nici nu vorbiseră cu el, cel puţin pentru a-i afla părerea, împreună cu instructorul, am stat de vorbă cu tov. Sandu Iancu, aşa, de la om la om, i-am arătat concret ce foloase poate avea dacă îşi lucrează pămîntul în comun, prezentîndu-i exemple chiar din comună, după care am reuşit să-l convingem să se înscrie în întovărăşirea agricolă, care pentru început a luat fiinţă cu 15 familii şi 18 hectare de pămînt. Acesta a fost doar începutul. Acum, numărul familiilor de ţărani muncitori care lucrează în această întovărăşire a trecut de o sută. Informarea operativă a cadrelor de partid, sprijinirea la locul de muncă sunt lucruri bune și necesare. Aceasta însă nu este totul. Pentru ca aparatul de partid să cunoască bine politica partidului, să poată da răspuns tuturor problemelor pe care le ridică activitatea de fiecare zi, este necesar ca acesta să fie temeinic pregătit din punct de vedere politico-ideologic. Pentru aceasta, Comitetul raional de partid Olteniţa a luat măsuri ca fiecare lucrător din aparatul de partid — de la primul secretar şi pînă la cel mai nou instructor teritorial — să fie înscris într-una din formele de învăţămînt. O parte din activişti îşi complectează studiile în învăţămîntul de stat, iar ceilalţi — care formează majoritatea — studiază în cercuri de învăţămînt organizate pe lîngă comitetul raional de partid. Comitetul raional de partid Olteniţa apreciază că îmbunătăţirea muncii de partid în raion a fost posibilă şi pentru că în ultimul an s-au luat măsuri concrete pentru întărirea compoziţiei muncitoreşti a aparatului raional de partid. In prezent, peste 95% din numărul activiştilor aparatului de partid din raionul nostru provin din rîndul muncitorilor, sînt tovarăşi care au trecut prin şcoala muncii în uzină, cunosc viaţa, sunt principiali şi combativi, disciplinaţi şi foarte atenţi faţă de nevoile oamenilor muncii din raion. VIAŢA DE PARTID Instructorii teritoriali — principalul ajutor al comitetului raional de partid Pe marginea lucrărilor sesiunii Adunării Generale a O. N. U. La New York, la al 17-lea etaj Dimineaţa e calmă. Prin trunchiurile de beton ale zgîrienorilor abia răzbeşte din adîncuri un muget surd ca o îndepărtată cădere de ape. Croydon Hotel, în care locuiesc, are de fapt numai 15 etaje, însă americanii pun şi parterul la socoteală. Iar după 12 la ei urmează 14. Se pare că datorită acestei stratageme duhurile rele care planează asupra cifrei 13 sunt puse cu botul pe labe. All-right — pasagerii pot dormi liniştiţi. In treacăt fie spus, nu veţi găsi la New York nici case cu nr. 13, nici străzi (aici străzile sunt numerotate), nici autobuse, nici sortimente de îmbrăcăminte şi încălţăminte purtînd „cifra fatală“. Liftul transportă maximum 12 persoane. De regulă în ziua de 13 nu se încheie afaceri, bursa dormitează, multe magazine mari nu-şi deschid porţile. Astăzi nu-i 13, aşa că de-a lungul bulevardului Madison pe care-l străbatem în drum spre sediul O.N.U. domneşte animaţia obişnuită. Deindată ce răzbim, pe autostrada Roosevelt, paralelă cu braţul oceanic East River, circulaţia devine mai lesnicioasă. Maşina trece ca vîntul pe lîngă insula Welfare, apoi pe sub podul Queensborough şi, după cîteva clipe, zărim acolo, în dreapta şoselei, blocul Secretariatului O.N.U. — imens fagure paraleli-„ pipedle de metal şi de sticlă verzuie. ...Au mai rămas cîteva minute pînă la deschiderea