Scînteia, octombrie 1967 (Anul 36, nr. 7479-7509)

1967-10-18 / nr. 7496

proletar! din toate țarile. M­M-VA! Anul XXXVII Nr. 7496 PAGINI - 30 BANI DOCUMENTELE PLENAREI C. C. AL P. C. R. din 5-6 octombrie 1967 In dezbatere După cum s-a mai anunţat, plenara C.C. al P.C.R. din 5-6 octombrie 1967 a hotarat să fie supuse unei largi dezbateri publice proiectul de Directive cu privire la perfecţionarea conducerii şi planificării economiei naţionale, corespunzător condiţiilor noii etape de dezvoltare socialistă a României, proiectul Principiilor de bază cu pri­vire la îmbunătăţirea organizării administrativ-teritoriale a României şi sistematiza­rea localităţilor rurale, urmînd ca apoi aceste documente să fie prezentate spre apro­bare Conferinţei Naţionale a P.C.R. din decembrie a. c. De asemenea, este supusă dez­baterii publice şi Hotărîrea plenarei C.C. al P.C.R. cu privire la dezvoltarea con­strucţiei de locuinţe, îmbunătăţirea administrării şi întreţinerii fondului locativ şi noul regim al chiriilor. Ziarul nostru pune paginile sale la dispoziţia cadrelor din întreprinderi, spe­cialiştilor din economie, oamenilor de ştiinţă, activiştilor de partid şi de stat, tuturor celor care doresc să participe la această amplă dezbatere. Redacţia îi invită ca, pe baza experienţei acumulate, să-şi exprime punctele lor de vedere şi să facă propuneri în legătură cu prevederile documentelor care sunt supuse discuţiei publice, documente de mare importanţă pentru progresul economic şi social al ţării. In statul de astăzi publicăm primele materiale din cadrul dezbaterii. SENSURILE MAJORE ALE PERFECŢIONĂRII PLANIFICĂRII Treieriş in miez de toamnă Actum, toamna, oltul au în­ceput să cadă gutuile în otavă, la marginea câmpiilor din Olte­nia, Dunărea pane cenuşie. Şi Oltul pare cenuşiu. Şi Jiul. Şi pădurile. In acest decor cenuşiu, ca în strofele lui Bacovia, dar lipsit d­e melancolia din ele, şi presă­rat cu sclipăt de aramă, se aude zumzet de batoze. In Lunca Dunării, pe malurile Oltului şi Jiului oamenii au în­ceput o a doua campanie de se­ceriş si treieriş din acest an bo­gat.Se seceră *t «• treierd ore­zul.Treieriş in miez de toamnă. Piuă acum cîteva zile spicele gramineelor cu boabe albe ca de porţelan se legănau în adierile toamnei. Dincolo de crezării griui pole­ieşte depărtările cu frăgezimi verzi. La Glod, sat aşezat cuminte undeva într-un cot al Jiului, nu departe de Craiova, am văzut trei bărbaţi şi o femeie pri­vind cu încântare ab­ia­­unde erau vîrfuiţi snopii de orez. Bărbaţii Ion Stoeni, Marin, Alexandru şi Marin Bocioagă sunt radagiii ore­­zăriei. Aurora Marinescu — in­­ginerul agronom al cooperativei. Priveau cum se finalizează o muncă ce va aduce cooperativei în care muncesc un venit de 1 500 000 lei, rodul celor 135 ha de pământ cultivate cu orez. La ce se gândeau, oare, când priveau cu omenească bucurie aria de treier ? La faptul că odinioară, nu prea demult, în 1962, aveau 45 ha cu orez și că acum au 135 ? Se bucurau că de pe unele parcele se recoltează 4 000 de kilograme de orez la hectar ? Poate că Aurora Mari­nescu făcea unele calcule şi era mulţumită că, spre deosebire de alţi ani, anul acesta, folosind ierbicidele în locul printului manual, cooperativa a economi­sit 260 000 de lei la cultura ore­zului. In Lunca Dunării, pe Valea Oltului, în satele presărate pe malurile Jiului, alţi oameni pri­vesc cu satisfacţie rodul cules. La Tia Mare, la Izbiceni, la Dă­­buleni, la Ostroveni, Gighera, Cătunele, la Valea