Scînteia, ianuarie 1968 (Anul 37, nr. 7571-7599)
1968-01-14 / nr. 7582
Anul XXXVII Nr. 7582 Duminică 14 ianuarie 1968 6 PAGINI - 30 BANI PROPUNERILE Comisiei centrale de partid şi de stat cu privire la organizarea judeţelor şi municipiilor Pentru înfăptuirea hotărîrilor Conferinţei Naţionale a Partidului Comunist Român din 6-8 decembrie 1967, cu privire la îmbunătăţirea organizării administrativ-teritoriale a ţării şi sistematizarea localităţilor rurale, Comisia centrală de partid şi de stat a elaborat propuneri în legătură cu organizarea judeţelor şi a municipiilor. La baza acestor propuneri stau principiile adoptate de Conferinţa Naţională a partidului, care au întrunit adeziunea întregului popor. Ele răspund necesităţii de a se pune de acord organizarea administrativ-teritorială cu schimbările intervenite în dezvoltarea forţelor de producţie şi în repartizarea lor pe teritoriul ţării, cu intensificarea vieţii economice, sociale şi culturale, cu măsurile privind perfecţionarea formelor şi metodelor de conducere a economiei naţionale şi a întregii activităţi sociale, înfăptuirea lor va crea condiţii mai favorabile pentru dezvoltarea în ritm susţinut a industriei, a agriculturii, a tuturor celorlalte ramuri şi sectoare de activitate, pentru progresul multilateral al patriei noastre socialiste, în organizarea judeţelor şi municipiilor s-a ţinut seama de condiţiile economice, social-politice şi geografice existente, de componenţa naţională a populaţiei şi legăturile culturale tradiţionale, precum şi de perspectivele de dezvoltare ale diferitelor zone şi localităţi, potrivit prevederilor planului cincinal şi propunerilor cu privire la dezvoltarea economică şi socialculturală a ţării în perioada 1971—1980. Judeţele vor cuprinde un teritoriu mai mic decît cel al actualelor regiuni şi vor asigura legături directe cu oraşele şi comunele ce intră în componenţa lor, creîndu-se astfel condiţii pentru rezolvarea mai operativă şi mai competentă a sarcinilor ce revin organelor de conducere locale. S-a urmărit ca fiecare judeţ să constituie o unitate administrativ-teritorială complexă din punct de vedere economic şi social-cultural, cuprinzînd oraşe, centre industriale, comerciale şi culturale, căi de comunicaţie. Aceasta va asigura posibilitatea ca atît judeţul în ansamblu, cît şi fiecare localitate de pe teritoriul său să se poată dezvolta multilateral şi armonios. Propunerile cu privire la organizarea administrativ-teritorială a ţării constituie rezultatul unor ample studii desfăşurate timp de peste 2 ani. La pregătirea lor au participat comitetele regionale de partid, comitetele executive ale sfaturilor populare regionale, un mare număr de cadre din aparatul de partid şi de stat, oameni de ştiinţă şi cultură, specialişti din diferite domenii : economişti, geografi, istorici, geologi, etnografi, sociologi, lingvişti etc. S-a ţinut seama de numeroasele sugestii şi propuneri făcute de oamenii muncii de la oraşe şi sate în adunări, în presă, în scrisori adresate conducerii partidului şi statului. Datele privind condiţiile naturale, mărimea geografică, potenţialul economic şi social-cultural ale judeţelor propuse evidenţiază următoarele caracteristici mai importante : Suprafaţa unui judeţ este în medie de 6 786 km. p. şi variază de la 3 271 km. p. la 9 380 km. p. Această diferenţiere a fost determinată de factori cu caracter natural şi geografic, de situaţia căilor de comunicaţie, precum şi de legăturile tradiţionale existente între localităţile de pe cuprinsul judeţelor. în ce priveşte populaţia, judeţele propuse numără între 243 mii şi 803 mii locuitori, ceea ce reprezintă în medie 509 mii de locuitori. Din punct de vedere al potenţialului industrial, pe judeţ revine în medie o producţie globală industrială în valoare de peste 6,0 Comisia centrală