şedinţei şi sala Adunării Generale e arhiplină. Continuă dezbaterile asupra propunerii Indiene, discutarea dreptului legitim al R.P. Chineze de a face parte din Organizaţia Naţiunilor Unite. Deşi — sub presiunea delegaţiei S.U.A — biroul a recomandat să nu se ia în consideraţie această problemă, 14 oratori s-au perindat la tribună. Aşadar, în ciuda anumitor manevre, problema se dovedeşte reală şi importantă. Privind in sală observi aproape de sectorul presei o convorbire, pare-se amicală, între două figuri marcante ale actualei sesiuni. Profilul fin, acvilin, ca o efigie în aramă, al şefului delegaţiei indiene, Krishna Menon, contrastează cu fi(de la trimisul nostru special) zionomia dură a interlocutorului său, Mr. Cabot Lodge, reprezentantul S.U.A. In clipa de faţă, dl. Lodge zîmbeşte foarte afabil, iar dl. Menon îi răspunde cu un surîs abia schiţat. E un moment rar, comparabil cu o oază înverzită, în mijlocul frecventelor dispute pe care le susţin „in adverso" aceşti doi diplomaţi la tribuna Adunării. Cred că n-ar fi lipsit de interes dacă am încerca să-i urmărim prin cîteva instantanee în decursul dezbaterilor. Ascultat cu vădită atenţie, Krishna Menon rosteşte o adevărată filipică împotriva atitudinii unor state capitaliste în frunte cu S.U.A. faţă de propunerea delegaţiei sale. Referindu-se în context la declaraţia făcută presei de un membru al delegaţiei Statelor Unite (senatorul Knowland) în care se spune că „India şi şeful delegaţiei sale par să se fi pus în fruntea mişcării sovietice care încearcă să introducă China comunistă în O.N.U.“, vorbitorul adresează un protest public domnului Cabot Lodge şi îşi exprimă, speranţa că d-sa va informa guvernul S.U.A. asupra acestui protest. Mr. Lodge, care tocmai discută cu secretarul său, începe să examineze cu mult interes lămpile din plafon. Neadmiterea în O.N.U. — sub presiunea anumitor ţări — a reprezentantului celei mai mari puteri din Asia constituie o veritabilă crimă împotriva Cartei — spune Krishna Menon in continuarea intervenţiei sale. Ridicîndu-se de pe banca delegaţiei sale, mr. Lodge se aşează lîngă reprezentantul Peruvian Belaunde, cu care se întreţine cîteva minute. Krishna Menon îşi încheie discursul în aplauzele unei bune părţi din asistenţă. Imediat după aceea ia cuvîntul dl. Belaunde. Spaţiul nu-mi permite să descriu pe larg gesturile şi accentele teatrale ale oratorului. In ce priveşte conţinutul spuselor sale, iată o mostră edificatoare. Dl. Belaunde afirmă între altele că interpretarea dată de Krishna Menon art. 40 din regulamentul interior, în chestiunea drepturilor biroului, se bazează pe o logică dialectică marxistă şi hegeliană şi este contrarie bunului simţ. Autorul acestei afirmaţii este profesor de filozofie la universitatea peruviană. După încheierea dezbaterilor, mr. Lodge îl felicită călduros pe senor Belaunde... ★ .Aş vrea să mai relatez despre o altă şedinţă, care a devenit memorabilă, — şedinţa de sîmbătă, 24 noiembrie, cînd Adunarea Generală a adoptat cu o majoritate zdrobitoare rezoluţia celor 21 ţări africano-asiatice privind situaţia din Egipt. Rezoluţia pune în vedere Franţei, Marii Britanii şi Israelului să-şi retragă imediat aceste forţe în mod complect şi necondiţionat. Rezultatul votării (65 pro, 5 contra, 10 abţineri) a fost salutat cu aplauze prelungite. Agresorii colonialişti, care au provocat indignarea întregii lumi