Stanciului, Horezu-Poenari şi în numeroase alte comune, cooperatorii au deprins să cultive orezul. In în­treaga regiune se recoltează ore­zul în această toamnă de pe 2 600 de hectare. Comuna Izbiceni deţine de câţiva ani întâietatea pe regiune la aceste producţii, iar preşedin­tele cooperativei, Gheorghe Zar­cu, ţine la acest prestigiu şi vrea să-l păstreze. Dar cooperativa în Lucian ZATTI (Continuare in pag. a V-a) Ca un fir roşu, ideea creşterii con­tinue a rolului planificării în etapa actuală a desăvîrşirii edificiului so­cialist străbate întregul proiect de Directive ale C.C. al P.C.R. cu pri­vire la perfecţionarea conducerii şi planificării economiei naţionale. Re­zultatele remarcabile obţinute de poporul nostru de-a lungul anilor construcţiei socialiste, întreaga ex­perienţă a celor aproape 20 de ani de economie planificată dovedesc eficienţa conducerii pe bază de plan a vieţii economice şi sociale. Practica însăşi a confirmat că diri­jarea şi concentrarea tuturor resur­selor materiale şi umane ale ţării, potrivit intereselor fundamentale ale construirii noii orînduiri şi în con­cordanţă cu cerinţele legilor dezvol­tării economice şi sociale, sunt de ne­conceput fără o activitate conştien­tă, de planificare la scara întregii societăţi. Această activitate a deve­nit posibilă datorită existenţei pro­prietăţii socialiste asupra mijloacelor de producţie şi, în acelaşi timp, ne­cesară pentru a cuprinde într-un tot unitar, armonios şi echilibrat, toate compartimentele economiei socia­liste. Dezvoltarea planificată a econo­miei constituie unul din atributele principale ale superiorităţii socialis­mului asupra capitalismului, plani­ficarea fiind cerută în mod obiec­tiv de gradul înalt de socializare a producţiei în economia modernă. De altfel, tendinţele de dirijare a pro­ducţiei în întreprinderile de stat şi particulare, de influenţare a con­juncturii prin intervenţia statului în economie constituie un fenomen ca­racteristic al evoluţiei actuale a ţă­rilor capitaliste dezvoltate. Sunt sem­nificative în acest sens părerile u­­nor economişti burghezi contempo­rani. Cunoscutul economist american J. Galbraith spunea : „Chiar şi în ţări ca S.U.A., unde credinţa în li­bera întreprindere reprezintă aproa­pe o ramură a­ teologiei, statul joa­că un rol tot mai mare în viaţa e­­conomică". Iar profesorul vest-ger­­man Erich Schneider afirma că „fără o planificare şi programare cantita­tive a activităţii economice de stat nu este posibilă o politică economi­că raţională“. De fapt, măsurile în­treprinse pentru dirijarea proceselor economice în ţările capitaliste sunt limitate de bazele sistemului capita­lismului monopolist de stat, de pro­prietatea particulară asupra mijloa­celor de producţie, generatoare a concurenţei şi a unor contradicţii de neîmpăcat. Eficienţa planificării socialistă este determinată în mare măsură de gra­dul în care cuprinde în sfera ei toa­te ramurile producţiei materiale, dezvoltarea generală a economiei, sectorul de stat ca şi cel coopera­tist, puţind astfel influenţa procese­le economice şi sociale în întreaga lor amploare, complexitate şi cone­xiune. Pe bună dreptate, proiectul de Directive arată că orice tendinţă de a scoate vreun domeniu din sfera de cuprindere a planului este dăună­toare, întrucît afectează echilibrul ge­neral şi introduce în procesul de pro­ducţie, circulaţie, repartiţie şi con­sum elemente stihinice. Neîndoielnic, orice slăbire a conducerii planifica­te, ca şi deschiderea porţilor pentru