de partid şi de stat consideră pe deplin corespunzătoare cerinţelor actuale şi de perspectivă ale dezvoltării economice şi sociale ale României socialiste organizarea teritoriului ţării în următoarele 35 de judeţe , miliarde lei. Cu toate că în anii construcţiei socialiste s-au realizat importante progrese în înlăturarea disproporţiilor moştenite de la vechiul regim în nivelul de dezvoltare economică a diferitelor regiuni ale ţării, continuă să existe şi astăzi zone mai puţin industrializate. La repartizarea fondurilor de investiţii în viitorul plan cincinal, precum şi în perioada 1976— 1980, se va acorda o atenţie deosebită judeţelor mai puţin dezvoltate din punct de vedere economic, asigurîndu-se repartizarea raţională a forţelor de producţie pe întreg cuprinsul patriei, îmbinarea în cadrul majorităţii judeţelor a mai multor forme de relief, condiţiile existente de climă, sol, întărirea continuă a bazei tehnice materiale a agriculturii favorizează dezvoltarea intensivă şi multilaterală a producţiei agricole. S-a avut în vedere ca în cuprinsul judeţelor să existe zone agricole pentru culturile cerealiere, pentru creşterea animalelor, pentru pomicultură, viticultură şi alte ramuri de producţie agricolă La întocmirea propunerilor privind organizarea judeţelor s-a urmărit, de asemenea, asigurarea condiţiilor necesare pentru desfăşurarea unei intense activităţi social-culturale. în acest scop, fiecare judeţ va dispune de o reţea corespunzătoare de instituţii de învăţămînt, de cultură, de activitate artistică, de mijloace adecvate pentru ocrotirea sănătăţii populaţiei. Potrivit cerinţelor vieţii economice, politice, sociale, culturale de pe teritoriul său, fiecare judeţ va dispune de ziare locale, îmbunătăţirea organizării administrativ-teritoriale a ţării exprimă grija conducerii partidului şi statului pentru înfăptuirea prevederilor Constituţiei R.S. România cu privire la deplina egalitate în drepturi a tuturor cetăţenilor ţării. (Continuare în pag. a II-a) Denumirea orad u.1 ?5e Suprafaţa judeţului ASS, _A._ '-l. ALBA ALBA IULIA 6 353 387 237 ARAD ARAD 7 741 481012 ARGEŞ PITEŞTI 7 282 569 380 BACĂU BACĂU 6 914 606183 BISTRIŢA-NĂSĂUD BISTRIŢA 5 116 269 038 BOTOŞANI BOTOŞANI 5 140 469 594 BRAŞOV BRAŞOV 6 215 485 757 BUZĂU BUZĂU 5 902 471839 CARAŞ-SEVERIN REŞIŢA 8 089 347 459 CLUJ CLUJ 9 380 802 988 CONSTANŢA CONSTANŢA 6 774 473 558 CRIŞANA ORADEA 8 193 668 011 DÂMBOVIŢA TÂRGOVIŞTE 3 271 389 031 DOLJ CRAIOVA 8 852 801 518 GALAŢI GALAŢI 7 647 686 487 GORJ TlRGU JIU 8 915 506 793 HARGHITA MIERCUREA-CIUC 7 680 375 921 HUNEDOARA DEVA 7 291 481 396 IALOMIŢA SLOBOZIA 6 632 388 341 IAŞI IAŞI 5 673 634 692 ILFOV BUCUREŞTI 8 034 742 063 MARAMUREŞ BAIA MARE 6119 447 061 MUREŞ TÂRGU MUREŞ 7 923 608 794 NEAMŢ PIATRA NEAMŢ 5 788 461 065 OLT SLATINA 5 494 474 764 Prahova Ploieşti 4 687 707 249 SATU MARE SATU MARE 4 517 368 553 SIBIU SIBIU 5 805 428107 SUCEAVA SUCEAVA 8 890 570 917 TELEORMAN ALEXANDRIA 5 994 526 944 TIMIȘ TIMIȘOARA 8 921 619 161 TULCEA TULCEA 9 003 242 942 VASLUI VASLUI 5 435 445 663 VÂLCEA RÂMNICU VÂLCEA 5 886 386 583 VRANCEA FOCSANI 5 972 479 508 Harta administrativă a Republicii Socialiste România, cuprinzînd propunerile Comisiei centrale de partid şi de stat cu privire la organizarea judeţelor şi a municipiilor, precum şi actualele oraşe şi comune care intră în componenţa judeţelor, se poate procura la toate chioşcurile şi librăriile din ţară vVVWAM WWWMWAf COMPOZIŢIE 1N VISCOL reportaj de Victor BÎRLĂDEANU Dacă ar fi să definesc lapidar configuraţia minutului ’68 la construcţia celui mai nou vlăstar al industriei grele româneşti — furnalul de 1 700 metri cubi al gigantului siderurgic gălăţean — aş alege, din multiplicitatea sensurilor, pe acelea cuprinse în noţiunea de cutezanţă. Intr-adevăr, ceea ce caracterizează eforturile depuse