inclusiv a opiniei publice din propriile ţări, au primit, prin votul de sîmbătă, o condamnare aspră, fără drept de apel. Toate încercările delegaţilor Franţei, Marii Britanii, Israelului de a înfăţişa pe alii drept porumbei şi proiectilele ucigaşe drept ramuri de măslin s-au izbit de replica demascatoare a reprezentanţilor U.R.S.S., Indiei, ai statelor de democraţie populară şi unui mare număr de ţări din Africa şi Asia. ...Mi-amintesc de discursul ministrului de externe al Franţei în această chestiune. Mărunţel, tras la faţă, cu gesturi largi de predicator şi uşor tremolo în voce, domnul Fineau prezintă atacul banditesc într-o lumină aproape angelică. După ce recunoaşte interesul arzător al Franţei şi Angliei pentru Canalul de Suez, el informează Adunarea că scopul major al acţiunii militare a fost distrugerea materialului aeronautic egiptean. De ce erau periculoase avioanele Egiptului pentru navigaţia pe canal, asta nu o mai spune. Aflăm apoi cu cită „delicateţă“ au fost bombardate obiectivele militare. Intîmplarea face să am la mine cîteva fotografii din Port-Said, după bombardamentul aviaţiei aliate. Iată lîngă zidul acesta pe jumătate dărîmat, o stivă de cadavre, bătrîni, copii şi fetiţe, zdrenţe însîngerate ferfeniţite de schije, încă un obiectiv militar. In mijlocul străzii o femeie tînără, cu faţa spre cer. Suflul exploziei a lipit-o de caldarîm. La picioarele ei un copil de 5—6 ani. Lîngă umărul drept, strîngîndu-se pentru ultima oară alături de maică-sa, frăţiorul mai mare. — Noi nu vom uita că rolul nostru, așa cum a fost definit în 1945, este nu numai de a apăra pacea, dar şi de a baza acţiunile noastre pe noţiunea de justiţie internaţională. (Puneau spre sfîrşitul discursului). Există oare şi noţiune de ruşine internaţională ? Vineri, 23 noiembrie, Sir Selwyn Lloyd, reprezentantul Marii Britanii, explică că forţele franco-britanice au avut ca scop principal „să-i despartă pe combatanţi“. Să recapitulăm: aşadar Israelul atacă mişeleşte, Egiptul se apără, Franţa şi Anglia intervin şi, pentru a-i despărţi, lovesc nu în agresor ci în victimă. Asta se cheamă „a despărţi pe combatanţi“. Dacă te desparţi de logica elementară — poate că da. ...In şedinţa de după-amiază, vorbeşte delegatul U.R.S.S., tovarăşul Şepilor. Masiv, liniştit, puţin cărunt. Vorbeşte calm ca de obicei. Argumentare strînsă, bazată pe fapte. Din cînd în cînd cîte o săgeată bine ţintită. Nu ştiu cum se face, dar de cîte ori vorbeşte delegatul sovietic, „selecta asistenţă" din primele rinduri rezervate publicului începe să dea semne de nervozitate. Bineînţeles locurile acestea nu se dau oricui, stau numai persoane alese. „Franţa şi Marea Britanie n-au dreptul să pună condiţii (CU privire la retragerea trupelor lor din Egipt) — spune tov. Şepilor — ca şi cum ele ar deţine suveranitatea în Egipt, iar O.N.U. s-ar prezenta ca petiţionar. Atîta timp cît trupele anglofranceze se află în Egipt, pacea în Orientul mijlociu este ameninţată". „E un tip „tare“ — şopteşte gazetarul italian de lîngă mine. „Adevărul e totdeauna foarte tare“ — îi răspund. Sîmbătă 24 noiembrie. Pe culoare, înainte de începerea şedinţei, principalul subiect de discuţie îl constituie poziţia S. U. A. în chestiunea Egiptului. Explicabil, pentru că au existat cu o zi înainte mari oscilaţii în cercurile americane de la O.N.U. Dimineaţa se ştia că S.U.A. vor sprijini rezoluţia