Scînteia, ianuarie 1970 (Anul 39, nr. 8295-8323)

1970-01-14 / nr. 8306

ADEVĂRURI SIMPLE CARE TREBUIE BINE ÎNŢELESE DE FIECARE ŢĂRAN COOPERATOR PENTRU CA MUNCA SĂ-I ADUCĂ MAI MULT BELŞUG LUI ÎNSUŞI, ŢĂRII ÎNTREGI Chibzuind gospodăreşte cum vor aplica noile măsuri de organizare şi retribuire a muncii, ADUNĂRILE GENERALE ALE COOPERATIVELOR AGRICOLE sunt chemate să ia hotărîri de mare însemnătate pentru producția acestui an, pentru progresul agriculturii noastre socialiste In aceste zile, la sate urmează să aibă loc adunările generale ale coo­perativelor agricole. In aceste adu­nări vor fi dezbătute, pe larg, măsu­rile stabilite de conducerea partidu­lui privind dezvoltarea agriculturii cooperatiste, măsuri concretizate in hotărîrea plenarei Consiliului Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie din 22—23 decembrie 1969, cu privire la perfecţionarea or­­ganizarii,­ normării şi, retribuirii muncii. Aceste măsuri au fost primite cu un larg interes şi deplină aprobare de către ţăranii cooperatori. Aplicarea lor temeinică, cu pricepere şi simţ gospodăresc, va contri­bui­ la Înfăptuirea sarcinilor ce­lui de-al X-lea Congres privind sporirea continuă a producţiei agri­cole, creşterea aportului agriculturii cooperatiste la aprovizionarea popu­laţiei cu produse agroalimentare, la dezvoltarea economiei ţării, la creş­terea veniturilor ţărănimii. Noile măsuri privind perfecţiona­rea activităţii în cooperativele agri­cole decurg în mod firesc din cerin­ţele actualei etape de dezvoltare a agriculturii cooperatiste. Coopera­­t­iv­ele agric­ol­e au obţinţi. ..­. pn an, producţii sporite, asigurînd o viaţă nouă ţărănimii cooperatiste. A­­proape 1000 de unităţi au obţinut, în 1968, o producţie globală la suta de hectare de peste 400 mii de lei, multe dintre acestea apropiindu-se de nivelul realizat de întreprinderile a­gricole de stat s-a demonstrat ast­fel că cooperativa agricolă reprezintă forma de organizare socialistă a pro­ducţiei şi a muncii, care îmbină armonios interesele generale ale sta­tului cu cele ale ţărănimii coopera­tiste. Dar, deşi în ansamblu agricul­tura cooperatistă a obţinut progre­se remarcabile, unele unităţi nu au folosit pe deplin resursele materiale şi umane de care dispun ; în activi-IM.ra’ IUT S-ar fi-.. . .. . ... . . organizatorice, tehnice şi economice care au făcut ca producţiile şi rezul­tatele economice să fie sub posibili­tăţile de care dispun. Aceste neajun­suri s-au reflectat negativ şi asupra retribuirii muncii cooperatorilor. In unele cooperative nu s-a respectat disciplina în muncă, ceea ce a deter­minat ca unele lucrări să nu se facă la timp. De asemenea, existenţa unui sistem uniform de organizare şi re­tribuire a muncii nu a putut nici să stimuleze o activitate mai fructuoasă, nici să împiedice manifestările, ten­dinţele de indisciplină, de nepăsare pentru rezultatele producţiei, pentru bunul mers al treburilor în coopera­tivă. Programul de îmbunătăţire a activi­tăţii cooperativelor va pune mai bine în valoare avantajele marii producţii socialiste, va crea cadrul potrivit pentru consolidarea tuturor coopera­tivelor agricole, pentru ridicarea a­­cestora la nivelul de eficacitate eco­nomică al marilor unităţi agricole mo­derne, în stare să asigure economiei naţionale produsele agricole atît de necesare, să valorifice potenţialul pro­ductiv al pămîntului ţării, să aprovizi­oneze piaţa cu toate cele trebuitoare