în aceste zile pe şantier este îndrăzneala (nu numai la figurat dar şi la propriu!) pe care o solicită fiecare minut de pregătire a „premierei din februarie“ : revărsarea primelor tone de fontă în oalele de turnare. ...Părea că pămîntul şi cerul s-au contopit, în ziua aceea de luni, într-o infernală învîrtejire. Vîntul atinsese o viteză de peste 50 de kilometri, iar rafalele viforniţei zguduiau din temelii scheletele metalice ale construcţiilor. In timp ce GAZ-ul înainta din greu, cu opintiri, pe îngusta alee de omăt, abia despicată de buldozere, aveam senzaţia că nu voi găsi ţipenie de om pe şantier. Cine ar fi în stare să înfrunte furia dezlănţuită a stihiilor şi să lucreze pe o vreme ca asta ? Abia ajuns în dreptul furnalului, mi-a fost dat să constat că mă înşelasem. Echipa comunistului Gheorghe Cujmir — cunoscut veteran al montării furnalelor, cu vastă experienţă acumulată la Hunedoara şi Reşiţa — tocmai terminase de ridicat, cu ajutorul unei macarale, un cadru metalic cu o deschidere de douăzeci de metri la estacada bancherelor. Dejucînd printr-o pregătire impecabilă şi printr-o măiastră conducere a operaţiei asaltul viscolului, ei au izbutit să priponească temeinic cadrul, din patru părţi, cu odgoane groase şi să-l înalţe, centimetru cu centimetru, pînă la 21 de metri. Mai anevoie a mers la fixarea cadrului pe postament : vîntul scutura adesea, cu izbucniri năpraznice, zvelta siluetă metalică de cîteva tone. A trebuit nu numai o înaltă iscusinţă tehnică, dar şi o formidabilă încordare a voinţei pentru a înghioca solid cadrul şi a-l face să reziste presiunii viscolului. A fost o adevărată izbîndă a voinţei umane. Nu e singurul loc de pe şantierul combinatului unde s-a lucrat cu o rîvnă statornică în acea viforoasă zi de luni. Luptînd din greu cu furtuna de zăpadă, echipele comuniştilor Alexandru Diiman şi Ion Ţurcanu, conduse de inginerul Traian Neagu şi de şeful de lot Alexandru Timofte şi ajutate de unul dintre cei mai buni macaragii, de Dumitru Felea, au reuşit să încheie montarea galeriei de benzi pentru materiale vrăjoase, lucrare de bază a viitoarei staţii de aglomerare a minereului, indisolubil legată de apropiata punere în funcţiune a furnalului. — Oamenilor noştri — îmi spunea inginerul Petru Cristescu, unul dintre conducătorii lucrărilor de montare la furnal — le-a intrat în sînge scadenţa: ei ştiu că la 15 februarie furnalul va trebui să dea prima şarjă şi sunt hotărîţi să facă tot ce le stă în puteri ca să nu întîrzie nici cu o clipă sorocul. Zile şi nopţi dac-aş fi stat cu inginerul Cristescu, tot ar fi avut ce să-mi povestească despre „oamenii lui“. Şi despre felul cum cei din echipa lui Traian Voicu, brăilean de obîrşie, au asamblat în aer, la o înălţime de vreo 25 metri, „priponiţi de grinzile cerului“ (cum atît de plastic s-a exprimat acest om al tehnicii în aparenţă taciturn, chiar (Continuare în pag. a 3-a) Vizita unei delegaţii guvernamentale române în Marea Britanie ! La invitaţia guvernului britanic, o delegaţie guvernamentală română, condusă de tovarăşul Ilie Verdeţ, prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, va face o vizită în Marea Britanie, în perioada 23 ianuarie — 3 februarie 1968. In timpul vizitei, prim-vicepreşedintele Consiliului de Miniştri va avea întîlniri cu primul ministru al Marii Britanii, Harold Wilson, cu membri ai guvernului şi cu alte oficialităţi britanice. Delegaţia va vizita obiective industriale şi va purta discuţii cu conducătorii unor întreprinderi economice. O cerinţă imperioasa a GOSPODĂRIREA JUDICIOASĂ A LEMNULUI Patrimoniul forestier reprezintă una din cele mai importante resurse naturale ale ţării noastre. Pe baza sarcinilor trasate de partid privind exploatarea şi valorificarea superioară a acestei resurse, au fost desfăşurate, în ultimii ani, ample acţiuni de