africano-asiatică, la prînz că vor adopta o atitudine mai flexibilă, pentru ca seara să se revină la poziţia iniţială. O bună parte a presei americane remarca încă din ajun necesitatea ca S.U.A., păstrînd o linie de conduită aparent opusă aliaţilor săi franco-britanici, să-şi vadă crescînd „acţiunile"în rîndul ţărilor din Africa şi Asia, ţări care în momentul de faţă consideră U. R. S. S. drept principalul sprijinitor al luptei anticolonialiste. In acelaşi timp ziarele de pe lîngă cercurile guvernamentale din Franţa şi Anglia („VAurore“, „Combat", „Times“, „Sunday News"), reacţionează violent faţă de atitudinea S. U. A. „VAurore" califică această atitudine drept „stranie şi scandaloasă". Dezbaterile se apropie de sfîrşit. Krishna Menen rosteşte o amplă cuvîntare în care demască odată mai mult fariseismul coaliţiei agresive anglo-franco-israeliene şi manevrele nedibace ale anumitor fabricanţi de amendamente de ultimă oră... Amendamentul belgian este respins (37 voturi contra, 23 pro, 18 abţineri, printre care şi S. U. A.) Adoptînd cu majoritate, care ne scuteşte de comentarii, rezoluţia africano-asiatică, Adunarea Generală O. N. U. decide retragerea imediată, complectă şi necondiţionată a trupelor agresoare de pe pămîntul însîngerat al Egiptului. La sfîrşitul şedinţei delegaţii Franţei, Marii Britanii, Israelului se grăbesc spre ieşire. ...Ar fi, cred, înţelept ca forţele anglo-franco-israeliene din Egipt să facă acelaşi lucru. ★ In amurg, vremea încă frumoasă te îmbie la drum. Străbat alene aleile asfaltate din Parcul Central, îndreptîndu-mă spre Broadway... Central Park, unul din cele mai mari spaţii verzi ale New York-ului, se întinde pe o lungime de 4 km, în mijlocul insulei Manhattan. E un patrulater perfect, cu lacuri şi bazine de înot, cu muzee, patinoare, grădină zoologică, terenuri sportive etc. Un singur lucru nu veţi găsi aici: flori. Ele lipsesc nu fiindcă le-ar fi ofilit toamna tîrzie, de altfel foarte caldă la New York, ci pentru că nici n-au fost plantate vreodată. Ce ciudat mi se pare un parc fără flori! Cred însă că uriaşa metropolă oferă aproape la fiecare pas destule ocazii de a folosi semnul exclamării. Ca o confirmare imediată, aici, la ieşirea sudică a parcului unde strada 59 se încrucişează cu Fifth Avenue, unde miile de ferestre ale fiecărui building par fantastice jocuri de artificii încremenite în aer, aici, printre limuzinele luxoase, haine de gală şi cape de hermină, se află — poate n-o să mă credeţi — o staţie de trăsuri, cîteva cupeuri cu un cal, cu roţi ca de velociped şi cu birjari în livrea. Şi alături Broadway-ul, această arteră paradoxală, lungă de 64 km, care sfidează regulile urbanistice new-yorkeze, nefiind nici de-a lungul, nici de-a latul Manhiattanului ca toate celelalte, ci în diagonală, de la sudest la nord-vest. Incepînd de la strada 53, Broadway-ul capătă un supranume: Marea Cale Albă. In acest cartier al teatrelor și cinematografelor luminile electrice nu asfinţesc niciodată şi nicăieri în New York nu veţi întîlni mai mulţi pietoni la orice oră din cele douăzeci şi patru. Aici sînt şi ecranele fluorescente pe care apar mereu siluete animate (de asemenea în scopuri publicitare) şi faimoasa reclamă a ţigărilor Camei — un gigantic cap de carton din a cărui gură ies rotocoale de fum zi şi noapte, şi magazinele cu cele mai năstruşnice articole, în aceeaşi vitrină butoni de manşetă