consumului de fiecare zi al populaţiei şi deci să dea ţăranului satisfacţia unei munci rodnice, răsplătită pe mă­sura adevăratei valori a participării lui la munca în comun din coope­rativă. Recent a avut loc în Capitală o consfătuire pe ţară în cadrul căreia au fost dezbătute măsurile care ur­mează a fi luate pentru înfăptuirea programului stabilit de conducerea partidului privind dezvoltarea agri­culturii cooperatiste, pentru realiza­rea hotărîrilor recentei plenare a Consiliului Uniunii Naţionale a Coo­perativelor Agricole de Producţie. De asemenea, în aceste zile are loc­ în fiecare judeţ dezbaterea documente­lor respective la care participă ca­dre de conducere şi specialişti din cooperativele agricole. Prin aceasta se urmăreşte o temeinică cunoaştere a măsurilor propuse a se aplica în ce priveşte stabilirea normelor, a sarcinilor de plan, a formelor de organizare şi retribuire. Organele judeţene de partid şi de stat se acor- ; ««••cea mal.1 ' i bateri pentru înţelegerea tiAplină, pînă la ultimul amănunt, a documen­telor şi instrucţiunilor ' elaborate. In zilele următoare, în fiecare co­operativă agricolă adunările genera­le vor lua hotărîri în legătură cu nor­mele de muncă, retribuirea muncii şi aplicarea lor în practică. Dezba­terile din adunări trebuie să ducă la înţelegerea de către întreaga ţărăni­me a acestor principii în aşa fel încît aplicarea lor să se facă pe baza unei analize temeinice a situaţiei din fiecare cooperativă, pe baza găsirii celor mai potrivite soluţii de către consiliul de conducere, brigadieri, cooperatori. Aplicarea acestor mă­suri trebuie asigurată prin adeziu­nea şi contribuţia efectivă a tutu­ror cooperatorilor. Recomandările şi instrucţiunile transmise de U.N.C.A.P. şi Ministerul Agriculturii şi Silvicul­turii trebuie adaptate specificului lo­cal. Ele vor putea fi generalizate cu atît mai ușor cu cît problemele lo­cului de muncă respectiv vor fi dez­bătute în mod deschis, arătîndu-se atît cauzele care au determinat ca în activitatea economică și organiza­torică a cooperativei agricole să se manifeste neajunsuri, cît şi modul cum măsurile preconizate vor contri­bui la îmbunătăţirea generală a muncii şi sporirea producţiei. Scopul principal al măsurilor pro­puse a se aplica îl constituie intro­ducerea unei ordini desăvîrşite în activitatea cooperativelor agricole, care să permită folosirea cu maxi­mum de eficienţă a forţei de mun­că, a mijloacelor de care dispun a­­ceste unităţi, să se pună capăt prac­ticilor care favorizau indisciplina şi (Continuare în pag. a IlI-a) Un om priveşte in soare Am aflat de mult, cu toţii, adevărul des­pre cer. Dar am de­prins unul de la celă­lalt, parcă din totdea­una şi pentru totdea­una, aproape pe nebă­gate de seamă, să ri­dicăm ochii şi să-l cer­cetăm. Descoperindu-i alunecarea de sticlă topită sau ferindu-ne fruntea de explozia uscată a soarelui sau alungind îngăduitori vălătucii de nori, pă­rem a-l vedea de fie­care dată pentru inim­a oară. 11 simţim atingin­­du-ne şi rotunjindu-ne umerii, şi ştim că va fi mereu o chemare ce se cere împlinită. Nu sunt sigur că am exprimat întocmai gîn­­durile muncitorului e­­lectrician Irimieş Ro­mulus. Cred insă că aşa ceva a vrut să-mi spună in acea după-a­­miază in care, aflaţi la poalele măruntului deal Aluniş, mi-a ară­tat cupola argintie a „Observatorului astro­nomic „Dealul Aluniş", Baciu — Cluj, 175 A“. A construit totul cu mina lui, de la lunetă