refacere şi sporire a productivităţii pădurilor, de gospodărire mai bună a masei lemnoase. In 1967, de pildă, indicele de utilizare pe total masă lemnoasă a atins 70,2 la sută, iar pierderile din exploatare s-au redus sub 4 la sută. Pe această cale, între anii 1960—1966 au fost date în circuitul economic peste 6 000 000 mc masă lemnoasă. Cîştigul în favoarea economiei naţionale este evident. Se pune însă o problemă. Acoperirea cerinţelor sporite de masă lemnoasă impune o activitate mai susţinută de conservare a resurselor forestiere, păstrarea unei proporţii raţionale între „tăieri“ şi creşterea anuală a pădurilor, asting. Mihai SUDER ministrul economiei forestiere fel ca, începînd cu anul 1969 să se intre în ritmul normal de tăiere. Concomitent, este necesar să se obţină o sporire a productivităţii pădurilor, să reîmpădurim toate suprafeţele exploatate, degradate sau brăcuite. în acest scop se vor folosi, în continuare, la împăduriri specii forestiere repede crescătoare, cu o productivitate ridicată pe an şi pe hectar, cu însuşiri calitative şi dimensionale optime, îmbunătăţite. Am precizat aceste chestiuni, întrucît lemnul trebuie gospodărit cu maximă grijă. Tocmai de aceea, în 1968, cantităţile sporite de masă lemnoasă se vor asigura nu pe seama intensificării exploatării pădurilor, ci în mod deosebit prin utilizarea cît mai raţională a lemnului. Ca urmare, o primă sarcină majoră este aceea de a se acţiona ferm în direcţia reducerii consumului de lemn. îndeplinirea ei presupune ca încă de la începutul anului să se aplice măsuri eficiente de economisire şi înlocuire a lemnului în toate domeniile de utilizare a acestuia. Și, mai întîi, așa trebuie să procedeze întreprinderile economiei forestiere — principalul consumator al lemnului. Ce probleme se ridică ? In exploatările forestiere, de exemplu, va trebui să se intensifice preocupările pentru reducerea pierderilor la recoltarea şi mişcarea lemnului şi să se elimine instalaţiile consumatoare de lemn. Este necesar să se dea în circuitul economic lemnul de mici dimensiuni şi resturile de exploatare, în special pentru utilizarea în producţia de plăci aglomerate din lemn, plăci fibrolemnoase şi celuloză, înlocuindu-se astfel cantităţi cît mai mari de material lemnos care pot fi folosite la realizarea unor produse superioare. Totodată, foarte mult lemn poate fi economisit în industria de prelucrare, care a cunoscut o puternică dezvoltare în ultimul timp. In anul care a început se vor aplica noi măsuri de economisire a materialului lemnos, mai ales în producţia de uşi, ferestre, ambalaje şi mobilă. Pentru economisirea cherestelei de răşinoase în producţia de uşi-ferestre, de pildă, se vor înlocui tocurile masive cu altele lamelate, iar fabricile vor fi dotate cu agregate specializate, reducindu-se producţia de uşi clasice cu tăblii, prin înlocuirea acestora cu uşi plane de construcţie celulară. Aplicîndu-se noile standarde pentru ferestre se va micşora consumul specific. In totalitate, materializarea acestor măsuri va asigura obţinerea unei economii anuale de 10 000 mc cherestea de răşinoase. Ne propunem, de asemenea, ca la produsele nenominalizate să înlocuim într-o măsură mai mare cheresteaua de răşinoase şi de fag cu cherestea de diverse specii şi alte materiale. Importante rezerve de economisire a lemnului sunt — după cum am spus — la producţia de ambalaje. Se impune, deci, o restrîngere a producţiei ambalajelor din lemn şi înlocuirea lor cu ambalaje din carton, cu conteinere, vagoane şi camioane special amenajate pentru transportul produselor neambalate. In acelaşi timp, se studiază posibilitatea înlocuirii cherestelei de răşinoase şi de fag la producţia de ambalaje, prin confecţionarea acestora din lemn de construcţii rurale, lobde de fag, cherestea de diverse specii tari şi mormate(Continuare