Scînteia, februarie 1968 (Anul 37, nr. 7600-7628)

1968-02-14 / nr. 7613

Anul XXXVII Nr. 7613 Miercuri 14 februarie 1968 6 PAGINI - 30 BANI GÎNDIREA ECONOMICA în viaţa fermelor agricole Lărgirea competentelor, atribuţii­lor si răspunderilor şefilor de ferme agricole, înalta încredere acordată acestora de a gospodări o parte din­­tr-o mare bogăţie a ţării constituie o latură esenţială a măsurilor adop­tate de partid pentru îmbunătăţirea activităţii în agricultura de stat, în­cheierea primului an de activitate în fermele şi întreprinderile agri­cole de stat experimentale şi etalon, generalizarea principiilor noi de conducere, planificare, finanţare şi creditare în întreaga agricultură de stat a ridicat probleme complexe, între care de maximă însemnătate este însuşirea unui nou stil de mun­că, bazat pe iniţiativa şi răspunde­rea personală pentru îndeplinirea exemplară a sarcinilor încredinţate. Deşi rezultatele de pînă acum sunt departe de a oglindi potenţialul real al fermelor. In multe locuri s-a dobîndit o experienţă preţioasă, pe care ne propunem s-o înfăţişăm ci­titorilor. „Experienţa noastră — ne spune tov. Constantin Biţă, directorul I.A.3. Segarcea, se poate aprecia la adevărata valoare dacă avem in ve­dere suma beneficiilor care, anul trecut, s-au ridicat la 9 milioane lei, faţă de 5,5 milioane cit era planifi­cat. Producţia-marfă realizată însu­mează 92 milioane de lei, cu 5 mili­oane mai mult decît s-a prevăzut. Cinstea de a face parte dintre prime­le întreprinderi agricole de stat din ţară, înfiinţate în primăvara anului trecut, a însemnat pentru noi şi o obligaţie în plus, aceea de a acu­mula experienţă pe care să o trans­mitem şi altora. O trăsătură distinctivă a setului de fermă se referă la modul cum înţelege să materializeze posibilită­ţile oferite prin acordarea unor largi atribuţii, competenţe, răspunderi. Prin zeci şi sute de exemple este confirmată aprecierea că in ferma agricolă este loc pentru manifesta­rea deplină a capacităţii creatoare a specialiştilor şi lucrătorilor per­manenţi, pentru dinamizarea spiri­tului de iniţiativă al acestora. După ce a lucrat 12 ani la birou, ing. Victoria Andrei a luat în primire ferma vegetală nr. 1. — Segarcea. Simţindu-se la largul ei, în sferă direct productivă, în afara îndepli­nirii sarcinilor curente, ea a luat iniţiative soldate cu importante cîş­­tiguri. In vara trecută, pentru a economisi o parte din sumele care se plăteau pentru camioanele I.R.T.A., a organizat coloane de remorci cu care, seara tîrziu sau dimineaţa, s-au transportat ce­reale la baza de recepţie. In timpul iernii, lucrătorii permanenţi au continuat să lucreze, reuşind să a­­menajeze un adăpost pentru îngră­­şămintele chimice, cu o capacitate de 15 vagoane, folosind materiale lo­cale, au cărat piatră pe locul unde sunt parcate maşinile etc. Zeci de alte iniţiative valoroase constituie o caracteristică a suflului nou inter­venit în activitatea specialiştilor şi lucrătorilor permanenţi de la I.A.S. Segarcea. Cristalizarea unui stil de muncă concret şi eficient constituie şi un rezultat al studiilor şi anali­zelor judicioase efectuate de către consiliul de administraţie, care, pro­­movînd experienţa bună, a sesizat şi tendinţa manifestată de unii şefi de fermă de a face „economii la C. BORDGIANU (Continuare în pag. a III-a) *In cîmpul gravitaţional al Oltului reportaj de N. Popescu- BOGDAN EŞTI SOLICITAT să a­­ducă Oltul pe hirtie, In modalităţi simplu documentaristice, con­­deiul se lasă cu greu ademenit. Prea adine implantat în