la cupola rulantă, de la gărduleţul de stinghii fragile la telescopul instalat de curînd în curte şi învelit în car­ton asfaltat, aşteptind o cupolă mai mare. A început in urmă cu opt ani — nu-şi amin­teşte cum­ ştie doar că cerul Ardealului este frumos, iar asta a des­coperit-o din copilărie — prin a-şi rostui o simplă lunetă Galilei şi un trepied. Cîţiva ani la rind şi-a insta­lat trepiedul şi luneta în grădina unui prieten de la marginea Cluju­lui. Pe atunci lucra la însemnări de Constantin STOICIU uzina „Carbochim“ şi pasiunea pentru astro­nomie abia-l încerca. Şi tot pe atunci a făcut primele însemnări asu­pra activităţii solare. Azi este membru in 10 asociaţii internaţio­nale de astronomi a­­matori, are legături permanente cu 24 de ţări in probleme de as­tronomie, şi observato­rul de la numărul 175 A, chiar la piatra de hotar a oraşului, este înscris oficial la Am­sterdam. Cum a ajuns aici ? Iarăşi nu ştie. Sau, pur şi simplu, i-a plăcut, a găsit de cu­viinţă că viaţa este mult mai frumoasă aşa. Iar celelalte au venit de la sine. E un bărbat jovial şi nespus de prietenos, şi numai tîrziu mărturiseşte că speră să descopere in­tr-o bună noapte o stea necunoscută. Ar fi aceasta desăvir­­şirea pasiunii, ar fi aceasta o su­premă răsplată ; se gindeşte extrem de rar la o astfel de posibili­tate. Deşi nu uită nici o singură clipă că cele mai interesante desco­periri le-au făcut as­tronomii amatori. Pă­rinţii lui spirituali nu ale astronomiei, româ­nul Anestin şi france­­zul Flammarion, au fost amatori, dar con­tribuţia lor la identifi­carea cerului nu are cum fi ignorată. Iri­mieş Romulus le păs­trează fotografiile la loc de cinste, deasupra unei mese încărcate cu cele mai de preţ lu­cruri ale observatoru­lui — cataloagele şi albumele cu corpurile cereşti identificate —, şi fiind moţ coboritor din stirpea lui Avram Iancu, fotografia aces­tuia decupată dintr-o revistă e prinsă intre cei doi, pe acelaşi pe­rete. Era în acea zi a in­­tilnirii mele cu acest om pasionat de cer, o intensă activitate so­lară. Cum se pare că între activitatea solară și unele manifestări (Continuare în pag. a Vll-a) Telegramă Tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Secretar general al Partidului Comunist Român Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Tovarăşului ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România Primiţi mulţumirile noastre şi ale familiilor celor dispăruţi în catas­trofa de cale ferată de pe linia Sofia—Vidin, pentru compasiunea şi con­­doleanţele pe care ni le-aţi adresat prin telegrama dumneavoastră. TODOR JIVKOV Prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Bulgaria GHEORGHI TRAIKOV Preşedintele Prezidiului Adunării Populare a Republicii Populare Bulgaria PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XXXIX Nr. 8306 Miercuri 14 ianuarie 1970 8 PAGINI — 40 BANI Vizita preşedintelui Consiliului de Miniştri Ion Gheorghe Maurer, în R. S. F. Iugoslavia începerea convorbirilor oficiale BELGRAD 13. — Trimişii spe­ciali Agerpres, Nicolae Ionescu şi Nicolae Plopeanu, transmit: La sediul guvernului federal au în­ceput, marţi dimineaţă, convorbi­rile oficiale dintre preşedintele Consiliului de Miniştri al Re­publicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, şi preşedintele Vecei Executive Federale a R.S.F. Iugoslavia, Mitra Ribici­i. La convorbiri participă, din partea română, Emil