mersul de la sine, nu pot decit să creeze dificultăţi construcţiei socia­liste, să ducă la irosirea unor resurse şi mijloace, la pierderea controlului asupra direcţiilor principale de dez­voltare, la apariţia de perturbaţii şi disproporţii în procesul reproducţiei, la încălcarea unităţii dintre interese­le diferitelor colective de muncă şi interesele întregii societăţi. Partidul şi statul nostru şi-au dovedit capaci­tatea de a dirija întregul proces al construcţiei socialiste pe bază de plan, folosind cu pricepere formele şi metodele de conducere economică a­­decvate fiecărei etape. Economia noastră socialistă nu este o schemă teoretică, abstractă, ci un Gheorghe BADRUS Mircea ANGELESCU (Continuare în pag. a IlI-a) Se sp­une că „X este băiat bun, dar cînd e cu priete­nii lui se iau unii după alţii şi devin recalcitranţi toţi“. Este recunoscută ast­fel puterea de mrîurire a anturajului căruia, adesea, i se dă un sens peiorativ. De ce s-a format această optică despre valoarea edu­cativă a anturajului, con­ştiinţa inevitabilităţii lui tulburând visele părinţilor ? — Pentru că, in genere, faţă de modul în care omul intră în colective şi în an­­tm­aje există o diferenţă esenţială, colectivul este caracterizat de relaţii or­ganizate determinate de comunitatea profesională şi se impune independent de voinţa individului, iar an­turajul se stabileşte pe baza unor relaţii neorga­nizate, între oameni cu cele mai diferite preocupări şi prin opţiunea lor. Aderarea la un grup se face ori de­liberat prin constatarea unor corespondenţe de comportament moral, inte­lectual, de concepţie asu­pra vieţii, ori întîmplător, cînd tînărul nimereşte printr-un hazard al exis­tenţei sale, de obicei este vorba de cei care au scă­pat de sub influenţa or­ganizată a societăţii (fami­lie, şcoală, colectiv de muncă), într-un anturaj deja format, atrăgîndu-l mai ales spectaculozitatea relaţiilor existente între membrii lui, răspunde la întrebarea noastră ION MINZAT, cercetător la In­stitutul de psihologie al Academiei. Fiecare grup îşi are le­gile lui, exigenţele lui, im­puse de scopul pe care şi-l propune şi de trăsăturile comune ale celor ce-l alcă­tuiesc. Codul său dedus trebuie respectat și de a­­ceea adesea se ivește acel paradox al nonconformis­­mului transformat într-un conformism interior foarte rigid, tînărul acceptînd în mod mecanic obiceiuri, idei, hotărîri care pot chiar să contravină propriei sale convingeri. Ajuns în fa­ţa tribunalului, tînărul S. M. se disculpă (acuzat de participare la furt şi huli­ganism) aruncând vina pe constrîngerea anturajului. Intrat într-un grup cu in­fluenţe nefaste, a fost silit să execute planurile comu­ne. Vina sa însă n-o su­portă grupul în întregime decât rareori, în schimb culpa grupului în ansam­blu o suportă fiecare mem­bru în parte după ierarhia sa interioară, pentru că res­ponsabilitatea individului se raportează atît la delictul în sine cit şi la opţiunea sa deliberată la un anturaj malign. Adesea legile nescrise ale anturajului le stabileşte conducătorul lui, cel care s-a remarcat prin diferite calităţi, prin temperament, şi-a impus autoritatea asu­pra celorlalţi. In multe cazuri structura însăşi a grupului este determinată de structura psihică a şe­fului său. Şi de aceea şi influenţa mediului social asupra anturajului depin­de de gradul de mentali­tate a celui care-l conduce. Profesoara SILVIA RA­­DIULESCU (Liceul nr. 28 Dr. Petru Groza) ne vor­beşte despre raportul din­tre forţa anturajului şi gra­dul