tradiţii, motiv de baladă şi doină­ţi, în aceeaşi măsură, izvor de inspi­raţie pentru creatorul modemn, rîul cu nume de străveche rezonan­ţă se revendică întîi de toate poeziei, iar metafora i se asociază mai firesc decît cifra şi calculul. Chiar şi a­­tunici cînd încerci si dai contur profilului actual al anticului Alutus şi să-i desci­frezi valenţele con­temporane. Pe temeiul că, ferti­lizat de înnoirile spec­taculoase operate de socialism, pitorescul curs de apă a dobîndit incalculabile valori şi o nouă şi viguroasă tinereţe, vorbim astăzi de un Olt energetic, de Industria chimică , din bazinul Oltului, de aluminiul fabricat pe Olt, la fel de obişnuit precum, pînă nu de­mult, evocam exclusiv frumuseţea sălbatică a făgaşului tăiat de rîu in lanţul carpatic, sau valoarea curativ-re­­creativă a Călimăneş­­tilor, Govorei, Olăneş­­tilor, Tuşnadului. Ol­tul însuşi, ca sursă de energie şi, simplu, ca apă, este încadrat in­tr-un vast ansamblu de valorificări econo­mice şi sociale. LA UMBRA Ne­­goiului, in Făgăraş, silueta zveltă a coşu­rilor înalte şi cea pîn­tecoasă a turnurilor de răcire îţi semnalează încă de departe pre­zenţa marii industrii, transformatoare a azo­tului atmosferic şi a gazului metan, pre­cum şi a centralei ter­moelectrice, tot atit de puternică pe cît sînt marile turbine mişcate de căderea Argeşului. In aval, la Victoria, sub peretele muntelui, un alt complex dă ţării însemnate canti­tăţi de uree, îngrăşă­minte chimice, acid a­­zotic şi acid sulfuric, aldehidă formică. La Făgăraş şi la Victoria, actualele întreprinderi complexe s-au dezvol­tat din fabrici modes­te, mai de mult exis­tente. (Continuare in pag. a III-a) IN ZIARUL DE AZI • Absenţe nemotiva­te pe piaţa Braşovului • Practici străine democraţiei coopera­tiste • Critica şi ac­tualitatea ei •„Idolul sfarâmat“ la Teatrul muzical din Braşov Şedinţa 9­­ Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România în ziua de 13 februarie 1968, la Palatul Republicii a avut loc şe­dinţa Consiliului de Stat al Repu­blicii Socialiste România, prezidată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Consiliului de Stat. Au luat parte tovarăşii Constanţa Crăciun şi Ştefan Peterfi, vicepre­şedinţi ai Consiliului de Stat, Con­stantin Statescu, secretarul Consi­liului de Stat, şi Anton Breiten­­hofer, Ion Cosma, Vasile Daju, Constantin Dragan, Suzana Gâdea, Nicolae Hudiţeanu, Athanase Joja, Ion Popescu-Puţuri, Cristofor Simionescu, Gheorghe Stoica, Lu­dovic Takacs şi Iacob Teclu, mem­bri ai Consiliului de Stat. Consiliul a examinat proiectele de legi pe care urmează să le pre­zinte Marii Adunări Naţionale. Astfel, a fost discutat proiectul de lege pentru modificarea unor articole din constituţie, precum şi proiectul de lege privind organiza­rea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România. In urma discuţiilor ce au avut loc, Consiliul de Stat a hotărît ca aceste proiecte de legi să fie supuse dez­baterii Marii Adunări Naţionale. PREZENTAREA SCRISORILOR DE ACREDITARE PREŞEDINTELUI CONSILIULUI DE STAT DE CĂTRE AMBASADORUL R. P. POLONE La 13 februarie a.c., preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, tovarăşul Ni­colae Ceauşescu, a primit pe am­basadorul extraordinar şi plenipo­tenţiar al Republicii Populare Po­lone la București, Jaromir Oche­duszko, in legătură cu prezentarea scrisorilor de acreditare. (Cuvinturile rostite, in­­ pagina a V-a). Instalații şi rezervoare la rafinăria Ploieşti (Foto : Agerpres) Integrarea în meserie Integrarea In profe­sie a tînărului proas­păt