în pag. a V-a) Cînd indolenţa şi necinstea se numesc „RISC COMERCIAL" Tablou surprins deunăzi pe stradă , din interiorul unui mare depozit alimentar era scoasă — în coşuri, tăvi sau lăzi, tot felul de marfă alterată. Se aruncau de-a valma, pe platforma unei maşini trase la bordură, lămîi şi portocale, brînză şi slănină, cutii de conserve... In timp ce afară se desfăşura această deplorabilă activitate, în birourile depozitului, funcţionarii ajustau, din trăsături de condeie, cifrele: „Total portocale intrate în depozit : „X“ , minus pierderi de transport, minus pierderi de depozitare, minus pierderi de manipulare , stoc rămas „Y“. La brînză : pierderi de depozitare, plus pierderi de manipulare“... Cum se știe, faptul descris are un caracter mai general : în unităţile comerciale, indiferent de categoria şi profilul lor, intră, intr-un timp dat, „X“ cantitate de marfă şi se vinde o cantitate „Y“ — mai mică decît stocul iniţial. Diferenţa — adică pierderile — sînt denumite de unii comercianţi — cei din reţeaua alimentară — perisabilităţi, de alţii — scăzăminte. Cînd pierderile se menţin ridicate sau depăşesc cu mult indulgentele norme legale, comercianţii ridică din umeri: „Ce vreţi ? Risc comercial. Comerţ fără o oarecare pierdere nu se poate !" De fapt, teoretic aşa este. In orice activitate comercială există şi noţiunea de „risc“. Ca urmare, sunt stabilite regulamente, prin ordine şi hotărîri ale forurilor centrale, pentru fiecare marfă în parte, cote de pierderi normale, provenite din (cităm ordinul MCI pentru comerţul alimentar) „operaţiile de transport, depozitare, desfacere şi manipulare ocazionate de aceste operaţii , din evaporare, volatilizare, uscare, scurgere, pulverizare, îmbibare, fărîmiţare, spargere sau alte cauze asemănătoare“. Este, obiectiv, necesară acordarea cotelor de risc ? Indiscutabil. Ar fi absurd să ne imaginăm că un sac de făină, de exemplu, poate călători întotdeauna cîteva sute de kilometri, să fie încărcat şi descărcat de zeci de ori, apoi deşertat în pungi, fără să se piardă o anumită părticică din conţinutul lui. Dar cît se pierde ? Pierderile reale sînt întotdeauna corespunzătoare cotelor de risc comercial sau, uneori, avem de-a face cu risipă ? Şi, mai departe , pornind de la ideea că orice negustor este interesat continuu să micșoreze sau să evite pe cît posibil pierderile (doar este în joc cîștigul lui !) actualele cote de risc comercial reflectă întotdeauna realitatea ? Nu cumva sînt prea mari ? Iată întrebări la care vom încerca să răspundem pe parcursul însemnărilor de faţă. Din constatările personale, din cele ale inspectorilor Inspecţiei comerciale şi ai Direcţiei de control şi revizie din Ministerul Finanţator, tragem o primă concluzie, deloc îmbucurătoare : unii reprezentanţi de compartimente, întreprinderi şi organizaţii comerciale nu cunosc încă sau, din te miri ce interese, nu vor să cunoască înseşi hotărîrile care reglementează riscul în comerţ. Hotărîrile stipulează clar : pierderile, indiferent de proporţia lor, se constată cu ocazia inventarelor şi sînt scăzute din volumul mărfii intrate în unitatea inventariată. Cu alte cuvinte , dacă intr-un magazin alimentar au intrat, între două inventare, 1 000 kg şuncă, revizorul va scădea pierderea reală provocată de evaporare, uscare etc. — să zicem 2 kg. Dar, cum spuneam, şefii diverselor unităţi comerciale se fac că nu ar cunoaşte acest prea simplu mecanism. Ei propun la inventar — indiferent de pierdere — aprobarea cotelor maxime de risc. Şi, culmea ! Revizorii de gestiuni se conformează. Adică , se vede bine că din cele 1 000 kg şuncă s-au pierdut doar 2 Gh. GRAURE (Continuare în pag. a 3-a) In semn de respect şi Solidaritate pentru oamenii care mi-au trimis această scrisoare, am dat rîndurilor de faţă titlul cerut de ei, în scrisoarea