de maturitate al tînă­­rului : — Există, pe de o parte, un timp al receptivităţii maxime, neierarhizate după valori conştiente, temei­nice« esenţiale — şi an anchetă socială TÎNĂRUL Ş! ANTURAJUL timp cînd fiecare începe selecţia anturajului, adică află şi işi impune criterii ferme de alegere a grupu­lui intim. Totul depinde de maturizarea individuală şi ■e pot greu stabili limite fixe, chiar ca amendamen­tul scopurilor pedagogice. Toate aceste consideraţii privind inevitabilitatea, le­gile şi exigenţele antura­jului şi recunoaşterea pu­terii lui de radiere educa­tivă din partea psihologilor şi pedagogilor sunt necesa­re pentru fixarea cadrului în genere şi în detalii în care trebuie să-şi exercite educatorul (familia, şcoala, organizaţia U.T.C. sau în­treprinderea) rolul său fundamental — orientarea tînărului pe drumul ade­vărat şi propriu, spre a-l feri de experienţe nefaste şi a-i dărui posibilitatea utilizării energiei sale pre­ţioase în acte drepte, po­trivite şi frumoase. In cele mai multe cazuri părinţii preferă să judece aspru pe prietenii fiului sau fiicei lor în indiferent ce împrejurare, să măsoa­re vina celorlalţi, în vreme ce culpabilitatea propriilor odrasle s-o arunce pe sea­ma presiunii anturajului. O mamă mi se plîngea că Horia, băiatul ei cel mare de 17 ani, ar fi un „copil minunat“ dacă nu ar fi an­trenat de o seamă de co­legi să facă fel de fel de exhibiţii moderniste. Dacă se îmbracă excentric este pentru că prietenii lui o fac şi el nu poate să se separe de ei. Imitaţia ar fi astfel rodul unei forţări exterioare şi n-ar avea nici o implicaţie morală de na­tură interioară. — Toţi sunt nişte zurbagii şi mi-l strică şi pe-al meu ! spunea ea. Femeia locuieşte într-un cvartal de blocuri. Să pre­supunem că acolo trăiesc 200 de familii avind fie­care un copil şi că fie­care raţionează în acest fel. Logic ar însemna, deci, ca nici unul să nu fie bine consolidat etic şi toţi, fără excepţie, să aibă înfăţişa­rea unor monştri răi şi săl­batici care nu urmăresc decit să se distrugă unii pe alţii. Altfel ar ieşi socoteala dacă s-ar schimba optica. N-ar fi normal ca fiecare părinte să-şi pună proble­ma : în ce măsură copilul său influenţează într-un sens sau altul pe ceilalţi, care este ponderea educati­vă a fiului sau fiicei sale într-un anturaj dat? Atunci cei 200 de copii ar deveni în ochii fiecăruia aşa cum şi stau lucrurile în realita­te, adică : virtual buni şi capabili de a fi utilizaţi de un educator priceput pen­tru construirea echilibrată şi normală a celorlalţi. Prof. MATILDA BUTOI (Liceul Dr. Petru Groza) ne împărtăşeşte din experien­ţa sa de dirigintă: — Vin adesea la mine mame şi taţi cu o crispată disperare în glas mărturi­­sindu-mi că nu mai ştiu ce să facă, că nu mai cunosc metode de a-şi sustrage co­piii din grupuri de prieteni care-i viciază. Sunt intr-a­devăr unii care nu mai ştiu, dar sunt alţii pe care nu-i interesează, ceea ce este mult mai grav : copiii Intră în grupuri neprielnice dez­voltării lor etice şi intelec­tuale din mai multe mp-Dana DUMITRU­! (Continuare în pag. a II-a) ÎN ZIARUL DE AZI: ■ După faptă şi răsplată (Sunt sau nu respectate regulile gene­rale de comerţ?) ■ Cînd se stabileşte reper­­toriul stagiunii muzicale? TOVARĂŞUL UE CEAUŞESCU A PRIMIT PE AMBASADORUL REPUBLICII ISLAMICE PAKISTAN Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se­cretar general al Comitetului Cen­tral al Partidului Comunist Român, a primit marţi, 17 octombrie, pe ambasadorul extraordinar