calificat in mese­rie, iar apoi treptata desăvîrşire profesiona­lă, reprezintă o parte efectivă a progresu­lui economic şi social, o condiţie a valorifi­cării, la cei mai înalţi parametri, a potenţia­lului industrial creat şi dezvoltat continuu prin construcţia socia­listă. Marea majoritate a proaspeţilor salariaţi se adaptează — in­tr-un ritm mai mult sau mai puţin rapid — noii lor situaţii. Dar restul ? Ce se întîmplă cu ei ? Am plasat ancheta noastră la Hunedoara, acolo unde ilustrarea concretă a valorii muncii oa­menilor este înles­nită prin însăşi repre­zentarea pe care o su­gerează acest nume în constelaţia industrială. Marşul post-triumfal De cîţiva ani s-a impămîntenit obiceiul ca, in fiecare vară, în­dată după ce o nouă promoţie a şcolii pro­fesionale şi-a primit diplomele de absolvi­re, să se organizeze o şedinţă festivă cu noul contingent de munci­tori, în prima lor zi de lucru. Evenimen­tul intrării în pro­ducţie capătă astfel, în conştiinţa tinerilor absolvenţi, proporţiile cuvenite, subliniat de atmosfera cu care sînt întimpinaţi şi de cu­vintele care se rostesc în legătură cu răs­punderile ce-i aşteap­tă. Şi după ce florile au fost împărţite, după ce aura festivă a devenit amintire, tînărul muncitor îşi ia în primire locul de muncă şi i se dă nor­ma de lucru potrivită categoriei de calificare (primită o dată cu di­ploma de absolvent). Ce se întîmplă cu el incepînd din această clipă ? Vom urmări trei cazuri din secţia mecanică a Combina­tului siderurgic Hune­doara. Constantin Tătules­cu, strungar absolvent din 1967 al Şcolii pro­fesionale de siderur­gie din Hunedoara : — Ni s-a spus că după absolvirea şcolii vom fi repartizaţi la locul de muncă şi la maşinile pe care am făcut ultimul an de practică. Cu mine n-a fost aşa. Lucrasem la practică pe un strung de calibrare a cilin­ ANCHETA PRINTRE TINERII ABSOLVENŢI DE ŞCOLI PROFESIONALE de Mihai CARANFIL drilor de la minor şi la angajare am fost repartizat pe un strung revolver. Am zis a­­tunci că dacă altceva nu există, nu e rău să lucrez şi acolo. Dar pînă la urmă nu m-am descurcat, am avut tot felul de ne­plăceri şi atunci am cerut să fiu mutat in altă secţie. Aşa am venit aici. Dar maşina pe care lucrez e me­reu stricată. Lucrăto­rul din schimbul de dinaintea mea nu me­najează deloc maşina. Afară de asta, am a­­vut aici discuţii cu maistrul pentru că mi-a dat să lucrez o piesă la care se cereau măsurători cu micro­­metrul şi eu n-am ştiut să le fac. Am stricat-o. La şcoală am văzut un micrometru doar de vreo două ori. Pe urmă am mai stri­cat o piesă pentru că n-am avut cuţitele care-mi trebuiau. Şi uite aşa... treaba nu prea merge. Dumitru Meleete, trezor, 18 ani, absol­vent din 1967 al şcolii profesionale : — Nu prea ies cu norma. Totul ar mer­ge bine dacă m-aş în­ţelege cu maistrul. Dar el, cum mă prin­de, mă „arde“. Nu-mi dă de lucru decît de pe o oră pe alta, în cel mai bun caz pen­tru cîteva ore şi cum maşina pe care lucrez e veche şi în afara standardelor, cu greu pot să-mi asigur scu­le pentru ea. Şi pen­tru că nu mi se dau să fac decît serii mici sau unicate trebuie mereu să pierd o­mul­(Continuare in pag. a II-a) al TOVARĂŞII NICOLAE CEAUŞESCU A PRIMIT PE TOVARĂŞUL V. KOUCKY In zilele de 12 şi 13 februarie, tovarăşul V. Koucky, secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din Cehoslovacia, a făcut o vizită de prietenie in ţara noas­tră, la invitaţia C.C. al P.C.R. Marţi dimineaţa, oaspetele a fost primit de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R., împreună cu