Drăgănescu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, preşedintele părţii româ­ne în Comisia mixtă româno­­iugoslavă de colaborare economi­că, Gheorghe Buzdugan, preşedin­tele Consiliului Naţional al Cerce­tării Ştiinţifice, Nicolae Ecobescu, adjunct al ministrului afacerilor externe, Vasile Şandru, ambasado­rul României la Belgrad, Grigore Bârgăoanu, vicepreşedinte al Co­misiei guvernamentale de colabo­rare şi cooperare economică şi teh­nică, Ion Morega, adjunct al mi­nistrului industriei construcţiilor de maşini, Ion Mincu, adjunct al ministrului minelor, şi alte persoa­ne oficiale. Din partea iugoslavă participă Stepan Maruşici, preşedintele Ve­cei Executive a Provinciei Auto­nome Socialiste Voivodina, Duşan Gligorievici, membru al Vecei Executive Federale, preşedintele părţii iugoslave în Comisia mixtă iugoslavo-română de colaborare e­­conomică, Anton Vratuşa, locţiitor al secretarului de stat pentru afa­cerile externe, Dolje Vogelnik, preşedintele Consiliului Federal pentru Coordonarea Activităţii Ştiinţifice, Iso Niegovan, amba­sadorul Iugoslaviei la Bucureşti, Hasan Şiliak, adjunct al secretaru­lui federal pentru problemele e­­conomice, şi alte persoane oficiale. S-a procedat la o amplă trecere în revistă a stadiului actual al re­laţiilor româno-iugoslave de prie­tenie, colaborare economică şi teh­­nico-ştiinţifică, cele două părţi exprimîndu-şi satisfacţia în legă­tură cu amplificarea constantă a acestor relaţii. Totodată, partici­panţii la convorbiri şi-au concen­trat atenţia asupra evidenţierii unor noi posibilităţi de extindere a colaborării şi cooperării în dife­rite domenii de activitate, în in­­teresul şi avantajul celor două ţări, al întăririi şi adîncirii priete­niei dintre popoarele român şi i­u­goslave. In continuare, preşedintele Con­siliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, şi preşedintele Vecei Exe­cutive Federale, Mitia Ribici­i, au abordat principalele aspecte ale situaţiei politice internaţionale prin prisma dorinţei celor două ţări de a-şi aduce contribuţia, ală­turi de toate statele lumii, la opera de cooperare internaţională, de promovare a păcii, la statornicirea unui climat de înţelegere şi secu­ritate, la soluţionarea tuturor pro­blemelor pe cale paşnică, pe baza respectării ferme a principiilor de relaţii internaţionale. La aceste convorbiri au participat Nicolae Ecobescu, adjunct al ministrului afacerilor externe, Vasile Şandru, ambasadorul României la Belgrad, Anton Vratuşa, locţiitor al se­cretarului de stat pentru afacerile externe, și Iso Niegovan, ambasa­dorul Iugoslaviei la București. Vedere a fabricii de amoniac II din cadrul Combinatului chimic din Tg. Mureș Foto • S. Cristian Pagina a V-a OMUL FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU EL ÎNSUŞI.. Pagina a Vl-a DIN LUMEA ŞTIINŢEI ŞI TEHNICII TINEREŢEA CRISTALULUI I­n ziua de 16 iunie 1966, pe prima pagină a ziarului nostru apă­rea următoarea informaţie : „Ieri, în Capitală au în­ceput săpăturile pentru tur­narea fundaţiei unui nou combinat de fabricare a sti­clei, unul din cele mai im­portante obiective din pla­nul de investiţii al Ministe­rului Industriei Uşoare. Ca­pacitatea acestei noi uni­tăţi va fi de peste 100 000 tone de ambalaje de sticlă şi articole de menaj anual — de patru ori mai mult decit producea întreaga in­dustrie de sticlărie din ţara noastră in anul 1938“. In cei trei ani şi ju­mătate, ce s-au aşternut peste laconica