cu ceas, măşti luminoase pentru scafandri, radiotelevizoare de buzunar, pumnale turceşti, cîte şi mai cîte. Dar ce năzdrăvănii nu veţi găsi pe Broadway! Iată, acolo in colţul străzii 48, un tînăr deşirat cu părul ciufulit căzîndu-i pe fruntea îngustă şi cu o cărticică în mină. El roteşte priviri teribile asupra celor ce-l înconjoară şi am impresia că se ceartă cu ei pentru că l-or fi supărat cu ceva. După cîteva minute mă lămuresc; e un predicator, un om dăruit. Pe baza unor texte biblice explică mulţimii că sărăcia şi bogăţia sunt de la cel de sus, iar omul trebuie să se resemneze. In Time Square, pe frontonul blocului „New York Times“, litere mari de npon anunţă ultimele noutăţi internaţionale, însoţite desigur de obişnuitele comentarii anticomuniste. Nu ştiu de ce am senzaţia că între aceste anunţuri şi predica cetăţeanului de la colţ există o relaţie intimă. Ziarele de seară conţin însă şi altfel de noutăţi Pe coasta atlantică a S.U.A. şi în golful Mexic, 60.000 docheri au declarat grevă cerînd majorarea salariilor. Acţiuni de solidaritate au loc in porturile americane de la Oceanul Pacific. E cea mai mare mişcare grevistă din istoria portuară a Statelor Unite. Sărăcia şi bogăţia sunt de la cel de sus, oameni, plecaţi-vă voinţei sale, zbiară predicatorul din colţ. A început procesul lui Lamarca, noul kidnapper, răpitorul şi asasinul micului Peter Weinberger. Cadavrul n-a fost găsit decît la 24 august, aproape două luni după răpire. Ruşii ucid copii şi femei, anunţă răcnetul de neon de pe „New York Times BuildingBuletinul France Presse de seară: 300.000 de grevişti în industria metalurgică din Argentina. Sărăcia şi bogăţia etc., etc Uniunea atleţilor amatori din S.U.A. a acceptat invitaţia atleţilor sovietici de a concura anul viitor la Moscova Buletinul France Presse de seară. Roşii vor război, Roşii mănîncă copii, Roşii ameninţă cu bomba etc., etc. Maşini, pietoni, poliţai, reclame, sărăcia şi bogăţia, lumini multicolore — totul se învîrteşte într-un vălmăşag ameţitor. E încă mult întuneric aici pe Marea Cale Albă. La al 17-lea etaj, al 15-lea de fapt, noaptea e calmă. De undeva, din adîncuri, abia răzbate ecoul marilor bulevarde ca o cascadă îndepărtată. Prin fereastra deschisă intră cerul de toamnă piscurile pădurii de beton şi luceafărul de seară Peste o clipă liniştea crapă într-o mie de ţăndări, un vaier sftşietor se ridică din fundul prăpăstiilor feerice ca urletul unui brontosaur pe moarte. Nu e nimic deosebit: maşina poliţiei se duce după treburi Mi-e dor de o doină de pe Mureş, de brazii ninşi, de turlele Casei Scînteii la orizont, DAN DEŞLIU SONITRIA Eu nu fac nici un pas greşit! Desen de NELL COBAR ■ Contractul colectiv......... trebuie îndeplinit întocmai ! Prin contractul colectiv, conducerea fabricii noastre, „Stinca“ din Brăila, s-a obligat să ia o serie de măsuri pentru a îmbunătăţi condiţiile de muncă ale muncitorilor. Multe din aceste prevederi au fost realizate întocmai, la termenele stabilite, fapt care ne-a dat nouă posibilitatea să muncim în condiţii mai bune şi mai spornic. Astfel, în cursul acestui an au fost instalate mai multe benzi rulante mobile pentru transportul mecanizat în uscătorie al argilei direct din vasele care plutesc pe Dunăre. S-au amenajat o rampă pentru descărcarea pieselor grele, o nouă linie de garaj, și au montat noi scări metalice de acces etc. Au fost înfăptuite, de