tovarăşii Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., şi Mihai Dalea, secretar al C.C. al P.C.R. La primire au par­ticipat dr. Cesimir Cisar, ambasa­dorul R.S. Cehoslovace la Bucureşti, şi J. Sedivy, adjunct al şefului sec­ţiei internaţionale a C.C. al P.C. din Cehoslovacia. In timpul şederii în România, to­varăşul V. Koucky a avut convor­biri cu tovarăşii Paul Niculescu-Mizil şi Mihai Dalea. La convor­­biri au participat tovarăşii Vasile Vlad, şeful secţiei relaţiilor externe a C.C. al P.C.R., dr. Cesimir Cisar, ambasadorul R.S. Cehoslovace la Bucureşti, J. Sedivy, adjunct al şe­fului secţiei internaţionale a C.C. al P.C. din Cehoslovacia, şi E. Uivary, activist la secţia interna­ţională a C.C. al P.C. din Cehoslo­vacia, în cursul întâlnirilor, care s-au desfăşurat într-o atmosferă caldă, tovărăşească, s-a făcut un schimb de păreri asupra dezvoltării relaţii­lor de prietenie dintre cele două partide şi state, precum şi asupra unor probleme actuale ale mişcării comuniste şi muncitoreşti interna­ţionale. ★ Marţi după-amiază, tovarăşul V. Koucky s-a înapoiat la Praga. Plecarea tovarăşului Franz Muhri, preşedintele Partidului Comunist din Austria Marţi dimineaţa a părăsit Capi­tala tovarăşul Franz Muhri, preşe­dintele Partidului Comunist din Austria, care, la invitaţia C.C. al P.C.R., a făcut o vizită prieteneas­că în ţara noastră. La plecare, pe aeroportul Bănea­­sa, oaspetele a fost salutat de to­varăşii Nicolae Ceauşescu, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Ma­nea Mănescu, membru supleant al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., de activişti de partid. (Agerpres) Sosirea unei delegaţii a Partidului Comunist din Japonia Marţi a sosit în Capitală o de­legaţie a Partidului Comunist din Japonia, care, la invitaţia Comite­tului Central al Partidului Comu­nist Român, va face o vizită în ţara noastră. Din delegaţie fac parte tovarăşii Tomio Nishizawa, membru al Prezidiului şi al Secre­tariatului C.C. al P.C. din Japonia, şi Hiroshi Ide, membru al cole­giului revistei „Documente Inter­naţionale“ a P.C. din Japonia. La sosire, delegaţia a fost salu­tată de tovarăşii Chivu Stoica, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Ştefan Voicu, membru al C.C. al P.C.R., redac­­tor-şef al revistei „Lupta de cla­să“, de activişti de partid. VIRTUŢILE CURIEN­TA­ŢII Dr. Leonid PETRESCU Curiozitatea este — într-un fel — cea care ne-a adus penicilina şi an­tibioticele, razele­­ şi puterea ato­mului, care a cucerit Antarctida şi spaţiul cosmic. Căci dacă sir Alexan­der Fleming nu ar fi avut curiozita­tea să afle pentru ce un banal mu­cegai i-a stricat culturile de mi­crobi, dacă Henri Becquerel nu s-ar fi întrebat de ce i s-au înnegrit plăcile fotografice, dacă oameni ca Scott, Nansen, Amundsen sau Ţiolkovski nu ar fi fost curioşi să ştie ce se găseşte dincolo de hotarele rutinei, acestea, şi alte zeci de mii de descoperiri, ar mai fi zăcut, întirziate, multă vreme. Evi­dent, se poate replica uşor că dacă Newton nu ar fi fost curios să afle pentru ce a căzut mărul, peste cîtăva vreme ar fi venit altcineva şi ar fi explicat fenomenul, căci descoperi­rile şi invenţiile mari plutesc în aer, aşteptind să sosească omul care le va culege. Dar acel om trebuie să fie şi el, la rîndul său, mînat de curiozi­tate, după cum toată atmosfera fa­vorabilă descoperirilor este de fapt creată tot prin activitatea neobosită a milioanelor de curioşi. Curiozitate : „dorinţă de a vedea, de a cunoaşte“, conform definiţiei dicţionarului. Această dorinţă se