informaţie reprodusă la începutul aces­tor rinduri, reporterul a vi­­zitat doar de citeva ori şan­tierul noului combinat — unul din sutele de obiecti­ve industriale ale planului cincinal — şi aceste vizite n-au însemnat altceva de­cit fugare atingeri de clapă, măsurînd adincimea unor vibraţii , un ritm de lucru constant, o construcţie care înaintează conform proiec­tului, in etape determinate strict. Si totuşi... Şi totuşi, aliniată celor­lalte obiective ale actualului cincinal, această nouă uni­tate a industriei noastre se distinge, cred, prin câteva note particulare, care cer un popas mai atent, cu o­­bligatorii trimiteri în timp. Mai intii, construcţia. S-a ridicat, aici, în extremi­tatea sud-estică a Bucu­­reştiului, în perioada care s-a scurs din dimineaţa zilei de 15 iunie 1956, o arhitectură industria­lă impresionantă : o ha­lă de topire-recoacere — pivotul marelui combi­nat — cu o deschidere de 80 de metri, sprijinită pe profile metalice. O con­strucţie unică, de o concep­ţie unică, in care punctul de vedere tehnic şi cel es­tetic fuzionează intr-un ansamblu armonios, des­chis spre ultimele noutăţi ale domeniului. In această hală-gigant au fost con­struite opt mari cuptoare, ele insele adevărate uzine, cu capacităţi de 150—180 de tone. Partea de jos a cup­toarelor nu se vede, e în­gropată adine in pămint ; mi se spune că sub hala pe care o străbatem se află o alta, subpăminteană, cu o arhitectură nu mai puţin complicată, in care s-au montat, chislocindu-se sute de mii de metri cubi de pămint, mii de tone de uti­laje. Toată istoria construcţiei se află aici, în această al­ternanţă de orizonturi, se­crete, ascunse ochiului, şi bulevardul cu zări de cris­tal in care privirea călăto­reşte pe scări infinite. S-au dislocat sute de mii de metri cubi de pămint, s-au montat apoi nume­roase utilaje moderne, al­cătuind un flux produc­tiv în întregime mecani­zat şi automatizat, de la benzile — veritabile străzi rulante — care transportă materia primă, de la pre­pararea amestecului pînă la sortare, de la cuptoarele de topit şi aparatele cu izo­topi radioactivi care reglea­ză grosimea sticlei, pină la programatorul electro­nic ce permite lucrul cu re­ţete diferite in cadrul ace­leiaşi staţii şi pînă la in­stalaţiile speciale, electro­nice şi de televiziune in­dustrială, prin care dirija­rea întregii producţii se e­­fectuează centralizat, din­tr-o sală de comandă unică. Întreg edificiul, bazat pe un proiect românesc, a fost ridicat intr-un timp re­cord , s-a muncit intens, zi şi noapte, s-au montat u­­riaşii pereţi de cristal sub viscolul iernilor, s-au ex­perimentat cu succes solu­ţii arhitectonice originale, s-au consumat, ca la orice mare construcţie, nenumă­rate momente de tensiune, de luptă, de căutări, sfîr­­şite in termenele îndepli­nite ireproşabil. La capătul acestor trei ani şi jumătate, în ziua de 19 decembrie a anului pe care l-am încheiat de cu­­rind, pe prima pagină a ziarului nostru apărea — rezumind laconic — o in­formaţie : „A intrat integral in funcţiune Fabrica de sti­clărie Bucureşti, cea mai mare întreprindere de acest gen din tara noastră. Eve­nimentul a fost marcat de aprinderea focului la ulti­mele două cuptoare de to­pit. Fabrica are o produc­ţie anuală de aproape un miliard de articole de sticlă , cantitatea de obiec­(Continuare in pag. a II-a) reportaj de Nie PURCARU Activizarea schimburilor economice intereuropene favorizează