asemenea, o serie de lucrări care nu au fost prevăzute în contractul colectiv. S-a instalat un releu de benzi pentru alimentarea cu klinker a morii, s-a confecţionat un dozator de cenuşă de pirită alimentat pe bandă rulantă, a fost adus un concasor de spart şist pe cheu — care înlătură folosirea concasoarelor de spart calcar — precum şi multe altele. Dar în contract se mai prevedea, de pildă, darea în folosinţă a băii muncitoreşti. Termen de execuţie era 1 aprilie. Baia a fost declarată ca dată în folosinţă la 18 noiembrie. Dar dacă a fost „declarată“ asta nu înseamnă că funcţionează. Abia acum s-a ajuns la concluzia că pentru alimentarea cu apă nu s-a găsit soluţia cea mai bună, iar canalul colector, de scurgere, trebuie prelungit. Ceva asemănător s-a petrecut şi cu instalaţia de apă carbogazoasă, care trebuia dată în folosinţă la 30 iunie. Din procesul verbal încheiat la 13 octombrie se poate afla că ea a fost terminată în cursul lunii septembrie , dar nimeni n-a văzut-o funcţionând. Desigur, noi înţelegem că la un moment dat se pot ivi greutăţi , în ce priveşte realizarea unor prevederi ale contractului. Dar în ’ cazurile de mai sus so- icotim că n-a fost vorba ’ de nici un fel de ase- menea greutăţi. Şi, din păcate, acestea n-au ‘ fost singurele prevederi ■ nerealizate. In contract mai era • prevăzut să se constru- ‘ iască un bob pentru ridicarea că- rămizilor refractare la cuptoare. Nici pînă azi n-a fost executat, deşi termenul era 15 mai. Nici băuturile de lucru la atelierul mecanic, al căror termen de exe- ; cuţie era 15 august, nu sunt încă ? gata. Contractul colectiv este un do- cument de bază în activitatea fiecărei întreprinderi, un adevărat program de acţiune pentru în- « tregul an. Odată semnat, el tre- • buie îndeplinit, întocmai atît de • noi, muncitorii, în ce priveşte î obligaţiile privind realizarea sar- j cinilor de producţie, cît şi de con- ducerea întreprinderii. Noi ne vorţi strădui să muncim din ce în ce mai bine, dar cerem şi to- varăşilor din conducerea fabricii să ia toate măsurile ca în pu- i ţinut timp care a mai rămas pînă la sfîrșitul anului, prevede- • rile contractului colectiv să fie ] îndeplinite. • S. VIZIREANU lucrător la serviciul « de aprovizionare cu materiale « al fabricii „Stînca" « 1 Sr. 3767 Puterea exemplului (Urmare din pag. l a) formarea socialistă a agriculturii, pentru un trai înstărit şi civilizat al ţărănimii muncitoare depinde astăzi nu numai de munca politică de explicare a superiorităţii agriculturii socialiste, ci şi de faptul dacă unităţile agricole socialiste existente sunt sau nu exemple vrednice de urmat pentru ţăranii muncitori. Dar se poate spune oare că toate gospodăriile colective obţin rezultate care să facă pe ţăranii muncitori să se alăture colectiviştilor din satul lor sau să formeze noi gospodării ? Din păcate mai sunt încă gospodării colective care bat pasul pe loc, iar altele — ce-i drept mai puţine — ţin în loc, prin rezultatele lor slabe, mersul transformării socialiste nu numai în satul respectiv ci şi în satele vecine. Numai îndemn pentru ţăranii muncitori de a păşi pe calea socialismului nu poate fi faptul că unele gospodării colective obţin recolte mici, nu-şi dezvoltă avuţia obştească şi nu asigură creşterea veniturilor membrilor lor. Şi vestea despre gospodăriile colective unde lucrurile stau prost merge mai departe... Una dintre cele mai urgente sarcini care se pun organelor de partid şi de stat, organelor agricole şi S.M.T.