trezeşte încă din primii ani de viaţă, cînd copilul deschide ochii mari asu­pra lumii. Cu mult înainte de a păşi pragul şcolii, copilul priveşte cu lua­re aminte în jurul său şi îşi ascute auzul, acordînd o atenţie activă sem­nificaţiei evenimentelor din jurul său. De ce ? Cum ? Iată cele mai frecvente cuvinte rostite la vîrsta de patru ani şi jumătate, simbolizînd imensa curiozitate faţă de fenome­nele cunoaşterii. Studiile efectuate de pedagogi şi psihologi au scos în evidenţă că, la preşcolari, aproxima­tiv 75 la sută din întrebări tind să afle cauza diferitelor fenomene ca­­re-i înconjoară. De ce este cerul al­bastru ? De ce troleibuzele au fire ? Cum creşte iarba ? De ce... ? Ce răspunde adultul la asemenea sute şi mii de întrebări ? Din păcate, adeseori prin fraze stupide, dacă nu de-a dreptul greşite sau ilogice. De multe ori, copilul este chiar des­curajat în a pune întrebări. „Mai taci odată !“, se răsteşte părintele, ex­cedat, prins la strîmtoare, pentru că întrebările nevinovate ale copiilor pretind adesea cunoştinţe care depă­şesc biata sa acumulare. Alteori, chiar dacă răspunsul li este cunoscut, cel interogat se simte plictisit sau pur şi simplu nu vrea să se ostenească a-l formula în mod clar şi pe înţelesul micuţului curios. Rezultatul este ace­laşi : după un oarecare timp, copilul renunţă. Această reprimare a dorin­ţei sale naturale de a cunoaşte cit mai multe se poate răsfrînge, însă, în comportamentul său viitor. Nu lă­saţi să se piardă în vint primele în­trebări — oricît de naive — ale co­piilor. De ce şi cum pot fi folosite în scop educativ, încurajînd căutarea adevărului şi a noului, ajutînd la destrămarea misterelor. Se întîmplă cîteodată ca nici mai tirziu copiii să nu fie încurajaţi în dezvoltarea curiozităţii. Unii dascăli nu se pricep la asta, împiedicind in­voluntar încercările lor de a afla mai multe decit litera cărţii. Familia in care singurele curiozităţi sint ace­lea de a afla ce s-a mai Intîmplat in casa vecinului nu vede nici ea cu ochi buni, sau mai bine zis nu înţe­lege copilul care caută să afle lucruri noi despre îndepărtate şi aparent inutile fenomene. Astfel, încetul cu Încetul, se toceşte tendinţa naturală spre satisfacerea curiozităţii. (Continuare In pag. a IV-a) Miza unei întilniri la nivel înalt Cancelarul Kiesinger, însoţit de 8 membri ai guvernului vest­­german (printre care ministrul de externe Willy Brandt), soseş­te joi la Paris, unde va avea în­trevederi cu preşedintele Fran­ţei, generalul de Gaulle. Vizita, care va dura două zile, are loc, după cum amintea ieri agenţia France Presse, „potrivit trata- CORESPONDENTA DIN PARIS DE LA AL. GHEORGHIU titlul de cooperare franco-(veat) german, care prevede un schimb de vizita anuale intre Paris şi Bonn“. Agenţia subliniază numărul mare de miniştri care-l însoţesc pe cancelar. La Bonn, un pur­tător de cuvînt al guvernului a făcut acelaşi lucru. „Importan­ţa delegaţiei, a declarat el, co­respunde dorinţei de intensi­ficare a relaţiilor franco-(vest) germane intr-un număr cu­ mai (Continuare In pag. a VI-a) Irni I M * Schioara suedeză Gustafa-ILIXl Ln «on Ia a doua medalie de aur /Ifirif/ini » • La Chamrousse, o nouă vie-GRENOBLE torie franceză la „alpine“* • Marea favorită a probei de s­iWgSf săniuțe eliminată din compe­•' -j tiție • Primele antrenamente­­ ale echipajelor de bob 4 x lawlB persoane * O minimă dife­«tC* rență (doar trei zecimi de­­p ff punct) între fruntaşii probei TT de patinaj artistic e Derbi dramatic la hochei pe (Alte stiri ^sportive, in pa- I

Next