destinderea şi securitatea­­ pe continent Interviu cu VALÉRY GISCARD D'ESTAING, ministrul economiei şi finanţelor al Franţei La încheierea vizitei în România, ministrul economiei şi finanţelor al Franţei, dl. Valéry Giscard d’Estaing, care a condus delegaţia ţării sale la cea de-a II-a sesiune a Comisiei mixte româno-franceze de cola­borare economică şi tehnico-ştiinţifică, a răspuns cu multă amabilitate solicitării ziarului nostru de a-i acorda un interviu. — Cum apreciaţi, domnule ministru, stadiul actual al rela­ţiilor de colaborare economică şi tehnico-ştiinţifică dintre Româ­nia şi Franţa, precum şi per­spectivele acestor relaţii in lu­mina tratativelor din cadrul Co­misiei mixte româno-franceze ? Ce a adus nou această rundă de negocieri ? — Relaţiile de cooperare dintre Franţa şi România în domeniile eco­nomic, tehnic şi ştiinţific cunosc o continuă dezvoltare, în spiritul prie­teniei şi afinităţilor care apropie cele două popoare. Putem constata că bi­lanţul acestei cooperări pe multiple planuri este deosebit de pozitiv. A­­cordul franco-român de lungă durată, pe perioada 1970—1974, semnat cu prilejul celei de-a doua sesiuni a Co­misiei mixte, circumscrie dezvolta­rea schimburilor noastre economice in acest context pozitiv de coope­rare ; el este menit să ducă la inten­sificarea lor, să permită o dezvoltare echilibrată, reciproc avantajoasă. In acord se prevede dublarea acestor schimburi în următorii cinci ani. Totodată, cooperarea noastră se va extinde prin acţiuni comune pe terţe pieţe, în special în ce priveşte valo­rificarea unor produse de bază. Aş vrea să folosesc acest prilej pentru a exprima mulţumirile noas­tre pentru bunăvoinţa şi deosebita cordialitate cu care am fost primiţi şi pentru a transmite poporului ro­mân salutul amical al poporului francez. Am fost plăcut impresionat de înalta competenţă a negociatorilor români. In timpul şederii mele în România am vizitat o uzină din Bucureşti, am discutat cu muncitorii de acolo, care mi-au înfăţişat rezul­tatele lor remarcabile. Mi-a fost con­firmată preocuparea ţării dvs. de a se industrializa în ritm susţinut, de a-şi dezvolta multilateral economia. Cu ocazia acestei vizite am avut convorbiri foarte interesante cu dl. prim-ministru, Ion Gheorghe Maurer. Am avut, de asemenea, plăcerea să fiu primit de dl. Nicolae Ceaușescu, preşedintele Consiliului de Stat, cu care am discutat despre ansamblul problemelor care ne-au preocupat în timpul şederii mele în România şi despre caracterul politic al cooperă­rii dintre ţările noastre. Aşteptăm cu multă bucurie vizita pe care o va face peste câteva luni în Franţa pre­şedintele României. Actuala noastră vizită ne-a prile­juit un interesant schimb de păreri asupra concepţiilor politice ale Româ­niei şi ale Franţei faţă de problemele lumii contemporane. Am constatat că atît unii, cît şi ceilalţi am rămas credincioşi politicii noastre esen­ţiale, adică luptei pentru salvgarda­rea păcii. Dorim o pace care să fie bazată pe independenţă şi pe coope­rare, pe dreptul popoarelor de a-şi stabili ele însele destinul. — Ce măsuri consideraţi ei ar trebui întreprinse pentru de­păşirea unor obstacole şi prac­tici discriminatorii, pentru afir­marea pe plan internaţional a unor relaţii economice bazate pe egalitate in drepturi si avantaj reciproc 7 — Șederea mea in România a con­stituit un prilej pentru reafirmarea pe­ Dumitru TINu­ (Continuare în pag. a VII-a)

Next