-urilor este de a face ca toate gospodăriile colective existente să fie, prin realizările lor economice, puternice exemple vii, care să dovedească ţăranilor muncitori că gospodăria colectivă este izvor de bună stare. Desigur că aceasta nu este o treabă uşoară. Dar nu este nici prea grea, dacă organele raionale pornesc cu toată hotărîrea munca pentru ridicarea gospodăriilor rămase în urmă Hotărîtor în munca de întărire şi dezvoltare a gospodăriilor rămase în urmă este descoperirea cauzelor adînci care frînează munca colectiviştilor, alegerea celor mai nimerite căi pentru dezvoltarea lor economică, pentru antrenarea maselor de colectivişti la muncă, la înlăturarea piedicilor şi greutăţilor. N-au ce căuta în această muncă nici soluţiile şablon practicate în unele locuri de organele raionale şi regionale, nici măsurile pompiereşti. Nu este deajuns să se analizeze stările de lucruri, să se facă recomandări şi apoi... totul să fie lăsat baltă, cum s-a procedat în unele cazuri în regiunea Piteşti. Ani de-a rîndul, la gospodăria colectivă din Daia, raionul Sibiu, au dăinuit multe lipsuri. Cauza lor — conducere slabă Dar nu orice schimbare a conducerii unei gospodării colective aduce schimbări în bine în activitatea ei; trebuiau atraşi la conducere oameni cu adevărat capabili, stimaţi de colectivişti. Ajutaţi de activişti ai comitetului raional de partid, colectiviştii şi-au ales în conducere oameni care au reuşit, prin aplicarea prevederilor statutului, să antreneze pe toţi colectiviştii în lupta pentru înflorirea gospodăriei colective. Şi iată că în acest an la gospodăria colectivă din Daia toţi colectiviştii au participat la lucru, s-a întărit disciplina muncii, a crescut grija faţă de avutul obştesc. Colectiviştii au obţinut 1.500 kg. grîu la ha... 3.000 kg. porumb, 20.000 kg. cartofi. Pe baza creşterii producţiei au crescut veniturile repartizate pe zile-muncă. De altfel, aproape peste tot unde gospodăriile colective nu obţin rezultate pe măsura posibilităţilor lor cauza este aceeaşi conducere slabă, lipsită de iniţiativă şi de spirit gospodăresc, iar uneori alcătuită din elemente necinstite, fără prestigiu, compromise în ochii colectiviştilor. Sunt însă şi alte cauze: lipsa de îndrumare organizatorică, contabilă şi agrozootehnică, greşeli în planificarea producţiei, neîndeplinirea contractelor de lucrări de către S.M.T.-uri. Duşmanii ţărănimii muncitoare, ai întregului nostru popor nu pot să privească cu ochi buni creşterea şi întărirea gospodăriilor colective şi, la orice slăbire a vigilenţei, caută să le submineze. Acolo unde treburile merg prost se descoperă nu odată uneltirile duşmanului. Tocmai de aceea organizaţiile de partid trebuie să ridice vigilenţa colectiviştilor. A depune toate eforturile pentru ridicarea gospodăriilor colective rămase în urmă la nivelul celor fruntaşe — astfel ca ţăranii muncitori să vadă în ele un exemplu vrednic de urmat — este o sarcină de cea mai mare însemnătate în opera de transformare socialistă a satului. Rezoluţia plenarei C.C. al P.M.R. din 16-17 iulie a.c constituie un preţios îndreptar în această muncă. Este necesar însă ca activiştii de partid şi de stat, inginerii şi tehnicienii agronomi, mecanizatorii să înţeleagă marea răspundere ce le revine pentru realizarea acestei sarcini, să-i