lor. Scrisoarea mi-a fost trimisă ca răspuns la un articol publicat mai de mult, cu titlul „întoarcerea rîndunelelor“. Articolul cuprindea în el un elogiu adus deopotrivă părinţilor şi copiilor, întoarcerea rîndunelelor înseamnă tocmai această împrimăvărare veşnică, imprimăvărare a lumii prin copii, întoarcerea rîndunelelor , întoarcerea sentimentelor curate, întoarcerea dragostei, a ocrotirii, a gingăşiei, întoarcerea recunoştinţei şi a bucuriei — cu un cuvînt Mesaj... de Traian COŞOVEI înflorirea bunelor sentimente dintre copii şi părinţi, întoarcerea tuturor miracolelor înnoitoare. Nădăjduind şi dorind cu toate puterile că nu va fi prea tîrziu şi această scrisoare îşi va purta totuşi mesajul ei bun spre oameni, îi redau astăzi zborul. Fără titlu, fără semnătură — nu însă anonimă — fără nici o ortografie, dintr-o singură răsuflare, ca un strigăt. Autorii mesajului trebuie să fie nişte bătrîni înţelepţi, căliţi în suferinţa lor, împăcaţi cu soarta lor — nu resemnaţi însă. Pe sub cuvintele puţine — ca o mină de Un proaspăt aruncat în ieslea cailor — se simte o mare nobleţe şi farmecul unei înţelepciuni populare, nerostite. Iar unele cuvinte mai tari, care ne-ar putea şoca, nu ştirbesc demnitatea acestor oameni — ci sînt folosite cu intenţia cu care vrem să îngroşăm cîteodată originea modestă a multora dintre noi — și să arătăm cit de sus au crescut vlăstarele noastre. O scrisoare tîrzie. O scrisoare întîrziată printre manuscrisele mele. Un strigăt din viată presat ca o floricică oarecare printre poeme, printre povești, printre hîrtii... „Unde este Ica... azi (Continuare In pag. a H-a) Economie de dolari, dar nu la cheltuielile militare Chiar în prima zi a noului an, preşedintele Johnson a anunţat — după cum se ştie — un program de austeritate financiară, menit să aducă economii de 3 miliarde de dolari, în vederea ameliorării situaţiei balanţei de plăţi americane. „Strîngerea şurubului“ la care a recurs Casa Albă continuă să provoace puternice reacţii în lumea capitalistă. Principala măsură a programului american de austeritate este reducerea cu un miliard de dolari a investiţiilor de capital particular în străinătate. Deşi, în ţările Europei occidentale, s-au auzit adesea critici în sensul că „giganţii“ americani care activează pe continent „înghit“ firmele locale, această măsură a îngrijorat cercurile de afaceri vesteuropene, în special pe acelea din statele membre ale Pieţei comune. Motivele supărării sunt multiple. Sa are în vedere, în general, că companiile din S.U.A. aduceau cu ele nu numai‘capital, dar şi realizări ale tehnicii americane, care favorizau dezvoltarea industriilor vest-europene în condiţiile existenţei unui puternic decalaj tehnologic între cele două ţărmuri ale Atlanticului. De asemenea, în cercurile comunitare de la Bruxelles se manifestă o vie nemulţumire faţă de caracterul discriminatoriu al măsurii. Dacă investiţiile americane în ţările Pieţei comune vor fi limitate în anul 1968 — conform programului — la 65 la sută din media pe anii 1965—1966, ele vor rămîne la acelaşi nivel în Anglia, Canada, Japonia şi Australia. Presa vest-europeană subliniază că această discriminare va afecta îndeosebi Belgia şi Olanda, doi membri ai Pieţei comune în care capitalul american a pătruns mai adine, îngrijorarea patronatului şi a bancherilor din Europa occidentală provine şi din faptul că prin această măsură, companiile americane implantate pe continent sunt constrînse să lanseze împrumuturi de loc, ceea ce va duce la creşterea dobînzii şi la o anumită lipsă de credite pe piaţa financiară vest-europeană. Aceste fenomene negative vor fi accentuate de acţiunile Casei Albe vizînd repatrierea unei bune părţi din beneficiile firmelor americane, care erau pînă acum investite la faţa locului. Gh. CERCELESCU (Continuare în pag. a VI-a)