şi pleni­potenţiar al Republicii Islamice Pakistan în Republica Socialistă România, Jamsheed K. A. Marker, în audiență de prezentare. Cu această ocazie a avut loc o convorbire cordială PRIMIRI LA PREŞEDINTELE­­ CONSILIULUI DE STAT Ambasadorul Laosului Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Chivu Stoica, a primit marţi dimi­neaţa pe ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Laosului la Bucureşti, Khamphan Panya, în legătură cu plecarea sa definitivă din România. La primire, care s-a desfășurat într-o atmosferă cordială, a partici­pat Constantin Flrtan, adjunct al ministrului afacerilor externe. (Agerpres) Ambasadorul Republicii Chile Preşedintele Consiliului de Stat, Chivu Stoica, a primit marţi pe am­basadorul Republicii Chile la Bucu­reşti, Miguel Serrano Fernandez, la cererea acestuia. Ambasadorul chilian a înminat preşedintelui Con­siliului de Stat un mesaj din par­tea preşedintelui Republicii Chile, Eduardo Frei Montalva. (Agerpres) întreprinderea agricolă de stat 30 De­cem­­brie-Bucureşti: Vedere­a lapte complexului de tip industrial pentru vaci cu Foto : Agerpres VIZITA PRIMULUI MINISTRU AL INDIEI. INDIRA GANDHI Primul ministru al Republicii In­dia, Indira Gandhi, împreună cu celelalte persoane oficiale indiene, a făcut în­ cursul zilei de marţi o vizită în regiunea Ploieşti. Primul ministru al Indiei a fost însoţit de Alexandru Roabă, ministrul pe­trolului, Mihai Marin, adjunct al ministrului afacerilor externe, Au­rel Ardeleanu, ambasadorul Româ­niei în India, de funcţionari su­periori din Ministerul Afacerilor Externe. Un prim popas a fost făcut la Rafinăria şi Combinatul petrochi­­mic­ Brazi, unde oaspeţii au fost întâmpinaţi de Nicolae Tăbîrcă, preşedintele Comitetului executiv al Sfatului popular al regiunii Plo­ieşti, Gheorghe Caranfil, adjunct al ministrului industriei chimice, şi membri ai conducerii celor două întreprinderi. Directorul general al Rafinăriei Brazi, Bujor Olteanu, şi directorul tehnic al Combinatului petrochimic, Valentin Ioniţă, au prezentat principalele secţii şi pro­dusele acestor mari unităţi ale in­dustriei petroliere şi chimice româ­neşti. Vizitînd secţia de distilare at­mosferică şi în vid, oaspeţii s-au interesat îndeaproape de parame­trii de funcţionare a instalaţiilor, deoarece o secţie asemănătoare, însă cu o capacitate mai mică, rea­lizată de industria românească, se află în funcţiune la Gauhati, pri­ma rafinărie din sectorul de stat al Indiei, construită după proiecte şi cu utilaje româneşti. De ase­menea, oaspeţii au manifestat in­teres pentru instalaţiile de refor­mare catalitică care funcţionează la Rafinăria Brazi ; în urma unui contract încheiat recent, instalaţii de acest fel vor fi livrate Indiei de industria ţării noastre pentru rafinăria ce se construieşte la Hal­dia. Premierul indian şi ceilalţi oaspeţi au vizitat în continuare fa­bricile de olefine şi polietilenă din Combinatul petrochimic, ale cărui produse sunt cunoscute şi în In­dia. S-a vizitat apoi Uzina de utilaj petrolier „1 Mai“-Ploieşti, unde oaspeţii au fost salutaţi de Mihai Martinescu, adjunct al ministrului industriei construcţiilor de maşini, şi conducătorii uzinei. Directorul general, Dumitru Nistor, a prezen­tat un scurt istoric al uzinei şi re­zultatele obţinute în dezvoltarea şi diversificarea producţiei de utilaj petrolier. Primul ministru al Indiei şi persoanele oficiale indiene şi ro­mâne au vizitat apoi secţiile de utilaj şi montaj ale uzinei şi au asistat la o