ajute din toată inima, cu spirit de răspundere, pe colectivişti. Putem şi trebuie să avem în fiecare gospodărie colectivă un puternic exemplu al superiorităţii agriculturii socialiste, care să arate ţăranilor muncitori că aceasta este calea spre o viață înstărită, civilizată. SPECTACOLELE DE AZI TEATRE : RIGOLETTO - Teatrul de Operă și Balet al R.P.R. ; CULEGĂTORII DE STELE — Teatrul de Stat de Operetă ; O SCRISOARE PIERDUTA - Teatrul National „I. L. Caragiale" (sala Comedia) ; GAITELE — Teatrul National „I. L. Caragiale“ (sala Studio) ; ZBOR DE NOAPTE - Teatrul Armatei (sala Magheru) ; CEI TREI MUȘCHETARI — Teatrul Armatei (sala din Calea 13 septembrie); LIUBOV IAROVAIA— Teatrul Municipal (sala din str. Schitu Măgureanu) ; PRIETENII EI (orele 16). NU SE ȘTIE NICIODATĂ (orele 19,30) - Teatrul Municipal (sala Sf. Sava) ; CEI DE MI1NE - Teatrul Tineretului ; MĂTRĂGUNĂ - Studioul actorului de trim „C. Nottara“ ; INTR-UN CEAS BUN — Teatrul Muncitoresc C.F R.-Giulești ; POVESTEA PORCULUI (orele 16) — Teatrul Ţăndărică (sala din str. Academiei) ; O SEARA LA ESTRADA - Ansamblul de Estradă al R.P.R.; O SEARA LA CIRC - Circul de Stat. CINEMATOGRAFE : AIDA - Patria, N. Bălcescu. 23 August ! POVESTIRI DIN ROMA, PRIMELE SEMNE - Republicat ŢAR ŞI DULGHER - Magheru ; BIGAMUL şi filmul documentar THEODOR AMAN — Gh. Doja; SUFLETE TARI - I. C. Frimu, înfrăţirea intre popoare ; CORABIA VISELOR -Lumina ; DREPTUL DE A TE NAŞTE. LACUL ROŞU — V. Alecsandri, Bucureşti; MUNTELE BĂTUT DE VINT - Central ; ASASINATUL DIN STR DANTE - Elena Pavel ; O AVENTURA IN MAREA CARAIBELOR - Victoria, Maxim Gorki, 1 Mai, Libertăţii; INTR-UN MAGAZIN UNIVERSAL - Doina ROŞU ŞI NEGRU (senaia) - Tineretului: SARBATOAREA AVIAŢIEI SOVIETICE. ORASUL ANTIC ABRITUS CĂLĂREŢII RUSIEI. NASUL FURAT - Timpuri Noi ; ROMANŢA BERLINEZA - Al. Popov, Al. Sabia, Volga ; CHITARELE DRAGOSTEI - Griviţa, T. Vladimirescu, Ilie Pintilie • DOSARUL 300 - Vasile Roaită; MARILE MANEVRE - Cultural : SALONUL Nr 9 - Unirea, Arta : AFACEREA PROTAR, FETIŢA MINCINOASA - C. David ; BULEVARDUL PRINCIPAL - Munca, Gh. Coşbuc ; DANSEAZA, MICA DOAMNA — Mioriţa Boleslav Blerut; PRIMUL EŞALON - Moşilor ; BRIGADA DE TANCHIŞTI - Donca Simo; SERENADA STRĂZI! - Popular : ALI BABA ŞI CEI 40 DE HOŢI — M. Eminescu, Aurel Vlaicu ; MEXICANUL - 8 Mai; IARTA MA - Olga Banele. BULETIN METEOROLOGIC Timpul probabil pentru regiunea Bucureşti: vreme umedă şi în curs de răcire treptată, cu cerul mai mult acoperit Ploaie temporară. Cu tendinţă de transformare în Iapoviţă. Vînt potrivit din nord-est. Temperatura în scădere: va coborî noaptea între 1—3 grade, iar ziua va urca între 3—5 grade. Pentru următoarele trei zile, vremea se răceşte treptat iar cerul va fi mai mult acoperit şi vor cădea precipitaţii temporare, sub formă de lapoviţă şi ninsoare. Vînt în intensificare. Temperatura în scădere. Pentru următoarele trei zile in ţară , vremea se răceşte în toată ţara, iar cerul va fi noros, mai mult acoperit în primele două zile, cînd vor cădea precipitaţii sub formă de lapoviţă şi ninsoare în toate regiunile ţării, iar cerul devine variabil. Vîntul se va intensifica, mai ales în jumătatea de sud a țării, bătînd din sectorul nord-est. Temperatura în scădere: va coborî noaptea între minus 8 la plus 2 grade, iar ziua maximele vor urca între 0—6 grade. Local la începutul Intervalului in sud-estul tării va ninge viscolit.