demonstraţie de ridi­care a unei instalaţii de foraj 30h-250, unul dintre cele mai a­­preciate produse ale uzinei, atît în ţară cit şi peste hotare. înainte de plecare, constructorii de utilaj pe­trolier au oferit în dar primului ministru al Indiei macheta unei instalaţii de foraj. In continuare, oaspeţii au vizitat renumitele podgorii din Valea Călugărească, unde au fost întîm­­pinaţi de David Davidescu, vice­preşedinte al Consiliului Superior al Agriculturii. Ei au vizitat In­stitutul de cercetări pentru viti­cultură şi vinificaţie din această localitate. La amiază, preşedintele Comite­tului executiv al Sfatului popular al regiunii Ploieşti, Nicolae Tăbîr­că, a oferit un dejun în onoarea primului ministru al Republicii India, Indira Gandhi. In cursul după-amiezei oaspeţii s-au înapoiat la Bucureşti. Seara, primul ministru al Indiei, Indira Gandhi, şi persoanele ofi­ciale care o însoţesc au asistat la spectacolul cu baletul „Lacul le­bedelor“ prezentat pe scena Operei Române. La sfîrşitul spectacolului înaltul oaspete a oferit artiştilor flori. (Agerpres) ★ Vizita prinţului Gholam Reza Pahlavi Primire la preşedintele Consiliului de Miniştri Preşedintele Consiliului de Mi­niştri al Republicii Socialiste Ro­mânia, Ion Gheorghe Maurer, a primit marţi la amiază pe Alteţa Sa prinţul Gholam Reza Pahlavi, care, împreună cu soţia, prinţesa Manigé, face o vizită de prietenie în ţara noastră. La primire, care s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială,­ au par­ticipat Anghel Alexe, preşedintele Consiliului Naţional pentru Educa­ţie Fizică şi Sport, şi Ion Drăgan, secretar general al Consiliului de Miniştri. Au fost prezenţi, de asemenea, S. H. V. Sanandaji, ambasadorul Iranului la Bucureşti, şi Abbas Guilanchah, şambelanul Curţii Im­periale. Preşedintele Consiliului de Mi­niştri, Ion Gheorghe Maurer, a oferit un dejun în onoarea prinţu­lui Gholam Reza Pahlavi şi a prin­ţesei Manigé. Dineu oferit de ambasadorul Iranului Cu prilejul vizitei în ţara noastră a Alteţei Sale prinţul Gholam Reza Pahlavi şi a prinţesei Manigé, ambasadorul Iranului la Bucureşti, S. H. V. Sanandaji, a oferit marţi seara un dineu în saloanele restau­rantului „Athenée Palace“, în o­­noarea preşedintelui Consiliului de Miniştri al României, Ion Gheorghe Maurer. Au luat parte Gheorghe Rădu­­lescu, vicepreşedinte al Consiliu­lui de Miniştri, Grigore Geamănu, secretarul Consiliului de Stat, Bujor Almăşan, ministrul mi­nelor, Petru Burlacu, adjunct al ministrului afacerilor externe, Anghel Alexe, preşedintele Consi­liului Naţional pentru Educaţie Fi­zică şi Sport. A participat, de asemenea, A. Guilanchah, şambelanul Curţii Im­periale iraniene. Dineul s-a desfăşurat într-o at­mosferă cordială. (Agerpres) Primirea de către preşedintele Consiliului de Miniştri a ministrului comerţului exterior al Belgiei Preşedintele Consiliului de Mi­niştri al Republicii Socialiste Ro­mânia, Ion Gheorghe Maurer, a primit marţi dimineaţa pe minis­trul comerţului exterior al Belgiei, August de Winter, care face o vizită în ţara noastră. La primire a luat parte Gheorghe Cioară, ministrul comerţului ex­terior. A fost de faţă Honoré Cam­bier, ambasadorul Belgiei la Bucu­reşti. Cu acest prilej au fost discutate posibilităţile de dezvoltare a rela­ţiilor româno-belgiene, exprimîn­­du-se dorinţa de extindere a cola­borării dintre cele două ţări, precum şi unele probleme privind situaţia internaţională actuală, întrevederea a decurs într-o atmosferă cordială. (Agerpres)

Next